Păgânismul este un regat divizat împotriva lui însuşi, un regat în continuă revoltă unde tiranii se succed, dar unde, cu toate acestea, nu este niciodată un stăpân.
Păgânismul este un suflet revoltat; demonul momentului este alungat de un alt demon, şi el lasă locul altora şapte care sunt şi mai răi.
Păgânismul... este în fapt neascultarea, tentativa sterilă şi contradictorie de a servi doi stăpâni.
Este poate normal să pierzi un lucru de nimic fără a te mai îngriji să-l recuperezi; dar să-ţi pierzi propriul eu (să-l pierzi de Dumnezeu) fără a avea măcar cheful de a te apleca pentru a-l lua, sau fără a-ţi da, pentru nimic în lume, seama că l-ai pierdut: ce teribilă pierdere.
S. KIERKEGAARD, grijile păgânilor, grija indeciziei, sfârşit.
Traducere: Paul Ghiţiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu