Fantoma unui rector la parlament, Sau invers.
Dimineaţa, de luni până joi, rectorii parlamentari se duc la universitatea pe care o păstoresc. Sau poate se duc la parlament. Sau poate puţin colo şi puţin colo. Asta dacă sunt din Bucureşti, ca doamna Andronescu. Dar dacă sunt din Timişoara? Merg avioanele aşa de repede şi aşa de des? Sau se duc într-un loc, acolo se cuplează pe internet cu celălalt loc şi se împart cu devotament între cele două instituţii într-o schizofrenie admirabilă? Ori poate că sunt paranormali şi posedă nişte capacităţi speciale de bilocaţie? Oricum, e sigur că, într-un fel sau altul, ei se plimbă de multe ori în cursul unei zile de la una la alta.
Întâlniri colo, întâlniri dincolo, şedinţe şi şedinţe, acte şi acte. Ca să nu mai vorbim de timpul de studiu pentru legile discutate în comisii şi votate în plen. Şi să nu mai amintim de evenimentele de partid şi de prezenţa la televiziuni. Şi să trecem sub tăcere că mai ţin şi ore şi sunt inima unor proiecte finanţate cu sume importante.
Şi, cum, incredibil, dar adevărat, mai fac şi cumpărături, merg cu copii sau nepoţii la doctor, la mall sau în parc, fac mâncare, spală rufe, au, poate iubiri secrete, se mai îmbolnăvesc, trebuie să se îmbrace şi să se încalţe, se duc la coafor...
Citesc, văd filme, se duc la operă, îşi desăvârşesc pregătirea în specialitatea universitară, publică articole, merg la conferinţe şi congrese, la simpozioane şi mese rotunde...
Iar la sfârşit de săptămână, de joi după-amiază până luni dimineaţă, în loc să stea şi ei liniştiţi, să mai răsufle, împart universitatea cu "teritoriul", se duc în circumscripţie, se întâlnesc cu oamenii, cu zeci poate sute, poate mii de oameni, îi ascultă, îi ajută, plâng şi râd împreună cu ei, îşi împart veniturile celor disperaţi material, îşi împart sufletul celor disperaţi sentimental, îşi împart înţelepciunea celor disperaţi existenţial...
Aceşti oameni, cred că suntem cu toţii de acord, nu sunt oameni. Sunt altceva. Şi ca ei mai sunt parlamentarii avocaţi, parlamentarii oameni de afaceri, parlamentarii medici, parlamentarii nu ştiu ce, care au un la fel de fantastic destin polimorf. Şi aceştia sunt tot altceva.
Tot aşa cum şi politica şi învăţământul şi justiţia şi sănătatea şi economia şi tot restul nu sunt chiar ceea ce par, ci altceva.
Şi cum, la urma urmei, nici România nu este chiar România...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu