Se afișează postările cu eticheta online. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta online. Afișați toate postările

luni, 15 februarie 2021

Sportul a murit! De ce? Circul mutat pe online. Sub-omul. Reala apocalipsă.

 

Dacă vrem să înţelegem încotro vor să mâne elitele slujitoare ale mafiei globaliste populaţia Terrei, nu avem decât să înţelegem ce se întâmplă într-un areal special al existenţei noastre - sportul. 

Sportul a avut până cum un an două funcţii importante: de construire şi de întreţinere a fizicului uman - sportul de şcoală, de amatori şi de mase (care la noi au sucombat după 1990) - şi cel de spectacol - sportul de performanţă/profesionist, sau, putem spune, sportul circ (în sensul antic, menit să decompenseze tensiunea populară). Din ambele se hrănea o a treia: sportul sursă de bani atât pt sportivi cât, mai ales pentru "investitorii" din sportul circ, bani albi şi mulţi bani negri.  Ca să nu mai vorbim de uriaşa industrie a pariurilor care însoţea sportul.

Mult timp un răsfăţat al lumii, odată cu pandemia, sportul, în ambele variante, a dispărut practic din lume şi nu se întrevede posibilitatea revenirii lui. De exemplu, Olimpiada de vară din Japonia a fost amânată din 2020 în 2021 şi acum este prinsă în dilema: fără spectatori sau anulată. Imaginaţi-vă olimpiade şi campionate mondiale sau continentale fără spectatori. Şi cu nişte omuleţi cu măşti pe feţe care cad răpuşi de lipsa oxigenului. 

A face sport la şcoală, sau pe terenurile dedicate, cu masca pe faţă e similar cu a ucide în masă respectivii copii/sportivi. Oricum asta nu se întâmplă decât foarte rar. 

A desfăşura competiţii fără spectatori, în sălile, uneori, imense, odată fremătânde, azi moarte, este  echivalent cu a omorî sportul ca spectacol; vă va spune-o orice sportiv implicat în sporturi desfăşurate în spaţii închise sau/şi deschise cu spectatori. 

Mai mult. Dispariţia sportului şcolar, reducerea până la oprire a activităţii cluburilor pentru copii şi adolescenţi, dispariţia magiei participării pe viu la o competiţie, sau chiar şi a urmăririi pe dispozitive electronice a unui meci completată cu zgomotul de fond al tribunelor, vor duce la o scădere dramatică a bazei de selecţie pentru sportivii de performanţă. 

Şi, iarăşi, de la capăt; tot mai puţine competiţii şi numai online, tot mai puţin interes, tot mai puţini spectatori, tot mai puţini sportivi.... 

Practicarea unui sport la şcoală sau în condiţiile de amatorism nu e un cadou al autorităţilor de niciunde făcut populaţiei; ea este un drept important al omului pentru a se dezvolta sănătos şi armonios şi pentru a-şi menţine starea de sănătate. Este în acelaşi timp un element de liant între oameni, de punere în comunitate, de creare de solidarităţi, de sporire a voinţei, a auto-exigenţei, de întărire psihologică şi multe altele - iată, vam dat deja o mulţime de motive pentru ca monarhia mafiotă absolutistă mondială să elimine sportul din viaţa noastră. 

Aşa că, minunatele noastre democraţii, folosind motivul, iraţional, al plandemoniei, au şters fără nicio tresărire toate cele pe care sportul le implica pentru omenire. 

De ce?   

Pentru că grija faţă de om nu a fost niciodată reală, ci doar simulată, într-o înscenare uriaşă în care, prin simularea acesteia, prin asigurarea confortului, unei vieţi îmbelşugate în felurite chipuri, omul trebuia luat cu zăhărelul, scos din vechile coordonate existenţiale, legate de Dumnezeu, de trecut, de înţelepciune, şi dus într-un soi de "no man's land", într-o accepţiune mai extinsă decât cea războinică, de spaţiu care nu mai este al omenilor, un spaţiu neuman, demonic, în care să fie lăsat fără rădăcini, fără alte reazeme, elemente de siguranţă decât cele ale relaţiei cu stăpânirea; supunere, dependenţă totală, existenţa fără valoare, fără sens, oricând curmată dacă interesele stăpânilor o cer. 

Oamenii, prea mulţi oricum, nu mai trebuie să fie sănătoşi, să înveţe să lupte, să-şi antreneze voinţa. Ei trebuie să fie legume dependente de picătura oficială şi folosite conform reţetelor oficiale. 

În plus, dacă vorbim de sportul de performanţă, de cel profesionist, nu mai e nevoie de spectacol, de circ; astăzi circul s-a mutat pe online şi este cu mult mai eficient în dominarea supuşilor decât cel din spaţiile fizice dedicate; circul online distruge fibra omenescului, creează dependenţe absolute, creează sub-omul, o specie nouă inferioară chiar şi speciilor de animale (care chiar şi în captivitate îşi mai păstrează instinctul de conservare, anulat în cazul sub-oamenilor). În acest circ suntem spectatori şi gladiatori în acelaşi timp, trăind paroxistic propria distrugere şi moarte. 

Ca să înţelegeţi mai bine miza super-mega- experimentului la care suntem supuşi, gândiţi-vă că, aşa cum se întâmplă şi în economia mondială acum, pentru a fi pus în aplicare se renunţă la câştiguri cu până la 12 zerouri, ce se obţineau din competiţiile sportului profesionist şi, mai ales, în industria gri-neagră a pariurilor. 

Şi, prinşi în această reală apocalipsă (poate chiar singura, cea din urmă, adevărata apocalipsă) a omenirii, noi ce facem? Ne deşteptăm, ne scuturăm din vrăji, ne reamintim ce înseamnă omul, cine la făcut, care e semnificaţia şi valoarea lui mai mare decât a întregului Univers, ieşim din capcana izolării egoiste în care am fost atraşi în ultimele sute de ani, refacem punţile dintre noi, ne adunăm, ne organizăm, ne apărăm cu inteligenţă şi îndârjire, contra-atacăm, alegem ca mai bine să murim luptând pentru a apăra condiţia umană (nu doar libertatea, ci tot ansamblul), decât a accepta golirea fiinţei umane de unicul lucru care contează: substanţa ei dumnezeiască?

Nu. Noi le dăm tot concursul!
 


marți, 3 noiembrie 2020

Homo evită-covidul, sclavul perfect al globaliştilor - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 11)


Din mai lungul articol al lui Boudreaux, sar peste partea despre individualismul liberal şi vă redau mai jos secţiunea cu adevărat de substanţă a acestuia. Pentru cei care vor să citească tot articolul, la final este linkul către acesta, sau li-l pot pune eu la dispoziţie.

Colectivismul covidic

– 2 noiembrie, 2020

Colectivismul covidic – ai cărui campioni se pare că nu știu că pericolele foarte reale ale covidului sunt limitate în mod copleșitor la cei bătrâni și la cei bolnavi – creează astfel de indivizi izolați.

Monstruosul individualism al colectivismului covidic

Colectiviştii covidieni comandă indivizilor să păstreze distanța fizică unul față de celălalt și, în multe cazuri, să rămână în mare parte limitați la casele lor. Aceste comenzi nu iau deloc în considerare profilurile de risc extrem de diferite ale diferitelor grupe de vârstă. Diktatele unice pentru toţi ignora distincțiile relevante între indivizi făcuţi din carne și sânge.
Sub tirania colectivismului covidic, cei dintre noi suficient de norocoși să rămână angajați deseori lucrează de acasă, închiși din locurile noastre de muncă și cu interdicţia de a se amesteca fizic cu colegii. La sfârșitul fiecărei zile, multe dintre locurile pe care le-am frecventat o dată pentru recreere, mese, divertisment, sau simplă camaraderie simplă sunt închise sau cu ordine de a limita ocuparea. Deci suntem mai predispuși să rămânem singuri acasă.
Pregătim mai multe mese gătite acasă decât să mergem la restaurante. Efectuăm mai multe reparații și îmbunătățiri la domiciliu decât să angajăm specialiști. Facem exerciţii fizice singuri, mai degrabă decât cu alții la săli de sport. În clasele lor de pe aplicaţia Zoom , copiii nu mai văd profesorii și colegii de clasă față în față. Cu stadioane și alte arene blocate pentru fani, mai mulți dintre noi vizionăm evenimentele sportive la domiciliu. Și de multe ori facem acest lucru singuri pentru că colectivismul covidic, atunci când nu ne poruncește să evităm adunări mari, chiar și în reședințe private, îi sperie pe mulți dintre noi de a fi cu prietenii și familia extinsă chiar și atunci când noi și familia noastră suntem în acea mare majoritate care au un risc foarte scăzut de a suferi de Covid.

Idem pentru evenimente culturale. Din cauza colectivismului covidic, oamenii “participă” acum online, singuri acasă, la concerte muzicale și piese de teatru interpretate în auditorii și teatre goale.

Și, bineînțeles, călătorim mult mai puțin.

Chiar și atunci când suntem în prezența fizică a altora, măștile anulează cantități mari din comunicarea pe care noi oamenii o facem cu muşchii noştri faciali. Mai mult, măștile se combină cu păstrarea „distanței sociale” dintre noi – și cu plexiglasul omniprezent – pentru a face chiar și comunicațiile verbale înăbuşite și deformate. Interacțiunile personale în astfel de circumstanțe impersonale și nenaturale fac ca angajamentul nostru să fie unul cu celălalt mai puțin profund, mai îngust și mai puțin bogat și îmbogăţitor emoţional.

Colectivismul covidic înmulţeşte rapid indivizii detașați, izolați, singuri, posomorâți și antisociali pe care colectiviştii i-au pus-o multă vreme în cârcă individualismul liberal.

Homo evită-covidul

Există un alt mod, mai ales straniu în care indivizi disfuncționali foarte reali creați de colectivismul Covid sunt ca indivizi atomici fictivi, care pretind în mod fals colectiviştii, se află în centrul individualismului liberal. Asta este: Indivizii creați de colectivismul covidic sunt obsedați de un singur lucru, și anume, evitarea lui covidului. Iar oamenii care nu reușesc să urmărească obsesiv acest obiectiv sunt instruiți că eșecul lor îi marchează ca oameni răi, ca oameni care merită să fie disprețuiti și pedepsiți.

Diferențele dintre profilurile de risc și preferințele de risc sunt ignorate. Toată lumea trebuie să evite Covidul cu orice preț.

În timp ce economiștii folosesc adesea homo economicus ca o formulă simplificatoare atunci când teoretizează, nici un economist serios nu a insistat vreodată că indivizii din lumea reală se potrivesc de fapt descrierii homo economicus – un sociopat fictiv mohorât care își propune obsesiv să maximizeze bunăstarea sa materială îngustă. Cu atât mai puțin gânditori serioși nu au recomandat ca indivizii din lumea reală să se transforme în homo economicus. Dimpotrivă, colectiviştii covidieni, cred că homo evită-covidul este de fapt descriptiv pentru mulți indivizi și, atunci când nu descriptiv, prescriptiv.

Homo evită-covidul caută să maximizeze un singur lucru mărunt și numai acel lucru: evitarea lui Covid-19. Așa cum homo economicus caricatural este dispus, să zicem, să riște dezintegrarea familiei sale pentru a câștiga câțiva dolari în plus lucrând excesiv, homo evită-covidul este dispus să sacrifice legăturile de familie, prieteniile, calitatea educației copiilor săi și a propriei sale munci, simpla plăcere de a fi în restaurante și teatre cu alte persoane; totul, pentru chiar și mici reduceri în perspectiva lui de a lua covid. Pentru homo evită-covidul, nimic nu este la fel de important cum este evitarea lui Covid. Atâta timp cât perspectiva de a lua covid este mai mare decât zero, toți pașii pentru a-l evita sunt îndreptățiți în mintea lui Homo evită-covidul.

Aceştia sunt monștrii înfiorători eclozați de colectivismul covidic. Această ideologie colectivistă profund iliberală prosperă din cauza fricii iraționale generate de informații neobișnuit de proaste. Și refuză să recunoască faptul că pericolele lui Covid-19, deși într-adevăr reale, nu sunt la fel de mari ca cele sugerate de tipetele zilnice ale ziarelor, și sunt foarte limitate la grupurile infime asupra cărora ar trebui să fie concentrate atenția preventivă, dar nu este.
E timpul unei revolte împotriva colectivismului vid.

Sursa: https://www.aier.org/article/covid-collectivism/

 

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...