Un nou partid: Partidul celor "6, 8, 10 porunci"

      
       Se discută iarăşi, de ceva timp, aşa cum s-a întâmplat în fiecare ciclu politic de patru ani, despre un nou partid, sau chiar despre noi partide. Se lansează scenarii, se comentează scenarii. Se lansează formule, se comentează formule. Se propun tehnologii - cum este cea a lui Cristina Ghinea, bună de altfel - se discută tehnologii. Unii mai serios, alţii la mişto. Se vehiculează nume - unele chiar de către cei care le poartă - se comentează, din păcate, mai ales numele. Fiecăruia i se pare mai bună echipa din a cărei zonă cultural-ideologică face şi el parte.
        Dar atât tehnologiile cât şi numele rămân irelevante în lipsa miezului radioactiv al centralei nucleare care poate să fie un partid. Adică: ce-i mână pe acei oameni în luptă, ce vor ei pentru semenii lor? Vor să produce energie pentru societate sau vor s-o distrugă, s-o atomizeze?
       Cred că un nou partid ar trebui cunoscut nu prin numele celor care îl compun - fireşte că acestea nu pot rămâne necunoscute - cât prin cele în care crede acesta şi cele pe care vrea să le facă. Şi după ce iese în lume şi trăieşte, prin cele pe care le face. Căci, principalul obstacol este de a ajunge să confirme, ceea ce înseamnă că şi-a găsit un loc de muncă.
        Cunoaşte cineva cum se numesc cei din conducerea, să zicem, concernului care produce Mercedes? Sau mobila Ikea? Sau telefoanele Eriksson? Sau Airbusurile? Foarte puţini. 0,0001 la sută. Dar atunci când cumpărăm un lucru, sau folosim un serviciu o facem din nişte motive concrete care ţin de calităţile de tot soiul ale respectivelor produse şi servicii. Are vreo importanţă dacă a plecat Hans şi a venit Otto CEO la oricare dintre ele, atunci când alegi respectiva ofertă? Doar dacă, în timp, constaţi că ceva nu-ţi mai place sau altcevea începe să-ţi placă la concurenţă.
      Oarecum asemănător ar trebui să stea lucrurile şi pe piaţa politică: să ştim că ăia fac asta, ăialaţi fac aialaltă, că aceştia ne mulţumesc din acest motiv şi îi preferăm. Dar după ce-i cumpărăm, ei chiar ne dau ceea ce scrie în catalogul produsului.
       Nu de multe nume, nu de multe vorbe avem nevoie, ci de un partid pe care lumea să-l ştie că are următoarele valori fundamentale, din care ies următoarele câteva principii fundamentale şi care işi propune să funcţioneze astfel ... (să zicem, similar cu un automobil, atâta putere, atâta viteză, atâta consum, atâta acceleraţie, atâta securitate, atâta confort etc. etc.)
       Şi în loc să fie partidul lui Vasilică, sau Trombonică, este partidul care crede în astea şi le face pe astea. Un partid care să-şi poată prezenta complet şi real identitatea în maxim două pagini; uşor de ţinut minte şi de controlat. Mai departe, plecând de la acestea, proiectele naţionale, funcţie de etapă, de resurse, de ce se întâmplă prin lume.
     Păi n-ai zis tu că are 7 airbaguri? Uite că nu sunt decât trei! Şi două nu merg. Marş, golane la cimitirul de partide.
       Mai mult chiar, cele câteva valori şi principii trebuie să fie regula de fier a construcţiei interioare a partidului. Putem să ne schimbăm obiectivele, soluţiile, căile, dar niciodată acest miez fierbinte.
       De ce s-au adunat oamenii ăia, se pot întreba cetăţenii? Pentru că ei credeau în asta, asta şi asta. Şi acţionau după următoarele principii.
       Cui nu-i place, e liber să se ducă în altă parte. Aici, astea nu se schimbă. Peste o sută de ani să se ştie acelaşi lucru despre partid.
       Ceea ce foloseşte pentru judecarea din afară trebuie să folosească şi pentru judecarea dinăuntru. A greşit cutare? De ce? Păi că nu prea e simpatic, e prieten cu Georgel mai mult decât cu Titel, varsă chiseaua în galoşii preşedintelui...
       Nu. Ai călcat peste ceea ce ai afirmat că e crezul tău? La revedere. Dacă ai făcut-o odată, o s-o mai faci de o mie de ori.
       Au stabilit oamenii partidului în ce cred? Au căzut de acord? Le convine tuturor? Au jurat, semnat, asumat? Acum la treabă, să-l cunoască lumea.
      Cine suntem noi? Păi partidul celor 6, 8, 10 porunci.
      A, maică, pe voi nu vă cunosc, da de partid ştiu că şi bunelu tot cu voi ţinea.