După cele din 2020, veţi trăi anul acesta schimbări mai dramatice, care vă vor modifica aproape total viaţa.Colectivismul corporatist şi noua ordine

De mai mult timp, sunt unii care afirmă cu insistenţă că cei care controlează industria, finanțele și guvernele sunt în esență aceiași oameni - o cabală - care, de-a lungul generațiilor, și-au solidificat relațiile pentru a obține o mai mare bogăție și putere, făcând în acelaşi timp ca lucrurile să devină din ce în ce mai dificile pentru ca piața liberă să existe.

Dar de ce ar trebui să se întâmple acest lucru? E oare sigur că liderii corporatişti sunt capitaliști cu mai multă ardoare decât oricine altcineva?

Ei bine, la suprafață, aşa s-ar părea, dar după ce o poziție semnificativă de putere a fost atinsă, cei care au realizat acest lucru recunosc că, din moment ce au ajuns deja în partea de sus, preocuparea principală se schimbă. De atunci, preocuparea principală devine asigurarea că nimeni nu mai poate urca la fel de sus ca ei.

În acel moment, ei își dau seama că efortul lor cel mai important trebuie să fie un impuls către corporatism – fuziunea puterii între guvern și mediul de afaceri.

Aceasta este o căsătorie naturală. Lumea politică este una parazitară. Ea se bazează pe un flux continuu de finanțare. Lumea afacerilor mari este un efort în exclusivitate – capacitatea de a face imposibilă apariția pretendenților la tron. Deci, afacerile mari asigură banii; guvernul oferă o legislație de protecție care asigură preferința pentru cei care sunt în vârf.

In cele mai multe cazuri, această a doua jumătate a ecuaţiei nu înseamna un monopol pentru o singură corporaţie, ci un monopol pentru o cabală – un grup de elita al corporaţiilor.

Această relație corporatistă are rădăcini adânci în SUA, cu peste o sută de ani vechime. Până în prezent, acele familii de elită care au preluat controlul petrolului, oțelului, sistemului bancar, autovehiculelor și altor industrii cu un secol în urmă, au reuşit repede şi o preluare a învățământului superior (universități), a sănătății (Big Pharma) și a "apărării" (complexul militar-industrial).
Prin legislație, SUA au fost apoi transformate pentru a se asigura că toate aceste interese vor fi satisfăcute, creând generații atât de comandă cât şi de profit.

Desigur, „profitul” nu ar trebui să fie un cuvânt rău, dar, în condițiile capitalismului de cumetrie, devine o monstruozitate – o denaturare a pieței şi libere și moartea economiei laissez faire (cu interferenţă guvernamentală minimă).

Desigur, acest gen de colectivism nu este ceea ce a avut în vedere Karl Marx atunci când a visat cu ochii deschiși la paradisul muncitorilor în care liderii de afaceri îşi asumă tot riscul și responsabilitatea de a crea și construi afaceri, în timp ce lucrătorii au cuvântul final cu privire la modul în care veniturile vor fi distribuite lucrătorilor înșiși.

Domnul Marx nu a reușit să fie suficient de obiectiv pentru a înțelege că, dacă creatorul de afaceri și-a asumat riscul și responsabilitatea, dar a renunțat la capacitatea de a decide ce s-a întâmplat cu venitul, nu s-ar deranja niciodată să deschidă o afacere. Chiar și un lustragiu ar respinge o astfel de noțiune și ar alege să primească de pomană, decât să muncească.

Domnul Marx voia mai mult să-i dărâme pe cei care au avut succes decât să-i ridice pe cei care nu reuşeau, cu toate acestea, el a creat în mod involuntar o nouă idee – colectivismul corporatist – în care chiar oamenii pe care a încercat să-i dărâme s-au folosit de retorica colectivistă pentru a diminua atât libertățile, cât și veniturile lucrătorilor.

La suprafață, acest lucru ar putea părea a fi o sarcină grea – prinderea în plasă a gloatei – dar, de fapt, este destul de ușor și a fost mereu eficient.

Noua ordine a lui Hitler a fost o astfel de construcție – promisiunea de a readuce Germania la măreție și poporul german la prosperitate prin legi din ce în ce mai draconice, război și o ușă economică rotativă între guvern și industrie.

Desigur, a fost nevoie de un aflux major de capital – miliarde de dolari – și acest lucru a fost furnizat cu nerăbdare de industria și băncile din SUA. Șefii băncilor din New York nu numai că au finanțat industria nazistă; familii precum Ford, Rockefeller, Morgan etc., au intrat în consiliile de administrație ale corporațiilor germane.

Efortul nazist a eșuat, deoarece au subestimat voința rusă de a lupta până la moarte. (Optzeci la sută dintre toate decesele armatei germane s-au datorat campaniei rusești.)

Totuşi, cei din New York au fost capabili să se regrupeze și să fie primii în coada de așteptare pentru restructurarea industriei germane după război și, în cele din urmă, au profitat copios.

Dar cel mai semnificativ fapt, ideea de colectivism corporatist nu a murit. Chiar înainte de război, același grup de familii și corporații au elaborat planul The New Deal al lui Franklin Roosevelt.

Domnul Roosevelt a fost un om al Wall Street-ului și director al unor bănci din New York. În anii 1930 și la începutul anilor 1940, el a creat, ca președinte, o ușă turnantă care a favorizat marile corporații, în timp ce americanul mediu a fost intenţionat menținut la nivelul de subzistență prin acordarea de drepturi de către guvern.

Escrocheria a funcționat. Americanii miopi nu numai că au fost recunoscători; i-au divinizat pentru asta.

De asemenea, Noua Frontieră a lui John Kennedy a căutat să revitalizeze conceptul, la fel ca și Marea Societate a lui Lyndon Johnson: Dă-le oamenilor drepturi care să îi ţină cât mai jos. impozitează întreprinderile mai mici și crează un flux de dolari luaţi prin impozite către industriile elitei, care, la rândul lor, oferă favoruri monetare clasei politice.

Green New Deal este doar cea mai recentă schemă colectivistă de pe listă.

Colectivismul corporatist poate fi definit ca un sistem în care cei puțini care dețin monopolurile legale ale finanțelor și industriei obțin un control superior asupra tuturor celorlalți și, astfel, extrag în mod sistematic bogăția de la aceştia.

Astăzi, acest sistem a devenit atât de rafinat încât, deși americanul obișnuit are un televizor cu ecran plat și un smartphone scump, nu are de unde lua 400 de dolari pentru a acoperi o urgență care apare în viața sa. El este în continuu faliment, şi funcționează într-o existență de tip zombie de dependență continuă.

Acest lucru, la suprafață, nu poate părea chiar atât de periculos, dar cei care nu-şi pot rezolva singuri o urgență mică sunt ușor de controlat. Doar creați o urgență, cum ar fi un uber-virus și acest fapt va fi rapid evident.

Pentru a maximiza ascultarea unei populații, maximizează dependența lor.

După cum s-a menționat mai sus, acest mecanism a funcţionat de generații întregi. Dar acum a ajuns la un crescendo. Este acum derulat în viteză în cea mai mare parte din fosta „lume liberă” și cei care țin sforile sunt gata pentru un pas major înainte în colectivismul corporatist.

În anul acesta, vom vedea schimbări dramatice apărând într-un ritm amețitor. Controlul capitalului, controlul migrației, controlul circulației interne, majorările fiscale, confiscarea bunurilor și eliminarea drepturilor „inalienabile” vor intra în vigoare - atât de repede încât, înainte ca populația să poată chiar să îmbrăţişeze cele mai recente restricții, vor fi aplicate unele noi.

Așa cum se desfășoară, vom asista la erodarea statului-națiune. Comenzile vor veni de la autoritățile globale, cum ar fi ONU, FMI și WEF. Organizații care nu au nicio autoritate oficială asupra națiunilor vor comanda din ce în ce mai mult și oamenii se vor întreba cum este posibil acest lucru. Oficialii aleși vor deveni tot mai mult simpli comis-voiajori, făcând jocurile unei clase conducătoare nealese.

Schimbările care au loc nu vor fi deosebite de o pătură care este aruncată asupra umanității.

Întrebarea atunci va fi dacă să, a) mergi cu această forță, b) i te opui și cel mai probabil cazi victimă acesteia, sau c) cauti un mijloc de a cădea în afara perimetrului păturii.

* * *
Din păcate, cei mai mulți oameni nu au nici o idee despre ce se întâmplă cu adevărat atunci când un guvern scapă de sub control, să nu mai vorbim despre cum să se pregătească… Următoarea criză economică și politică va fi mult mai gravă, mult mai lungă și foarte diferită de ceea ce am văzut în trecut. Tocmai de aceea, Doug Casey și echipa sa au lansat un videoclip urgent. Faceți clic aici pentru a-l viziona acum.

 Sursa: https://internationalman.com/articles/the-coming-new-order/

Homo evită-covidul, sclavul perfect al globaliştilor - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 11)

Din mai lungul articol al lui Boudreaux, sar peste partea despre individualismul liberal şi vă redau mai jos secţiunea cu adevărat de substanţă a acestuia. Pentru cei care vor să citească tot articolul, la final este linkul către acesta, sau li-l pot pune eu la dispoziţie.

Colectivismul covidic

Donald J. Boudreaux 

– 2 noiembrie, 2020

Colectivismul covidic – ai cărui campioni se pare că nu știu că pericolele foarte reale ale covidului sunt limitate în mod copleșitor la cei bătrâni și la cei bolnavi – creează astfel de indivizi izolați.

Monstruosul individualism al colectivismului covidic

Colectiviştii covidieni comandă indivizilor să păstreze distanța fizică unul față de celălalt și, în multe cazuri, să rămână în mare parte limitați la casele lor. Aceste comenzi nu iau deloc în considerare profilurile de risc extrem de diferite ale diferitelor grupe de vârstă. Diktatele unice pentru toţi ignora distincțiile relevante între indivizi făcuţi din carne și sânge.
Sub tirania colectivismului covidic, cei dintre noi suficient de norocoși să rămână angajați deseori lucrează de acasă, închiși din locurile noastre de muncă și cu interdicţia de a se amesteca fizic cu colegii. La sfârșitul fiecărei zile, multe dintre locurile pe care le-am frecventat o dată pentru recreere, mese, divertisment, sau simplă camaraderie simplă sunt închise sau cu ordine de a limita ocuparea. Deci suntem mai predispuși să rămânem singuri acasă.
Pregătim mai multe mese gătite acasă decât să mergem la restaurante. Efectuăm mai multe reparații și îmbunătățiri la domiciliu decât să angajăm specialiști. Facem exerciţii fizice singuri, mai degrabă decât cu alții la săli de sport. În clasele lor de pe aplicaţia Zoom , copiii nu mai văd profesorii și colegii de clasă față în față. Cu stadioane și alte arene blocate pentru fani, mai mulți dintre noi vizionăm evenimentele sportive la domiciliu. Și de multe ori facem acest lucru singuri pentru că colectivismul covidic, atunci când nu ne poruncește să evităm adunări mari, chiar și în reședințe private, îi sperie pe mulți dintre noi de a fi cu prietenii și familia extinsă chiar și atunci când noi și familia noastră suntem în acea mare majoritate care au un risc foarte scăzut de a suferi de Covid.

Idem pentru evenimente culturale. Din cauza colectivismului covidic, oamenii “participă” acum online, singuri acasă, la concerte muzicale și piese de teatru interpretate în auditorii și teatre goale.

Și, bineînțeles, călătorim mult mai puțin.

Chiar și atunci când suntem în prezența fizică a altora, măștile anulează cantități mari din comunicarea pe care noi oamenii o facem cu muşchii noştri faciali. Mai mult, măștile se combină cu păstrarea „distanței sociale” dintre noi – și cu plexiglasul omniprezent – pentru a face chiar și comunicațiile verbale înăbuşite și deformate. Interacțiunile personale în astfel de circumstanțe impersonale și nenaturale fac ca angajamentul nostru să fie unul cu celălalt mai puțin profund, mai îngust și mai puțin bogat și îmbogăţitor emoţional.

Colectivismul covidic înmulţeşte rapid indivizii detașați, izolați, singuri, posomorâți și antisociali pe care colectiviştii i-au pus-o multă vreme în cârcă individualismul liberal.

Homo evită-covidul

Există un alt mod, mai ales straniu în care indivizi disfuncționali foarte reali creați de colectivismul Covid sunt ca indivizi atomici fictivi, care pretind în mod fals colectiviştii, se află în centrul individualismului liberal. Asta este: Indivizii creați de colectivismul covidic sunt obsedați de un singur lucru, și anume, evitarea lui covidului. Iar oamenii care nu reușesc să urmărească obsesiv acest obiectiv sunt instruiți că eșecul lor îi marchează ca oameni răi, ca oameni care merită să fie disprețuiti și pedepsiți.

Diferențele dintre profilurile de risc și preferințele de risc sunt ignorate. Toată lumea trebuie să evite Covidul cu orice preț.

În timp ce economiștii folosesc adesea homo economicus ca o formulă simplificatoare atunci când teoretizează, nici un economist serios nu a insistat vreodată că indivizii din lumea reală se potrivesc de fapt descrierii homo economicus – un sociopat fictiv mohorât care își propune obsesiv să maximizeze bunăstarea sa materială îngustă. Cu atât mai puțin gânditori serioși nu au recomandat ca indivizii din lumea reală să se transforme în homo economicus. Dimpotrivă, colectiviştii covidieni, cred că homo evită-covidul este de fapt descriptiv pentru mulți indivizi și, atunci când nu descriptiv, prescriptiv.

Homo evită-covidul caută să maximizeze un singur lucru mărunt și numai acel lucru: evitarea lui Covid-19. Așa cum homo economicus caricatural este dispus, să zicem, să riște dezintegrarea familiei sale pentru a câștiga câțiva dolari în plus lucrând excesiv, homo evită-covidul este dispus să sacrifice legăturile de familie, prieteniile, calitatea educației copiilor săi și a propriei sale munci, simpla plăcere de a fi în restaurante și teatre cu alte persoane; totul, pentru chiar și mici reduceri în perspectiva lui de a lua covid. Pentru homo evită-covidul, nimic nu este la fel de important cum este evitarea lui Covid. Atâta timp cât perspectiva de a lua covid este mai mare decât zero, toți pașii pentru a-l evita sunt îndreptățiți în mintea lui Homo evită-covidul.

Aceştia sunt monștrii înfiorători eclozați de colectivismul covidic. Această ideologie colectivistă profund iliberală prosperă din cauza fricii iraționale generate de informații neobișnuit de proaste. Și refuză să recunoască faptul că pericolele lui Covid-19, deși într-adevăr reale, nu sunt la fel de mari ca cele sugerate de tipetele zilnice ale ziarelor, și sunt foarte limitate la grupurile infime asupra cărora ar trebui să fie concentrate atenția preventivă, dar nu este.
E timpul unei revolte împotriva colectivismului vid.

Sursa: https://www.aier.org/article/covid-collectivism/