Statul ne vrea morţi şi sclavi! Putem submina "în mod paşnic" statul? Putem trăi fără legătură cu statul? Modele.

 

 Am înţeles de mai mult timp, şi am încercat să sădesc această soluţie, că scăparea - poate doar temporară, poate doar ca răgaz pentru a construi nişte copii şi tineri după un model creştin - este prin retragerea din societate, construirea unor comunităţi creştine izolate, cât mai independente de "serviciile" contemporane şi cât mai imune la magia  - căci magie este, fără doar şi poate - a tehnologizării vieţii noastre prin abundenţa de dispozitive, zis ajutătoare, îăn realitate, întobitoare. Sunt, se pare, şi la noi câteva astfel de mici comunitţi retrase. Nu le-am vizitat, nu ştiu cum se descurcă. Dar, deocamdată nu avem nici măcar o mică viitură, darămite o maree de refuz al relaţiei cu statul. De aceea, este bine, poate, pentru a înţelege că se poate şi a căpăta curaj, să privim nişte astfel de modele, care funcţionează deja, de mult timp, în altă parte. Aveţi mai jos o astfel de foarte succintă, dar, cred, lămuritoare prezentare. Departe însă de mine ideea de vă folosi de aceste modele altfel decât pentru construcţii ortodoxe. Vreau doar să arăt că se poate şi să lămuresc că aşteptarea pe coordonatele lumii actuale nu înseamnă decât a ne lăsa în plasa "tatălui minciunii" până când vom descoperi că "mai târziu" va fi fost "multe prea tîrziu". Mult succes!

Mulți se întreabă dacă sunt viabile comunitățile voluntariste care evită implicarea statului. Criticii anarho-capitalismului se întreabă dacă această idee este o himeră și o utopie libertariană. Voluntariștii ar putea încerca să respingă această linie de gândire, căutând exemple concrete de astfel de comunități de-a lungul istoriei sau în prezent. De obicei sunt menționate puține posibilități din zilele noastre, dar multe podcasturi sau articole au explorat acest subiect citând locuri precum Republica Cospaia, orașele libere din Europa medievală, Islanda medievală, Vechiul Vest american și Irlanda gaelică.

Există, însă, chiar aici, în SUA, multe comunități conservatoare menonite și amish care nu se înrolează în armată, nu acceptă securitatea socială, nu acceptă Obamacare sau Medicare, trimit înapoi cecurile de stimulare, nu votează, nu fac parte dintr-un juriu, nu dau în judecată pe nimeni, nu candidează la alegeri, nu se uită la televizor, nu-și înscriu copiii în școli de stat și nu folosesc conexiuni la internet decât pentru cartografiere, meteo și e-mail etc., astfel încât să nu fie afectați de minciunile proferate în mass-media. Ei nu vor nimic de la stat. Deviza lor ar putea fi descrisă simplu: "Niciun rege în afară de Hristos". Ei nu se vor închina principatelor și puterilor acestei lumi, nu vor promova schemele de furt sau războaiele planificate la nivel central și nu vor saluta steagurile diferitelor regimuri.

Părinții își învață copiii să fie prietenoși și harnici. Bătrânii lor nu vor primi plată pentru serviciile lor în congregațiile bisericii, pentru a evita denaturarea mesajului scriptural în scop lucrativ și pentru a evita cultul personalității. Cei care trăiesc cel mai asemănător cu americanii obișnuiți sunt menoniții conservatori (spre deosebire de amish). Ei conduc mașini, au electricitate, au telefoane mobile, folosesc unelte electrice etc. Aspiră să fie antreprenori pe cont propriu și adesea conduc afaceri de familie de mare succes. Am trăit în preajma și m-am asociat cu acest tip de oameni timp de zeci de ani în sud-vest, în Midwest și în America Latină. Ei nu sunt nişte neştiutori în politică. Sunt oameni erudiți și articulați, cunosc istoria și pot vorbi despre separarea bisericii de stat și pot da exemple istorice de cooptare a bisericilor / religiei și a societății de către stat. Copiii merg la școala de acasă sau la o școală privată a bisericii. Mulți oameni din aceste comunități au rădăcini germane și nord-europene, așa că manifestă, de asemenea, o preferință scăzută pentru timp și o viziune asupra viitorului pentru familiile lor, care este tipică popoarelor tradiționale din climatele reci din nord, așa cum a subliniat Hans Hermann Hoppe. De asemenea, aceștia au familii numeroase, ceea ce contribuie la perpetuarea ideilor lor anti-statale de-a lungul generațiilor în aceste zile în care dimensiunea familiei este în scădere. Viabilitatea acestor comunități voluntariste ar fi probabil atrăgătoare pentru mulți dintre cei care se gândesc să trăiască în gospodării și doresc să evite încurcăturile statului.

Aceste comunități prezintă un exemplu puternic a ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de "opting out". Opting out nu pune capăt jafului statului, dar este un mijloc prin care indivizi sau comunități întregi subminează autoritatea statului în mod pașnic și voluntar. Un pic ca un proiect de stat liber, dar fără a se concentra pe politică. În cadrul acestor comunități voluntare, există zero elevi de școală publică, zero membri ai armatei, zero sprijin pentru războaie și zero tribunale conduse de stat. Disputele sunt rezolvate în mod privat prin apelarea la alți frați din Biserică - nu la o instanță de stat, ca să zic așa:

1 Corinteni 6

Îndrăzneşte, oare, cineva dintre voi, având o pâră împotriva altuia, să se judece înaintea celor nedrepţi şi nu înaintea celor sfinţi?

Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea este judecată de voi, oare sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri atât de mici?

Nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti?

Deci, dacă aveţi judecăţi lumeşti, puneţi pe cei nebăgaţi în seamă din Biserică, ca să judece.

O spun spre ruşinea voastră. Nu este, oare, între voi niciun om înţelept, ca să poată judeca între frate şi frate?

Ci frate cu frate se judecă şi aceasta înaintea necredincioşilor?

Poziția lor privind războiul este, de asemenea, derivată din Biblie:

Matei 5

43. Ați auzit că s-a spus: Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău. 44. Dar eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce se folosesc de voi cu dispreț și vă prigonesc; 45. ca să fiți copiii Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46. Căci, dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Nu fac și vameșii la fel?

Ați putea crede că acești oameni prietenoși ar putea fi vulnerabili în fața tiranilor, dar, în mod surprinzător, ei sunt de cele mai multe ori lăsați în pace, deoarece parazitul de stat caută întotdeauna sprijin filosofic din partea gazdei. Acești oameni nu vor acorda niciodată sprijinul lor moral statului.

Un avertisment: Există multe grupuri care folosesc cuvântul "menonit" care nu respectă aceste principii și care sunt la fel de încurcate ca și alte confesiuni moderne. "Menoniții conservatori" se asociază și vizitează alte comunități din țară și din întreaga lume care gândesc la fel ca ei în scopul căsătoriei, al părtășiei, al integrității filosofice etc. S-ar putea să fiți surprinși de cât de bine funcționează aceste comunități fără dorința de implicare a statului.

Majoritatea americanilor folosesc eticheta de "creștin", dar nu folosesc instrumentele din Biblie care ar elimina multe dintre influențele statului din viața și din comunitățile lor.

Sursa: https://www.lewrockwell.com/2022/10/david-hathaway/an-cap-mennonites/

Autor: David Hathaway este un fermier și tatăl a nouă copii care educă acasă. El este șeriful ales al comitatului Santa Cruz, Arizona.

Diversiunea maghiară a lui Victor Ponta

Sau cum să-ţi tai singur craca de sub picioare.
          Aţi observat cum se schimbă agenda problemelor acute ale zilei? Cum am uitat de economie, de educaţie, de sănătate, de mafioţii care au fost, au rămas, sau au intrat în guvern, şi de alte o mie şi una de poveşti neterminate de aceste guverne ale României, dintre care cel din urmă, cel mai "cinstit şi competent" este, atât de recent şi deja al treilea guvern Ponta?
          Şi asta pentru că avem o altă temă: cererile UDMR, autonomia aşa-numitului Ţinut Secuiesc, facultatea de limbă maghiară de la Tg Mureş, marşuri şi ciocniri cu jandarmeria... E o temă care, mai ales în condiţiile agresiunii de la est de România, are toate şansele să ţină capul de afiş, astfel încât să nu vedem cele ce nu se fac, cele ce se distrug şi, mai ales, cele ce se fură. În acelaşi timp, în condiţiile de război amintite, e şi o temă cu un real potenţial exploziv. E o temă care va aduce din nou la suprafaţă extremismul de ambele părţi - dacă cel românesc cam dispăruse, nu acelaşi lucru se poate spune despre cel unguresc, care a prins tot mai multă osânză - şi, posibil (nu-mi doresc probabil, de aceea nu spun probabil) ne va da unele/multe bătăi de cap. E ceva în genul mersului cu canistra cu benzină prin incendiu.
          Dacă Victor Ponta chiar a avut în vedere mai sus amintita "abureală" atunci denumirea dată lui de Ion Cristoiu, "iresponsabilul vesel" este o blândă alintare. Dacă nu, la fel. În oricare dintre cazuri, mişcarea "genială" cu udmr-ul poate fi un câştig pe termen scurt (poate chiar foarte scurt), în ceea ce priveşte voturile din parlament, dar va fi cu siguranţă o pierdere în rest. Pentru că una era să mături, din studiourile Antenei 3, podelele sufrageriilor, dormitoarelor, bucătăriilor poporane cu Boc şi MRU şi să-i dai palme pe chelie lui Băsescu pentru fraternizarea cu ungurii, şi alta să faci chiar tu acele jocuri pidosnice şi să tragă în tine artileria, chiar aşa ciuruită, a Opoziţiei şi televiziunilor asociate. Şi oricât de proşti, milogi, mituibili, programabili, beţivi etc. i-ai crede tu pe români, conform manualelor de strategie şi tactică politică, problema este că nu sunt toţi toate acestea în acelaşi timp, ba destui chiar niciuna, iar la memorie pot să aibă probleme doar unii dintre cei cu alcoolul excesiv.
          Este deja extrem de clar că nu numai în România, ci în toată zona de est şi de centru a Europei, agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei înseamnă deja o readucere la suprafaţă a sentimentelor identitare, a naţionalismului de toate soiurile, a pericolului agresiunii teritoriale. Nu se leagă direct de burta omului, sau de sănătatea lui fizică, dar furtuna sentimentelor este poate uneori chiar mai periculoasă decât cea a foamei. Şi acum, pretenţiile imperiale ale Rusiei, care ne reamintesc toate detaliile cumplite ale masacrelor, violurilor, jafului, mutărilor de populaţie făcute de ocupanţii ruşi, plus ale genocidului represiunii comuniste, tocmai o astfel de furtună sunt pe cale să pornească. Sunt momentele în care oamenii devin mai conştienţi de identitatea lor naţională, în care înţeleg că, dincolo de familie şi de interesele directe, aceasta îi leagă şi îi protejează, în care simt instinctiv că e timpul să se strângă unii în alţii pentru că, de undeva din zare, pândeşte un pericol mare şi necunoscut.
          În acest nou context, prea puţin luat în seamă de Victor Ponta (încă aştept poziţionarea lui în criza amintită), acesta are de înfruntat, în mare, două posibile situaţii, ambele negative. Varianta mai puţin rea ar fi cea în care ungurii stau cât de cât liniştiţi şi nu apar evenimnete care să ridice puternic potenţialul emoţionalului colectiv. Pe fundalul amintit mai sus în legătură cu Ucraina, toţi adversarii psd&comp. au destulă muniție pentru un vioi război de uzură care va face ca procentele alianţei de la putere. adică ale psd-ului, să scadă. Alegerile europarlamentare pot fi un excelent prilej pendtru Opoziţie să scoată dezbaterea politică din eterna mocirlă locală şi să o aşeze şi pe normala perpectivă internaţională. Asta înseamnă, implicit, mai multă discuţie despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Şi chiar dacă intervalul e scurt, primele rezultate neplăcute pentru Victor Ponta ar putea să fie chiar la aceste alegeri, care devin, dintr-odată extrem de interesante şi de importante. Un rezultat sub aşteptări, combinat cu sondaje care să arate alterarea susţinerii populare, ar însemna ca acesta să facă o bruscă schimbare de macaz şi să lase udmr-ul în vrep staţie, sau să-şi ia adio de la prezidenţiale şi, curând după aceea, de la partid. Iar atunci când nu mai ai partidul în spate şi guvernul la picioare plagiatele se văd monstruoase.
          Varianta rea: multe alte adunări populare, marşuri, steaguri secuieşti de sute de metri, decizii locale aberante, arătarea muşchilor către Bucureşti de către naţionaliştii unguri, sau, doamne fereşte, cel mai rău, vreo scânteie de conflict direct între unguri şi români. Pot deja să-mi imaginez şuturile baronilor şi faraonilor psd tăbăcind fundul, încă, prezidenţiabil al actualului prim-ministru.
          În acest sens, nu e lipsit de interes un detaliu pe care nu l-a observat nimeni, dar care pe VP ar trebui să-l neliniştească: Bunicuţa Iliescu tace. Nu şi-a lăudat nepoţelul, nu i-a binecuvântat mişcările şi nici nu a ieşit să-i înfiereze pe detractori. Oare de ce?
          Că psd va pierde, iar Victor Ponta nu va mai apărea pe ecranele televizoarelor atât de superior, îngăduitor, plictisit de micimea jurnaliştilor, îngreţoşat de prostia celor din opoziţie, dedicat poporului, dedicat istoriei, nu ar fi o pierdere şi pentru noi. Din păcate, valsul psd-udmr ne poate aduce o mulţime de belele tuturor, fie că este vorba pur şi simplu de a nu mai fi cu ochii pe domnii şi doamnele de la putere, fie de cele ce se pot întâmpla din dezvoltarea pe teren a "cestiunii" autonomiei.