luni, 25 ianuarie 2021

Oana Pellea joacă în viaţă rolul de instructor de partid* (PCR). Catedrala Neamului pe post de hambar îngheţat pentru vaccinare.

 


*(Instructorul de partid era, de cele mai multe ori,
un personaj primitiv, incult, dur, agresiv, incompetent, un soi de supraveghetor trimis de partid cu bâta.)

Implicată cum o ştim în viaţa rezistentă a cetăţii, Oana Pellea are o scurtă postare în 22 ianuarie, în care îşi "deznudează" interiorul şi pe simţire şi pe gândire. Zice zâna asta mică şi plină de venin natural:

"Catedrala Neamului nu poate găzdui vaccinarea ? Întreb. Atât! Intotdeauna in timp de pandemie, de razboi, in stare de necesitate...marile catedrale ale lumii...si au pus la dispozitie spatiile pentru a adaposti oameni, pentru a deveni spitale, etc...Catedrala Neamului este ridicata din banii oamenilor si ar trebui sa fie inspre folosul lor.De ce este nevoie? De vaccin, personal medical și de organizare. Atât."

Să facem deci puţină analiză degajată şi detaşată.

OP ne pune tuturor, inchizitor, o întrebare. Scurtă. Finalizată cu semnul întrebării. Imposibil de evitat sau de confundat cu un strigăt de dor, sau de naştere. După care, nesigură pe alfabetizarea noastră, ne anunţă: „Întreb.”. De parcă am fi bănuit-o că recită ceva cu Ceauşescu. Cum nici asta nu ajunge, că ne ştie nivelul de retardare, ne şficuieşte scurt, stil Zorro: "Atât!".

Pe scenă am putea relua şi juca totul altfel: OP pune o întrebare, că suntem la ora de democraţie anticlericală şi noi ce facem? În loc să stăm cuminţi, cu mâinile la spate, să ridicăm frumos mâna şi să răspundem, râdem de ne prăpădim ca nişte golani habotnici ce suntem, drept care, pe bună dreptate progresistă, trebuie să fim traşi de perciuni. "Bă, loazelor, - ne aduce ea înapoi profesoral în clasă de pe tăpşanele cu flori de primăvară - voi aţi înţeles, sau vă scot la tablă?

Acu' nici noi nu suntem chiar aşa de nătăfleţi, cum ne crede iubirea asta mică şi tormentată, stăm prost cu bila, ne cade guma pe jos şi când ne aplecăm, simţim că vine de undeva o duhoare. Ridicăm fustele zicerilor ei şi descoperim sursa: o gură de iad din care se scurge în şuvoaie negre şi grele, ura, marmorată cu dispreţ, aroganţă şi multă superioritate ţâfnoasă.

Nu avem însă prea mult timp pentru a ne dezmetici că, OP se dezice de ea însăşi şi, deşi ne anunţase că a pus şi ea o întrebare, "Atât", şi ne-am fi aşteptat să încheie, continuă subversiv, coroziv şi doctoral să ne ţină o lecţie de istorie şi morală creştină. Pe care o finalizează administrativ-medical, dovedind o paletă vastă de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice şi calităţi manageriale. 

Ne trebuie, zice ea, prntru transformarea catedralei într-un hangar sanitar, vaccin, personal medical şi organizare. Şi din nou cu „Atât”, ceea ce ne arată că are totuşi un tic zâna. Sau un complex de comisar bolşevic/securist/miliţian, zona asta.

Îmi pare rău, chiar îmi pare rău, dar aici prostia şi aroganţa de tipul celei afişate de activistul de partid de pe vremuri (şi de acum, aşa e, aveţi dreptate), care le ştie pe toate şi dă indicaţii cum şi când să se recolteze, sau cum să arate Casa Poporului, dă din greu pe afară.

De fapt, finalul real e altul. După întrebarea: De ce este nevoie?  - răspunsul mai avea un cuvânt pe care OP l-a şters să nu-şi parfumeze firma:  De un c...t: vaccin, personal medical şi organizare. Zicere scurtă, ton dur, repezit, de şef plictisit de micimea celor din jur.

Şi chiar dacă vaccinul nu prea soseşte, chiar dacă personalul medical nu îşi dublează numărul peste noapte cu drojdie de bere, chiar dacă organizarea lui Cîţu – Ad Labam Gheorghiţă e praf (bun, aici probabil că ea se gândeşte la Andrei Caramitru, să ia el în mânuţele-i fine dar hotărâte frâiele şi să facă ordine), problema e la catedrală; concluzia postării e că vaccinarea nu merge pentru că nu le-a deschis uşile Catedralei Neamului patriarhul cu mânecile sumecate şi în salopetă de stahanovist.

Şi, peste tot şi peste toate, OP, din nou inconsecventă şi fără rigoare, pune un al doilea „Atât”. Adică ultimul cuvânt al postării. Dar nu şi al listei cu cele necesare. Şi asta pentru că fată de-a gata cum e ea, organism parazitar, care şi-a hrănit statutul de vedetă, pe scenă şi în lume, din agonisirile de excepţie ale tatălui ei, habar nu are că mai trebuie ceva esenţial pentru anotimpul acesta: CĂLDURĂ! În acest moment, Catedrala Neamului e un soi de frigider mult mai mare şi doar puţin, foarte puţin mai cald. Cât să se lucreze, pentru că acolo este încă şantier. 

În schimb, i-am sugera noi, dacă am avea cu cine vorbi, în toate sălile şi pe toate holurile Teatrului Naţional, despre care Ion Caramitru ne anunţă că sunt gata să ne primească, e cald, frumos, curat, proaspăt zugrăvit, personalul actoricesc pregătit  să facă voluntariat şi să găzduiască centre de vaccinare pour toujours, după cum se anunţă că va ţine şi stagiunea panedemiilor începută în 2020. Şi, mai ales dacă Andrei Caramitru va fi cu organizarea, nu văd eu ca tatăl să fie atât de câinos şi să nu deschidă larg porţile teatrului.

Evident, faţă de conţinutul textului pelenian, orice discuţie despre de ce avem nevoie şi la ce foloseşte un spaţiu eclezial şi despre responsabilităţile guvernanţilor era de prisos.

Pe scurt, un text plin de ură, de violenţă şi, iertat să-mi fie, de prostie d'aia cu moţ. Urât mirositoare. Atât!

 

Elitele din BigTech se cred excepţionali (zei, semizei) nu datorită averilor, ci calităţilor înnăscute; lumea trebuie deci să li se supună!

 Un studiu academic realizat de cercetători din SUA și Germania a concluzionat că elitele din Big Tech sunt complet diferite de toate celelalte persoane de pe planetă și pot fi plasate în propria clasă.

Cercetarea noastră contribuie la eliminarea unui gol de cercetare în societățile cu inegalități în creștere”, notează autorii studiului de la două universități germane și Ralph Bunche Institute for International Studies din New York.

Cercetarea se concentrează pe analizarea limbajului folosit în aproape 50,000 de tweet-uri și alte declarații online de către 100 dintre cele mai bogate elite din Big Tech listate de Forbes.

Cercetătorii concluzionează că elitele din BigTech, cum ar fi Mark Zuckerberg și Bill Gates, prezintă o viziune asupra lumii „meritocratică”, ceea ce înseamnă că nu văd bogăția ca sursă a influenței sau succesului lor, ci mai degrabă cred că abilitățile lor înnăscute și credințele mai altruiste le-au permis să obţină puterea.

„Constatăm că cei mai bogați 100 de membri ai lumii tehnologice dezvăluie atitudini distincte care îi diferențiază atât de populația generală, cât și de alte elite bogate”, afirmă studiul.

Rezultatele arată că elitele din BigTech vorbesc în mod constant despre faptul că a crede în democrație, a fi filantropic și a ajuta fac lumea un loc mai bun pentru alte persoane.

Cu toate acestea, poziția lor într-un sistem democratic este contradictorie – ca urmare a bogăției lor enorme, ele au o influență disproporționată asupra modului în care sunt cheltuite discreţionar veniturile”, observă cercetătorii.

Cercetătorii au constatat că limba utilizată de elitele tehnice include în mod regulat cuvinte precum „merit”, „distinct”, „excelent”, „valoare”, „virtute”, „avantaj”, „superioritate”, „perfect”, „important” și „semnificativ”.

Cercetătorii mai observă că „elita tehnologică poate fi considerată drept o „clasă pentru sine” în sensul lui Marx – un grup social care împărtășește anumite puncte de vedere ale lumii, ceea ce înseamnă, în acest caz, o ideologie meritocratică, misionară și inconsecvent democratică.”

Cercetătorii au remarcat ironic că studiul a avut limitări datorită faptului că nu au putut accesa limba folosită de toate cele 100 de elite tehnice din top, deoarece Twitter este interzis în China.

Dar conturile Twitter pe care au putut să le acceseze ar putea fi gestionate și de profesioniști în PR și sunt, evident, proiecții publice ale modului în care elitele tehnice doresc să fie văzute de către public în general, prin urmare limbajul folosit poate fi „strategic”.   

Constatările reuşesc într-un fel să explice de ce elitele din BigTech sunt atât de înclinate să cenzureze și să scoată de pe paltforme pe cei care au opinii despre lume în contradicție cu ale lor.

Sursa: https://summit.news/2021/01/21/academic-study-finds-big-tech-elites-are-in-their-own-class-different-to-rest-of-humanity/

duminică, 24 ianuarie 2021

După cele din 2020, veţi trăi anul acesta schimbări mai dramatice, care vă vor modifica aproape total viaţa.Colectivismul corporatist şi noua ordine


De mai mult timp
, sunt unii care afirmă cu insistenţă că cei care controlează industria, finanțele și guvernele sunt în esență aceiași oameni - o cabală - care, de-a lungul generațiilor, și-au solidificat relațiile pentru a obține o mai mare bogăție și putere, făcând în acelaşi timp ca lucrurile să devină din ce în ce mai dificile pentru ca piața liberă să existe.

Dar de ce ar trebui să se întâmple acest lucru? E oare sigur că liderii corporatişti sunt capitaliști cu mai multă ardoare decât oricine altcineva?

Ei bine, la suprafață, aşa s-ar părea, dar după ce o poziție semnificativă de putere a fost atinsă, cei care au realizat acest lucru recunosc că, din moment ce au ajuns deja în partea de sus, preocuparea principală se schimbă. De atunci, preocuparea principală devine asigurarea că nimeni nu mai poate urca la fel de sus ca ei.

În acel moment, ei își dau seama că efortul lor cel mai important trebuie să fie un impuls către corporatism – fuziunea puterii între guvern și mediul de afaceri.

Aceasta este o căsătorie naturală. Lumea politică este una parazitară. Ea se bazează pe un flux continuu de finanțare. Lumea afacerilor mari este un efort în exclusivitate – capacitatea de a face imposibilă apariția pretendenților la tron. Deci, afacerile mari asigură banii; guvernul oferă o legislație de protecție care asigură preferința pentru cei care sunt în vârf.

In cele mai multe cazuri, această a doua jumătate a ecuaţiei nu înseamna un monopol pentru o singură corporaţie, ci un monopol pentru o cabală – un grup de elita al corporaţiilor.

Această relație corporatistă are rădăcini adânci în SUA, cu peste o sută de ani vechime. Până în prezent, acele familii de elită care au preluat controlul petrolului, oțelului, sistemului bancar, autovehiculelor și altor industrii cu un secol în urmă, au reuşit repede şi o preluare a învățământului superior (universități), a sănătății (Big Pharma) și a "apărării" (complexul militar-industrial).
Prin legislație, SUA au fost apoi transformate pentru a se asigura că toate aceste interese vor fi satisfăcute, creând generații atât de comandă cât şi de profit.

Desigur, „profitul” nu ar trebui să fie un cuvânt rău, dar, în condițiile capitalismului de cumetrie, devine o monstruozitate – o denaturare a pieței şi libere și moartea economiei laissez faire (cu interferenţă guvernamentală minimă).

Desigur, acest gen de colectivism nu este ceea ce a avut în vedere Karl Marx atunci când a visat cu ochii deschiși la paradisul muncitorilor în care liderii de afaceri îşi asumă tot riscul și responsabilitatea de a crea și construi afaceri, în timp ce lucrătorii au cuvântul final cu privire la modul în care veniturile vor fi distribuite lucrătorilor înșiși.

Domnul Marx nu a reușit să fie suficient de obiectiv pentru a înțelege că, dacă creatorul de afaceri și-a asumat riscul și responsabilitatea, dar a renunțat la capacitatea de a decide ce s-a întâmplat cu venitul, nu s-ar deranja niciodată să deschidă o afacere. Chiar și un lustragiu ar respinge o astfel de noțiune și ar alege să primească de pomană, decât să muncească.

Domnul Marx voia mai mult să-i dărâme pe cei care au avut succes decât să-i ridice pe cei care nu reuşeau, cu toate acestea, el a creat în mod involuntar o nouă idee – colectivismul corporatist – în care chiar oamenii pe care a încercat să-i dărâme s-au folosit de retorica colectivistă pentru a diminua atât libertățile, cât și veniturile lucrătorilor.

La suprafață, acest lucru ar putea părea a fi o sarcină grea – prinderea în plasă a gloatei – dar, de fapt, este destul de ușor și a fost mereu eficient.

Noua ordine a lui Hitler a fost o astfel de construcție – promisiunea de a readuce Germania la măreție și poporul german la prosperitate prin legi din ce în ce mai draconice, război și o ușă economică rotativă între guvern și industrie.

Desigur, a fost nevoie de un aflux major de capital – miliarde de dolari – și acest lucru a fost furnizat cu nerăbdare de industria și băncile din SUA. Șefii băncilor din New York nu numai că au finanțat industria nazistă; familii precum Ford, Rockefeller, Morgan etc., au intrat în consiliile de administrație ale corporațiilor germane.

Efortul nazist a eșuat, deoarece au subestimat voința rusă de a lupta până la moarte. (Optzeci la sută dintre toate decesele armatei germane s-au datorat campaniei rusești.)

Totuşi, cei din New York au fost capabili să se regrupeze și să fie primii în coada de așteptare pentru restructurarea industriei germane după război și, în cele din urmă, au profitat copios.

Dar cel mai semnificativ fapt, ideea de colectivism corporatist nu a murit. Chiar înainte de război, același grup de familii și corporații au elaborat planul The New Deal al lui Franklin Roosevelt.

Domnul Roosevelt a fost un om al Wall Street-ului și director al unor bănci din New York. În anii 1930 și la începutul anilor 1940, el a creat, ca președinte, o ușă turnantă care a favorizat marile corporații, în timp ce americanul mediu a fost intenţionat menținut la nivelul de subzistență prin acordarea de drepturi de către guvern.

Escrocheria a funcționat. Americanii miopi nu numai că au fost recunoscători; i-au divinizat pentru asta.

De asemenea, Noua Frontieră a lui John Kennedy a căutat să revitalizeze conceptul, la fel ca și Marea Societate a lui Lyndon Johnson: Dă-le oamenilor drepturi care să îi ţină cât mai jos. impozitează întreprinderile mai mici și crează un flux de dolari luaţi prin impozite către industriile elitei, care, la rândul lor, oferă favoruri monetare clasei politice.

Green New Deal este doar cea mai recentă schemă colectivistă de pe listă.

Colectivismul corporatist poate fi definit ca un sistem în care cei puțini care dețin monopolurile legale ale finanțelor și industriei obțin un control superior asupra tuturor celorlalți și, astfel, extrag în mod sistematic bogăția de la aceştia.

Astăzi, acest sistem a devenit atât de rafinat încât, deși americanul obișnuit are un televizor cu ecran plat și un smartphone scump, nu are de unde lua 400 de dolari pentru a acoperi o urgență care apare în viața sa. El este în continuu faliment, şi funcționează într-o existență de tip zombie de dependență continuă.

Acest lucru, la suprafață, nu poate părea chiar atât de periculos, dar cei care nu-şi pot rezolva singuri o urgență mică sunt ușor de controlat. Doar creați o urgență, cum ar fi un uber-virus și acest fapt va fi rapid evident.

Pentru a maximiza ascultarea unei populații, maximizează dependența lor.

După cum s-a menționat mai sus, acest mecanism a funcţionat de generații întregi. Dar acum a ajuns la un crescendo. Este acum derulat în viteză în cea mai mare parte din fosta „lume liberă” și cei care țin sforile sunt gata pentru un pas major înainte în colectivismul corporatist.

În anul acesta, vom vedea schimbări dramatice apărând într-un ritm amețitor. Controlul capitalului, controlul migrației, controlul circulației interne, majorările fiscale, confiscarea bunurilor și eliminarea drepturilor „inalienabile” vor intra în vigoare - atât de repede încât, înainte ca populația să poată chiar să îmbrăţişeze cele mai recente restricții, vor fi aplicate unele noi.

Așa cum se desfășoară, vom asista la erodarea statului-națiune. Comenzile vor veni de la autoritățile globale, cum ar fi ONU, FMI și WEF. Organizații care nu au nicio autoritate oficială asupra națiunilor vor comanda din ce în ce mai mult și oamenii se vor întreba cum este posibil acest lucru. Oficialii aleși vor deveni tot mai mult simpli comis-voiajori, făcând jocurile unei clase conducătoare nealese.

Schimbările care au loc nu vor fi deosebite de o pătură care este aruncată asupra umanității.

Întrebarea atunci va fi dacă să, a) mergi cu această forță, b) i te opui și cel mai probabil cazi victimă acesteia, sau c) cauti un mijloc de a cădea în afara perimetrului păturii.

* * *
Din păcate, cei mai mulți oameni nu au nici o idee despre ce se întâmplă cu adevărat atunci când un guvern scapă de sub control, să nu mai vorbim despre cum să se pregătească… Următoarea criză economică și politică va fi mult mai gravă, mult mai lungă și foarte diferită de ceea ce am văzut în trecut. Tocmai de aceea, Doug Casey și echipa sa au lansat un videoclip urgent. Faceți clic aici pentru a-l viziona acum.

 Sursa: https://internationalman.com/articles/the-coming-new-order/

marți, 19 ianuarie 2021

Târg de bebeluşi pentru homosexuali la Bruxel

Un târg de copii a avut loc în noiembrie 2020 la Bruxelles.
Pentru câteva zeci de mii de euro, cumpărătorii, de obicei homosexuali bogați, pot alege pe catalog rasa, sexul, culoarea părului sau ochii "mărfurilor".
Și aceasta nu este o metaforă, deoarece vânzătorii oferă cumpărătorilor homosexuali bogați surogatul (GPA - gestaţia pentru altul) şi achiziționarea de copii personalizaţi. Toate acestea se întâmplă în inima Uniunii Europene, sub nasul autorităților belgiene, a căror legislație interzice surogatul comercial. 
Acesta nu este singurul eveniment de acest fel din lume, căci este un salon în turneu: a avut deja loc la Paris și Taipei, capitala Taiwanului, în ultimele câteva luni, şi în decembrie la Tel Aviv în decembrie. 
Ediția de la Bruxelles s-a adresat în special cetățenilor francezi, olandezi și germani, dar și „viitorilor părinți din restul Europei: Belgia, Regatul Unit, Irlanda, Spania, Italia, Elveția”, cărora organizatorii le propun un surogat specific.
Costul unui astfel de “serviciu” variază între 90,000 și 150,000 $, funcție de prețurile din catalog. Pachetul GPA la cheie include "uterul de închiriere" timp de 9 luni, asistență juridică, furnizarea de material genetic masculin (material seminal) și alte costuri, cum ar fi bilete de avion, hoteluri, etc. 
Pandemia de coronavirus a împiedicat doar parțial planurile traficanților de copii. Unele dintre prezentările tîrgului "Copilaşi pentru bărbaţi"  sunt fixe, dar altele au fost înlocuite cu servicii interactive pe Internet. 
De asemenea, trebuie remarcat faptul că nu există nicio opoziție din partea activiștilor „drepturilor femeilor” , iar mamele surogat decid cel mai adesea asupra unui astfel de rol din motive financiare.
 

 Sursa

Pregătiţi-vă copiii pentru a rămâne oameni în lagărele de reeducare

 


Copiii mici care se plimbă de capul lor, îmbrăcaţi toţi la fel, prin aeroport sau prin târgul anual, ne amintesc cel mai teribil coșmar al fiecărui părinte: pierderea copilului său.

Acest coșmar crește de zece ori atunci când pierderea este cauzată părinților prin intermediul așa-numitelor organisme ale autorității, cum ar fi serviciile de protecție a copilului sau alte agenții cu presupuse intenții bune. Din păcate, un astfel de eveniment ar putea avea loc în curând în multe case americane, dacă opiniile avocatului PBS (Public Broadcasting Service) Michael Beller devin oficiale.

Într-un interviu acordat jurnaliștilor sub acoperire de la Project Veritas, Beller a vorbit despre nevoia de „tabere de reeducare” — sau, mai prietenos numite, „tabere de iluminare” — pentru copiii susținătorilor lui Donald Trump, argumentând că aceştia vor „crește o generație de persoane intolerante, oribile — copii oribili”.

Înregistrat clar înainte de alegeri, Beller își prezintă planul: “Chiar dacă Biden câștigă, mergem după toți alegătorii republicani, şi Homeland Security (care se poate traduce şi ca securitatea internă) le va lua copiii. Ce părere ai despre asta? … Și îi vom pune [pe copiii suporterilor Trump] în tabere de reeducare.”


Dacă te-a luat cu frig pe şira spinării citind asta, revino-ţi căci Beller nu intenționează să maltrateze acești copii. În schimb, ei vor avea cea mai bună grijă, urmărind PBS și învățând în sălile de clasă pline cu personaje din Sesame Street. Ce ar putea fi mai bine?

La scurt timp după apariția acestuei înregistrări video, PBS a lansat un răspuns oficial, spunând că Beller "nu mai lucrează pentru PBS" și că comentariile sale nu erau în conformitate cu cele ale organizației. Cu toate acestea, deși pare de neînțeles că Beller sau oricine altcineva - liberal, conservator sau altfel - ar putea să agreeze ideea de a extrage forțat milioane de copii din casele lor doar pentru că ideologiile politice ale părinților lor sunt diferite, să nu uităm că o astfel de idee a fost avansată înainte de o figură istorică foarte proeminentă: Karl Marx. 

În „Manifestul Comunist“, Marx a menționat că distrugerea familiei, în special separarea copiilor și a părinților, este un scop principal al comunismului.
“Abolirea familiei!” a stabilit Marx, menționând că „chiar și cel mai radical se clatină la această propunere infamă a comuniștilor”. Totuși, acesta a fost scopul, căci Marx credea că familia tradițională era construită „pe capital, pe câștig privat” și „va dispărea odată cu dispariția capitalului“.
Tatăl comunismului ataca direct relația părinte-copil în următoarele cuvinte: „Ne acuzi că dorim să oprim exploatarea copiilor de către părinții lor? La această acuzaţie noi pledăm vinovaţi.”

Marx îmbrățișează ideea de „a distruge cea mai sfântă relație”, înlocuind educația copiilor în casă cu o formă socială a acesteia, arătând cum comuniștii caută să coopteze școlile ca mijloc de intervenție și de indoctrinare spre modul lor de gândire.

Renaşte un astfel de plan sub cei care avansează un nou guvern totalitar? Sigur, Beller nu mai lucrează pentru PBS, dar văzând cum îşi etalează el cu neruşinare opiniile, este greu de imaginat că are dubii că punctele sale de vedere nu sunt acceptabile din punct de vedere social în cercurile sale. Astfel, cei care nu se vor supune de bunăvoie noului mod totalitar de gândire “woke” trebuie să fie făcuți să se conformeze, şi dacă nu ei înșiși, atunci cu siguranță copiii lor.

Deci, ce facem? Ne așezăm și așteptăm inevitabilul? Ne luptăm până la moarte pentru a ne păstra copiii și pentru a-i apregăti cu şi în mijlocul valorilor și credințelor noastre?

Cei mai multi dintre noi ar face cu siguranta acest lucru. Dar dacă chiar și acest lucru eșuează? Cum ne pregătim copiii pentru timpul când – Doamne ferește – ei pot fi separați forțat de noi și îndoctrinați cu ideologii pe care nu le putem accepta și nu le vom accepta?

Două răspunsuri la această întrebare sunt oferite în paragrafele finale ale cărții din 1958 a lui W. Cleon Skosen,
The Naked Communist:

Dacă provocarea pentru tinerii noștri de astăzi este un război de ideologii, atunci este timpul să trecem la ofensivă. Nu ar trebui să ne așezăm și să așteptăm ca băieții și fetele noastre să fie îndoctrinați cu dogma materialistă și, prin urmare, să se facă vulnerabili la o convertire comunistă atunci când sunt abordați de agenții forței și fricii care vin de peste mare. De două generații, o fază importantă a vieții americane s-a dezintegrat. În calitate de părinți și profesori, trebuie să recunoaștem că dacă acest pilon al culturii noastre se prăbușește, proprii noștri copii vor fi victimele. Această dezintegrare trebuie să se oprească. … 

Desigur, trebuie să facem mai mult decât să învățăm doar principii corecte — cu siguranță trebuie să le practicăm. De aceea, eu închei cu cuvintele lui Francis Bacon care spunea: „Nu ceea ce mănânci, ci ceea ce digeri te face puternic. Nu ceea ce câștigi, ci ceea ce tu salvezi, te face bogat. Nu ceea ce predici, ci ceea ce practici te face creștin!”

Învață-i pe ceilalţi și fă şi tu asemenea. Cuvinte simple, dar incredibil de greu de pus în practică. Cu toate acestea, provocarea merită.

Deci, învațaţi-i pe copiii voştri istorie. Învăţaţi-i să prețuiască lucruri precum adevărul, familia și moralitatea. Luaţi-i la biserică și insuflaţi-le principii scripturale în inimile lor. Dar nu puneţi astfel de lucruri doar asupra lor. Adoptând personal aceste practici și modelându-le pentru copiii tăi vei reuşi mult mai mult în a-i ajuta să reziste în eventualitatea în care, într-o zi, ei vor ajunge sub influența celor ale căror valori sunt în opoziție directă cu ale tale.

Autor: Annie Holmquist, editor al Intellectual Takeout

Sursa: https://www.chroniclesmagazine.org/blog/preparing-your-kids-for-the--re-education-camps-/

Ultima modă în regatul diabolic al "genului": îndepărtarea chirurgicală a organelor genitale! (Ştiri din anti-lume)

  „Nullo” sau „smoothie” este termenul pentru bărbații care suferă o intervenție chirurgicală voluntară pentru a-și îndepărta organele gen...