Un raport al UNICEF susţine că pornografia este utilă copiilor [Ştiri din Antilume]

 

WASHINGTON, D.C., 14 mai  (C-FAM)

O agenție ONU este din nou obiectul unor controverse în legătură cu un raport recent care sugerează că nu există dovezi concludente că copiii expuși la pornografie sunt afectaţi.
Raportul publicat de Fondul ONU pentru copii (UNICEF) abordează modul în care politica guvernamentală poate fi utilizată pentru a proteja copiii de conținutul online dăunător, abuziv și violent. Concluzia sa se bazează pe un studiu european din 19 de țări ale UE, care a fost realizat în majoritatea țărilor, majoritatea copiilor care au văzut imagini pornografice fiind „nici supărați, nici fericiți”. De fapt, raportul UNICEF se bazează pe faptul că 39% din copiii spanioli au fost fericiți după ce au văzut pornografie.
Luptătorii împotriva pornografiei nu sunt de acord cu datele UNICEF. „Raportul UNICEF ignoră vastul corp de cercetare care demonstrează efectele nocive ale pornografiei asupra copiilor. Prin ignorarea adevăratelor prejudicii pe care le poate avea pornografia, UNICEF joacă la ruletă cu sănătatea și siguranța copiilor”, a declarat Lisa Thompson, vicepreședinte și director al Institutului de cercetare de la Centrul național pentru exploatarea sexuală.
Organizația doamnei Thompson, care oferă cercetări de specialitate pentru a informa decizidenţii politici de necesitatea de a pune capăt abuzului sexual asupra femeilor și copiilor, a constatat că pornografia poate fi un factor central al acestui abuz.
„Mainstream pornografia conține abuzuri sexuale oribile, viol, incest, rasism – pe care copiii nu ar trebui să le consume”, a continuat Thompson și „evaluarea ruşinoasă realizată de UNICEF a impactului pornografiei explicite asupra copiilor nu face nimic pentru a contesta narațiunea politică potrivit căreia pornografia este benignă și, ca urmare, nu îi pune pe copii în pericol”.
Studiul online pentru copii din 2020 a concluzionat că unii copii și tineri „caută în mod intenționat conținut sexual” dintr-o varietate de motive și că a vedea imagini sexuale „ar putea reprezenta, de asemenea, o oportunitate” de a oferi răspunsuri la întrebări despre pubertate și identitate sexuală. Studiul a încurajat “a vedea nuanțele” care îi determină pe copii să caute și să vizualizeze conținut sexual online.
UNICEF declară că orice eforturi de a bloca accesul copiilor la pornografie online ar putea încălca drepturile omului. UNICEF își bazează această afirmație pe o interpretare expansivă a Acordului internațional privind drepturile civile și politice.
UNICEF mai susține că solicitarea de verificare a vârstei pentru a accesa pornografia online poate refuza accesul copiilor la ceea ce numește „educație sexuală vitală”. Trebuie remarcat faptul că criticii acuză “educația sexuală cuprinzătoare” ca fiind pornografică și dăunătoare copiilor.
Lansarea acestui raport de către UNICEF a avut loc la doar câteva zile după ce Agenția pentru dezvoltare Internațională a SUA și-a anunțat reînnoirea parteneriatului de lungă durată cu UNICEF, angajând o finanțare suplimentară de 300 de milioane de dolari pentru programul de finanţare directă. SUA este cel mai mare donator guvernamental al UNICEF, cu o finanțare în anul 2020 de ajungând la aproape 994 de milioane de dolari în programe umanitare și de dezvoltare. 

UNICEF s-a alăturat în general mișcării feministe de la Națiunile Unite în lupta pentru avort. Agenția pentru copii a fost înființată pentru a ajuta copiii strămutați după al doilea război mondial. Criticii spun că UNICEF s-a abătut departe de viziunea sa fondatoare și că acest apel pentru accesul copiilor la pornografie sub masca drepturilor omului și a educaţiei sexuale subliniază această schimbare. 

 Sursa:  https://c-fam.org/friday_fax/unicef-report-says-pornography-not-always-harmful-to-children/

Amor liber obligatoriu, comune sexuale şi lgbtism, familia desfiinţată, copiii proprietatea statului, oficializate în Rusia bolşevică. UE(RSS) le-a realizat şi ea.

 

Recent Europa a fost declarată de Parlamentul European spaţiu liber pentru lgbtqism. Această din urmă mişcare vine să se alăture unui gros dosar de decizii ale Comisiei Europene şi de hotărâri ale aşa-zisei Curţi Europene a Drepturilor Omului, un organism politic şi nu juridic, care urmăresc de mai mulţi ani construirea unei anti-societăţi omeneşti, bazată pe anticreştinism, anti-morală, anti-omenesc, demonic. 

Se revine astfel după o sută de ani, la proiectul iniţial, implementat de mafia globalist-satanistă în Rusia, imediat după punerea în scenă a revoluţiei sovietice, începând chiar din 1917. Reiau în cele de mai jos o parte din articolul publicat de mine în 2016, care porneşte de la dezvelirea, de către alcoolicul Junker, a unei statui a lui Karl Marx în Germania.

•  
  

Acuzat că îşi bate pur şi simplu joc cu neruşinare de cele peste 100 de milioane de victime ale comunismului, fostul troţkist Juncker declară candid, ca pentru proşti:

Indiferent ce păreri ar putea avea oamenii asupra lui Karl Marx, este fără îndoială că el este o figură care, într-un fel sau altul, a modelat istoria Europei. A nu vorbi despre el ar putea însemna o negare a istoriei.

Devoalarea comunismului (ca societate demonică, iad terestru) ca ţintă a constructorilor de ieri şi de azi ai proiectului european nu începe cu celebrarea lui Marx, iar mişcarea lui Juncker nu e una singulară. La manifestările dedicate celor 200 de ani de la naşterea lui Marx vor participa mulţi alţi reprezentanţi ai elitei progresiste europene şi internaţionale, iar traiectoria pe care s-a înscris UE dă tot mai multă apă la moară celor care vorbesc despre o altă Uniune Sovietică, o UERSS.  Un curent tot mai important în rândul elitelor progresist-decadente din Europa occidentală, este cel potrivit căruia comunismul poate fi soluţia pentru împotrivirea la imperialismul sălbatic, dărâmarea FMI şi Băncii Mondiale şi realizarea fericirii globale. Şi asta în pofida experienţei tragice pe care o bună parte din ţările europene au avut-o. Pe care ei o consideră doar vina prostiei Estului, care a deviat de la „nobilele idealuri şi precepte marxiste”, în timp ce ei, cei din Vest, vor construi comunismul urmând cu sfinţenie indicaţiile lui, de exemplu, Marx.

Există o părere, aproape unanimă, că comunismul, ca regim politic, a fost incompatibil cu distrugerea familiei lgbt-ismul, libertinajul transformat în valoare socială absolută, avortul, prostituţia. Şi cel puţin în parte – adică pentru URSS-ul de după 1934 şi pentru celelalte state ale blocului sovietic, ce aveau să apară după 1944 – este adevărat. 

Alta a fost însă realitatea în ceea ce priveşte familia, amorul liber, sexul la grămadă, aberaţiile lgbtiste, avortul în anii de început ai Rusiei sovietelor, când bolşevicii au avut ocazia să verifice pe propria piele un adevăr simplu: între construcţiile minţii omeneşti şi normalul, firescul vieţii, între fantasmele universului interior şi legile universului exterior există diferenţe care ajung să se manifeste în conflicte distrugătoare pentru fiinţa umană. 

Revoluţia sexuală este, aşa cum o găsim în toate documentele ideologice şi doctrinare socialiste şi comuniste, o componentă de bază a revoluţiei socialiste/comuniste. Dar ca şi toate celelalte teze şi obiective ale acestora, şi aceasta este echivalentă cu o întoarcere nihilistă împotriva persoanei umane şi a umanităţii în ansamblu.  De aceea, eşuarea lamentabilă în faţa cerinţelor realităţii, a unui experiment de amploarea şi durata celui sovietic, este un argument irefutabil în favoarea rezistenţei faţă de asaltul revoluţiei sexuale occidentale actuale, un tsunami de forme aberante, dezgustătoare şi criminale.

După cum spuneam în episodul anterior, Ludwig von Mises explică fascinaţia produsă de socialism, încă de la apariţie, prin faptul că acesta … promite nu numai bunăstare – bogăţie pentru toţi – ci şi fericire universală în amor. Acestei părţi a programului său i se datorează o mare parte din popularitatea pe care o are. (Interesantă zonă comună cu marea iubire a socialiştilor, islamul care şi el promite fericirea erotica fără limite, dar post-mortem.) Ca dovadă: nicio altă carte de literatură socialistă germană nu a fost citită de un public mai numeros şi nu a avut o eficacitate propagandistică mai mare decât lucrarea lui August Bebel, „Femeia şi socialismul”, (apărută în 1879, reeditată de 50 de ori în Germania numai până în 1909, tradusă în circa 20 de limbi), care este dedicată în principal temei amorului liber.

Revoluţia sexuală din Rusia sovietică este analizată pe larg în cartea psihanalistului german socialist Wilhelm Reich „Die Sexualität im Kulturkampf: Zur sozialistischen Umstrukturierung des Menschen”, (Sexualitatea în războiul cultural: pentru restructurarea socialistă a oamenilor) apărută în  1936. De remarcat că aflăm încă din titlul cărţii aflăm două lucruri esenţiale: că stânga a declarat război vechii societăţi umane şi că sexualitatea este una dintre armele sale principale. De fapt, acest titlu este înlocuit la ediţiile de după 1945 cu mai puţin belicosul şi explicitul Revoluţia sexuală. Au fost făcut mai ceţoase şi subtitlul şi temele principale: familia, religia, politicile extremei stângi etc.

La finalul acestui articol voi menţiona şi alte referinţe privind acest subiect. În cele ce urmează vă voi prezenta şi câteva extrase din articolul   lui Pavel Preanikov „Revoluţia sexuală din Rusia: Bolșevicii au fost primii care au reușit „emanciparea moravurilor” , a cărui traducere a apărut în articolul „Exemplificarea rădăcinilor comuniste ale revoluției sexuale neomarxiste de azi”.

Proiectul revoluţiei sexuale bolşevice apare, încă înainte de declanşarea insurecţiei comuniste, în corespondența dintre Troțki și Lenin (1911). Troțki: „Fără îndoială, opresiunea sexuală este principalul mijloc de înrobire a omului. Atâta vreme cât exista aceasta opresiune, nu poate fi vorba de adevarata libertate. Familia, ca instituție burgheză, și-a trăit complet traiul.”…. Lenin: „… Și nu numai familia. Toate interdicțiile cu privire la sexualitate ar trebui să fie eliminate… Avem ce învața de la sufragete: chiar interzicerea dragostei intre persoanele de același sex ar trebui sa fie eliminată”.

Ca urmare, atunci când iau puterea, din chiar primele zile, Lenin şi ai lui trec la punerea în practică, în paralel cu măsurile necesare pentru consolidarea puterii, a celor pentru iniţierea şi victoria revoluţiei sexuale. Pe ansamblu, se poate spune că unele dintre ele depăşesc şi cele mai ultraliberale iniţiative de astăzi. Este abolită „tirania căsătoriei”, sunt dezincriminate, promovate şi chiar impuse, avortul, relaţiile homosexuale, relaţiile cu minori, relaţiile sexuale în grup, exhibiţionismul public. Asemănător „parteneriatelor civile” promovate acum, bărbatul şi femeia puteau forma şi lichida o familie fără a fi obligaţi să-şi înregistreze căsătoria la oficialităţi. Parteneriatele de acest tip puteau fi dizolvate uşor, la simpla solicitare a unei parţi, iar după desparţire înceta orice obligaţie reciprocă. In 1924, dupa datele deținute de Zeitlin, un angajat al instituției conduse de Troțki, „in orașele mari, „cuplurile”, in comparație cu familiile, alcatuiesc majoritatea”. Jumătate din copii născuţi erau în afara căsătoriei, în cuplurile volatile. Ţara s-a umplut repede de copii nedoriţi, lăsaţi pe străzi, de prostituate (mult mai multe decât pe vremea ţarismului), de cenuşa trupurilor copiilor avortaţi . Avortul era atât de la îndemână încât ajunsese aproape o metodă contraceptivă, unele femei făcând şi câteva avorturi pe an. Pe străzi au loc manifestări la care astăzi, încă, liberalii progresişti, se pot doar gândi – oamenii se plimbă, sau fac diverse „happeninguri” în pielea goală, se urcă astfel în tramvaie, sau se năpustesc în clădiri publice. Orgiile sexuale în interior, sau în spaţii deschise, erau spectacole educative. Adolescenţii primeau la orele de educaţie sexuală îndemnuri şi sarcini de a se aborda fără reţineri toată gama de relaţii sexuale. Teoria era completată cu practică în tabere, cercurile de studiu, sau cu ocazia unor acţiuni pionereşti sau komsomoliste. Sexologii veniţi din străinătate (peste 300), în special din Germania, pentru a ajuta la predarea educaţiei sexuale în şcoli, sunt entuziasmaţi de vigoarea cu care se răspândeşte revoluţia sexuală. Iată ce spune Preanikov:

…. sunt emise decretele lui Lenin (la 19 decembrie 1917) „Cu privire la abolirea căsătoriei” și „Cu privire la abolirea pedepsei pentru homosexualitate” (acesta din urmă era parte a decretului „Cu privire la căsătoria civilă, copii și despre modificarea actelor de stare civilă”). In special, ambele decrete confereau femeii „autodeterminarea materială, precum și sexuala” și au introdus „dreptul femeilor la libera alegere a numelui și a locului de reședință”. Potrivit acestor decrete, „uniunea sexuală” (al doilea nume „uniunea prin căsătorie”), era posibil să se încheie rapid și să se desfaca la fel de ușor.

… la Petrograd (Sank-Petersburg), la 19 decembrie 1918, a defilat o paradă a lesbienelor, care au aniversat un an de la decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. Troțki nota, in memoriile sale, că Lenin a afirmat cu bucurie la auzul acestei vești: „Țineți-o tot așa, tovarăși!”. La acea paradă, se purtau pancarte de tipul: „Jos cu rușinea”. Acest apel, în cele din urma, a fost preluat și utilizat pe scară largă in iunie 1918, atunci când mai multe sute de reprezentanți ai ambelor sexe au mărșăluit prin centrul Petrogradului complet goi.

…, în guvernul provinciei Reazani, in 1918, s-a emis un decret „Cu privire la naționalizarea femeilor”, iar în Tambov, in 1919 – „Cu privire la distribuția femeilor”. In Vologda, sunt puse în practica, astfel de dispoziții: „Fiecare membră a komsomolului, studentă la cursurile de calificare sau orice alta studentă, care  primește o ofertă de a intra în relații sexuale, de la un komsomolist sau student la cursurile de calificare, ar trebui să o ducă la îndeplinire. In caz contrar, ea nu merita titlul de studenta proletară”.

Şi iată cum îi descrie un militant al revoluţiei sexuale, lui Constantin Constante, tatăl Lenei Constante, aflat în călătorie prin Rusia sovietică, „socializarea femeii între 20 şi 36 de ani” (fragment din memoriile acestuia): Se va crea – mi-a spus el – pe langă fiecare soviet câte un comisariat al dragostei publice. Fiecare cetățean sovietic va avea dreptul la un bon de dragoste pe zi. Cu acest bon el se va prezenta femeii socializate care va fi obligată să i se pună la dispoziție , fără vreo opunere și fără plată, în schimbul bonului eliberat de comisariat. Ea este liberă in aceea zi de a accepta sau refuza pe al doilea candidat la însurătoarea de-o clipă… Copiii născuți din aceste împreunări vor aparține Statului Sovietic care-i va crește și-i va îngriji până la vârsta când urmează să fie repartizați școlilor sovietice, sau atelierelor, după aptitudini… Acești copii – continuă interlocutorul meu –, neavând nici o afecțiune de familie, vor fi cei mai sinceri sprijinitori ai familiei sovietice care este Statul Sovietic.

Un fenomen obișnuit, în acel moment, erau comunele komsomoliste. Pe bază de voluntariat, într-o asemenea „familie” locuiau, de obicei, 10-12 persoane de ambele sexe. La fel ca și in „familia suedeza” de astăzi, într-un astfel de colectiv, există o gospodărie comună și viață sexuală comună. … Treptat, comunele sexuale s-au răspândit în toate marile orașe ale țării. S-a ajuns chiar până acolo încât, de exemplu, la comuna din cadrul Bibliotecii de Stat din Moscova, comunarzii nu doar că împărțeau aceeași haină și aceiaşi pantofi, dar și aceeași lenjerie intimă. Un model în acest sens era considerată comuna de muncă a Direcției Politice de Stat pentru copiii fără adăpost în Bolșevo, înființată în 1924, din ordinul personal al lui Dzerjinski. In ea au existat aproximativ o mie de tineri infractori de la 12 la 18 ani, dintre care aproximativ 300 erau fete. Educatorii comunei salutau „experiențele sexuale comune”, fetele și băieții locuiau in barăci comune. … De altfel, o astfel de practica a existat in toate casele de copii și chiar in taberele de pionieri.

De la „lumina” revoluţiei sexuale la „întunericul” reprimării ei (după Reich)

Revoluţia sexuală nu a fost abandonată pentru că arhipăstorii ei s-ar fi trezit, căit şi, plini de regrete, ar fi decis revenirea la cele normale. Au acţionat legile vieţii, legile pieţii, necesitatea de a produce pentru a trăi şi, în plus, ambiţia de a demonstra viabilitatea revoluţiei comuniste. Industrializarea URSS a început să ceară ca individul să nu-și mai piardă forțele în divertismentele sexuale, ci pentru construirea comunismului. „Moravurile ușoare” au inceput a fie oficial dezaprobate. Opinia publica din nou înclina să creadă că „familia era celula societații”, iar baza ordinii era  monogamia…. Odată cu adoptarea constituției staliniste și-a pierdut puterea și decretul „Cu privire la abolirea căsătoriei”. In anul 1934, avortul a fost interzis, iar in luna martie a aceluiași an, Kalinin a semnat o lege care să interzică și să sancționeze contactul sexual intre bărbați. Apoi au început arestările în masă ale homosexualilor în marile orașe ale URSS. Educația sexuală în rândul tinerilor s-a oprit, s-au oprit și lucrările științifice cu privire la acest subiect.

 Alte surse documentare despre subiect:

Revoluţia sexuală în Rusia Bolşevică, 2011, autor Gregory Carleton

Mostre de erotică bolșevică. Fragmente din memoriile lui A.R. Trușnovici

 

Reeducarea României: experimentul Pitești sub altă haină şi la dimensiuni naţionale

„Am ieșit la pensie pentru că acum e o altă lume. Înainte era ‘Cântarea României’, acum e Cântarea comunității europene. E o ideologoe sinistră, patologică, care acum trebuie pusă și în scenă. Din moment ce se umple totul cu mediocritate și cu proxenetism, prin bășcălie și derizoriu. Este o lume la care eu nu m-am putut și nu mă pot adapta. La ce să ma adaptez? La noile directive culturale kulturnice? La un public care a început să guste cu ferocitate din ordinăria de stand-up comedy, unde promiscuitatea a atins cote de pornografie? Teatrul nu este o latrină”

„Astăzi, teatrele noastre sunt pline de spectacole LGBT, despre toleranță, care aruncă cu noroi în biserică și în istoria României, eventual și cu un scurt „m**e PSD” strecurat așa, măcar de formă”.

În interviul acordat, Dan Puric spune că România e sufocată de trendurile vestice, o Românie în care normalitatea însăși e crucificată.

„Ne așteaptă un program de reeducare a României. Pe lângă orele de religie vor apărea și orele de educație sexuală, deci pregătim un copil schizoid, traumatizat. Să vedem cum va accepta un copil, care de la clasa a treia este traumatizat cu patologii sexuale în numele acceptării. Acceptării a ce? Pentru prima oară, în România este crucificată normalitatea. Bunul simț și matca acestei țări. Este o stârpire a normalității fără precedent. Nu poți să-i spui copilului prostii ca să-l călești pentru viață. De ce se vorbește de toleranță, când, de fapt, eu am început să mă simt tolerat în normalitatea mea și în ceea ce fac.

Nu Biserica ne-a ținut pe noi 2000 de ani? Ziua Națională a devenit din ce în ce mai internațională. Ne-am învațat cu impostura și să nu mai fim noi înșine. Lichele, cum avem acum, au fost și în trecut, dar nu lichelele au făcut România Mare. Oamenii politici pe care i-am avut la vremea respectivă, și pe care nu-i avem acum, erau dublați de lichele. Azi avem subspecii. Un om de stat este paznicul conștiinței naționale, nu negustorul conștiinței naționale.
Este toată această clasă politică abjectă care de 30 de ani a aruncat 6 milioane de români afară, pe fereastră. Tineretul de acum vrea ‘o țară ca afară’. Este incapabil să-și clădească o țară pe temeliile ei, pentru că nu le cunoaște. Clasa politică a dat voie să se formeze ceea ce în medicină se numește ‘un spațiu de receptivitate morbidă’. Tineretului de azi i s-a furat busola”

Celine Dion, "mare preoteasă" în ritualul siluirii sufletelor şi trupurilor copiilor. [Elitele demonice ne răpesc, abuzează, deformează şi ucid copii (2)]

Analiza care urmează se adresează în primul rând părinţilor pentru a-i ajuta să înţeleagă de ce trebuie să-şi ferească copiii de construcţiile înşelătoare ale acestei lumi, de ofertele "generoase", de sugestiile, propunerile şi îndemnurile sosite pe mii de tot mai greu de evaluat canale; de ce trebuie să evite contactul cu televiziunea, să permită un acces direcţionat şi restricţionat la net şi să scoată smartfoanele din viaţa copiilor lor, acestea fiind principalele canale pe care vine către aceştia ceaţa otravită în care se doreşte să fie rătăciţi, debusolaţi, slăbiţi, vrăjiţi pentru a îi rupe de realitate şi a-i transforma într-o pradă uşoară. 
În al doilea rând, ea li se adresează lor direct pentru a înţelege de ce trebuie ei înşişi să se ferească de efectele distructive ale televiziunii şi ale unui net neîndiguit de repere de apărare clare. 
În al treilea rând, cu mai mici speranţe, ea se adresează tinerilor şi adolescenţilor pentru a-i ajuta să se apere de atacul monstruos, perfid şi multi-multi-direcţional îndreptat împotriva lor de la cele mai fragede vârste. 

•  
  

Educaţie sexuală, lgbtq...ism, transgenderism, ideologia genului, pedofilie, eutanasie, poligamie, zoofilie, vrăjitorie; satanism.
Suntem atacaţi clipă de clipă de forţele mafiei bancare globaliste care vor să transforme omul în sclav. Ameninţările şi atacurile sunt unele vizibile, altele ascunse, ocultate. Unele cu biciul, altele cu zăhărelul. Prin reglementări, internaţionale şi naţionale, sau pe calea ispitirii slăbiciunilor noastre, poftelor necuvenite, patimilor ascunse în fiecare. Cu toatele oculte, manifestări ale Răului. Atunci când reacţionăm la o ameninţare care pare vizibilă, palpabilă - introducerea educaţiei sexuale în şcoală, de exemplu - şi denunţăm public pericolul de moarte al acesteia, suntem uimiţi, mai întotdeauna, de lipsa de reacţie a celor din jur, a populaţiei, cu precădere a celor tineri, care chiar ajung să susţină aceste demersuri distrugătoare. Şi procopsim populaţia cu cuvinte de reproş, judecată, catalogare. 
Dar dacă oamenii nu sunt chiar atât de indiferenţi în adâncul lor? Dacă peste judecăţile, ideile, opiniile proprii s-a aşezat un strat de mâzgă densă, lipicioasă, tot mai groasă? Dacă sinele le-a fost acoperit, ascuns raţiunii printr-o ofensivă continuă, perfidă, insidioasă? Dacă prin scrieri, pictură, muzică, fotografie, imaginea dinamică pe peliculă sau digitală, mai nou cu internetul, dacă prin modă şi mode (şi nu numai de vestimentaţie), şi cu ajutorul tehnologiei ei au fost dresaţi, condiţionaţi să nu mai reacţioneze şi să considere normal anormalul? Dacă prin  nenumărate produse culturale şi materiale, prin mesajele ascunse sau provocatoare incluse în acestea li s-a implantat o raţiune străină, non-umană, anti-umană, o raţiune sinucigaşă? Dacă avem un proces uriaş de schizofrenizare, de bipolarizare a fiinţei umane? Dacă creierele lor au fost "hăcuite", "piratate" ?
Da, acesta este adevăratul proces al transformării noastre, aşa s-a întâmplat şi acum se întâmplă mai repede, cu mai mare succes datorită tehnologiei. Dezvăluirea lui, punerea la vedere a autorilor, lucrătorilor, căilor şi mijloacelor acestui proces satanic este scopul, demersul meu către voi. Am început în primul episod şi voi continua şi în acesta cu domeniul "high fashion", al mărcilor de îmbrăcăminte care dau tonul pe piaţă, crează, adică moda. Căci îmbrăcămintea este, pentru mulţi, preocuparea noastră "cea de toate zilele". Voi folosi, în acest scop, analizele proprii şi, aşa cum o fac şi în cele de mai jos, cele disponibile din alte surse. 
Episodul 1 la https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/11/elitele-sataniste-care-ne-rapesc.html

• 
  

Céline Dion este imaginea unui nou brand de modă “genderless” (fără gen) pentru bebeluși numit CELINUNUNU. Totul este greșit și sinistru. În cele ce urmează aveţi o scurtă analiză a simbolismului grotesc care îl înconjoară.

Céline şi-a descoperit o nouă misiune: Să elibereze nou-născuții din binaritatea genului. Pentru că aceasta era principala nemulţumire a nou-născuților. În acest scop, a lansat CELINUNUNU, o linie de îmbrăcăminte „neutră din punct de vedere al genului” pentru bebeluși creată împreună cu marca de modă globală NUNUNU. 
Unii ar putea considera ca aceasta stire este plictisitoare, deoarece CELINUNU nu este altceva decât inca o marca de moda nemeritat de scumpă, care foloseşte sprijinul unei celebrităţi pentru a genera vanzari. Şi totuşi e vorba de mai mult. NUNUNU este deja o marcă uriașă la Hollywood. Site-ul său conține o amplă galerie de imagini cu copiii celebrităților care își poartă creațiile, inclusiv Angelina Jolie, Kourtney Kardashian, Hilary Duff și multe altele. 
După cum recunosc chiar ei, marca este mai mult decât o modă. Este o modalitate de a „modela copiii” pentru viitor. Să aruncăm mai întâi o privire asupra videoclipului promoției personificată de Céline Dion.

Promo Video

 Clipul începe cu Celine stând pe bancheta din spate a unui SUV. Ea ne anunţă că: "Copii noştri nu sunt cu adevărat copiii noştri". Deja e straniu. În acest moment este îmbrăcată într-o rochie sclipicioasă.

Când iese din maşină pentru a intra într-uun spital, ţinuta sa se schimbă; acum poartă un costum negru. Apoi Celine intră în maternitatea spitalului şi descoperă ceva de neacceptat.

 Băieţii sunt îmbrăcaţi în albastru şi fetele în roz. Oroare. Celine este dezgustată. Apoi împrăştie o pulbere neagră (ca la vrăji) şi totul se schimbă. În rău, spunem noi.

 Imaginile de băiat şi fată de pe pereţi sunt înlocuite cu logo-ul firmei. Totul este acum negru, alb şi sinistru.

Acest copil poartă o pălărie cu cranii. Da, să sărbătorim o nouă viață, făcându-l să poarte simboluri care reprezintă moartea. Tricoul spune “Noua ordine”… Adică “New World Order?”.
Apoi, paza o arestează pe Céline și o scoate din spital. Bine. Să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla din nou.
Rezumând clipul video, ceva nu e în ordine. Desigur, Céline Dion este doar imaginea mărcii. Întreaga linie a fost creată de NUNUNU, o marcă de modă israeliană pentru copii care este deja un succes global

Ceva e stricat la NUNUNU

Când spun că ceva este în neregulă cu NUNUNU, nu vorbesc despre numele său ridicol, ci mai degrabă despre întreaga sa filozofie și despre simbolismul utilizat. Pagina “Despre” a mărcii spune:

conduşi în întregime de intuiția lor, coproprietarii și designerii Iris Adler și Tali Milchberg au creat colecțiile de îmbrăcăminte pentru copii care au rupt stereotipurile și au refuzat normele acceptate. Nevoia lor de adn de bază și de o ofertă unisex în stilul copiilor, a creat o tendință globală, care este acum o sursă de inspirație în întreaga lume. Animaţi de o agendă care sfidează tradiționala dihotomie a vestimentației băiețel/fetiță, Iris și Tali au arătat că în lumea indivizilor reali nu totul este atât de negru și de alb.

Da, citând propriile cuvinte, marca este într-adevăr „condusă de o agendă”.

 

Aceasta este imaginea din partea de sus a paginii "Despre" a mărcii: un copil a cărui faţă este prinsă de un schelet. unui dintre ochii copilului este ascuns - o confirmare că este vorba despre agenda elitei.
Agenda NUNUNU nu este numai despre neutralitatea genului. Este despre ceva mult mai întunecat. O investigaţie rapidă a paginii de Instagram a firmei dă la iveală un material neliniştitor: Sexualizarea copiiloor, satanism şi Monarch mind control. Pe scurt, toate obsesile elitei oculte.

Aceasta este o piesă din colecţia "Vacanţă". Greu însă de crezut că ei nu ştiu că HO este şi prescurtarea de la prostituată (hoocker)

Ştiu ei că cântecul Let's Get Physical este despre sex? Şi atunci de ce sunt copiii sub acea reclamă?

Fata poartă un tricou cu un tatuaj de ochi atot-văzător - principalul simbol al elitei oculte. Pe pantalonii ei sunt cifrele 3 şi 6 ... adică de trei ori 6?

O fată cu antene. Altă rechizită pseudo-satanică.

Un copilaş cu o pălărie cu coarne de drac. Ce drăguţ!

Sinistru. Şi sataniştii poartă măşti de animale în timpul liturghiei negre.

Aici se pare că o fiinţă ciudată şi-a pus mâna mare şi murdară pe pieptul fetei.

 Acest puşti îşi acoperă un ochi în timp ce poartă un tricou pe care este imprimat un craniu cu un ochi acoperit. De asemenea, pe pantaloni are ochi atot-văzători.

Contul de IG al mărcii conţine de asemenea diverse imagini care sunt etichetate ca #inspiraţie. Aproape toate sunt terifiante, neliniştitoare şi pline de simboluri care se referă la cele mai întunecate obiceiuri ale elitei oculte.

Aceasta este 100 % satanică. Şi da, este pe contul de IG al unei mărci de haine pentru copii extrem de populară la Hollywood.

 
Legenda acestei imagini este "Dorinţă ascunsă". Chiar aşa?

Aceasta este intitulată "Am nevoie să-mi spăl creierul". Cotrolul minţii pe baza traumatizării este despre "spălarea creierului" sclavilor prin abuz.

 Băieţi cu prosoape pe ei. Captele sunt înlocuite cu globuri oculare.

O ţeastă de animal folosită pentru a face un semn cu un singur ochi. Perfecta inspiraţie pentru îmbrăcămintea pentru copii!

 Totul în această imagine strigă: "copilărie distrusă".

Această imagine este Monarch Mind Control - un sclav al controlului minţii cu câteva alte persoane.
Mai sunt multe alte imagini, dar am văzut deja destul. Depravarea elitei oculte şi abuzarea fără ruşine a copiilor. Toată această mizerie este "îmbrăcată" în vocabularul ipocrit al neutralităţii genului şi "eliberării copiilor".



Sursa: https://vigilantcitizen.com/latestnews/something-is-terribly-wrong-with-celine-dions-genderless-clothing-line/