 |
| Biblia este prezentul şi viitorul nostru! |
(Episodul anterior: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/02/fractura-sistemului-imperial-american.html)
Opoziția dintre diaspora evreiască
liberală și liderii israelieni
de Youssef HINDI
Israelul
contemporan, izolat diplomatic și constrâns la acţiune din punct de vedere militar[38],
trece printr-o criză: aceea a opoziției interne față de comunitatea evreiască.
O
parte din diaspora evreiască, care oferă fonduri pentru statul ebraic (și
garantează, prin lobby-urile sale, sprijinul oferit de țările occidentale
Israelului), percepe de ceva timp statul ebraic ca pe un pericol și o povară.
De fapt, afirmarea tot mai scandaloasă a caracterului religios al statului
evreu și legitimarea acestuia pe o bază biblică, politica sa de epurare etnică
bazată pe Torah și pe Talmud[39], atrocitățile suferite de palestinieni… toate
acestea contribuie la tendința de a spori ostilitatea față de Israel, şi, prin
urmare, faţă de iudaism si de evrei în intreaga lume; prin urmare, acest lucru
pune in pericol diaspora.
De
aceea, președintele Congresului mondial Evreiesc, Ronald Lauder, care l-a
finanțat pe Benjamin Netanyahu, l-a atacat de două ori în New York Times[40] în
2018. Iată cum a criticat el politica israeliană:
Evreii din noua eră au unit mândria
noastră națională și afilierea noastră religioasă cu dedicarea față de
progresul uman, cultura mondială și moralitate.
Conservatori și liberali, credem cu
toții într-un sionism just și un iudaism pluralist care respectă fiecare ființă
umană. Astfel, atunci când membrii actualului guvern israelian subminează
alianța dintre iudaism și iluminare, aceștia anihilează chintesența existenței
evreiești contemporane.” [41]
Pe
lângă pericolul pe care Israelul îl reprezintă pentru evreii din întreaga lume,
aceasta este o ilustrare a unei opoziții între evreii liberali, care apara un
iudaism reformat, reprezentat aici de Lauder, si evreii ortodocşi, care au
preluat puterea in Israel. Şi pe aceştia îi arăta Lauder cu degetul cand scria
in martie 2018:
„Prin supunerea lui la presiuni din partea
unei minorități din Israel, statul evreu îndepărtează o mare parte din poporul
evreu.” [42]
În
plus, valul suveranist care a cuprins Occidentul din 2016 a determinat Israelul
să se repoziționeze în favoarea acestui populism european pe care încearcă să-l
recupereze. Această încercare a fost ilustrată în special de o carte scrisă de
jurnalistul israelian Anshel Pfeffer, corespondentul lui The Economist și
editorialistul publicației israeliene Haaretz. Cartea sa, Bibi, este o biografie care îl pune în valoare pe Netanyahu, ale cărei
trăsături Anshel Pfeffer le restabilește pentru a-l transforma într-un om de
cultură, un vizionar strălucitor, un lider mondial și un exemplu de lideri
politici precum Orban, Trump și Putin.
Într-un
interviu intitulat „Pentru Trump, Putin, Orban… Netanyahu este ca un
patriarh”[43] – acordat ziarului Libération, jurnalistul israelian argumentează
că:
„Pentru Trump, Orban, Salvini, Duterte, Abe,
Sau chiar Modi și Putin – o generație de lideri care contestă modelul
occidental progresist bazat pe respectarea drepturilor omului – Netanyahu
acționează ca patriarh, ca un model. Ei spun: “Acest tip a fost în funcție de
mult timp, câștigând alegeri după alegeri și face ceea ce am dorit întotdeauna:
Le-a spus stângii și mass-media să se ducă dracului. Consecința este că în
clubul celor mari din această lume, liderii de tipul lui Macron sau al lui Merkel
sunt în minoritate. Este mai dificil ca niciodată să-l influenţeze pe
Netanyahu…”
Exact
linia adoptată de Éric Zemmur, cântărețul francez al naționalismului israelian
compatibil, care a explicat în mai 2018 pe postul de radio RTL (de mare audienţă),
în timp ce israelienii trăgeau de zor în demonstranții palestinieni: „Israelul este ținta privilegiată a
mass-mediei occidentale care continuă să denunțe brutalitatea metodelor
democrației neliberale… Dar la Budapesta, ca la Varșovia, la Moscova, ca la
Ierusalim, oamenii votează masiv pentru guverne pe care aceste mari instituții
de presă le denigrează.” [44]
Dar
nu toți evreii sunt mulțumiți de apropierea pe care Israelul încearcă să o facă
cu suveraniştii europeni. Printre aceștia, liberalii, aripa stângă, protestează
împotriva acestei alianțe cu populiștii pe care îi consideră „antisemiți”.
Desigur, pentru că au în vedere că naționalismul european istoric nu este chiar
filosemit…
În
19 septembrie 2018, ziarul Haaretz a publicat un articol intitulat „Statul
Israel împotriva poporului evreu”[45]. Iar ziarul de stânga israelian este
alarmat: “Israelul s-a aliniat cu regimurile naționaliste, chiar și antisemite…
un cutremur zguduie încet lumea evreiască.”
Şi
Haaretz reamintește că, în secolul al
XVIII-lea, evreii au început să joace un rol decisiv în promovarea
universalismului, deoarece universalismul le-a promis emanciparea din subordonarea
lor politică. Prin universalism, evreii puteau, în principiu, să fie liberi și
egali cu cei care i-au dominat. Din acest motiv, in secolele care au urmat,
evreii au participat in mod disproportionat la cauzele comuniste si socialiste.
De aceea evreii au fost cetățeni model în țări precum Franța și Statele Unite.
Cu toate acestea, istoria evreilor în calitate de promotori ai luminismului și
ai valorilor universale se apropie de sfârșit. Suntem martorii uimiți ai noilor
alianțe dintre Israel, facțiunile evreiești ortodoxe din întreaga lume și un
nou populism global, în care etnocentrismul și chiar rasismul au un loc central.”
Printre
noii „prieteni” ai Israelului se numără și Ungaria lui Viktor Orbàn. Acesta din
urmă, care a devenit un dușman înverșunat al magnatului financiar evreu
american (de origine maghiară), maestru al revoluțiilor colorate, George Soros, a găsit în această
luptă un aliat în persoana lui Benjamin Netanyahu.
După
cum a subliniat cercetătorul Pierre-Antoine Plaquevent, Israelul îl sprijină pe
Orbán împotriva lui Soros, în schimbul promisiunii guvernului maghiar de a
lupta prin toate mijloacele împotriva creșterii antisemitismului și antisionismului[46].
Într-un discurs public, Orbán a inclus Israelul pe lista Națiunilor care se
opun lui Soros[47].
Dar
evreii liberali, reprezentați de Haaretz, nu cred în această prietenie
israelo-maghiară:
Sub guvernul lui Viktor Orbán,
Ungaria dă semne îngrijorătoare de legitimizare a antisemitismului. În 2015, de
exemplu, guvernul maghiar și-a anunțat intenția de a construi o statuie
comemorativă a lui Balint Homan, un ministru al Holocaustului care a jucat un
rol decisiv în uciderea și deportarea a aproape 600,000 de evrei maghiari.
Departe de a fi un incident izolat, doar câteva luni mai târziu, în 2016, a
fost ridicată o altă statuie în onoarea lui Gyorgy Donáth, unul dintre
arhitecții legislației antievreiești din timpul celui de-al doilea război
mondial.
Prin urmare, nu este surprinzător să
auzim că Orbán utilizează retorica antisemită în timpul realegerii sale în
2017, în special împotriva lui George Soros, filantropul evreu miliardar
americano-maghiar care sprijină cauze liberale, inclusiv deschiderea granițelor
și imigrația. Revigorând clişee antisemite cu privire la puterea evreilor,
Orbán acuză Soros de faptul că hrăneşte intențiile de subminare a Ungariei.
Paradoxal,
Haaretz, un ziar de stânga
«universalist», îl critică pe Netanyahu pentru că„preferă aliații politici (Orbán) membrilor
tribului său [Soros]”.
Aceeași
critică I se face lui Netanyahu cu privire la apropierea sa de Polonia și de președintele
filipinez Rodrigo Duterte, “un om care se
compară cu mândrie cu Hitler”.
Din
punctul de vedere al evreilor liberali, această strategie politică a Israelului
pune în pericol structura tripartită care fundamentează doctrina politică
israeliană pe: comunitățile evreiești din diasporă, interesele de securitate
ale Israelului și alianțele în politica internațională cu puterile democratice
ale lumii.
Șoah,
ridicată la rang de nouă religie seculară (cu ritualurile și locurile sale de
pelerinaj) într-un Occident decreștinat, joacă rolul de ciment ideologic care
menține această structură doctrinară, astăzi fragilizată.
Prin
urmare, politica actuală a Netanyahu riscă să decupleze de la o întreagă
secțiune de comunități evreiești care oferă sprijin politic, intelectual și
financiar Israelului. De acum înainte, statul evreu, care a început încet, dar
sigur, o schimbare religioasă (sau mai degrabă o întoarcere) din 1967, a
devenit o țară condusă de mesianiști fanatici; prin urmare, logic ea trebuie să
sfârșească prin a se decupla de la ramura liberală a iudaismului. Israelul se
întoarce la rădăcinile sale adevărate: religia evreiască și emanația sa mesianică[48].
Este
o alegere pe care istoria o impune Israelului, o alegere periculoasă, deoarece
agravează izolarea sa, care ar putea costa foarte mult atât pe el cât și
diaspora evreiască.
Youssef Hindi
este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism
și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale
inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra
sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul
a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al
mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”
.
[38] Voir : Y. Hindi, Chroniques du sionisme.
[39] Sur le sujet, lire : Y. Hindi, « Aux origines religieuse de la politique israélienne. Expansionnisme et épuration ethnique », Geopolintel, 24/07/2018 : http://www.geopolintel.fr/article2022.html
[40] https://www.nytimes.com/2018/03/18/opinion/israel-70th-anniversary.html?rref=collection%2Ftimestopic%2FIsrael&action=click&contentCollection=world®ion=stream&module=stream_unit&version=latest&contentPlacement=1&pgtype=collection
[41] https://fr.timesofisrael.com/quand-celui-sans-qui-netanyahu-ne-serait-pas-netanyahu-le-critique-ouvertement/
[42] https://fr.timesofisrael.com/lauder-la-mort-de-la-solution-a-2-etats-est-une-grave-menace-pour-israel/
[43] http://www.liberation.fr/debats/2018/07/19/anshel-pfeffer-pour-les-trump-poutine-orban-netanyahou-fait-office-de-patriarche_1667588
[44] https://www.youtube.com/watch?v=pOUEzNTegvY
[45] https://www.haaretz.com/amp/israel-news/.premium.MAGAZINE-the-state-of-israel-vs-the-jewish-people-1.6470108?__twitter_impression=true
[46] Pierre-Antoine Plaquevent, Soros et la société ouverte, Le retour aux sources, 2018, pp. 325-328.
[47] Cf. P.A. Plaquevent, op. cit. pp. 327-328.
[48] Cf. Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome I : Sources et genèse messianiques du sionisme, Sigest, 2015.
