Se afișează postările cu eticheta Zugoslavia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Zugoslavia. Afișați toate postările

luni, 6 iulie 2020

Dovezi ale conspiraţiei oculte împotriva omenirii (I) - Distrugerea Yugoslaviei şi uciderea lui Miloşevici.



Mulți oameni nu cred că această conspiraţie există. Interesul meu pentru conspiraţii a apărut atunci cand am ajuns la concluzia că ele trebuie să existe ân cazul distrugerii patriei mele Iugoslavia. Presa occidentala a minţit în unanimitate în legătură cu situaţia din Iugoslavia. O raportare falsă coordonată nu poate reprezenta altceva decât o conspiraţie. Raportarea falsă unanimă sugerează că există o putere dictatorială unică care controlează lumea occidentală. Daca există două sau mai multe centre independente de putere, vor lupta pentru dominaţie şi o vom vedea. Această putere dictatorială ascunsă a stabilit conspirația care i-a ajutat să rămână la putere timp de secole. Ea intenționează să cucerească lumea prin corupţie, înşelăciune şi divizarea oamenilor și prin războaie de pedepsire.

Presa occidentală a prezentat dizolvarea Iugoslaviei ca pe un conflict intern între națiunile iugoslave. Era adevărat, dar puterile occidentale aveau de asemenea interesul de a diviza și de a cuceri Iugoslavia. Socialiștii au câștigat alegerile din republicile din Serbia și Muntenegru, în timp ce partidele pro-capitaliste au câștigat în restul Iugoslaviei. Nicio surpriză că lumea occidentală a acuzat Serbia de problemele din Iugoslavia și a sprijinit celelalte republici. A fost cauza principală a războaielor. După aproape zece ani de rezistență a Serbiei la presiunea occidentală, conspiratorii și-au pierdut răbdarea și au cerut o intervenție militară împotriva sârbilor din Iugoslavia. Rusia a depus un veto în acest sens în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Atacarea unui stat independent fără aprobarea Națiunilor Unite este o crimă, iar aceasta a fost o problemă pentru conspiratori.

 


Președintele Clinton

Oficial, presedintele american Bill Clinton trebuia sa lanseze atacul asupra Iugoslaviei. Bineînțeles, el s-a opus comiterii infracțiunii. Apoi a apărut cazul Monika Lewinsky, în de care presa a arătat un interes deosebit față de viața sexuală a președintelui Clinton, informând despre acest lucru în fiecare zi timp de peste un an. Apoi Congresul american, Senatul și Curtea Supremă au descoperit şi ele interesul pentru viața sexuală a președintelui SUA și l-au citat să depună mărturie despre viața sa sexuală în fața Marelui juriu. De când Congresul SUA, Senatul si Curtea Supremă sunt interesate de viata sexuală a preşedintelui american?

Răspunsul este – din momentul în care Bill Clinton a rezistat la comiterea infracțiunii de agresiune împotriva Iugoslaviei. Președintele Clinton a mințit în fața Marelui juriu cu privire la viața sa sexuală, ceea ce majoritatea oamenilor ar face în locul său. Si faptul că a minţit sub jurământ în legatură cu viaţa sa sexuală, a condus la acuzatia de mărturie falsă, obstrucționarea justitiei şi la punerea sub acuzare a acestuia. Viața sexuală a lui Bill Clinton l-ar fi putut îndepărta de pe poziția prezidențială. Serios?

Procesul de punere sub acuzare a lui Bill Clinton nu a fost altceva decât șantaj. Şantajul l-a obligat pe preşedintele Clinton să conducă la agresiunea criminala a NATO asupra Iugoslaviei sau să se confrunte cu înlaturarea lui din funcţie. Desigur, președintele Clinton a ales postul şi nu viețile a mii de oameni și a comandat atacul asupra Iugoslaviei.
Cazul Lewinsky a fost complet uitat în momentul în care Bill Clinton a decis să desfășoare o agresiune militară împotriva Iugoslaviei. A fost o crimă. Am scris mai multe despre acest lucru în articolul
My debt to Yugoslavia.

Şi astfel ajungem la întrebarea cine are o asemenea putere de a manipula Congresul american, Senatul si Curtea Suprema şi de a-l şantaja pe preşedintele Statelor Unite? Este, fără îndoială, o organizație puternică, cu oameni excepțional de bogați. Cei care  ar putea comite o astfel de infracțiune sunt doar câțiva, şi o anchetă nu ar trebui să aibă probleme să-i găsească pe cei responsabili, chiar dacă îţi ascund averile şi puterea de influenţă.

 
Președintele Miloşevici

Lumea occidentală l-a proclamat vinovat pe președintele Serbiei și apoi al Iugoslaviei, Slobodan Miloşevici, pentru toate războaiele din Iugoslavia. După lovitura de stat din Iugoslavia organizată de conspiratori în anul 2000, președintele Miloşevici a fost arestat și trimis la Curtea Internațională de Justiție de la Haga. El a fost acuzat acolo pentru crime pe care le-ar fi comis în războiul din Iugoslavia. În patru ani de proces, nici o dovadă nu a confirmat că ar fi comis vreuna dintre crimele de care fusese acuzat. În acest fel justificarea agresiunii NATO asupra Iugoslaviei a devenit deosebit de şubredă. În aceste condiții, moartea lui Slobodan Milošević a răspuns cel mai bine nevoilor conspiratorilor.

Există o bază pentru investigarea medicilor care au avut grijă de boala cardiacă a lui Slobodan Miloşţevici la Tribunalul de la Haga. Cu trei luni înainte de moartea sa, un control medical a găsit urme de medicament Rifampicină în sângele său. Este un medicament pentru lepră și tuberculoză, cunoscut ca neutralizator al unor efecte ale medicației primite de Milošević pentru tensiunea sa crescută de sânge și starea inimii sale. Milošević a fost informat despre această descoperire cu patru zile înainte de moartea sa, când a încetat să mai ia medicamente.

Chiar numai găsirea, în sângele lui Miloşevici, a medicamentului nenecesar  și care reducea efectul medicaţiei pentru afecţiunile cardiace, ar putea fi considerată o tentativă de crimă. Ancheta asupra motivelor pentru care medicamentul pentru lepră și tuberculoză a fost localizat în sângele său nu a fost niciodată efectuată. Tribunalul a emis comunicate conform cărora Slobodan Milošević a avut acces liber la medicamente, astfel încât a putut să fi luat chiar el medicamentul. Cu alte cuvinte, ar fi putut să o facă cu scopul de a se sinucide. Investigarea morții lui Slobodan Miloşevici nu a luat în considerare faptul că a cerut primirea de ajutor de la un doctor independent. Instanța a respins cererea sa. Rezultatul a fost infarct din care a murit. Nu este nicio surpriză faptul că anchetatorii au concluzionat că Miloşevici a murit dintr-un atac de cord ca o cauză naturală.
Cu toate acestea, un număr mare de medici au declarat că moartea sa ar fi fost cu siguranță împiedicată de operarea de rutină de angiografie coronariană și de montare a un ui stent. Aceasta este o procedură medicală elementară pentru boli cardiace care i-ar fi salvat viaţa. Medicii trebuie să răspundă de ce nu s-a efectuat o astfel de intervenție de rutină de introducere a stenturilor în artera sa cardiacă? Fostul prim-ministru al Serbiei, Ivica Dacici, a declarat că „Miloşevici nu a murit la Haga, ci a fost ucis la Haga”. Se poate presupune, fără îndoială, că moartea lui Slobodan Miloşevici a fost o crimă comisă de Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Ancheta trebuie redeschisă. In primul caz, ar fi fost vorba de o persoana care a fost in mod special responsabila pentru moartea sa. Mai multe informații pot fi găsite aici: Death of Slobodan Milošević.

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...