În 2030 nu veţi mai poseda nimic, veţi închiria tot şi veţi fi fericiţi! Viziunea „Marii resetări” asupra viitorului.

Întâlnirea anuală a Forumului Economic Mondial (WEF) de la sfârșitul lunii ianuarie de la Davos, Elveția, reunește lideri internaționali din mediul de afaceri și politică, economiști și alte persoane cu poziţii importante, pentru a discuta aspecte globale.

Direcţionat de viziunea influentului său CEO Klaus Schwab, WEF este principala forță motrice a distopiei „Marea resetare”, o schimbare tectonică care intenționează să schimbe modul în care trăim, lucrăm și interacționăm între noi.

Marea resetare presupune o transformare a societății care are ca rezultat restricții permanente asupra libertăților fundamentale și supravegherea în masă, pe măsură ce sectoare întregi sunt sacrificate pentru a stimula monopolul și hegemonia societăților farmaceutice, giganții de high-tech/big data, Amazon, Google, marile lanțuri globale, sectorul plăților digitale, companiile de biotehnologie etc.

Folosind lockdown-urle și restricțiile covid 19 pentru a forţa această transformare, marea resetare este pusă în aplicare sub masca unei „a patra revoluții industriale” în care întreprinderile mai vechi urmează să fie conduse la faliment sau absorbite în monopoluri, închizând în mod efectiv secțiuni uriașe ale economiei pre-COVID. Economiile sunt „restructurate” și multe locuri de muncă vor dispărea înlocuite de utilaje conduse de inteligenţa artificială (IA).

Într-un scurt videoclip prezentat pe social media (care, între timp, a fost şters şi de la care avem captura de imagine de mai sus – n. trad.) WEF prezice că până în 2030, „nu veți mai deține nimic și veți fi fericiți”.

Este prezentată o față zâmbind fericită în timp ce o dronă livrează un produs unei gospodării, fără îndoială, comandat online și ambalat de un robot într-un depozit Amazon gigant: „niciun om nu a fost implicat în fabricarea, ambalarea sau livrarea acestui produs”; fiți siguri, este fără viruși și bacterii, deoarece chiar și în 2030, ei vor trebui să mențină în viață narațiunea fricii pentru a-şi exercita dominația asupra populației.

Șomerii (și vor fi mulți) ar putea fi plasați pe un anumit tip de venit de bază universal și cu datoriile lor şterse (îndatorarea și falimentul la scară largă este rezultatul deliberat al blocărilor și restricțiilor) în schimbul predării bunurilor lor statului sau, mai precis, instituțiilor financiare care au contribuit la realizarea acestei mari resetări.

WEF afirmă că publicul va „închiria” la tot ceea ce are nevoie: renunţând la dreptul de proprietate sub masca „consumului durabil” și „salvării planetei”. Desigur, elita care a derulat această mare resetare va deține totul.

Sute de milioane de oameni din întreaga lume consideraţi „surplus faţă de necesităţi” urmează să fie jefuiţi (sunt în prezent jefuiţi) de mijloacele lor de subzistență. Fiecare mișcare și fiecare achiziție a noastră vor monitorizate, iar principalele noastre tranzacții vor fi online.

Planul pentru cetățenii individuali ar putea reflecta strategia care urmează să fie aplicată statelor naționale. De exemplu, președintele World Bank Group, David Malpass, a declarat că țările mai sărace vor fi „ajutate” să se repună pe picioare după diferitele lockdown-uri care au fost puse în aplicare. Acest „ajutor” va fi acordat cu condiția ca reformele neoliberale și subminarea serviciilor publice să fie puse în aplicare în profunzime.

Pe 20 aprilie, Wall Street Journal a titrat ‘FMI, Banca Mondială se confruntă cu potop de cereri de ajutor de la dezvoltarea Mondială‘. Zeci de țări cer planuri de salvare și împrumuturi de la instituții financiare de 1.2 trilioane de dolari. O rețetă ideală pentru dependență.

În schimbul reducerii datoriilor sau a „ajutorului”, conglomeratele globale, împreună cu cei ca Bill Gates, vor putea dicta în continuare politicile naționale și vor putea să excaveze rămășițele suveranității naționale a statelor.

Sursa: https://off-guardian.org/2020/11/12/own-nothing-and-be-happy-the-great-resets-vision-of-the-future/

 

Închiderea şcolilor a fost/este o greşeală; adulţii nu sunt în pericol de covid de la copii – arată un studiu pe 12 milioane de adulţi. Şi totuşi şcolile se închid? De ce? Poate pentru că scopul nu este protejarea oamenilor, ci statul totalitar.

 

În 12 martie 2020, un memoriu al lui Carter Mecher, expert în bioterorism şi consilier medical la Veterans Affairs, a ajuns la oficialii din domeniul sănătății publice și nu numai, din întreaga ţară. Închideți școlile. Apăsaţi declanșatorul acum. Și aşa s-a întâmplat, iar odată cu aceasta, libertățile civice pe care le credeam garantate de mult timp – libertatea de a călători, de a face afaceri, de a merge la filme, chiar aceea de a ne părăsi locuinţele – au fost luate.

Au închis școlile. Apoi a fost ca piesele de domino care cad una peste alta. Întreprinderile a trebuit să se închidă, astfel încât oamenii să-şi poată supraveghea copiii acasă. Centrele comerciale a trebuit să se închidă pentru că altfel copiii s-ar aduna acolo. Bisericile, de asemenea. Spaţiile de divertisment au fost închise. Chiar şi parcurile închise. Ordinele de ședere la domiciliu au urmat închiderii școlii. În multe privințe, întreaga legitimitate a lockdownului se bazează pe închiderea școlii.

Un mic grup de oameni de știință pro-lockdown au fost încântaţi, deoarece visul lor vechi de 15 ani de a efectua un astfel de experiment social a devenit în sfârșit realitate.

Închiderea școlii a avut un efect disproporționat asupra femeilor care lucrează. Ele au plecat de la locurile de muncă pentru a avea grijă de copii, încercând să-i ajute să navigheze în lumea nouă şi ciudată a sălilor de clasă Zoom și de a face lecţii prin e-mail. Bărbații au rămas la locul de muncă în calitate de principali asiguratori ai celor necesare.

După cum relatează Washington Post:

Recesiunea pandemiei [lockdown-urile-] a rănit femeile mult mai rău decât bărbații. Ponderea femeilor care lucrează sau caută un loc de muncă a scăzut la cel mai scăzut nivel din  1988, eliminând zeci de ani de câștiguri generate de eforturile depuse în acest sens pe piaţa muncii.

Vineri, raportul de muncă al Departamentului Muncii a arătat că economia a recâștigat puțin peste jumătate dintre locurile de muncă pierdute în martie și aprilie, dar situația rămâne dezastruoasă pentru femei. În prezent, sunt cu 2.2 milioane mai puţine femei care lucrează sau caută un loc de muncă decât în ianuarie, față de o scădere de 1.5 milioane la bărbați.

În nouă luni ale acestui iad, s-ar putea presupune că ar fi existat un test clar dacă și în ce măsură rezultatele grave de îmbolnăvire au fost într-adevăr asociate cu participarea la școală. Acesta a sosit în cele din urmă, iar rezultatele lui nu sunt de loc bune pentru lockdowneri.

Până acum este evident (și a fost din februarie) că aproape nici un copil nu este în pericol din cauza acestui virus. Gradientul de vârstă/sănătate al virusului afectează aproape exclusiv persoanele în vârstă cu comorbidități. Copiii ar fi putut fi de ajutor în atingerea unor obiective bune de sănătate publică și în temperarea virusului, mai degrabă decât să piardă aproape un an complet de școlarizare de calitate până în prezent, fără a mai vorbi despre trauma măștilor obligatorii și a faptului că prietenii lor le-au fost desemnaţi ca potenţiali dușmani purtători de agenți patogeni.

Copiii ar fi fost bine, dar care ar fi fost situaţia despre personalului din învăţământ și a adulților? Blocarea copiilor în case îi menține într-adevăr pe oameni în siguranță și reduc infecțiozitatea și mortalitatea asociate cu SARS Covid-2? Cum s-ar putea testa acest lucru? O modalitate simplă ar putea fi examinarea diferenței dintre rezultatele bolii între mediile interne în care copiii sunt prezenți față de cele în care nu sunt.

Acest lucru pare a fi un test evident. În cele din urmă a fost prezentat chiar un astfel de studiu, lansat de prestigioasa revistă medicală Medxriv: „Asocierea dintre viața în comun cu copii și rezultatele îmbolnăvirile de COVID-19: Un studiu pe platforma OpenSAFELY pe 12 milioane de adulți din Anglia.“

Este cel mai mare studiu realizat până acum (35 autori) privind riscul de covid pentru adulți de la contactul cu copiii, și are o concluzie deloc surprinzătoare, cel puțin pentru cei care au urmat în acest timp calea ştiinţei. Nu a descoperit nici o creștere a rezultatelor grave ale covid pentru adulții care trăiesc cu copii. S-a evidenţiat o mică creștere a infecțiilor, dar fără rezultate negative. De fapt, studiul a demonstrat mai puține decese asociate cu adulții care trăiesc cu copii acasă decât fără copii.

Pentru a cita direct din studiu:

Acesta este primul studiu bazat pe populație care analizează dacă riscul de infecție cu SARSS-CoV-2 înregistrate și rezultatele severe ale COVID-19 diferă între adulții care trăiesc în gospodării cu și fără copii de vârstă școlară în timpul pandemiei britanice. Constatările noastre arată că pentru adulții care trăiesc cu copii nu există dovezi ale unui risc crescut de rezultate severe ale COVID-19, deși poate exista un risc ușor crescut de infecție SARS CoV-2 înregistrată pentru adulții de vârstă activă care trăiesc cu copii cu vârste cuprinse între 12 și 18 ani. Adulții în vârstă de muncă care trăiesc cu copii între 0 și 11 ani au un risc mai mic de deces din cauza COVID-19 în comparație cu adulții care trăiesc fără copii, dimensiunea efectului fiind comparabilă cu riscul mai mic de deces din orice cauză. Nu am observat modificări consistente ale riscului de infecție SARSS-CoV-2 înregistrat și rezultate severe din COVID-19 comparând perioadele de dinainte și de după închiderea școlii.

Ce implică acest lucru?

Rezultatele noastre demonstrează că nu există dovezi de efecte nocive grave de la COVID-19 la adulți în contact strâns cu copiii, în comparație cu cei care trăiesc în gospodării fără copii. Acest lucru are implicații în determinarea echilibrului între beneficii și daune pentru copiii care frecventează școala în pandemia COVID-19.

Formularea pare puțin abstractă, în concordanță cu genul acestui stil de scriere. Pentru a-l pune în limba engleză, frica de rezultate proaste ale Covid nu a fost niciodată un motiv bun pentru a închide școlile. Mai pe şleau: aceasta a fost o greșeală uriașă. Este șocant dacă avem în vedere ce s-a pierdut, cum au fost tratați copiii, cât de brutalizați sunt părinții care au plătit atât de mult în impozite sau în învățământul școlar privat. Este un jaf nu numai de bani, ci și de educație și de viață bună.

De la început, lockdownurile erau o politică în căutarea unei justificări. Şi abia acum vedem cercetări solide care dovedesc că scepticii lockdownurilor au fost corecți de la început. Singura întrebare este în acest moment dacă și când “experții” care au produs acest eșec uimitor vor recunoaște eroarea lor. Poate că răspunsul este: atunci când mass-media începe să vorbească despre ea.

Sursa:  https://www.aier.org/article/it-was-a-mistake-to-close-schools-uk-study-concedes/

Chiar şi datele lor ne dezvăluie dimensiunile gigantice ale minciunii, manipulării şi abuzurilor - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 10)

Nişte date...

 Giorgio Abamben

Conform rapoartelor oficiale, la 28 octombrie în Italia au fost  au fost înregistrate 617,000 de cazuri pozitive de covid-19, dintre care 279,000, s-au vindecat. Decesele sunt 38,127 (cifra se referă la numărul de rezultate pozitive, indiferent de cauza reală a morții). Pozitivii sunt majoritatea celor care odată erau denumiţi purtători sănătoși (iar acum sunt în mod curios numiți "pacienți asimptomatici").
Populația italiană este de 60.391.000. În 2017 650.614 persoane au murit în Italia (în 2019, 647.000). Decesele cauzate de bolile respiratorii în 2017 au fost 53,372. Cei din bolile cardiovasculare 230,283 (date ISTAT).
Conform studiilor științifice, rata mortalității (rata infectării fatale sau a mortalității) pentru covid-19 este de aproximativ 0.6 % (cf «Organisms, Journal of Biologic Sciences», vol. 4, n. 1, 2020, p. 6).
Pe baza acestor date, libertățile constituționale au fost suspendate, populația a fost terorizată, viața socială a fost ștearsă, sănătatea mentală și fizică a oamenilor grav afectată!

 

Sursa:  https://www.quodlibet.it/giorgio-agamben-alcuni-dati

 NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

Biosiguranța (teroarea sanitară!), noua apocalipsă modernă! Mai poate fi definită societatea noastră ca fiind umană?

Italianul Giorgio Agamben este unul dintre marii filosofi contemporani ai lumii. Cuvintele lui au greutate și în sfera politică, fiind extrem de popular în presă și în mediul universitar occidental. Despre viața și opera lui găsiți referințe pe net, n-o să vă plictisesc aici. În urmă cu câteva zile, Agamben a publicat un articol extraordinar despre situația specială care ne definește acum viețile, cauzată de Covid-19. Textul a produs vii dezbateri în mai toate limbile de circulație, fiind comentat pro sau contra. Personal, sunt de acord cu spusele lui. Îi mulțumesc eminentului italienist și scriitor Ștefan Damian, că a acceptat să ni-l redea pe Agamben în română! (Alexandru Petria) 

”Biosiguranţa şi politica 

Ceea ce izbeşte în reacţiile şi dispozitivele de excepţie care au fost puse în aplicare în ţara noastră (şi nu numai în aceasta) este imposibilitatea de a le observa dincolo de contextual imediat în care par să acţioneze. În schimb, sunt rari aceia care, după cum ar impune să o facă o analiză politică serioasă, le interpretează ca simptome şi semne ale unui experiment mai amplu, în care este în joc o nouă paradigmă de guvernare a oamenilor şi lucrurilor. Într-un volum publicat încă de acum şapte ani, şi care merită să fie citit cu atenţie (Tempêtes microbiennes, Gallimard 2013), Patrick Zylberman descrisese procesul prin care siguranţa sanitară, rămasă până atunci pe lângă calculele politice, devenea o parte esenţială a strategiilor politice statale şi internaţionale. 

În discuţie nu este altceva decât un soi de “teroare sanitară” ca instrument pentru a guverna ceea ce era definit ca şi worst case scenario, scenariul cel mai rău. În conformitate cu această logică a celui mai rău, încă în 2005, Organizaţia Mondială a Sănătăţii anunţase de la “două la 150 milioane de morţi pentru gripa aviară care venea”, sugerând o strategie politică pe care statele atunci încă nu erau pregătite să o accepte. Zylberman arată că dispoziţiile sugerate constau din trei puncte:

1). construirea, pe baza unui risc posibil, a unui scenariu fictiv în care datele sunt prezentate în aşa fel încât să favorizeze comportamente care permit să fie gestionată o situaţie extremă  

2). adoptarea unei logici a situaţiei celei mai rele ca regim al raţionalităţii politice  

3). organizarea integrală a corpusului cetăţenesc în aşa fel încât să fie întărită la maximum adeziunea la instituţiile de guvernare, producându-se un soi de civism superlativ în care obligaţiile impuse sunt prezentate drept probe de altruism şi cetăţeanul nu mai are un drept la sănătate (health safety), ci devine juridic obligat la sănătate (biosecurity). 

Ceea ce descria Zylberman în 2013 s-a verificat în mod punctual astăzi. Este evident că, dincolo de starea de necesitate legată de un anume virus care va putea să lase loc în viitor altuia, în discuţie este prefigurarea unei paradigme de guvernare a cărei eficacitate o depăşeşte de departe pe cea a tuturor formelor de guvernare cunoscute de istoria politică a Occidentului până acum. 

Dacă deja în decăderea progresivă a ideologiilor şi a credinţelor politice raţiunile de siguranţă permiteau să fie acceptate de către cetăţeni limitări ale libertăţii pe care mai înainte nu erau dispuşi să le accepte, biosiguranţa s-a dovedit capabilă să prezinte absoluta încetare a oricărei activităţi politice şi a oricărui raport social ca o maximă formă de participare civică. Astfel, s-a putut să se asiste la paradoxul ca unele organizaţii de stânga, obişnuite în mod tradiţional să revendice drepturi şi să denunţe violări ale constituţiei, să accepte fără rezerve limitări ale libertăţilor, hotărâte prin decrete ministeriale lipsite de orice legalitate şi pe care nici chiar fascismul nu a visat că le-ar putea impune. 

Este evident faptul – şi chiar şi autorităţile de guvernare nu încetează să o amintească – că aşa-numita “distanţare socială” va deveni modelul politicii care ne aşteaptă şi că (precum) au anunţat reprezentanţii unei aşa-numite task force, ai cărei membri se găsesc într-un evident conflict de interese cu funcţiunea pe care trebuie să o exercite) se va profita de această distanţare pentru a înlocui peste tot cu dispozitivele tehnologice digitale raporturile umane în fizicitatea lor, devenite suspecte de contagiere (contagiere politică, se înţelege). Lecţiile universitare, cum a recomandat deja MIUR, de anul viitor se vor face în mod stabil on line, persoanele nu se vor mai recunoaşte privindu-se în faţă, care va putea fi acoperită cu o mască sanitară, ci prin dispozitive digitale care vor recunoaşte date biologice prelevate în mod obligatoriu şi orice “adunare”, fie că e făcută pe motive politice sau pur şi simplu din prietenie, va continua să fie interzisă.  

În cauză este o întreagă concepţie despre destinele societăţii omeneşti într-o perspectivă care, prin multe aspecte, pare că ar fi preluat de la religii de-acum la apusul lor, ideea apocaliptică a unui sfârşit al lumii. După ce politica a fost înlocuită de către economie, acum, şi aceasta, pentru a putea guverna, va trebui să fie completată cu noua paradigmă a biosiguranţei, căreia vor trebui să-i fie sacrificate toate celelalte exigenţe. Este legitim să te întrebi dacă o astfel de societate se va mai putea defini umană sau dacă pierderea raporturilor sensibile ale figurii, ale prieteniei, ale iubiirii va putea fi compensată, într-adevăr, de o siguranţă sanitară abstractă şi, de presupus, întrutotul falsă.”

11 mai 2020, Giorgio Agamben
Traducere: Ștefan Damian

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/agamben-despre-instaurarea-terorii-sanitare-si-permanentizarea-distantarii-sociale-se-va-mai-putea-defini-o-astfel-de-societate-ca-fiind-umana-vaclav-klaus-fostul-presedinte-al-c/