Csibi Barna la statuia lui Avram Iancu!!!

        Probabil că numai orbirea şi prostia fără seamăn îi împing pe politicienii noştri din opoziţie să organizeze campanii naţionale şi proteste locale împotriva detaşării lui Csibi Barna, acest Jack Spânzurătorul românilor, la Abrud, crezând că astfel lovesc în Băsescu.
       Din contră, mie mi se pare cea mai inteligentă, mai plină de fantezie şi de fineţe, cea mai subtilă şi diplomată decizie a unei autorităţi publice din România în aceşti 21 de ani: să-l trimiţi pe un măcelar, deocamdată doar virtual, în ţarcul celor cărora ar vrea să le ia gâtul.
       O adevărată lovitură de maestru în faţa căreia rămâi mut de admiraţie.
       Extraordinar. Superb. Educativ.
       Nu tu fugărirea delicventului, nu tu arestare cu televiziuni, nu tu eliberare triumfală, nu tu proteste ale maghiarilor discriminaţi din România şi a celor indignaţi din afară, nu tu intoleranţă; doar educaţie. O invitaţia la cunoaştere interetnică, dar şi interumană. Ce nopţi interesante nu ar fi dormit - fără niciun motiv sunt sigur - haiducul ciucan, prilej pentru înmuiere; ce zile lungi ar fi fost prilej pentru înţelepţire; câţi noi prieteni (poate primii lui adevăraţi prieteni) alături de care să descopere plăcerea de a trăi!
        Iar pentru cei de acolo: ce şansă extraordinară să cunoască un mâncător de români! Să-l primească frumos! Să-l îmblânzească! Să şi-l facă prieten! Să vadă că e un om! Şi că , sunt sigur, ştie să fie OM! Să arate că sunt mai buni, mai inteligenţi, mai omenoşi decât el şi decât cei care îi consideră altfel; de exemplu urmaşii slugilor din trecut, nişte primitivi obraznici, murdari şi needucaţi, care ar fi trebuit ori disciplinaţi, ori exterminaţi!
       Şi apoi, imaginaţi-vă momentul apoteozei, clipa triumfului pentru români şi maghiari deopotrivă: Csibi, peste vreo şase luni, alături de localnici, cu tricolorul peste piept, cu ochii strălucitori, cântând mîndru, fericit şi recunoscător din toţi bojocii: Iancule frate!