„Danemarca este pe muchie
de cuțit. Și Europa e pe muchie de cuțit. Ne-am pierdut complet cultura,
valorile și busola morală. Ce era considerat bun, acum este rău și invers.” *
„Nu poate exista libertate politică fără libertate spirituală. Civilizația
noastră va dispărea treptat; singurul lucru care o poate salva este o reală
redeșteptare creștină.” * „Nu sunt sigură că Danemarca e cea mai fericită țară
din lume. Consumul de alcool este mare și jumătate de milion de oameni iau
antidepresive.” * „Știm foarte bine de crimele, violurile, violența și
atentatele din Suedia. Acesta este rezultatul multiculturalismului. Și tot ce
rămâne în urmă este o casă goală.” * „Există o alianță între Stânga și
islamismul radical. Mulți europeni au așa un dispreț față de propriile
tradiții, că ar prefera să vadă creștinismul eradicat, chiar dacă asta ar
însemna să renunțe, în final, la libertățile lor personale.”
Interviu de Erico Matias
Tavares https://www.linkedin.com/pulse/denmark-brink-interview-iben-tranholm-erico-matias-tavares
Traducere și adaptare
pentru CulturaVietii.ro de Adriana Martin
Jurnalista daneză Iben Thranholm analizează evenimente politice și
sociologice din țara sa, axându-se pe aspectele religioase, semnificațiile și
implicațiile lor morale. Este una dintre cele mai citite autoare de editoriale
de acest fel din Danemarca.
Thranholm
este fostă editoare și prezentatoare la Corporația Daneză de Radiodifuziune
(radio-ul public). A călătorit în Orientul Mijlociu, Italia, Statele Unite și
Rusia pentru a realiza cercetări și interviuri. A fost premiată pentru
cercetările sale privind modul în care mass-media daneză abordează problemele
religioase.
E. Tavares: Îți mulțumim că ni te-ai alăturat astăzi,
Iben. Cu peste un an în urmă am vorbit cu Dr. Tino Sanandaji, profesor de
economie la o universitate de top din Suedia, despre inconsecvența politicilor
de imigrare suedeze. Postarea care a rezultat a avut un succes instant, dezvăluind un interes
semnificativ pentru acest subiect.
Într-o anumită măsură, Suedia este ca un „canar în mina de cărbune” a
viitorului demografic al Europei, având în vedere că este în fruntea acestei
transformări și o acceptă în mod deschis. Fiind vecini și apropiați, am dori să
vă aflăm opiniile în legătură cu ce se petrece atât acolo, cât și în Danemarca.
Cum privesc danezii Suedia, cu speranță sau cu neliniște?
I. Thranholm: Sunt de-a dreptul terifiați!
Mass-media din Suedia, care ține partea guvernului și a
politicilor sale de stânga, nu raportează întotdeauna problemele din societate la adevărata lor amploare. Așa că este greu să
avem o imagine foarte clară a ce se petrece. Dar noi, în Danemarca, suntem
bine ancorați în realitate. Știm foarte bine de crimele, violurile, violența și
atentatele de care au parte oamenii de acolo. Aceste lucruri nu ajung de multe
ori la știri, dar noi știm că se petrec. Și nu vrem să le călcăm pe urme.
Acesta este rezultatul zecilor de ani de politici care-au
promovat multiculturalismul in Suedia. Și tot ce rămâne în urmă, acum, este
această casă goală. Știți, în Biblie
se spune că dacă o casă rămâne măturată, curățată și neocupată, va fi în final
luată în stăpânire de forțe întunecate. Și mă tem că asta se întâmplă în
Suedia. Departe de a fi un paradis multicultural, problemele nu pot rămâne
ascunse mult timp.
ET: Într-adevăr, până și domnul președinte Trump a făcut
câteva comentarii controversate despre Suedia într-un congres ținut recent în
SUA, ceea ce a cauzat un tumult internațional, cu multe polemici legate de corectitudinea
acțiunilor sale. Au avut loc și în Danemarca discuții cauzate de acest lucru?
IT: Nu prea au existat discuții, pentru că noi, în
Danemarca, știm ce se petrece în Suedia. Malmo e foarte aproape, așa că putem
doar să mergem acolo ca să vedem cu ochii noștri.
Era, la un moment dat, o reclamă TV parțial sponsorizată
de guvernul suedez care îi sfătuia pe toți suedezii să se integreze în această
nouă societate multiculturală pe care o creează. Gândiți-vă la asta. Până și
suedezii în vârstă trebuie acum să se ajusteze la această nouă realitate, în
loc ca imigranții să se adapteze la societatea suedeză. O numesc „Det nya
landet”, ceea ce înseamnă țara nouă. Suedia tradițională nu mai există.
ET: Suedezii și
danezii se aseamănă din punct de vedere cultural în multe privințe. Cum se
explică diferența de opinie? Este din cauză că nu vă loviți de aceleași
probleme sociale?
IT: Noi nu suntem la fel de corecți din punct de
vedere politic ca suedezii. Așa că sunt multe discuții pe această temă. (…)
Ca atare, suntem cu mult mai conștienți de patrimoniul nostru și tindem să îl
protejăm mai mult.
Ceea ce nu înseamnă că noi nu avem probleme. Avem. Ne
confruntăm cu aceleași probleme de identitate, iar tradițiile noastre, în
special tradiția noastră creștină, dispar repede din societate. Același tip
de pustietate devine normă și în Danemarca. Iar acest lucru elimină multe
din argumentele cu care ne putem apăra împotriva importării valorilor și
obiceiurilor străine, din care multe sunt extrem de diferite de ale noastre.
Această realitate nu se poate schimba doar prin interzicerea anumitor lucruri.
ET: Și cum se arată această integrare până acum? Pare să meargă mai bine
decât în alte țări, având în vedere că nu auzim mai deloc de lucruri precum
zone interzise și revolte în țara dumneavoastră, spre deosebire de Franța și
Suedia, de exemplu.
IT: Avem parte și de aceste probleme, dar pentru că
Danemarca este o țară mică, nu veți auzi așa de multe despre ele.
Există părerea generală cum că ajutorul social este
soluția oricărei probleme. Nu contează
cine și din ce parte a lumii vine aici, va primi cazare, loc de muncă,
divertisment și îngrijire medicală. Guvernul iți va oferi toate aceste
lucruri, așteptându-se că dacă le ai, vei fi asimilat cu succes de societatea
daneză, vei învăța limba și te vei adapta culturii noastre. Prin urmare,
vom deveni o societate multiculturală plină de viață.
Însă realitatea este cât se poate de diferită.
Relativismul pe care îl pune în pericol această multiculturalitate sfârșește
prin a crea un dezacord între diferite părți din societate, în special când
valorile și credințele acestora sunt, din capul locului, extrem de diferite.
Când imigranții vin în Danemarca, deși sunt întreținuți,
nu au nicio cultură dominantă în care să se poată integra, cu siguranță nu din
punct de vedere religios. Suntem complet lipsiți de Dumnezeu. Ca urmare,
aceștia ajung să aducă elemente din propria cultură și religie care de multe
ori cauzează divergențe, neînțelegeri și, de asemenea, crime. În consecință,
societatea daneză devine din ce în ce mai divizată.
ET: Politicienii par să înțeleagă mesajul. Parlamentul
vostru a adoptat de curând o legislație prin care garantează că imigrația nu va
ajunge niciodată la un nivel care să pună în pericol identitatea națională a
Danemarcei. Ce înțelegeți din asta?
IT: Și aici avem o societate foarte divizată,
chiar și fără să luăm în considerare valurile de imigranți recent stabiliți
aici. Jumătate din populație dorește deschiderea granițelor,
imigrarea în masă și asistență socială pentru toată lumea. Aceasta respinge valorile tradiționale și e în favoarea globalizării și a
multiculturalismului. Cealaltă jumătate se opune în mod hotărât acestor
lucruri, dar nu are niciun argument convingător cu care să-și susțină poziția.
Tot ce poate face e să împiedice imigrarea, să împiedice femeile să își acopere
capul și așa mai departe.
Ne-am pierdut busola morală. Înainte, creștinismul a avut
rolul acesta, de a ne
menține uniți de-a lungul secolelor. Acum, nu mai putem face diferența dintre
bine și rău, iar în fond, la asta se rezumă lupta pe care o purtăm. Fără o busolă, orice măsură preventivă ca aceasta reprezintă doar o soluție
rapidă care nu va rezolva nimic pe termen lung. Avem nevoie de o alternativă
clară din punct de vedere moral.
ET: Există date sau studii independente despre
beneficiile și costurile imigrației în Danemarca? În Suedia, de exemplu, acest
subiect este aproape tabu, dar există o preocupare majoră pentru găsirea unor
oportunități bune de angajare pentru imigranți, pornind de fapt chiar de la
imigranți.
IT: Odată cu această nouă cultură pe care am adoptat-o în
vest, am început să nu mai avem destui copii pe care să ne bazăm sistemul de
ajutor social. Așa că, într-adevăr, unul dintre argumente este că avem
nevoie de mai mulți oameni care să îl întrețină. În propria noastră societate,
extrem de seculară, statul este Dumnezeu. Ar trebui să întrețină și să aibă
grijă de toată lumea. Așa că argumentele economice devin mai puțin relevante.
Bineînțeles că sunt luate în considerare, având în vedere că oamenii plătesc
pentru aceste politici, dar, într-un sens, sunt secundare.
ET: Suntem în pragul unui val de automatizare care
amenință să înlocuiască milioane de muncitori din țările dezvoltate. Acest
lucru va ridica și mai multe probleme legate de imigrarea în masă, din care fac
parte de obicei muncitori mai puțin calificați. Este dezbătută această problemă
în Danemarca?
IT: Nu. Singurele discuții sunt legate de aspectul
cultural, mai exact impactul asupra valorilor și tradițiilor noastre.
Și într-un fel, asta arată exact cât de slabi suntem. De
exemplu, sunt doar 250.000 de musulmani în Danemarca, adică o minoritate
nesemnificativă. Cu toate acestea, cele mai multe dezbateri politice despre
cultură din ultimii zece ani au avut în mare parte ca focus Islamul. Așa de
șubredă a devenit cultura noastră.
Deci, deși avem o societate deschisă care e împotriva
obligației femeilor de a se acoperi, împotriva piscinelor separate pentru
bărbați și femei și așa mai departe, nu mai avem un temei pe baza căruia să
combatem aceste tradiții importate, în mare măsură din cauză că ne-am pierdut
rădăcinile și valorile creștine. Așa că, în timp, acestea vor ajunge și mai
răspândite în societate. Deja se observă acest lucru.
ET: În consecință, musulmanii laici ar putea și ei să
iasă în dezavantaj. Mulți prețuiesc valorile vestice, dar vor da, din ce în ce
mai des, de o societate care este în conflict cu ei, în timp ce propriile
comunități devin și mai extremiste. Mulți se plâng că islamismul în Danemarca
și alte țări europene e mai dur sau chiar mai radical decât în țările de unde
au venit.
IT: E adevărat. Și iarăși, aceasta este în mare
rezultatul acestei ezitări culturale a societăților care îi găzduiesc. Prin
urmare, aceste forme mai agresive câștigă teren în detrimentul tuturor, în
special al femeilor.
ET: O mare parte din țările dezvoltate se confruntă cu o
situație dificilă și cu siguranță, țările care ar putea să vină în ajutor ar
trebui să o facă. Să nu ne mințim singuri, politicile necorespunzătoare din
vest au cauzat situații chiar și mai rele în mare parte din Estul Mijlociu,
deși un rol major îl au și sectele și conflictele etnice importante.
Există păreri conform cărora în loc să deschidem
granițele, ar trebui să venim în ajutor la locul de
origine, ceea ce ar fi mai ieftin și
ar putea ajuta cu mult mai mulți oameni, i-ar aduce pe refugiați mai aproape de
casele lor și ar evita multe din problemele sociale pe care le vedem din păcate
pe teritoriul Europei – cauzate bineînțeles de o minoritate, însă încă foarte
problematice. Ce părere au politicienii danezi despre acest
lucru?
IT: Ar fi logic din multe puncte de vedere dar, din nou,
dezbaterea nu e economică. Oamenii vor să fie văzuți ca făcând bine, ceea ce
înseamnă să își deschidă comunitățile, să îi întâmpine pe alții și să aibă grijă de ei.
Aș fi de acord cu asta dacă ar fi vorba de femei și
copiii lor, chiar și de familii. Dar realitatea e alta. Majoritatea oamenilor
pe care i-am primit în ultimii ani, în special în urma crizei migrației, sunt
bărbați tineri și sănătoși. Își aduc conflictele și frustrarea cu ei, creând o
atmosferă dificilă pentru toată lumea.
Așa că da, probabil că ar fi cu mult mai eficient să
venim în ajutor direct la sursă, dar discuțiile nu cuprind astfel de propuneri.
ET: Se spune că Danemarca este cea mai fericită țară de
pe planetă. Dar dumneavoastră nu prea aveți motive să fiți fericită, când vă
confruntați în ultima vreme cu cenzură din partea guvernului nu doar pentru că
vă exprimați grijile pentru viitorul țării dumneavoastră, ci și pentru că
lucrați pentru o agenție de presă rusă. Ce s-a întâmplat acolo? Ați scris de curând un articol remarcabil pe
această temă, exprimându-vă sentimentele nu doar din punctul de vedere al unei
femei ce nu urmează drumul partidului, ci în special al unei creștine.
IT: În 2015, am scris un articol critic la adresa
politicienilor noștri, care în mare parte urăsc creștinismul dar se folosesc de
valorile creștine, în special de caritate și compasiune, pentru a-și promova
propriile interese, în special imigrarea în masă. Așa că le-am aruncat mănușa.
Cu câteva luni mai târziu am primit un telefon de la un
politician de aici care mi-a zis că eram pe lista neagră a guvernului, fiind,
chipurile, un agent de propagandă pro-rus, în ciuda faptului că nu aveau
absolut nicio dovadă care să susțină această acuzație. Lucrez din când în când
pentru o agenție de presă rusă, dar aceea este pur și simplu munca mea de jurnalist.
Astăzi, într-o societate unde se presupune că există
libertate de exprimare, dacă politicienii vor să le ia vocea criticilor lor, nu
trebuie decât să îi acuze că lucrează pentru Kremlin sau că au legături dubioase cu Rusia. Asta mi s-a
întâmplat mie și asta li se întâmplă și politicienilor și jurnaliștilor
importanți din SUA, Franța sau Germania. Dacă nu ești de acord cu politicile
multiculturale din Europa, atunci ești etichetat ca fiind agent al Rusiei. Ceea ce e de fapt o formă de asasinare a carierei politice sau a
reputației.
Se tem extrem de mult de ascensiunea a ceea ce politicienii
de stânga numesc „populism”, care pune în pericol existența iubitei lor Uniuni
Europene. Iar în acest an, miza este mare din cauza alegerilor din Franța
și Germania. Așa că apelează la acest tip de tactici pentru a reprima orice
disident.
Așa că acum sunt pe lista neagră în Danemarca, o țară ce
se presupune că e liberă, dar dacă va porni vreun conflict cu Rusia, aș putea
ajunge în închisoare sub pretextul că sunt agent străin. Din nou, fără dovezi
sau proces judiciar. Așa funcționează și societățile totalitariste. Prima oară,
te trec pe listă, iar apoi, când apare o problemă sau un motiv inventat, vin
după tine.
ET: Nu ați făcut decât să vă exprimați niște opinii care
coincid cu cele ale multor conservatori din ambele părți ale Atlanticului. Există,
cu siguranță, mulți oameni îngrijorați de viitorul societăților din vest. Din
multe puncte de vedere, acest lucru amintește de Uniunea Sovietică și noua
societate măreață pe care încercaseră să o creeze, dar care a avut consecințe
dezastroase care ne sunt cunoscute tuturor.
Aceasta e o comparație chiar foarte reală și
îngrijorătoare. Până la urmă, comunismul a fost ideea vestului și i-a fost
impusă Rusiei, dar nu ei au creat-o. Și nu s-a terminat odată cu căderea
Uniunii Sovietice. Din contră, este cât se poate de în viață și circulă pe
teritoriul continentului nostru. Deși operează în mod diferit, scopurile nu
sunt foarte diferite. Versiunea care se răspândește în vest este marxismul
cultural.
Nu mai avem familii, religii, nici măcar sexe. Acum în
Suedia au inventat un termen de gen neutru cu care să se adreseze fetițelor și
băiețeilor de la grădiniță. Este o schimbare totală de la valorile vestice
tradiționale care au protejat Europa de invaziile străine timp de secole. Și
acum, acest lucru a dispărut.
În teorie, ideea de multiculturalism și granițe deschise
sună foarte frumos, dar în practică, a dus la o transformare progresivă a
societăților noastre, și după cum observăm în cazul Suediei, nu întotdeauna
spre bine. Mai puține libertăți, mai puțină siguranță, mai puțină unitate; mai
multe crime, mai multă fragmentare, mai multe probleme sociale. Este în mod clar o confruntare între bine și rău, iar
noi, în vest, nu mai putem face deosebirea dintre cele două. Eu aș numi-o chiar
dezorientare diabolică.
ET: Deci cât va dura până când crucea creștină va fi
ștearsă de pe steagul vostru? Și ce părere are despre asta monarhia din Danemarca, care a
jurat să protejeze cultura și religia daneză?
IT: Niciun politician din Europa nu va apăra
creștinismul. Niciunul. Poate doar prim-ministrul Ungariei, Victor Orban. Există
o alianță păgână între Stânga și islamismul radical. Mulți europeni au așa
un dispreț față de propriile tradiții, că ar prefera să vadă creștinismul
eradicat, chiar dacă asta ar însemna să renunțe, în final, la modul de a trăi
și chiar și la libertățile personale.
Avem parte de această situație bizară în care feministele
din vest sunt de acord cu obligația femeilor de a-și acoperi capul, pe lângă
renunțarea la multe dintre drepturile de care ar trebui să se bucure în țările
noastre. Iar de multe ori, aceste femei sunt penalizate de propriile comunități
atunci când încearcă să se integreze în societatea noastră, în timp ce
feministele nu spun nimic. Totul este așa de multicultural și frumos.
ET: Cunoașteți bine Rusia ca urmare a muncii
dumneavoastră. Puteți să faceți o comparație între ce se întâmplă acolo și
transformările ce au loc într-o mare parte din Europa de Vest?
Credeți sau nu, taberele s-au schimbat. Acum Rusia este cea care adoptă
creștinismul, în timp ce vestul încearcă să scape de el în toate modurile
posibile.
Creștinismul are rădăcini adânci în Rusia: în literatura,
arta și cultura lor. Atunci când sovieticii au încercat să îl interzică în mod
brutal, cu prețul a nenumărate vieți, a continuat să fie practicat pe ascuns.
Oamenii încă celebrau creștinismul în secret, săvârșind botezuri și altele de
acest fel în spatele ușilor închise.
Domnul președinte Putin a inaugurat recent o statuie
imensă a sfântului Vladimir, patronul Bisericii Ortodoxe Ruse, la aproximativ
100 de iarzi de zidurile Kremlinului. Dacă stai într-un anumit punct pe
cealaltă parte a străzii care vine dinspre Kremlin, crucea pe care o poartă
apare chiar mai înaltă decât steaua din Piața Roșie, așa că simbolismul este foarte
puternic.
În vest, așa cum am discutat, mergem în direcția opusă.
Încercăm să renunțăm cât mai repede la valorile și patrimoniul nostru.
ET: Filmul rus din 2014 Leviathan face aluzie la această transformare. Cu toate acestea, a
pus creștinismul ortodox într-o lumină nu așa de pozitivă, fiind folosit ca
argument ideologic pentru a justifica puterea oligarhilor în societate. Domnul
președinte Putin nu este sfânt, mai mult ca sigur. Nu că totul este
superficial?
IT: Sunt oameni în Rusia care se opun de asemenea
propriilor valori tradiționale și care își doresc o Rusie mai occidentalizată.
Nu am văzut filmul acela, deci nu pot să îmi dau cu părerea dacă regizorul
susține sau nu acel punct de vedere.
Oamenii ar trebui să meargă în Rusia, să vadă cu proprii
ochi. Domnul președinte Putin nu
face decât să reacționeze conform cu ce se întâmplă acolo și respectă credința
ortodoxă a poporului rus.
Acesta este unul dintre motivele pentru care cred că
vestul îi urăște așa de mult pe ruși. Nu pot să tolereze ideea de a avea o
Rusie creștină renăscută și puternică care se împotrivește fățiș marxismului
lor cultural. Și în consecință, au demonizat-o de multe ori în mass media și în
cercurile politice.
ET: Așadar, este Danemarca pe muchie de cuțit? Mai mult,
este și restul Europei?
Da, Danemarca este e muchie de cuțit. Și Europa e pe
muchie de cuțit. Ne-am pierdut complet cultura, valorile și busola morală. Ce
era considerat bun, acum este rău și invers.
Ați menționat că Danemarca ar fi cea mai fericită țară
din lume, dar nu sunt sigură că este adevărat. Este un motiv pentru care
consumul de alcool este mare și jumătate de milion de oameni iau antidepresive.
Channel 1, postul nostru principal de televiziune, a prezentat de
curând un documentar despre trei fete daneze care s-au convertit la islamism
din proprie voință, nu pentru că s-au căsătorit sau ceva de acest gen. Toate
crescuseră în același tip de mediu, provenind din familii destrămate, având
probleme cu alcoolismul și așa mai departe – în esență, o parte din moștenirea
revoluției din 1968 care a avut loc în întreaga Europă. Ce le lipsea acestor fete era
structura, și au găsit-o în Islam pentru că acesta ordonează toate aspectele vieții: cum te îmbraci, ce
mănânci, cu cine poți socializa, cum să te rogi, cum să te comporți ca soție și
așa mai departe.
Asta nu înțeleg partidele politice de Dreapta din Europa.
Aceasta este o luptă spirituală. Nu poate exista libertate politică fără libertate spirituală. Dacă
începi pur și simplu să interzici una și alta, de exemplu, dacă le spui să
renunțe să își acopere capul, nu o sa meargă. Civilizația noastră va dispărea
treptat.
Singurul lucru care poate salva acum Europa este o reală
redeșteptare spirituală, îndrăznesc să spun chiar creștină, pe întregul
continent. Acest lucru a jucat un rol important în căderea comunismului în
Uniunea Sovietică și Germania de Est. Bisericile de aici au reprezentat locuri
secrete unde oamenii se adunau, își exprimau ideile și își împărtășeau credința
și suferințele.
Încă de la început, Creștinismul a însemnat să te
împotrivești răului prin dragoste, rugăciune și credință pentru că acestea trei
reprezintă cheia către libertate. Și tocmai acestea sunt valorile pe care nu le
tolerează aripa radicală de stânga și islamismul radical, pentru că, bineînțeles,
amândouă cer supunere totală față de stat și, respectiv, viziunea pe care o au
ei față de Dumnezeu.
ET: Vă mulțumesc mult pentru că ați împărtășit cu noi
gândurile și curajul dumneavoastră. Ați merita să fiți pe coperta unei reviste,
nu pe lista neagră a unui guvern. Va doresc numai bine.
IT: Mulțumesc.