marți, 31 martie 2020

Atunci când Frica domneşte în locul Raţiunii


În noi gândeşte Frica, nu mai gândeşte Raţiunea!
Vorbeşte Frica, nu mai vorbeşte Raţiunea!
Vorbeşte Glasul care ne asigură că ne vrea în siguranţă, ne sfătuieşte Glasul, ne porunceşte Glasul, ne îndreptăţeşte Glasul; el ştie întotdeauna mai bine, el ştie tot. Şi-l ascultăm orbeşte, căci este Glasul Fricii.
Urâm libertatea căci libertatea înseamnă necunoscut.
Ne lepădăm libertatea cu gemete guturale de satisfacţie, cu trăiri extatice.
Ne temem de lumină, fugim de lumină, blestemăm Lumina!
Binele şi Frumosul, Lumina sunt suspecte, periculoase, subversive.
Îl refuzăm, îl negăm, îl urâm pe Dumnezeu pentru că e Libertate, Bine, Frumos, Lumină.
Ne ascundem în întuneric, iar întunericul pătrunde în noi și naşte monştri care ne devorează căldura, iubirea, viaţa, lumina interioară.
Suntem drogaţi, Frica eliberează în corpul nostru substanţe, care ne afectează grav raţiunea, dreapta socotinţă, discernământul, liberul arbitru, voinţa.
Suntem suspicioși.
Suntem neîncrezători.
Suntem tot timpul în alertă.Uităm de ceilalţi.
Ne e frică de ceilalți.
Ceilalți sunt necunoscutul, care este întotdeauna periculos.
Celălalt să stea deoparte, departe, să facă bine să se supună, să asculte fără crâcnire ce ordonă Frica.
Suntem gata să-i sacrificăm pe ceilalţi pentru a scăpa noi.
Devenim fiare turbate faţă de cei care, în aceeaşi situaţie cu noi, par a ne pune în pericol prin inconştienţa neascultării de Frică, pe care Frica din noi ni-i dezvăluie ca nişte corpi străini periculoşi, ca pericolul însuşi.
Cei stăpâniţi de Frică, sudaţi prin curentul de înaltă intensitate al panicii, devenim o masă omogenă, devenim "gloata".
Îi denunţăm pe duşmanii gloatei.
Îi hăituim pe duşmanii gloatei.
Îi prindem şi îi predăm organelor represive pe duşmanii gloatei.
Îi linşăm pe duşmanii gloatei.
Avem nevoie de cineva care să poarte de grijă fricii noastre.
Strigăm după cineva care să hrănească frica noastră. 
Implorăm ca cineva să îngraşe frica noastră. 
Care să ne pună în lanţ pentru securitatea noastră.
Care să ne pună în cuşti separate, pentru securitatea noastră.
Care să ne devină raţiunea noastră, gândurile noastre, voinţa noastră, dorinţele noastre.
Care să ne biciuiască spre binele şi securitatea noastră.
Care să ne facă să uităm că SUNTEM.
Şi care să decidă când, cum şi cu ce folos să murim, de exemplu, de coronavirus, când de fapt noi ne înecăm cu balele ce curg pe osul aruncat printre gratiile supermarketurilor salvatoare. 

OAMENII ÎNNEBUNESC ÎN MASĂ, DAR ÎŞI REVIN ÎNCET ŞI UNUL CÂTE UNUL. TREBUIE SĂ FACEM TOT CE PUTEM CA SĂ ADUCEM MULŢIMEA ÎNSPĂIMÂNTATĂ ÎNAPOI LA RAŢIUNE. NU CEDAŢI ÎN FAŢA FRICII! NU RENUNŢAŢI LA DREPTURILE VOASTRE! NU VĂ VINDEŢI LIBERTATEA PE UN BOL DE MÂNCARE ŞI UN SAC DE MINCIUNI!





 


luni, 30 martie 2020

Bolşevicii, procurorii, securiştii şi miliţienii de ieri şi de azi

Ce cred copiii despre comunişti: „Comuniştii asta e ceva care ţin ... 
Nu ştiu câţi dintre cei care citiţi aceste rânduri şi sunteţi prezenţi regulat în dezbaterile noastre aţi trăit înainte de 1989 şi mai ales înspre anii '50-'60. Probabil puţini. Nici eu nu am prins vremurile de teroare şi genocid împotriva propriului popor de la începuturile "minunatei" societăţi comuniste. Am început să deschid ochii în înţelegerea realităţii şi discernerea adevărlui de impostura grotească şi criminală doar după anii de început ai deceniului 7. Dar am trăit acea tensiune permanentă, acea limitare permanentă, acel spectacol permanent al unei pretinse realităţi, o minciună, o mascaradă, un  cacofonic simulacru de adevăr.

Am citit totuşi, suficient, am înţeles totuşi suficient din mărturiile unora sau altora, din documente, din relatări, pentru a avea o imagine mai apropiată de adevăr a lumii din perioada 1944-1964, mai ales a perioadei de început.


Avem, de asemenea, imaginea lumii de astăzi şi a României de astăzi. Şi această imagine multi-D a perioadei de acum, se dovedeşte plină de detalii mult îngrijorătoare, căci teribil de asemănătoare cu detalii ale tabloului de acum 67-75 de ani. Este vorba despre calitatea umană a celor care din politică, servicii, poliţie, procuratură, făuresc (mai corect, siluesc din nou) traseul societăţii româneşti şi decid asupra destinelor individuale.
Cu oleacă de spoială în plus, dată de diplome luate fără prea mare chin la şcoală, târziu şi neclar la facultate, de unde licenţe şi doctorate plagiate, uşor şi la grămadă în aşa-zise formule de educaţie post-universitară de securitate, de parteneriat strategic, de integrare de diverse soiuri, politicienii, procurorii şi lucrătorii din servicii şi poliţie de azi, priviţi cu mai mare  şi mai scrupuloasă atenţie, sunt de fapt, în cea mai mare parte, de aceeaşi factură intelectuală şi morală cu cei din anii de început ai comunismului.

Aceeaşi obedienţă faţă de şefi din afara României, aceeaşi precaritate intelectuală, educaţională, şi funcţională, aceeaşi aroganţă mitocănească, aceeaşi lipsă de bun simţ, de respect, de empatie, aceeaşi disponibilitate către jaful, fără remuşcări, a celorlalţi, aceeaşi brutalitate şi agresivitate, aceeaşi ţopârlănie, aceeaşi desconsiderare a omului, a vieţii, în afara sferei lor pesonale, în interiorul căreia fiecare dintre ei este soarele în jurul căruia se învârte universul. Şi, de aici, aceeaşi lipsă de măsură şi aceleaşi măsuri teroriste, dezumanizante, distructive, inumane şi anti-umane.

Evident că indivizi asemănători, puşi la butoanele unui stat vor  construi, ajutaţi fiind de mafia globalistă, mai precisa la ordinele mafiei globaliste, acelaşi timp de societate umană. Un lagăr, o colonie penitenciară de dimensiuni statale, un iad populat de fiinţe dezumanizate.

Evident că noi, ca buni creştini, trebuie să ne rugăm pentru ei: să ne rugăm ca Dumnezeu să-i ajute să se trezească, să înţeleagă, să se schimbe, să devină prieteni ai omului, nu duşmanii lui.

Dar la fel de evident este că, atunci când existenţa şi activitatea lor dăunează aproapelui meu, celorlalţi, urmaşilor noştri, trebuie să ne opunem, să contracarăm propaganda lor pernicioasă, să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă adevărul, să încercăm să le blocăm acţiunile de demolare a României. 

vineri, 27 martie 2020

Deblocați România, sau România vă va "debloca" pe voi! - Scrisoare deschisă adresată domnilor Iohannis, Orban, Ciolacu, şefilor de partide, şefilor de servicii de informaţii, parlamentarilor, membrilor guvernului.


Doamnelor şi domnilor,
La ora la care vă scriu, cea mai mare parte a populației a înțeles că, deși aţi fost informați (mai ales primii doi), încă din decembrie, de serviciile de informații despre pericolul covid-19; deși ați putut observa, dumneavostră înșivă, epidemia din China, apoi răspândirea ei în alte state, răspândire uşor de prevăzut, despre care nu era necesar să fiți preveniți de servicii sau de specialiști, nu aţi făcut nimic pentru pregătirea țării în vederea șocului ce urma să vină. Că de vină este incompetenţa cronică a structurilor şi persoanelor responsabile ale statului, că de vină a fost circul politic, de cea mai mizerabilă factură, al dărâmării guvernelor pentru alegeri anticipate, acum nu mai contează. (Deşi în amintirea oamenilor, fiţi siguri, va conta.)

Sistemul de sănătate publică a fost lipsit (dincolo de medicii și asistenţii înjuraţi, fugăriţi şi arestaţi pentru motive deloc lădabile, în realitate adevăraţii eroi) de o strategie clară de acțiune, de echipamentele necesare (de-abia acum sosesc măştile şi trusele de testare, cu mari semne de întrebare în privinţa calităţii şi eficacităţii lor), de medicamentele necesare, de paturile de spital necesare.

Preşedintele Trump a ieşit public în favoarea a două astfel de produse ieftine şi eficiente, hidroxiclorochina și azitromicina, care au vindecat peste 90 % dintre cazurile de covid 19 în care au fost administrate, dar pe care marile companii farmaceutice încearcă să le blocheze pentru a-şi vinde produsele lor mult mai scumpe şi mai nesigure – de ex. vaccinuri introduse fără îndeplinirea protocoalelor obligatorii de mai multe etape de testare. Preşedintele României a ieşit cu sfaturi pe care le ştiam cu toţii, cu starea de urgenţă şi cu ameninţări. (Oamenii vor compara şi îşi vor aminti.)

Haosul, nepregătirea sistemului şi lipsa mijloacelor adecvate de protecţie (măşti performante pentru medici) sunt dovedite chiar de îmbolnăvirea a zeci de medici şi asistenţi. Sunt în continuare mari semne de întrebare în legătură cu performanţele măştilor ce sunt aduse, din ceea ce a apărut public părând a fi vorba de produse de proastă calitate, menite altor scopuri, nu protecţiei de acest tip.

Între timp, chiar autoritatea americană din domeniu, CDC, a exprimat mari rezerve în legătură cu performanţele testerelor folosite în SUA, care pun sub semnul întrebării repartizarea persoanelor în categoria infectaţi sau neinfectaţi. Persoane sănătoase pot ajunge între bolnavi şi invers.  S-a ocupat cineva din România de studierea acestei teme de o mare importanţă, sau s-au luat cu bani mulţi truse de testare îndoielnice? Ca şi măştile? O întrebare, ca şi altele care deja transpar din cele scrise, şi la care va trebui să răspundeţi în viitor.

Demersul meu este însă legat de prosteasca, inutila şi extrem de dăunătoarea blocare a ţării prin măsuri care ţin de lupta cu infracţionalitatea criminală generalizată, cu războaiele de gherilă, de înăbuşire a unor tentative de lovitură de stat, sau a unor revolte, şi nu de lupta ştiinţifică cu un virus.

Dacă veţi avea disponibilitatea de a citi dumneavoastră înşivă – nu neapărat prin consilierii adesea mai prost pregătiţi şi legaţi de diverse interese lobistice – veţi putea vedea că cele mai bune rezultate în lupta cu covid-19 le-au avut statele care au abordat problema cu sobrietate, cu o bună pregătire, cu profesionaism, cu pragmatism. Fără stări de urgenţă, fără blocarea oamenilor în case şi fără decimarea economiilor. Aveţi astfel Coreea de Sud, Suedia, Olanda, Singapore, Taiwan, Rusia, Georgia, Canada, Austria, Norvegia, Australia etc.

Dincolo de închiderea şcolilor şi a universităţilor, de interzicerea adunărilor peste un anumit număr de oameni, s-a făcut, eventual, o testare masivă şi viaţa a continuat în aproape aceiaşi parametri. Fără poliţie, jandarmerie şi armată cu arme uşoare şi semi-grele pe străzi, fără o panică degradantă şi distructivă personal, social şi economic, fără amplificarea depresiei şi anxietăţii, cele mai extinse maladii la nivel mondial (peste 700 milioane de persoane cu depresie), fără sinuciderile provocate de acestea (aproape 1 milion la nivel mondial), fără afecţiunile iniţiate şi/sau agravate până la deces de depresie, anxietate şi de blocarea între patru pereţi, adică de lipsa mişcării şi a programului variat (bolile cardiovasculare, atacurile cerebrale, diabetul, boli gastro-intestinale etc), fără golirea magazinelor, fără probleme de aprovizionare.

În România s-au întors şi vor continua să se întoarcă românii plecaţi prin lume. Nu peste mult timp numărul lor va trece de 2-3 milioane. Poate mai mult.

La nivel global, aşezată peste o anunţată criză economică a datoriilor şi a jafului practicat de binoamele “Marele biznis-Stat”, vine lovitura formidabilă a blocajului economic generalizat actual, care va arunca întreaga lume într-o recesiune fără egal în istoria omenirii. Din care, dacă se va ieşi şi nu vom cădea în alte blocaje provocate de alte pandemii sau de crize militare internaţionale, se va ieşi după mulţi ani. De exemplu, refacerea economică după criza din 2008 a luat aproape 10 ani. Ceea ce a pornit acum este însă, comparativ cu 2008, asemenea unui ţunami faţă de valurile unei furtuni de grad mare.

Cei care se întorc nu vor mai fi primiţi, sau nu vor mai avea ce să facă în statele de unde au sosit, criza scoţând în şomaj însăşi populaţia nativă. Zilele trecute, agenţia de şomaj a SUA a anunţat numărul fără precedent de 3 milioane de cereri de şomaj depuse în doar câteva zile. Această a doua dezrădăcinare a lor, bruscă, neanunţată, cu mari pierderi îi va afecta puternic mental şi sufleteşte.

Se vor prăbuşi industrii, companii, corporaţii, bănci, fonduri de investiţii şi de pensii. Se prăbuşeşte, mai ales, peste tot, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii. România va avea şi ea în curând,  pe modelul de rezolvare cu muşchii şi nu cu mintea a problemei, sute de mii, poate peste un milion de oameni rămaşi brusc fără venit. Acestora li se adaugă cei sosiţi de afară, ale căror economii se vor consuma repede. Împreună vor fi cîteva milioane. Cu familiile lor vor fi jumătate de ţară.

Ce veţi face peste câteva luni cu toţi aceştia? Ce veţi face cu jumătate din populaţia României lipsită de asigurarea zilei de mâine?

Vă bazaţi pe "iubirea" diasporei? Dincolo de faptul că nu e iubire, nu aţi înţeles până acum cât de repede trece “adorarea” populară? Cât de repede s-a trecut de la ura generalizată contra lui Băsescu, la ura împotriva PSD-ului şi a lui Liviu Dragnea? Şi dacă Băsescu a încasat ura pentru tăierile de salarii şi pensii şi mult mai redusele concedieri de după 2008, cea împotriva lui Dragnea s-a construit într-o perioadă de mai bine, cu substanţiale creşteri de salarii. Înţelegeţi în ce ecuaţie cu o singură necunoscută – când? - v-aţi vârât?

Ce veţi spune şi face când nu veţi mai avea bani de pensii, de salarii? Veţi împrumuta? Păi ştiţi cât de rari şi de scumpi sunt banii într-o lume deja îndatorată până peste cap şi scufundată în recesiune? În care cele mai multe state vor avea nevoie de împrumuturi mari? În care fiecare e pe cont propriu? Veţi vinde ţara asta pentru secole? O veţi împărţi? Tu regiunea asta, tu aia? Vă bazaţi pe UE? Păi cei mari din UE îşi vor împărţi cu precădere lor şi aici vor ajunge doar resturile. După cum am aflat deja că împotriva pandemiei ni s-a alocat 1 miliard din banii noştri cu, în realitate, altă destinaţie!

Ce veţi face când inflaţia va creşte galopant, produsele alimentare – cu care sunt deja probleme, o ştie domnul Iohannis altfel nu ar fi ieşit să ne asigure că va vorbi cu colegii din UE, se vor rări şi scumpi masiv, când salariile şi pensiile, chiar dacă ajung la destinatar, nu ajung pentru necesităţi? Credeţi că vă va mai iubi cineva?

Haosul este uşor de creat – ca exemplu ceea ce aţi făcut în scurt timp în ţară – dar foarte greu de reparat. Adică în ani mulţi , în decenii, dacă situaţia va fi favorabilă la nivel international. Dar dacă nu va fi? Dacă peste scurt timp vine o altă epidemie/pandemie? Aşa cum au venit an de an, dar nu le-aţi băgat în seamă ca acum (de ce oare, când gripele obişnuite provoacă anual sute de decese şi milioane de îmbolnăviri?). Dar dacă vom avea războaie? 

Ca să nu mai vorbim de suferințele, lipsurile, pierderile de vieți omenești pe care le implică o adâncă și îndelungată recesiune. Președintele Trump, pe care l-am mai amintit, estima că numai numărul sinuciderilor ar fi mai mare decât cel al vitimelor acestei viroze? Dar toate celalate victime? Ale foamei, ale lumii interlope care cucereşte străzile în aceste perioade, ale contrabandei, ale frigului.

Doamnelor şi domnilor,

Luaţi situaţia în mâini profesional şi bărbăteşte. Deblocaţi ţara, deblocaţi economia, atâta câtă mai este. Luaţi măsuri de stimulare, ajutaţi firmele româneşti, cu precădere sectorul productiv şi de servicii, mic şi mijlociu.
Ajutaţi agricultura şi mai ales micul fermier, care poate suplini nevoile populaţiei orăşeneşti.
Înfiinţaţi reţele de magazine alimentare şi aprozare de stat, care să comercializeze numai produse româneşti, căci nu vă veţi putea bizui, după cum deja ştiţi, pe retailerii de afară.
Ajutaţi sectorul de producţie alimentară intern care să poată oricând asigura nevoile întregii ţări.

Aveţi exemplul, nu tocmai drag vouă, al Rusiei, care din cauza sancţiunilor a fost nevoită să-şi diversifice producţia industrială şi agricolă, astfel încît a ajuns ca azi să nu mai depindă , alimentar, de exemplu, dar şi industrial în cea mai mare parte, de importuri, ci să devină exportatoare netă. Aveţi multe alte exemple, dacă acesta nu vă place sau nu aveţi voie să vă placă.

Nu în ultimul rând vreau să vă aduc la cunoştinţă, dacă nu ştiaţi deja, că această viroză nu este cu nimic mai gravă decât gripele anuale, doar cu anumite caracteristici care o particularizează: o contagiozitate mai ridicată şi decesul predominant al persoanelor vârstnice şi cu maladii preexistente: peste 90 % persoane de peste 70 de ani; peste 80 % cu două maladii pre-existente; peste 50 % cu 3 maladii pre-existente; sub 1 % fără nicio maladie pre-existentă. Afecţiunile cronice respective includ în marea majoritate problemele cardio-vasculare, diabetele, afecţiunile pulmonare şi cancerele. Chiar experţii epidemiologi care anunţau la început cifre apocaliptice, dau acum înapoi. De exemplu, Neil Ferguson, din Marea Britanie, de la care a pornit abordarea cu restricţii şi izolare a pandemiei locale, a coborât estimările de victime de la peste 2 milioane la 20.000, adică cam cât o gripă sezonieră.

Nu o spun eu, o spun statisticile anuale referitoare la toate maladiile, o spune statistica actualei pandemii, o spune o lungă listă de specialişti recunoscuţi la nivel interaţional: şefi de spitale, clinici, institute de cercetare, recomandaţi de rezultate de prestigiu, nu aşa-zişii specialişti locali apocaliptici, purtaţi pe la televiziuni şi sponsorizaţi masiv anual de companiile famaceutice.

Aveţi în linkurile alăturate date statistice, evaluări, opiniile a zeci de specialişti din toate statele avansate ale lumii, împreună cu o actualizare zilnică a situaţiei.

Experţii internaţionali în drept penal şi constitutional afirmă că starea de urgenţă, blocarea, izolarea oamenilor consituie O ÎNCĂLCARE MASIVĂ ȘI DISPROPORȚIONATĂ A DREPTURILOR FUNDAMENTALE ŞI A LIBERTĂȚII ȘI, PRIN URMARE, SE PRESUPUNE CĂ SUNT „TOATE ILEGALE”.

În conformitate cu cele de mai sus, ca cetăţean al acestei ţări îngrijorat pentru viitorul ei, vă cer să deblocaţi ţara cât daunele nu devin uriaşe şi imposibil, sau foarte greu de reparat!

Întreprindeţi cele necesare pentru a lupta pe tărâm medical cu epidemia!

Ridicaţi de îndată starea de urgenţă care i-a transformat pe toţii românii în delicvenţi şi infractori ce trebuie să dea zilnic declaraţii!

Încetați torturarea psihică a românilor!

Desfiinţaţi penitenciarul România!

Deschideţi bisericile! Bisericile sunt spaţii ale grijii pentru celălalt, deprinderii obiceiurilor sănătoase, civilizate, educaţiei morale, solidarităţii, curăţiei trupeşti şi sufleteşti.

Deblocaţi economic şi social România, sau valul nemulţumirilor vă va mătura ca pe nişte resturi vegetale eșuate pe un mal de mare!
(Nu luaţi ultimele cuvinte de mai sus ca pe o intenţie de jignire, ci doar ca pe o imagine sugestivă a posibilelor evenimente din viitor şi meditaţi asupra ei.)

Paul Ghiţiu
Violeta Sfeclis
Chiriac Ştefan
Cătălin Gavrilaş
Marian Măgureanu
Daniel Vorona
Adina Warren 
Doina-Lia Ungureanu
Gabriel Faraon
Stel Negru 
Gheorghe Botosineanu
Vlad Părău
Valer Iuraşcu

joi, 26 martie 2020

Torturarea psihică a populaţiilor în sistem de penitenciar. Decimarea psihică şi fizică. Sinucideri. O pandemie a disperării. – Nu vă temeţi! Pandemia fricii, o scurtătură către statul sclavagist mondial (II)


Image result for armata pe străzi

Primul episod la:  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/03/nu-va-temeti-frica-va-face-sclavi-covid.html


Expertul în drept penal și constituțional german Dr. Jessica Hamed susține că măsuri precum stările de urgenţă generale și interdicțiile de contact reprezintă o încălcare masivă și disproporționată a drepturilor fundamentale ale libertății și, prin urmare, se presupune că sunt „toate ilegale”!

 Oamenii au o mare neliniște și depresie și se sinucid pentru lucruri de acest gen, când ai o economie mizerabilă, ai moarte”, a declarat președintele Donald Trump luni, la conferința de presă zilnică a Casei lbe. Trump a adăugat că aceste sinucideri „în mod cert ar fi în număr mult mai mare decât cel al deceselor despre care vorbim în ceea ce privește virusul”.

Coronavirusul lasă în viaţă peste 95 % dintre victimele sale. Dar el lasă, practic, fiecare membru al societății înspăimântat, neliniștit, izolat, singur și întrebându-se dacă cineva ar observa măcar că a dispărut. Într-o societate din ce în ce mai pulverizată, coronavirusul ar putea să se transforme rapid într-o epidemie de disperare. Participarea Bisericii este asemeni unei strigări a catalogului în societate, în special pentru persoanele în vârstă. Cei care nu apar trebuie verificați în timpul săptămânii. În afară de muncă, şcoală, întruniri publice, sport şi hobby-uri, adică lumea din afara ca un tot, oamenii nu se descurcă. Avem nevoie de sprijinul moral și mental al comunităților pentru a fi oamenii decenți care ne dorim cu toții să fim.
Opţiunea creştină de a apăra adunările săptămânale din biserică nu este deci o fantezie superstițioasă. Este o alegere clară și rațională de a echilibra compromisurile: Renunţăm la alte activități și ne străduim să fim cât mai curați posibil, astfel încât să ne putem strânge cu orice preț pentru a ne sprijini reciproc. Fără acest sprijin moral, așa cum cetățenii din Wuhan, China, pot atesta — și poate curând poporul italian — viața poate deveni rapid insuportabilă. Chiar și cei care nu sunt creștini, care ocolesc biserica, pot aprecia importanța de a menține, pentru o comunitate, măcar  o punte de legătură de îngrijire și sprijin reciproc.

Textul de mai sus este un fragment din articolul “Christianity Has Been Handling Epidemics for 2000 Years”, apărut în Foreign Policy şi semnat de Lymen Stone. Este un articol despre îndelungata experienţă a comunităţilor creştine în lupta cu molimele şi despre nevoia mereu actuală, după cum spune şi subtitlul, de grijă, sacrificiu şi comunitate. Şi de Dumnezeu.

În planul meu acest episod al doilea urma să se ocupe de efectele pandemiei posibil de folosit de către mafia globalistă pentru a accelera statul sclavagist global. Provocările acestor zile m-au condus însă pe un alt drum şi am ajuns să vă propun o altă dezbatere despre efectele acţiunilor haotice, paranoide, înspaimântătoare şi terorizante, născătoare de panică blocantă, ale guvernelor (celor mai multe, există şi excepţii) menite să acopere lipsa unei pregătiri medicale a sistemului de sănătate pentru astfel de situaţii (lipsă poate că nu întâmplătoare, după cum vom discuta în alt episod) şi despre efectele obsedantei, hipnotizantei, apocalipticei şi la fel de paranoidei, terorizantei şi distructivei rumegări non-stop a situaţiei de către mass media.

Perspectiva halucinantă de final al omenirii, blocarea oamenilor în locuinţe, instituirea de situaţii de urgenţă, asediu, război, ameninţarea oamenilor cu pedepse grele, scoaterea armatei pe străzile pustii oricum, într-o manifestare de forţă inutilă şi idioată (reflectare a politicii muşchilor nu a minţii şi inimii), sirenele maşinilor organelor de forţă, sunând lugubru pe străzile lipsite de alte zgomote, blocarea oamenilor şi mai mult în faţa televizoarelor din care se revarsă apocalipsa biologico-mediatică, destabilizează chiar şi persoanele normale, darămite pe cele suferind de afecţiuni. Şi mă refer la depresie şi anxietate, în domeniul psihic, cu urmarea cea mai frecventă, sinuciderea, dar şi la bolile cardiovasculare, la atacuri cerebrale, la diabet, ulcere, gastrite, cancere şi multe altele, pentru care cele două pot fi factori favorizanţi sau chiar decisivi.

Cea mai serioasă şi mai extinsă maladie a secolului 21 este depresia.

Conform OMS, peste 10 % din populaţia globului, deci peste 700 de milioane de oameni suferă de o formă sau alta de depresie, iar proporţia este în creştere astfel încât este, în acest moment şi în oricare din viitor, cea mai extinsă, în extindere şi fatală pandemie a epocii globalizării. Adică a supra-tehonologizării, a izolării, a ego-centrismului, a pulverizării comunităţilor, a individului părăsit de ceilalţi şi care, la rândul său, îi părăseşte pe ceilalţi, a uitării, ruperii de Dumnezeu (nu şi invers), pentru a rămâne în legătură numai cu acţiunile (iată) chiar militare ale statului “ocrotitor” unealtă în mâna duşmanilor, a celor care vor o nouă ordine politică şi social globală.

Depresia cronică de intensitate medie sau crescută poate avea o influență negativă majoră asupra persoanei afectate, scăzându-i funcționalitatea atât la locul de muncă sau la școală, cât și în cadrul familiei. În cazurile cele mai severe depresia poate conduce la suicid. La nivel mondial, aproape 800.000 de persoane se sinucid anual, suicidul fiind a doua cauză de deces în rândul persoanelor din grupa de vârstă 15-29 de ani.

 Izolarea: Ce mai poţi face atunci când cel mai mare pericol este acasă?

Unul dintre costurile imediate [ale blocării la domiciliu] este pierderea unei imunizări mai rapide a populației. Dar există și alte costuri de sănătate. Închiderea între proprii patru pereți, cu lipsa corespunzătoare de exercițiu fizic, va duce la creșterea bolilor cardiovasculare, a tensiunii arteriale, a atacurilor cardiace şi cerebrale și a trombozelor, printre altele. Povara psihologică a blocării este imensă. Presiunea psihologică va provoca destrămarea anumitor căsătorii și familii; vor fi create traume și depresie. Philipp Bogus, profesor la Universitatea Regală Juan Carlos, pentru Mises Institute.

Este important "să avem în vedere sincer și deschis că ar putea exista evenimente adverse care să aibă loc în mijlocul distanțării sociale".
Conexiunea socială a devenit o parte esențială a limbajului prevenirii sinuciderilor. Cu cât oamenii sunt mai conectați, declară experții, cu atât este mai puțin probabil ca aceștia să moară prin sinucidere.
Însă abordarea sistemului în vederea stopării coronavirusului impune ca oamenii să renunțe la legăturile dintre persoane – conversații, contacte, neprevăzutele întâlniri, care constituie textura socială a vieților oamenilor.
Experții avertizează că nu există o singură cauză de sinucidere. Dar a fi concediat, a pierde un loc de viaţă sigur a-ţi asuma noi responsabilități familiale sunt tipurile de nenorociri care pot amplifica riscul sinuciderilor.
Dacă analizăm un focar de boală anterior, precum SARS, în Hong Kong în 2002 și 2003, există indicii cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Dezangajarea socială, stresul și anxietatea în rândul unor adulți mai în vârstă au dus la o rată extrem de ridicată a deceselor sinucigașe, potrivit unui studiu din 2010. Caine a afirmat că economia dezechilibrată a Hong Kong-ului poate duce la creșterea sinuciderilor. El este îngrijorat de faptul că SUA ar putea vedea același lucru.
Într-un moment ca acesta, oamenii pot atenua riscul pentru semenii lor vulnerabili făcând tot posibilul pentru a se îngriji unii de alții. Criza este una colectivă, nu una individuală. Nimeni nu ar trebui să suporte singur acest lucru. Eric Caine, co-director al „Center for the Study of Prevention of Suicide at the University of Rochester Medical Center


Cu siguranta ca va exista un grup de oameni cu tendinţe de a se sinucide, pentru care se mai pune un stres. Pentru alții, ar putea fi un ultim stres, nu numai COVID, ci tot ce vine cu ea, toate constrângerile financiare, încercarea de a avea grijă de copii acasă, moartea oamenilor pe care îi iubești, care se îmbolnăvesc – şi lista continuă. Nadine Kaslow, profesor de psihiatrie la Emory University School of Medicine.

Izolarea este un mare factor declanșator pentru mulți oameni. Cu SARS sau H1N1 a fost la o scară atât de diferită față de ceea ce avem de-a face acum. Oamenii devin atat de neliniştiţi pentru că nu stiu la ce să se aştepte. Teama este teama de neaşteptat, de necunoscut. Norine VanderHooven, lucrător social autorizat.

Cercetările arată că șomajul este un factor de risc pentru sinucidere; epidemia de virus a adus deja factori de risc de ușurare pentru sănătatea precară, cum ar fi singurătatea și izolarea socială.
Adăugați acestor factori sociali posibilitatea unei recesiuni economice, care poate include pierderea locurilor de muncă, și analizăm o furtună perfectă de probleme care nu vor face decât să exacerbeze decesele din disperare, pe care națiunea noastră încă nu le-a abordat. Benjamin Miller, şef department strategie la fundaţia Well Being Trust

Să revenim la depresie şi la anxietate şi la ce posibile ravagii fac ele în aceste zile

Depresia înseamnă, dincolo de afectarea masivă a capacităţilor psihice şi fizice ale persoanei, calea către o serie de afecţiuni care se termină cu decesul; afecţiuni cardiace, cerebrale, diabet, cancere, boli gastro-intestinale, afectarea funcţiilor motorii şi o mulţime de alte maladii nervoase.

Simptomele depresiei: stare de spirit depresivă în cele mai multe zile, inclusiv sentimente de tristețe sau goliciune; pierderea plăcerii în activitățile preferate anterior; prea puțin sau prea mult somn pe o durată de mai multe zile; pierderea/creșterea involuntară în greutate sau modificarea apetitului; agitație fizică sau dorința de inactivitate; energie scăzută sau oboseală; senzație puternică de vinovăție sau lipsa de valoare, probleme de concentrare sau la luarea deciziilor; gânduri intruzive de deces sau sinucidere.

Cauza de baza a depresiei în afara unei posibile, dar inexplicabile, în ceea ce priveşte explozia contemporană a maladiei,  predispoziţii genetice, este stresul cotidian: acasă, la şcoală, la serviciu, în societate.

Efectele depresiei
Probleme gastrointestinale: diaree, vărsături, greață sau constipație, sindromul colonului iritabil; creșterea în greutate, obezitate, sau chiar la diabetul de tip 2, sau inversul, anorexie geriatrică.
Durerea cronică: dureri inexplicabile, inclusiv dureri articulare sau musculare, sensibilitate în zona sânilor și dureri de cap. Simptomele depresiei unei persoane se pot agrava din cauza durerii cronice.
Bolile de inimă. Depresia reduce motivația unei persoane de a face alegeri pozitive în ceea ce privește stilul de viață. Riscul de îmbolnăvire crește atunci când avem o dietă săracă și o viață sedentară. Conform cercetătorilor, una din cinci persoane cu insuficiență cardiacă sau boală a arterei coronariene are depresie.
Inflamaţiile, schimbarea sistemului imunitar.
Probleme de sănătate sexuală
Înrăutățirea condițiilor cronice de sănătate
Infecțiile cronice se pot simți deja izolante sau stresante, iar depresia poate influența aceste sentimente.
Probleme cu somnul. Această condiție îi poate lăsa să se simtă epuizați, ceea ce face dificilă gestionarea atât a stării fizice, cât și a sănătății mintale. Medicii leagă privarea de somn de câteva probleme de sănătate. Au corelat lipsa pe termen lung a somnului cu hipertensiune arterială, diabet, probleme legate de greutate și unele tipuri de cancer.
Anxietatea este răspunsul natural al corpului la stres, fiind un sentiment de frică sau de teamă în legătură cu evenimente viitoare din viaţă. Depresia este o tulburare a dispoziţiei care provoacă un sentiment persistent de tristeţe şi pierderea interesului faţă de activităţile care va bucurau candva. Denumită şi tulburarea depresivă majoră, aceasta afecteaza modul în care te simţi, gândeşti şi te comporţi  şi poate duce la o varietate de probleme, atât emoţionale, cât şi fizice.

Simptomele anxietăţii nu sunt mult diferite de cele ale depresiei şi deci nici efectele, dar totuşi cele două sunt tratate de către specialişti ca fiind două maladii diferite.

Genocid împotriva propriilor populaţii după modelul comunist

Multe dintre persoanele cu aceste maladii suferă de o dizabilitate (handicap) parţială sau chiar totală, ceea ce le reduce capacitatea de muncă, şansele de reuşită profesională, relaţiile cu ceilalţi, stabilirea unei familii. Bolile fizice grave ce pot fi dezvoltate de la cele două, cu mortalitate importantă (cardio-vascularele, cerebralele şi cancerele fiind pe primele locuri în lume la mortalitatea generală), plus numărul mare de sinucideri care le însoţesc, fac din depresie şi anxietate cu adevărat cele mai grave, dizabilitante şi mortală maladie la nivel global!

Şi ce facem noi în aceste săptămâni, luni, poate şi mai mult? Sporim condiţiile pentru ca aceste două afecţiuni să se manifeste, să se extindă şi să ducă la afecţiuni fizice grave şi decese. Şi asta pentru că, dincolo de atmosfera angoasantă, terorizantă, creată în bună cooperare de guverne şi mass media, invocată la începutul acestui text, toţi specialiştii recunosc că vindecarea, sau măcar ameliorarea acestora ţine mai mult de comunitate, de legătura cu ceilalţi şi, doar în cazuri grave, recursul la medicaţie.

A avea grijă unii de alţii este un imperativ al momentului, care ne este interzis, în acest moment, dincolo de zidurile propriei locuinţe

Am prezentat, poate puţin mai mult decât ar fi fost potrivit pentru un astfel de text, caracteristicile şi efectele depresiei şi anxietăţii pentru a vă da cât mai multe repere în a vă face singuri o impresie despre ceea ce se întâmplă în acest moment persoanele care suferă de aceste două grave maladii.

Atunci când nu ai luat nicio măsură pentru a fi pregătit în cazul unei epidemii sau pandemii, deşi eşti avertizat de trecut că ea poate veni oricând, există studii şi simulări în acest sens; când sistemul de sănătate nu are ceea ce îi trebuie, nici măcar măşti, seturi de testare (primite ieri şi alatăieri, dar suficiente?), paturi de spital, medicamente şi tot restul, singura reracţie a unor autorităţi incompetente, impotente, corupte şi ticăloase este starea de urgenţă , de asediu, de război. Se trece adică la rezolvarea tip Moş Teacă – că tot a fost scoasă armata pe străzi într-o acţiune de forţă tâmpă şi de agresiune criminală împotriva propriului popor.


Iar celor care vor zice că sunt inconştient pentru că astea sunt singurele şi cele mai sigure soluţii le recomand să citească despre soluţiile găsite de Coreea de Sud, Taiwan, Olanda, Japonia şi alte cîteva state cu sisteme de sănătate puse la punct şi cu autorităţi mai înţelepte, mai imaginative şi mai dispuse să se gândească la cei care le-au pus în funcţii şi le plătesc să le poarte de grijă. Fără niciun fel de stare specială, fără blocarea vieţii şi activităţii oamenilor, în afară de închiderea şcolilor şi universităţilor şi interzicerea adunărilor mai mari de un anume număr de persoane. Nu tu întreprinderi, magazine, pieţe, restaurante etc. închise. Şi nici biserici. Care participă în prima linie la lupta cu boala şi la ajutarea celor în nevoie.

Nu vă temeţi! Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri!
Va urma.

Pentru partea de descriere a depresiei şi anxietăţii am folosit informaţii de la:

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...