Cine se aseamănă se adună: naziştii germani şi guvernele americane. Duioasa dragoste a serviciilor secrete americane pentru nazism în trecut în Germania şi acum în Ucraina.

 

Deşi părea tot mai îngropată în cavoul istoriei, tema nazismului a spart în ultimii ani uşile şi a ieşit în lume odată cu lovitura de stat din Ucraina.

După cel de-al Doilea Război Mondial, doar o duzină de persoane au fost aduse în fața justiției la procesele de la Nürnberg.
În cadrul Operațiunii Paperclip, Statele Unite au absorbit în secret mii de naziști puşi la lucru pentru şi în guvernul american atât pe parte militară, servicii secrete, propagandă şi contrapropagandă, terorism şi antiterorism, cât şi pe parte economică şi ştiinţifică. 

Serviciile secrete americane - îndeosebi CIA după crearea sa în 1946-47 - au fost îndeosebi interesate de experienţa naziştilor în controlul maselor şi reprimarea opoziţiei şi au fost principalii "cărăuşi" ai naziştilor în SUA. 

Tema este foarte vastă şi o voi relua mai detaliat în alte texte, în cel de faţă prezentând - spre convingerea celor care ne-ar acuza de teoria conspiraţiei, putinism, dezinformare/propagandă rusească - o scurtă listă (care ar putea avea sute de poziţii) a câtorva cărţi, articole şi documentare ale unor cunscuţi şi respectaţi intelectuali americani despre subiectul în cauză.

Blowback: Prima relatare completă a recrutării naziștilor de către America și efectul său dezastruos asupra Războiului Rece, politicii noastre interne și externe - Carte de Christopher Simpson 

Cel mai prost păstrat secret al CIA: Dosarele recent declasificate confirmă colaborarea Statelor Unite cu naziștii - articol Martin Lee

Serviciile secrete americane și naziștii - Carte de Richard Breitman, Robert Wolfe, Norman J. W. Goda (editor) și Timothy Naftali (editor) 

Generalul Reinhard Gehlen: The CIA Connection - Carte de Mary Ellen Reese 

Operațiunea Paperclip: Programul secret de informații care a adus oamenii de știință naziști în America - Carte de Annie Jacobsen 

Naziștii și colaboratorii Axei au fost folosiți pentru a promova obiectivele anticomuniste ale SUA în Europa - Unii au emigrat în Statele Unite 

Tabla de șah a diavolului: Allen Dulles, CIA și ascensiunea guvernului secret al Americii - Carte de David Talbot 

Secretul nazist al Americii: Istoria unei persoane din interior - Carte de John Loftus 

Secretul nazist al Americii cu autorul John Loftus - Interviu video 

Armatele secrete ale NATO: Operațiunea GLADIO și terorismul în Europa de Vest - Carte de Daniele Ganser 

Umbra lui Hitler: Criminalii de război naziști, serviciile secrete americane și Războiul Rece - Carte de Richard Breitman și Norman J.W. Goda 

CIA și criminalii de război naziști: Arhivele Securității Naționale postează istoricul secret al CIA publicat în conformitate cu Legea privind dezvăluirea crimelor de război naziste 

Sprijinul acordat de CIA în cadrul investigațiilor privind criminalii de război naziști - articol de Kevin C. Ruffner 

Special: Naziștii, Vaticanul și CIA - Covert Action Information Bulletin #25 

Tratatul secret de la Fort Hunt - articolul lui Carl Oglesby

Exclusiv: Programul secret de antrenament al CIA în Ucraina a ajutat Kievul să se pregătească pentru invazia rusă - articolul lui Zach Dorfman

Sursa pentru lista de mai sus:  https://www.lewrockwell.com/2022/03/charles-burris/the-cia-and-the-nazis-a-retrospective-history/

Armata ucraineană a fost înfrântă. Ceea ce a mai rămas este o operațiune de curățare.

 

Un interviu luat de Mike Whitney lui Larry C. Johnson, fost analist şi veteran al CIA și al Biroului de combatere a terorismului din cadrul Departamentului de Stat.

Întrebarea 1 –  Îmi puteți explica de ce credeți că Rusia câștigă războiul din Ucraina?

Larry C. Johnson – În primele 24 de ore ale operațiunii militare rusești din Ucraina, toate radarele terestre de interceptare au fost anihilate. Fără aceste radare, forțele aeriene ucrainene și-au pierdut capacitatea de a face interceptare aer-aer. În cele trei săptămâni care au trecut de atunci, Rusia a instituit de facto o zonă de interdicție de zbor deasupra Ucrainei. Deși este în continuare vulnerabilă la rachetele sol-aer trase din umăr, furnizate de SUA și NATO ucrainenilor, nu există dovezi că Rusia a fost nevoită să reducă operațiunile aeriene de luptă.

Sosirea trupelor Rusiei la Kiev la trei zile de la invazie mi-a atras, de asemenea, atenția. Mi-am amintit că naziștilor din Operațiunea Barbarossa le-a luat șapte săptămâni pentru a ajunge la Kiev și că au avut nevoie de încă șapte săptămâni pentru a cuceri orașul. Naziștii au avut avantajul de a nu renunța la lovituri pentru a evita victimele civile și au fost dornici să distrugă infrastructura critică. Cu toate acestea, mulți așa-ziși experți militari americani au susținut că Rusia era împotmolită. Atunci când o zonă de 24 de mile (sau 40 de mile, depinde de sursa de știri) a fost poziționată la nord de Kiev timp de mai bine de o săptămână, a fost clar că abilitatea Ucrainei de a lansa operațiuni militare semnificative a fost eliminată. Dacă artileria lor era intactă, atunci acea coloană era o pradă ușoară pentru o distrugere masivă. Acest lucru nu s-a întâmplat. Alternativ, dacă ucrainenii ar fi avut o capacitate viabilă de aripă fixă sau rotativă, ar fi trebuit să distrugă acea coloană din aer. Acest lucru nu s-a întâmplat. Sau, dacă ar fi avut o capacitate viabilă de rachete de croazieră, ar fi trebuit să facă să plouă cu iad asupra coloanei rusești presupus blocate. Acest lucru nu s-a întâmplat. Ucrainenii nu au organizat nici măcar o ambuscadă semnificativă de infanterie asupra coloanei, cu nou furnizatele lor Javeline americane.

Scara și amploarea atacului rusesc sunt remarcabile. Au capturat în trei săptămâni un teritoriu mai mare decât partea terestră a Regatului Unit. Apoi au continuat să efectueze atacuri țintite asupra unor orașe și instalații militare cheie. Nu am văzut niciun caz în care un regiment ucrainean sau o unitate de mărimea unei brigăzi să atace și să învingă o unitate rusă comparabilă. În schimb, rușii au împărțit armata ucraineană în fragmente și le-au tăiat liniile de comunicații. Rușii își consolidează controlul asupra Mariupol și au securizat toate căle dee acces de la Marea Neagră. Ucraina este acum izolată în sud și în nord.

Aș dori să remarc faptul că SUA au avut mai multe dificultăți în capturarea unui teritoriu atât de mare în Irak, în 2003, în timp ce luptau împotriva unei forțe militare mult inferioare și mai puțin capabile. Adevărul este că această operațiune rusă ar trebui să-i sperie de moarte pe liderii militari și politici americani.

Vestea cu adevărat importantă a venit săptămâna aceasta, odată cu atacurile cu rachete rusești asupra a ceea ce sunt de facto baze NATO în Yavoriv și Zhytomyr. NATO a efectuat antrenamente de securitate cibernetică la Zhytomyr în septembrie 2018 și a descris Ucraina ca fiind un ”partener NATO”. Zhytomyr a fost distrus cu rachete hipersonice sâmbătă. Yavoriv a avut o soartă similară duminica trecută. Acesta a fost principalul centru de antrenament și logistică pe care NATO și EUCOM îl foloseau pentru a furniza luptători și arme Ucrainei. O mare parte din personalul militar și civil de la acea bază a devenit victimă.

Nu numai că Rusia lovește și distruge bazele folosite de NATO în mod regulat din 2015, dar nu a existat niciun avertisment de raid aerian și nu a existat nicio doborâre a rachetelor de atac.

Întrebarea 2 – De ce încearcă mass-media să convingă poporul ucrainean că poate învinge în războiul lor împotriva Rusiei? Dacă ceea ce spuneți este corect, atunci toți civilii care sunt trimiși să lupte cu armata rusă mor într-un război pe care nu îl pot câștiga. Nu înțeleg de ce mass-media ar vrea să inducă oamenii în eroare în legătură cu un lucru atât de grav. Ce părere aveți despre acest subiect?

Larry C. Johnson – Aceasta este o combinație de ignoranță și lene. În loc să facă reportaje reale, marea majoritate a presei (scrisă și electronică), precum și Big Tech susțin o campanie masivă de propagandă. Îmi amintesc când George W. Bush era Hitler. Îmi amintesc când Donald Trump era Hitler. Iar acum avem un nou Hitler, Vladimir Putin. Aceasta este o naraţiune obosită și eșuată. Oricine îndrăznește să ridice întrebări legitime despre război este imediat catalogat ca fiind o marionetă a lui Putin sau o slugă a Rusiei. Atunci când nu poți argumenta faptele, singurul recurs este apelul la nume.

Întrebarea 3 – Săptămâna trecută, colonelul Douglas MacGregor a fost invitat la Tucker Carlson Show. Opiniile sale despre război sunt izbitor de asemănătoare cu ale dumneavoastră. Iată ce a spus în interviu:

”Războiul s-a terminat cu adevărat pentru ucraineni. Au fost măcinați în bucăți, nu există nicio îndoială în această privință, în ciuda a ceea ce auzim de la mass-media noastră mainstream. Așadar, adevărata întrebare pentru noi în acest stadiu este: Tucker, vom trăi cu poporul rus și cu guvernul lor sau vom continua să urmărim acest fel de schimbare de regim deghizat în război ucrainean? Vom înceta să mai folosim Ucraina ca un berbec împotriva Moscovei, ceea ce am făcut efectiv.” (Interviu Tucker Carlson- MacGregor)

Sunteți de acord cu MacGregor că scopul real al determinării Rusiei să intre în război în Ucraina a fost ”schimbarea regimului”?

În al doilea rând, sunteți de acord cu faptul că Ucraina este folosită ca teren de punere în scenă pentru ca SUA să ducă un război proxy (prin împuterniciţi (n.tr.) împotriva Rusiei?

Larry C. Johnson – Doug este un analist excelent, dar nu sunt de acord cu el – nu cred că există cineva în administrația Biden care să fie suficient de inteligent pentru a gândi și planifica în acești termeni strategici. După părerea mea, ultimii 7 ani au reprezentat inerția status quo-ului NATO. Ceea ce vreau să spun prin asta este că NATO și Washingtonul au crezut că pot continua să se strecoare spre est la granițele Rusiei, fără a provoca o reacție. NATO și EUCOM au desfășurat în mod regulat exerciții – inclusiv furnizarea de pregătire ”ofensivă” – și au oferit echipamente. Cred că sunt credibile rapoartele din Statele Unite potrivit cărora CIA ar fi coordonat pregătirea paramilitară a unităților ucrainene care operează în Donbass. Dar îmi vine greu să cred că, după dezastrele noastre din Irak și Afganistan, avem brusc strategi de nivelul lui Sun Tzu, care trag sforile la Washington.

Există un aer de disperare la Washington. Pe lângă faptul că încearcă să interzică tot ce este rusesc, administrația Biden încearcă să intimideze China, India și Arabia Saudită. Nu văd niciuna dintre aceste țări să se alinieze. Cred că echipa lui Biden a făcut o greșeală fatală încercând să demonizeze tot ce este rusesc și toți rușii. În orice caz, acest lucru îi unește pe ruși în spatele lui Putin. Sunt pregătiți pentru o luptă lungă.

Sunt șocat de greșeala de calcul în a crede că sancțiunile economice asupra Rusiei îi vor îngenunchea. Dimpotrivă, este adevărat contrariul. Rusia este autosuficientă și nu este dependentă de importuri. Exporturile sale sunt esențiale pentru bunăstarea economică a Occidentului. Dacă va reține grâul, potasiul, gazul, petrolul, paladiul, nichelul finit și alte minerale cheie din Occident, economiile europene și americane vor fi afectate. Iar această încercare de a constrânge Rusia cu sancțiuni a făcut acum foarte probabil ca rolul dolarului american ca monedă de rezervă internațională să ajungă în coșul de gunoi al istoriei.

Întrebarea 4 – Încă de când a ținut celebrul său discurs de la München, în 2007, Putin se plânge de ”arhitectura securității globale”. În Ucraina putem vedea cum aceste probleme de securitate sâcâitoare pot evolua într-un război în toată regula. După cum știți, în decembrie, Putin a formulat o serie de cereri legate de securitatea Rusiei, dar administrația Biden a ridicat din umeri și nu a răspuns niciodată. Putin a vrut asigurări scrise că extinderea NATO nu va include Ucraina (aderare) și că sistemele de rachete nucleare nu vor fi desfășurate în România sau Polonia. Credeți că cererile lui Putin sunt nerezonabile?

Larry C. Johnson – Cred că cererile lui Putin sunt destul de rezonabile. Problema este că 99% dintre americani nu au idee despre tipul de provocări militare pe care NATO și SUA le-au desfășurat în ultimii 7 ani. Publicului i s-a spus întotdeauna că exercițiile militare au fost ”defensive”. Pur și simplu nu este adevărat. Acum avem vești că DTRA finanța biolaboratoare în Ucraina. Cred că Putin ar putea fi de acord să permită instalarea sistemelor de rachete nucleare americane în Polonia și România dacă Biden este de acord să permită ca sisteme rusești comparabile să fie desfășurate în Cuba, Venezuela și Mexic. Când privim lucrurile în acești termeni, putem începe să înțelegem că cererile lui Putin nu sunt nici nebunești, nici nerezonabile.

Întrebarea 5 – Presa rusă relatează că rachete rusești ”de mare precizie, lansate din aer” au lovit o instalație din vestul Ucrainei ”ucigând peste 100 de soldați locali și mercenari străini”. Aparent, centrul de antrenament pentru operațiuni speciale era situat în apropierea orașului Ovruch, care se află la doar 15 mile de granița cu Polonia. Ce ne puteți spune despre acest incident? A încercat Rusia să trimită un mesaj către NATO?

Larry C. Johnson – Răspuns scurt – DA! Loviturile militare rusești din vestul Ucrainei din ultima săptămână au șocat și alarmat oficialii NATO. Prima lovitură a avut loc duminică, 13 martie, la Iavoriv, Ucraina. Rusia a lovit baza cu mai multe rachete, unele dintre ele, se pare, hipersonice. Peste 200 de persoane au fost ucise, printre care se numără militari și membri ai serviciilor de informații americane și britanice, iar alte sute au fost rănite. Mulți au suferit răni catastrofale, cum ar fi amputări, și se află în spital. Cu toate acestea, NATO și mass-media occidentală au manifestat puțin interes pentru a relata despre dezastru.

Yavoriv a fost o bază avansată importantă pentru NATO. Până la jumătatea lunii februarie (înainte de invazia Rusiei în Ucraina), Comandamentul de instruire al Armatei a 7-a a SUA a operat de la Yavoriv. Rusia nu s-a oprit aici. Știrile ASB Military relatează că Rusia a lovit un alt sit, Delyatyn, aflat la 60 de mile sud-est de Yavoriv (cred că joi). Ieri, Rusia a lovit Zytomyr, un alt sit unde NATO a avut anterior o prezență. Putin a trimis un mesaj foarte clar – forțele NATO din Ucraina vor fi privite și tratate ca combatanți. Punct și de la capăt.

Întrebarea 7 – Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a fost adulat în presa occidentală ca un ”lider în timp de război” și un ”Winston Churchill” al zilelor noastre. Ceea ce mass-media a uitat să le spună cititorilor săi este că Zelensky a luat o serie de măsuri pentru a-și întări controlul asupra puterii, afectând instituțiile democratice fragile din Ucraina. De exemplu, Zelensky a ”interzis unsprezece organizații de știri deținute de opoziție” și a încercat să interzică șefului celui mai mare partid de opoziție din Ucraina, Viktor Medvedciuk, să candideze pentru un post de președinte, sub o acuzație falsă de ”finanțare a terorismului”. Acesta nu este comportamentul unui lider serios angajat în favoarea democrației.

Ce părere aveți despre Zelensky? Este el cu adevărat ”liderul patriot” pe care îl prezintă mass-media?

Larry C. Johnson – Zelensky este un comediant și un actor. Și nu unul foarte bun, după părerea mea. Occidentul se folosește în mod cinic de faptul că este evreu pentru a distrage atenția de la contingentul considerabil de neo-naziști (și mă refer la naziști autentici, care încă mai sărbătoresc realizările unității ucrainene Waffen SS în timp ce luptau alături de naziști în cel de-al Doilea Război Mondial). Faptele sunt clare – el interzice partidele politice de opoziție și închide mass-media de opoziție. Cred că aceasta este noua definiție a ”democrației”.

Întrebarea 7 – Cum se termină asta? Există o postare excelentă pe site-ul Moon of Alabama, intitulată ”Cum va arăta geografic statul rezultat după războiului din Ucraina”. Autorul postării, Bernard, pare să creadă că Ucraina va fi în cele din urmă împărțită de-a lungul râului Nipru ”și la sud de-a lungul coastei care deține o populație majoritar etnică rusă”. De asemenea, el mai spune și următoarele: 

”Acest lucru ar elimina accesul ucrainean la Marea Neagră și ar crea o punte terestră spre Transnistria, regiunea separatistă moldovenească, aflată sub protecția Rusiei. Restul Ucrainei ar fi un stat limitat la pământ, în mare parte agricol, dezarmat și prea sărac ca să devină o nouă amenințare pentru Rusia prea curând. Din punct de vedere politic, ar fi dominat de fasciștii din Galicia, care ar deveni astfel o problemă majoră pentru Uniunea Europeană.”

Ce părere aveți? Își va impune Putin propria soluție teritorială în Ucraina pentru a consolida securitatea Rusiei și a pune capăt ostilităților sau este mai probabil un alt scenariu?

Larry C. Johnson – Sunt de acord cu Moon. Obiectivul principal al lui Putin este de a securiza Rusia de amenințările străine și de a efectua un divorț cu Occidentul. Rusia are resursele fizice pentru a fi un suveran independent și este în curs de a face această viziune să devină realitate.

  Larry C Johnson is a veteran of the CIA and the State Department’s Office of Counter Terrorism. He is the founder and managing partner of BERG Associates, which was established in 1998. Larry provided training to the US Military’s Special Operations community for 24 years. He has been vilified by the right and the left, which means he must be doing something right. His analysis and commentary can be found at his blog, https://sonar21.com/

Sursa:  https://www.unz.com/mwhitney/larry-c-johnson-the-ukrainian-army-has-been-defeated-whats-left-is-mop-up/

CIA a mai sprijinit, fără succes, în 1949, o mişcare de insurgenţă în Ucraina. Documentele arată că americanii intenţionează să-i folosească pe ucraineni ca forţă "proxi" pentru a lovi Rusia. Ca şi atunci, şi ca şi partizanii din România, aceştia sunt îndemnaţi să meargă la moarte pentru SUA! Răspândirea instabilităţii în Europa Centrală şi de Est!

 

CIA a mai sprijinit insurgenţi ucraineni înainte. Să învăţăm din greşelile de atunci. 

 

autor: Jeff Rogg, istoric al serviciilor secrete americane 

În timp ce Ucraina arde, se pare că CIA s-a întors înapoi la Războiul Rece.

Rusia a invadat Ucraina pe uscat, în aer și pe mare, dar de ani de zile, Agenția Centrală de Informații se pregătește pentru un astfel de moment, nu numai prin colectarea și analiza de previziune a informațiilor, ci și prin pregătirea ucrainenilor pentru a organiza o insurgență împotriva unei ocupații rusești.

O știre de luna trecută a dezvăluit că agenția antrenează forțele speciale și ofițerii de informații ucraineni la o unitate secretă din SUA încă din 2015. Unii oficiali americani au minimalizat raportul, susținând că CIA pur și simplu îi antrenează pe ucraineni în colectarea de informații. Alții spun că programul are un alt scop secret, pe care eu îl cred: pregătirea ucrainenilor pentru o insurgență în cazul unei ocupații rusești.

În raportul Yahoo News, un fost oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații a explicat: "Aici este locul unde programul agenției ar putea avea un impact serios". De asemenea, alți comentatori și-au exprimat speranța cu privire la rezultatul unei insurgențe susținute de SUA.

Acești optimiști par să uite lecțiile învățate în urma eforturilor anterioare ale SUA, inclusiv prima încercare a CIA de a sprijini o insurgență ucraineană împotriva sovieticilor în 1949, care s-a încheiat cu un eșec și cu o judecată a CIA, zeci de ani mai târziu, potrivit căreia efortul a fost "nefericit și tragic".

Provocările pentru o insurgență ucraineană nu sunt mai puțin dificile astăzi.

Serviciile secrete rusești reprezintă o amenințare serioasă pentru orice intervenție a CIA. După eșecurile inițiale, serviciile secrete sovietice au reușit să pătrundă în rezistența ucraineană, ceea ce a dus la prăbușirea insurecției la începutul anilor 1950.

Dacă Rusia nu a știut că CIA îi pregătea pe ucraineni pentru o insurgență, acum știe cu siguranță despre acest program. S-a relatat în mass-media, iar dacă jurnaliștii au auzit despre el, este probabil că și serviciile secrete rusești erau la curent. Poate că scurgerea de informații despre programul CIA a fost menită să "semnaleze" Rusiei că se va confrunta cu o insurgență susținută de CIA dacă va invada Ucraina, dar serviciile secrete rusești s-ar fi pregătit deja să compromită sau să neutralizeze toţi liderii rezistenței. Aceștia vor fi cu siguranță în fruntea "listei de ucidere" pe care se spune că Rusia o întocmește în cazul unei ocupații militare.

În ultima vreme, CIA a avut dificultăți în a-și proteja agenții străini. În octombrie 2021, agenția a trimis o telegramă strict secretă către stațiile și bazele sale din întreaga lume, avertizând că zeci de surse au fost capturate, ucise sau transformate în agenți dubli. China, care a dezmembrat rețelele CIA și a deconspirat identitățile ofițerilor CIA, ar putea ajuta Rusia în vânătoarea sa.

O insurgență va duce la o suferință imensă a civililor. Implicarea CIA oferă Rusiei un pretext și mai bun pentru a viza populația generală. Uniunea Sovietică a întemnițat, masacrat și deportat sute de mii de ucraineni ca parte a campaniei sale de contrainsurgență la începutul Războiului Rece. Deoarece programul de antrenament al CIA este acum cunoscut public, Rusia poate afirma în mod convingător că insurgenții ucraineni sunt proxeneți ai CIA - o afirmație utilă ca propagandă pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei și ca justificare pentru orice măsuri dure pe care le ia împotriva civililor ucraineni pentru a-i "dezrădăcina" pe sabotori.

CIA trebuie să fie realistă în ceea ce privește perspectivele unei insurgențe ucrainene. În 1950, la numai un an după ce a început prima operațiune CIA în Ucraina, ofițerii americani implicați în program știau că duc o bătălie pierdută. Astăzi, nu avem nicio dovadă clară că ucrainenii sunt capabili să susțină o insurgență sau că Rusia s-ar retrage dacă s-ar confrunta cu o astfel de rezistență.

CIA trebuie să fie sinceră cu ucrainenii - și cu ea însăși - cu privire la adevărata intenție. În prima insurgență susținută de SUA, conform unor documente strict secrete, declasificate ulterior, oficialii americani intenționau să îi folosească pe ucraineni ca forță de substituire pentru a sângera Uniunea Sovietică. De data aceasta, obiectivul principal al programului paramilitar este acela de a-i ajuta pe ucraineni să își elibereze țara sau de a slăbi Rusia pe parcursul unei insurecții de lungă durată care va costa, fără îndoială, la fel de multe vieți ucrainene ca și cele rusești, dacă nu chiar mai multe?

Chiar dacă o insurgență ucraineană va însângera Rusia timp de ani de zile, conflictul ar putea cauza răspândirea instabilității în Europa Centrală și de Est. Acesta este un tipar în istoria operațiunilor paramilitare americane - de la Războiul Rece până la Afganistan și Irakul de astăzi. Riscul crește exponențial atunci când SUA sau alți străini canalizează arme către luptători proxi, deoarece aceste arme pot ajunge în mâinile teroriștilor, milițiilor, sau altor facțiuni timp de decenii. Există, de asemenea, pericolul ca un război prin procură în Ucraina să ducă, fără să vrea, la un război real între SUA și Rusia.

SUA ar trebui să le transmită în mod clar ucrainenilor limitele angajamentului său. Nu a făcut acest lucru în 1949. John Ranelagh, un istoric al CIA, a susținut că programul "a demonstrat o cruzime rece", deoarece rezistența ucraineană nu avea nicio speranță de reușită fără o implicare militară americană mai largă, astfel că "America îi încuraja, de fapt, pe ucraineni să meargă la moarte". Președintele Biden a declarat joi că trupele americane "nu mergeau în Europa pentru a lupta în Ucraina". Dacă acest lucru este adevărat, probabil că sprijinul CIA nu va fi suficient pentru a salva Ucraina.

Nu trebuie să ne uităm în urmă cu decenii sau chiar ani pentru lecții relevante. Cu doar șase luni în urmă, în timp ce talibanii preluau controlul Afganistanului, CIA s-a trezit că se străduiește să-și salveze aliații afgani. În loc să sprijine o insurgență, așa cum se intenționează în Ucraina, CIA s-ar putea trezi că lansează o misiune de salvare.

Jeff Rogg este istoric al serviciilor secrete americane și profesor asistent în cadrul Departamentului de Studii de Informații și Securitate de la Citadel. @TheSpyTheState

Sursa: https://www.latimes.com/opinion/story/2022-02-25/ukraine-cia-insurgents-russia-invasion

CIA îi antrenează în secret pe ucraineni din 2014 pentru apărare şi pentru acţiuni ofensive ale armatei şi insurgenţei

 

autor: Zach Dorfman·National Security Correspondent

La începutul anului 2014, Rusia invadase și anexase deja peninsula ucraineană Crimeea. La scurt timp după aceea, insurgenții pro-ruși din regiunea estică Donbas au început un război secesionist crunt împotriva Kievului.

Trupele rusești au intrat curând în luptă. La fel, în liniște, a făcut și CIA.

Pe măsură ce liniile de luptă s-au întărit în Donbas, un grup mic și select de paramilitari veterani ai CIA au făcut primele lor călătorii secrete pe linia frontului pentru a se întâlni cu omologii ucraineni de acolo, potrivit unor foști oficiali americani.

Paramilitarii CIA au ajuns curând la concluzia că, în Rusia și în reprezentanții săi, agenția se confrunta cu un adversar ale cărui capacități depășeau cu mult grupurile islamiste cu care CIA se luptase în războaiele de după 11 septembrie. "Am învățat foarte repede multe lucruri", spune un fost înalt oficial de informații - inclusiv despre tehnicile de orbire cu laser ale rușilor. "Acest lucru nu s-ar fi întâmplat cu talibanii".

De la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, luna trecută - care a transformat un conflict de uzură, care mocnea de mult timp, într-un război exploziv și total - armata ucraineană a sfidat previziunile privind o prăbușire rapidă, menținând orașe cheie împotriva avansului rusesc și provocând pierderi drastice trupelor și materialului rusesc.

...
Cel puțin o parte din rezistența înverșunată a forțelor ucrainene își are rădăcinile într-un program secret de antrenament al CIA, acum închis, derulat de pe linia frontului estic al Ucrainei, au declarat pentru Yahoo News foști oficiali din serviciile de informații. Inițiativa a fost descrisă pentru Yahoo News de peste o jumătate de duzină de foști oficiali, care au cerut cu toții anonimatul pentru a vorbi liber despre chestiuni sensibile din domeniul serviciilor de informații.

Programul a fost derulat în baza autorităților existente anterior pentru CIA și nu a necesitat o nouă determinare legală pentru agenție, cunoscută sub numele de "covert action finding", potrivit unui fost oficial din domeniul securității naționale.

Ca parte a programului de pregătire cu sediul în Ucraina, paramilitarii CIA i-au învățat pe omologii lor ucraineni tehnici de lunetiști; cum să opereze rachetele antitanc Javelin furnizate de SUA și alte echipamente; cum să se sustragă de la urmărirea digitală pe care rușii o foloseau pentru a localiza cu precizie locația trupelor ucrainene, ceea ce le făcea vulnerabile la atacurile de artilerie; cum să folosească instrumente de comunicații secrete; și cum să rămână nedetectați în zona de război, atrăgând în același timp forțele rusești și insurgente de pe pozițiile lor, printre alte abilități, potrivit foștilor oficiali.

Oficialii americani au negat anterior pentru Yahoo News că programele de pregătire ale CIA au fost vreodată orientate spre ofensivă. "Scopul instruirii și instruirea care a fost oferită a fost acela de a ajuta la colectarea de informații", a declarat un oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații.

Cu toate acestea, până în prezent, detaliile programului de antrenament paramilitar al CIA pe linia frontului estic al Ucrainei nu au fost niciodată dezvăluite. Această inițiativă, spun foști oficiali ai agenției, a ajutat la întărirea forțelor ucrainene de operațiuni speciale pentru actualul asalt rusesc, care a aruncat Europa în cel mai grav conflict din ultimele decenii. (CIA a refuzat să comenteze. Consiliul Național de Securitate a trimis întrebările către CIA. Ambasada Ucrainei la Washington, D.C., nu a răspuns la o solicitare de comentarii).

Foști oficiali ai serviciilor de informații americane consideră că programul încă dă roade. "Cred că vedem un mare impact din partea lunetiștilor.Mai ales că forțele rusești se împotmolesc din cauza lipsei de provizii", a declarat fostul oficial de rang înalt. "Cred că antrenamentul a dat roade".

Atunci când paramilitarii CIA au călătorit pentru prima dată în estul Ucrainei după incursiunea inițială a Rusiei din 2014, misiunea lor a fost dublă. În primul rând, li s-a ordonat să determine modul în care agenția ar putea ajuta cel mai bine la antrenarea personalului ucrainean pentru operațiuni speciale să lupte împotriva forțelor militare rusești și a aliaților lor separatiști, care duceau un război crâncen împotriva trupelor ucrainene în regiunea Donbas.

Dar a doua parte a misiunii a fost de a testa curajul ucrainenilor înșiși, potrivit foștilor oficiali. Agenția trebuia să determine "coloana vertebrală" a ucrainenilor, a declarat un fost înalt oficial CIA. Întrebarea era: "Se vor lăsa rostogoliți sau se vor ridica și vor lupta?", și-a amintit fostul oficial. Ucrainenii, au raportat paramilitarii CIA superiorilor lor, erau într-adevăr gata de luptă.

Agenții CIA i-au învățat pe omologii lor ucraineni cele mai bune aptitudini pentru războiul neregulat, a declarat fostul înalt oficial al serviciilor de informații. "Am încercat să ne concentrăm cu adevărat pe planificarea operațională, apoi pe abilitățile militare cu adevărat dure, cum ar fi tirul de țintire cu rază lungă de acțiune - nu doar capacitatea de a o face, ci să știm cum să o facem pe un câmp de luptă, pentru a epuiza cu adevărat conducerea de cealaltă parte", a declarat fostul înalt oficial din domeniul informațiilor.

Din cauza sensibilității misiunii, agenția a ales să trimită agenți experimentați și maturi, au reamintit foștii oficiali. Gândirea a fost: "o eroare de calcul, un paramilitar prea zelos și ne-am ales cu o problemă", a declarat fostul oficial. "Tot ceea ce am făcut în Ucraina ar fi avut neșansa de a fi interpretat greșit și de a escalada tensiunile". Însoțind paramilitarii veterani, mai pregătiți pentru strategie, trimiși de agenție, erau specialiștii tactici, precum lunetiștii, care lucrau, de asemenea, pentru Centrul de Activități Speciale al CIA.

Dar, după mai bine de un deceniu concentrat pe războiul împotriva terorismului, mediul de înaltă tehnologie de pe câmpul de luptă a fost un șoc pentru CIA. Soldații ruși și împuterniciții lor foloseau drone, turnuri de telefonie mobilă și alte echipamente pentru a triangula telefoanele și dispozitivele electronice ale ucrainenilor și ale paramilitarilor CIA de pe linia frontului - și apoi îi vizau rapid cu ajutorul acestor informații, potrivit unor foști oficiali.

Soldații ucraineni "foloseau telefoane mobile în tranșee", și-a amintit un fost oficial din cadrul serviciilor de informații. "Oamenii erau aruncați în aer în bucăți".

Era "aproape ca SkyNet într-un film "Terminator" - așa a început să arate marginea estică a Ucrainei", spune fostul oficial de rang înalt al CIA, referindu-se la sistemul de inteligență artificială răuvoitor, conștient de sine și înarmat din filmele cu Arnold Schwarzenegger. Operațiunile rușilor pe linia frontului ar fi evoluat rapid ca răspuns la cele ale ucrainenilor și ale CIA de acolo, potrivit foștilor oficiali.

Paramilitarii CIA trebuiau să facă ajustări rapide, și-au amintit foștii oficiali. Oficialii agenției au fost nevoiți să dezvolte noi moduri de sisteme de comunicații securizate, astfel încât paramilitarii să poată "comunica și apoi să se miște înainte de a primi indicația de direcție din partea rușilor" și "să înceapă să te lovească cu rachete", și-a amintit fostul înalt oficial.

CIA a trebuit să rezolve provocările care au apărut în estul Ucrainei. Mediul era unul unic, în care "regulile Moscovei" - adică necesitatea unei atenții operaționale extreme, din cauza capacităților de contraspionaj ale rușilor - convergeau cu o zonă de război activ.

"Am fost prinși cu pantalonii în vine", spune fostul înalt oficial CIA. Dar agenția a dezvoltat în curând noi instrumente pentru a se asigura că paramilitarii agenției puteau să-și transmită reciproc informații în siguranță pe linia frontului, precum și la Washington, fără a se da de gol rușilor. Paramilitarii agenției au împărtășit, de asemenea, unele dintre aceste tehnici cu omologii lor ucraineni.

Ultimul lucru pe care CIA îl dorea era o confruntare directă cu rușii care ar fi putut exploda într-un conflict mai amplu. Deși programul a crescut în timp, a fost menținut intenționat la un nivel foarte mic, numărul paramilitarilor CIA trimiși inițial în estul Ucrainei fiind de doar câteva cifre. Acest lucru a fost făcut pentru a minimiza expunerea agenției și pentru a-i proteja pe ucraineni să nu stârnească mânia rușilor, potrivit unor foști oficiali.

Iar regulile de angajare a agenției pe linia frontului ucrainean erau clare: consiliați și antrenați, dar nu luați parte la luptă voi înșivă, au reamintit foștii oficiali.

  ...
Oficialii CIA credeau că "doar trimiterea a șase tipi care să fie șase lunetiști nu va fi ceva care să afecteze cu adevărat spațiul de luptă", și-a amintit acest oficial. "Treaba noastră este să avem un impact exponențial; nu este să ne primim insigna pentru că am împușcat un rus sau ceva de genul acesta."

Totuși, la scurt timp după ce Donald Trump a preluat funcția în 2017, oficialii Consiliului Național de Securitate erau îngrijorați de faptul că, deși paramilitarilor CIA din Ucraina le era interzis să se angajeze în luptă, parametrii misiunii lor, care începuse sub administrația Obama, erau ambigui. "Eram îngrijorați că autoritățile ar putea avea o sferă de acțiune prea largă", a declarat un fost oficial de securitate națională.

Una dintre marile întrebări era: "Cât de departe poți merge cu autoritățile existente în materie de acțiuni sub acoperire?", și-a amintit fostul oficial. "Dacă, Doamne ferește, au împușcat niște ruși, este asta o problemă? Ai nevoie de autorizații speciale pentru asta?" Oficialii de la Casa Albă au fost, de asemenea, îngrijorați de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă agenții CIA ar fi fost capturați de forțele pro-ruse în ceea ce ar fi trebuit să fie o misiune secretă, și-a amintit fostul oficial.

Discuția despre programul agenției a făcut parte dintr-o revizuire mai amplă la Casa Albă a lui Trump a sprijinului SUA pentru Kiev - și care ar putea fi liniile roșii ale Moscovei, a reamintit fostul oficial. "Exista o școală de gândire conform căreia rușii vorbeau vechiul limbaj bun al războiului prin procură" și că programele de pregătire sub acoperire ale CIA (precum și cele recunoscute de armată) și furnizarea deschisă de arme de către SUA către Ucraina se aflau, prin urmare, în limitele acceptabile din punct de vedere istoric, a declarat fostul oficial.

Atât conducerea CIA, cât și oficialii de la Casa Albă au înțeles - dar s-au agitat în continuare - riscurile. "Sincer să fiu, nu știu cum de nu a fost nimeni rănit", spune fostul oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații. Dar natura secretă a misiunii a asigurat negarea. Oficialii americani "nu ar fi vrut să spună: "Tocmai am avut un ofițer CIA ucis de un rus" în Ucraina", își amintește fostul oficial. "Asta l-ar pune pe președinte sau Casa Albă într-o poziție foarte proastă".

Programul CIA cu sediul în Ucraina a funcționat ani de zile, potrivit foștilor oficiali. Dar, pe măsură ce amenințarea unei invazii rusești pe scară largă a devenit din ce în ce mai acută luna trecută, administrația Biden, care încă resimțea durerea retragerii din Afganistan, a retras tot personalul CIA din țară, inclusiv paramilitarii agenției, căliți în zonele de război, potrivit unui fost oficial din serviciile de informații aflat în strânsă legătură cu colegii din guvernul american.

Administrația era "îngrozită de faptul că până și personalul clandestin se afla în prima linie", spune fostul oficial.

Dar chiar dacă cadrele de instructori paramilitari ai CIA nu se mai află în Ucraina, efectul programelor de instruire ale agenției - atât în SUA, cât și pe frontul de est al Ucrainei - "nu poate fi supraestimat", a declarat fostul înalt oficial CIA. Aceste unități de elită antrenate de agenție au creat "un nucleu puternic" pentru forțele militare mai mari ale Ucrainei de astăzi, potrivit acestui oficial.

Pe lângă abilitățile dure pe care acești agenți le aduc în lupta cu trupele rusești, unele dintre beneficii sunt mai intangibile, potrivit foștilor oficiali. Unitățile de operațiuni speciale antrenate de CIA dau un exemplu prin "obținerea unor mici victorii" și prin "furnizarea unor povești de succes" pentru armata ucraineană mai mare, spune fostul înalt oficial.

Curajul poate fi contagios, notează fostul oficial. Astfel, apoi, împuterniciți de victoriile camarazilor lor, "ai oameni care se încarcă la sunetul focurilor de armă".

Sursa: https://www.yahoo.com/news/exclusive-secret-cia-training-program-in-ukraine-helped-kyiv-prepare-for-russian-invasion-090052743.html .

NYT RECUNOAŞTE acum că LAPTOPUL lui BIDEN - pretins a fi o "dezinformare rusă" - este AUTENTIC ! O uriaşă FRAUDĂ a CIA, BigTech şi presei corporatiste (dezinformare şi cenzură) pentru ca Biden să devină preşedinte. Obiectul operaţiunii: ASCUNDEREA AFACERILOR familiei Biden în Ucraina şi China

 

 un articol de Glenn Greenwald

Una dintre cele mai de succes campanii de dezinformare din istoria electorală americană modernă a avut loc în săptămânile premergătoare alegerilor prezidențiale din 2020. La 14 octombrie 2020 - cu mai puțin de trei săptămâni înainte ca americanii să voteze - cel mai vechi ziar al națiunii, The New York Post, a început să publice o serie de reportaje despre afacerile pe care candidatul democrat Joe Biden și fiul său, Hunter, le făceau în țări în care Biden, în calitate de vicepreședinte, exercita o influență considerabilă (inclusiv Ucraina și China) și pe care le-ar exercita din nou dacă ar fi ales președinte.

Reacția împotriva acestui reportaj a fost imediată și intensă, ceea ce a dus la suprimarea poveștii de către mass-media corporatiste din SUA și la cenzurarea ei de către principalele monopoluri din Silicon Valley. Campania de dezinformare împotriva acestui reportaj a fost condusă de purtătorul de cuvânt aproape oficial al CIA, Natasha Bertrand (pe atunci de la Politico, acum la CNN), al cărei articol din 19 octombrie a apărut sub acest titlu: "Povestea lui Hunter Biden este o dezinformare rusească, spun zeci de foști oficiali ai serviciilor de informații".

 

 Acești "foști oficiali ai serviciilor de informații" nu au spus de fapt că "povestea lui Hunter Biden este un dezinformator rusesc". De fapt, ei au subliniat în scrisoarea lor contrariul: și anume, că nu au avut nicio dovadă care să sugereze că e-mailurile au fost falsificate sau că Rusia a avut ceva de-a face cu ele, ci, în schimb, doar au intuit această "suspiciune" pe baza experienței lor:

    Dorim să subliniem că nu știm dacă e-mailurile, furnizate New York Post de avocatul personal al președintelui Trump, Rudy Giuliani, sunt autentice sau nu și că nu avem dovezi ale implicării Rusiei - doar că experiența noastră ne face să avem suspiciuni profunde că guvernul rus a jucat un rol semnificativ în acest caz.

Dar o presă care era copleșitor de disperată să se asigure de înfrângerea lui Trump nu a avut timp pentru fapte sau detalii enervante, cum ar fi ce au spus de fapt acești foști oficiali sau dacă era de fapt adevărat. Aveau de manipulat niște alegeri. Drept urmare, faptul că aceste e-mailuri erau "dezinformare rusă" - ceea ce înseamnă că erau false și că Rusia le-a fabricat - a devenit un articol de credință în rândul clasei de angajați media din SUA, disprețuită pe bună dreptate.

Foarte puțini au inclus chiar și avertismentul crucial pe care oficialii serviciilor de informații l-au subliniat ei înșiși: și anume, că nu aveau nicio dovadă care să coroboreze această afirmație. În schimb, așa cum am remarcat în septembrie anul trecut, "practic toate mijloacele de informare în masă - CNN, NBC News, PBS, Huffington Post, The Intercept și prea multe altele pentru a le număra - au început să ignore complet substanța rapoartelor și, în schimb, au răspândit la nesfârșit minciuna că aceste documente erau produsul dezinformării rusești". Huffington Post a publicat chiar și o reclamă de campanie pentru Joe Biden, care trebuie văzută pentru a fi crezută, mascată drept "reportaj", care a răspândit această minciună conform căreia e-mailurile au fost "dezinformare rusă".

https://youtu.be/3GCkBYx117c

Această campanie de dezinformare cu privire la e-mailurile lui Biden a fost apoi folosită de Big Tech pentru a justifica cenzura brutală a oricărei relatări sau discuții despre această poveste: cu ușurință cel mai grav caz de cenzură preelectorală din istoria politică americană modernă. Twitter a blocat contul de Twitter al cotidianului The New York Post timp de aproape două săptămâni din cauza refuzului acestuia de a se supune ordinelor Twitter de a șterge orice referire la reportajul său. Site-ul de socializare a blocat, de asemenea, orice referire la reportaj de către toți utilizatorii; utilizatorilor Twitter li s-a interzis chiar și să facă trimitere la reportaj în discuțiile private dintre ei. Facebook, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, Andy Stone, agentul de o viață al DNC, a anunțat că va suprima în mod algoritmic discuțiile despre reportaj pentru a se asigura că acesta nu se va răspândi, în așteptarea unei "verificări a faptelor de către partenerii de verificare a faptelor din partea terților de la Facebook", care, evident, nu a avut loc niciodată - tocmai pentru că arhiva era indiscutabil autentică.

Autenticitatea arhivei, așa cum am documentat într-un reportaj video din septembrie, a fost clară încă de la început. Într-adevăr, așa cum am descris în acel raport, mi-am pus cariera în joc pe autenticitatea sa atunci când am cerut ca The Intercept să publice analiza mea despre aceste dezvăluiri, iar apoi am demisionat când editorii săi vehement anti-Trump au cenzurat orice discuție despre acele e-mailuri tocmai pentru că era incontestabil că arhiva era autentică (fostul reporter al The Intercept din New York Times, James Risen, a primit undă verde de la aceiași editori pentru a răspândi și susține minciuna CIA, întrucât a insistat ca acel laptop să fie ignorat pentru că "un grup de foști oficiali ai serviciilor de informații a emis o scrisoare în care spune că povestea laptopului lui Giuliani are caracteristicile clasice ale dezinformării rusești. ") Știam că arhiva era reală, deoarece toate măsurătorile jurnalistice relevante pe care le evaluează cineva pentru a verifica arhivele mari de acest tip - inclusiv arhiva Snowden și arhiva Braziliei, pe care am folosit-o pentru a relata o serie de dezvăluiri de investigație - nu lăsau nicio îndoială că era autentică (aceasta include verificarea documentată din partea unor terți care au fost incluși în lanțurile de e-mailuri și care au arătat că e-mailurile pe care le aveau în posesie se potriveau cuvânt cu cuvânt cu cele din arhivă).

Orice îndoială reziduală că arhiva Biden era autentică - și nu ar fi trebuit să existe - a fost spulberată atunci când un reporter de la Politico, Ben Schreckinger, a publicat o carte în septembrie anul trecut, intitulată "The Bidens: Inside the First Family's Fifty-Year Rise to Power", în care noul său reportaj dovedea că e-mailurile cheie pe care s-a bazat New York Post erau în întregime autentice. Printre altele, Schreckinger a intervievat mai multe persoane incluse în lanțurile de e-mailuri, care au confirmat că e-mailurile aflate în posesia lor se potriveau cuvânt cu cuvânt cu cele din arhiva Postului. De asemenea, a obținut documente de la guvernul suedez care erau identice cu documentele cheie din arhivă. Propria sa publicație, Politico, a fost una dintre puținele care a recunoscut cartea sa.Ignorând faptul că ei au fost primii care au răspândit minciuna că e-mailurile ar fi fost "dezinformare rusă", editorii Politico - sub titlul "Probleme duble pentru Biden" - au recunoscut că în carte "se găsesc dovezi că o parte din presupusele materiale de pe laptopul lui Hunter Biden sunt autentice, inclusiv două e-mailuri aflate în centrul controversei din octombrie anul trecut".

Dezvăluirile vitale din cartea lui Schreckinger au fost aproape complet ignorate de aceleași instituții media corporatiste care au publicat minciunile acum dezmințite ale CIA. Pur și simplu au pretins că nu s-a întâmplat niciodată. A se confrunta cu ea i-ar fi forțat să recunoască un fapt destul de devastator pentru orice credibilitate care le-a mai rămas: și anume, că toți au ratificat și răspândit o campanie coordonată de dezinformare pentru a-l alege pe Joe Biden și a-l învinge pe Donald Trump. Având puterea numărului și știind că vorbesc doar pentru și pentru liberali, care sunt fericiți dacă mint pentru a-i ajuta pe democrați, toți și-au dat mâna într-un jurământ implicit de tăcere și au ignorat pur și simplu noua dovadă din cartea lui Schreckinger că, în zilele premergătoare alegerilor din 2020, au aprobat cu toții o campanie de dezinformare.

Acum va fi mult mai greu să evite să se confrunte cu realitatea a ceea ce au făcut, deși este foarte probabil că vor continua să facă acest lucru. În această dimineață, The New York Times a publicat un articol despre investigația penală amplă, în curs de desfășurare, a FBI privind afacerile internaționale și activitățile fiscale ale lui Hunter Biden. Înainte de alegeri, Times, spre cinstea sa, a fost unul dintre puținii care a aplicat scepticismul față de minciuna pre-electorală a CIA, notând la 22 octombrie că "nu a apărut nicio dovadă concretă că laptopul ar conține dezinformare rusă". Deoarece activitățile lui Hunter Biden, aflat acum sub investigația FBI, se referă direct la e-mailurile dezvăluite pentru prima dată de The Post, reporterii au fost nevoiți să se bazeze pe arhiva laptopului pentru a-și amplifica și informa reportajul. Acest lucru, la rândul său, a necesitat ca The New York Times să verifice autenticitatea acestui laptop și originile sale - exact ceea ce, potrivit reporterilor lor, au făcut cu succes:

    Persoane familiarizate cu investigația au declarat că procurorii au examinat e-mailurile dintre dl Biden, dl Archer și alții despre Burisma și alte activități de afaceri străine. Acele e-mailuri au fost obținute de New York Times dintr-un cache de fișiere care pare să provină dintr-un laptop abandonat de dl Biden într-un atelier de reparații din Delaware. E-mailul și altele din cache au fost autentificate de persoane familiare cu ele și cu ancheta.

Faptul că acest cache de e-mailuri era autentic a fost clar de la început. Orice îndoieli au fost șterse de publicarea cărții lui Schreckinger în urmă cu șase luni. Acum, însuși ziarul The Paper of Record afirmă în mod explicit nu numai că e-mailurile "au fost autentificate", ci și că povestea inițială a celor de la The Post despre modul în care au obținut aceste materiale - ele "provin dintr-un laptop abandonat de domnul Biden într-un atelier de reparații din Delaware" - "pare" să fie adevărată.

Ceea ce înseamnă că, în zilele cruciale care au precedat alegerile prezidențiale din 2020, cea mai mare parte a mass-mediei corporatiste a răspândit o minciună absolută cu privire la informațiile furnizate de The New York Post, cu scopul de a induce în eroare și de a manipula electoratul american. Înseamnă că monopolurile Big Tech, împreună cu Twitter, au cenzurat această poveste pe baza unei minciuni din partea "comunității de informații". Înseamnă că promisiunea făcută de Facebook de către agentul său din DNC că va suprima discuțiile despre acest reportaj pentru a efectua o "verificare a faptelor" acestor documente a fost o fraudă, deoarece dacă s-ar fi efectuat una onestă, aceasta ar fi dovedit că decretul de cenzură al Facebook s-a bazat pe o minciună. Înseamnă că milioane de americani au fost privați de posibilitatea de a auzi despre raportarea despre candidatul care conduce toate sondajele pentru a deveni următorul președinte, iar în schimb au fost supuși unui baraj de minciuni despre proveniența (Rusia a făcut-o) și autenticitatea (dezinformare!) acestor documente.

Obiecțiile față de notarea tuturor acestor lucruri astăzi sunt plictisitor de previzibile. Raportarea despre Hunter Biden este irelevantă, deoarece el însuși nu a fost candidat (ceea ce a făcut ca reportajul să fie relevant a fost ceea ce a dezvăluit despre implicarea lui Joe Biden în aceste afaceri). Având în vedere războiul din Ucraina, acum nu este momentul să discutăm despre toate acestea (în ciuda faptului că, de obicei, sunt ignorate, există întotdeauna războaie îngrozitoare care se poartă, chiar dacă victimele nu sunt la fel de simpatice ca ucrainenii europeni, iar făptașii sunt Băieții buni din film și nu Băieții răi). Adevăratul motiv pentru care majoritatea liberalilor și aliații lor din mass-media nu vor să audă despre nimic din toate acestea este că ei cred că mijloacele pe care le-au folosit (mințind în mod deliberat publicul cu dezinformarea CIA) sunt justificate de scopurile lor nobile (înfrângerea lui Trump).

Indiferent ce altceva este adevărat, atât campania de dezinformare CIA/media din săptămânile dinaintea alegerilor din 2020, cât și regimul de cenzură brutală impus de Big Tech care a rezultat au o semnificație istorică. Democrații și noii lor aliați din aripa establishment a Partidului Republican ar putea fi mai entuziasmați de războiul din Ucraina decât de subminarea propriilor alegeri de către trinitatea profană a comunității de informații, a presei corporatiste și a Big Tech. Dar recunoașterea de astăzi de către The New York Times că această arhivă și e-mailurile din ea au fost reale tot timpul dovedește că o fraudă gigantică a fost comisă de cele mai puternice instituții ale țării. Ceea ce contează mult mai mult decât nivelul de interes al diferitelor facțiuni partizane sunt adevărurile fundamentale despre democrația americană dezvăluite de acest spectacol de prost gust.

 Glenn Greenwald este unul dintre cei trei editori co-fondatori ai publicației The Intercept. El a părăsit The Intercept în octombrie 2020. Greenwald este jurnalist, jurist de drept constituțional și autor a patru cărți de succes despre politică și drept. Cea mai recentă carte a sa, "No Place to Hide", este despre statul de supraveghere din SUA și despre experiențele sale de raportare a documentelor Snowden în întreaga lume. Înainte de a fi cofondator al publicației The Intercept, Greenwald a publicat articole în The Guardian și Salon.

Sursa: https://greenwald.substack.com/p/the-nyt-now-admits-the-biden-laptop?token=eyJ1c2VyX2lkIjoxNTQ1NzU0LCJwb3N0X2lkIjo1MDUxODkzOSwiXyI6Ink3K3UwIiwiaWF0IjoxNjQ3NTI5NzM1LCJleHAiOjE2NDc1MzMzMzUsImlzcyI6InB1Yi0xMjg2NjIiLCJzdWIiOiJwb3N0LXJlYWN0aW9uIn0.BXUcqkhTiQm3MAdHuJX0bFg4jViTYU05OfT1gvfdrek&s=r

 

Războiul mondial din Ucraina (I) - Politica SUA: minciună, înşelătorie, ură, agresiune, moarte

 

(Nu am pus titlul acestui serial sub semnul întrebării pentru că, după cum vom vedea, înainte de a ajunge să fie - Doamne fereşte! - un război mondial militar convenţional, el este un război mondial politic, informaţional, hibrid.)

•  

După cum aleargă accelerat evenimentele în lume şi în jurul nostru, e  posibil, mai posibil decât oricând în ultimii 75 de ani, ca, în scurt timp, să avem alături de noi un război important, care să aspire şi România în focul său distructiv şi, pe o anumită dezvoltare, să devină o conflagraţie regională, dacă nu chiar europeană/mondială. 

Mă refer, desigur, la conflict (aparent) ucraineano-rusesc, ca focar din care să pornească un pârjol nimicitor pentru întreaga lume. Evenimentele, semnele sunt multe şi la ele mă voi referi în episoade viitoare. Înainte de acestea e cazul să vorbim puţin despre părţile beligerante.

Am spus conflict Ucraina-Rusia, dar, în realitate, este vorba despre un război mult mai important între mafia globalistă din Occidentul, odată democratic şi prosper, azi adâncindu-se într-o dictatură socialistă şi chiar comunistă, având ca lider de teren şi un braţ înarmat SUA (celălalt fiind NATO), şi statele încă scăpate de sub controlul ei; între ţunamiul anti-creştinismului, deznaţionalizării,  anihilării identităţilor, lipsirii de suveranitate, impunerii unui stat dictatorial global, o monarhie sclavagistă mafiotă, şi o lume, clar imperfectă, ca tot ceea ce e uman, dar care are dreptul să-şi caute şi găsească singură calea. Desigur, vorbim despre mult mai multe decât Rusia, care trebuie supusă, adusă la ordinea globalistă şi exploatată, aflată pe o evoluţie inversă: de la dictatura comunistă către o societate democratică, cu multe lipsuri încă, dar cu un sens bine definit şi cu realizări importante.

În această ecuaţie a unei încleştări pe viaţă şi pe moarte - posibil chiar distrugerea întregii civilizaţii - Ucraina nu este decât un pion folositor împotriva Rusiei. Ca să nu mai vorbim că, şi de aici şi fragilitatea ei şi posibilitatea de a deveni o uneală a morţii, în realitate Ucraina nici nu există ca naţiune, ca stat definit de o istorie şi un popor. Ucraina este o o monstruoasă ficţiune statală, produs al unei alte etape a aceluiaşi proces globalizator de construire a unei noi ordini mondiale.

De aceea, înainte de a mă referi la ceea ce se întâmplă la nivel politic, diplomatic şi militar în taberele beligerante şi în jurul şi în republicile est-ucraineene şi Crimeea, am să încerc o scurtă definire a politicii americane şi apoi, în următoarele episoade, o descriere istorică a teritoriului şi populaţiilor care poartă astăzi numele impropriu de Ucraina.

•  

Câteva caracteristici ale politicii externe americane.

Pentru a evita alte neînţelegri şi a lămuri mai bine care este subiectul ce ne interesează în această analiză, voi mai face un ocol pentru o scurtă radiografie a politicii externe americane, care, de la dobândirea independenţei şi până astăzi, cu excepţia cumpărării unor teritorii, a rămas  aceeaşi : impunerea prin forţă.

O primă caracteristică a politicii americane este minciuna. Atunci când e vorba de interesele americane (vorbind despre interesele americane vorbim de fapt despre intersele celor care conduc în realitate statul şi politica acestuia) morala, etica, adevărul nu mai au loc. Nicio minciună, oricât de mizerabilă, ticăloasă şi criminală nu e prea mare sau de prisos; nicio însenare care poate aduce beneficii nu e lăsată neactivată. Minciuna cu feţele sale  propaganda, dezinformarea, înşelătoria, mistificarea, manipularea, prefăcătoria sunt ingredientele realităţii politice americane în exterior (dar şi, după cum voi arăta, în interior).

Nicio lovitură de stat pe care SUA au orchestrat-o sau sprijinit-o, nicio represiune pe care au alimentat-o, nicio intervenţie, niciun război pe care l-au pornit nu a avut nici cea mai mică legătură cu motivele invocate.  Întreaga realitate oficială a politicii externe americane este contrafăcută în proporţie de 1000 la sută.

O a doua caracteristică a politicii externe americane este lipsa oricărei dimensiuni umane, a oricărei consideraţii pentru, pe de o parte, oameni, popoare, state, pe de alta, pentru democraţie, drepturile omului, dreptate, corectitudine, justiţie, echitate, acestea din urmă devenind doar elemente de retorică golite de conţinut, folosite pentru a justifica atingerea intereselor foarte concrete de dominaţie şi exploatare.

A treia caracteristică este uni-dimensionalitatea ei militară. SUA nu au fost şi nu sunt interesate în abordarea diplomatică, în discuţii şi negocieri reale, în luarea în considerare a existenţei unui interlocutor  cu opiniile, cerinţele, interesele sale. Ceea ce contează este numai interesul american care poate fi cel mai bine pus în practică prin puterea militară, adică prin ameninţare, teamă, agresiune mascată sau făţişă. De aici şi calitatea deosebit de slabă a diplomaţilor americani, compensată cu proceduri bine stabilite în laboratoarele CIA sau ale Departamentului de Stat, cu aroganţă, lipsă de maniere şi de bun simţ. Nu reamintesc aici decât episodul, care cumulează toate elementele din fraza anterioară, în care ambasadorul Klemm s-a pozat cu steagul ţinutului secuiesc.

O a patra caracteristică este ura: stimularea, alimentarea, amplificarea până la paroxism a urii; a urii împotriva personajelor sau popoarelor care trebuie supuse, pedepsite, decimate, masacrate; ura dintre diversele componente etnice, sociale, religioase etc ale unei societăţi, ale unui stat, ale unei regiuni. O ură care devorează, dizolvă, distruge totul în calea ei, mai corozivă decât orice produs chimic, care nu se stinge nici după zeci de ani, care trezeşte în oameni părţi atât de rele, atât de crude şi iraţionale, încât aceşti devin neoameni, duşmani ai oamenilor, exterminatori ai acestora.

În concluzie, America funcţionează ca un organism uriaş care, pentru a-şi potoli foamea, dacă victima nu se predă de bună voie pentru a fi parazitată până la anihilare, prinde,  rupe, ucide şi îşi devorează prada cu forţa.

Acest tip de politică este desprinsă direct din lumea anti-utopiei lui Orwell, 1984, în care Ministerul adevărului produce minciuni, Ministerul iubirii torturează oamenii, Ministerul păcii produce războaie; le-am putea adăuga Ministerul vieţii, care se ocupă de omorârea oamenilor pe ansamblu.  Din păcate, din câte se vede, avertismentul lui, sau al lui Huxley (The Brave New World), nu ne-a fost de folos.

Există sute de cărţi scrise de autori americani care, atât dinspre stânga cât şi dinspre dreapta, evidenţiază caracteristicile de mai sus ale politicii externe americane. Există mii de analize, articole pe această temă şi altele care vorbesc zilnic despre faptul şi în politica internă se întâmplă aceleaşi lucruri. Şi dacă cu propriul popor procedează astfel, nu mai e loc de nicio îndoială că, cel puţin, la fel se poartă cu alte popoare.

Politica Minciunii este prima carte care arată cum minciunile şi înşelătoriile guvernului, ascunderea oficială a adevărului şi folosirea greşită a puterii au dus la eroziune încrederii poporului în guvernanţii săi – poate singura cea mai importantă dezvoltare în America anilor din urmă. – din recenzia cărţii The Politics of Lying: Government Deception, Secrecy, and Power scrisă de David Wise în… 1973 (!).

În peisajul politic american curent, adevărul nu este numai denaturat sau falsificat; el este batjocorit pe faţă…. Minciuna ca bun simţ şi înşelătoria ca politică obişnuită formează un cuplu care goleşte politica şi autoritatea de orice substanţă şi alimentează un stat corporatist şi o cultură militarizată în care temele discernământului, consideraţiei, moralităţii şi compasiunii par să dispară din perspectiva publică… Dincolo de dezinformare şi de prefăcătorie, politica minciunii şi cultura înşelătoriei susţin şi amplifică retorica fricii pentru a manipula publicul într-o stare de dependenţă politică servilă şi sprijin ideologic necondiţionat. (Henry A. Giroux – The Politics of Lying and the Culture of Deceit in Obama’s America: The Rule of Damaged Politics)

Politica minciunii merge mână în mână cu cea  a urii, prima fiind folosită pentru iniţierea şi combustia celeilalte. Iar rezultatul combinaţiei este moartea, distrugerea, jaful. Toate acestea au fost pe larg aplicate în Iugoslavia, apoi în Irak, Siria, Libia şi Ucraina, locul care ne interesează şi la care vrem să ajungem cu analiza. 

Va urma.

UE, o etapă de continent a Noii Ordini Mondiale (UE a fost creată de noua "aristocraţie" globalistă, cu bani din bugetul SUA, de la miliardari şi gangsteri, şi cu mâna CIA - 2)

 

(Primul episod: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/ue-fost-creata-de-noua-aristocratie.html)

Apoi, la 27 aprilie 2016, Pritchard a scris un al doilea articol intitulat  „Uniunea Europeană a fost întotdeauna un proiect CIA, așa cum descoperă susţinătorii Brexitului” în care a firmat:

Washingtonul a fost cel care a condus integrarea europeană la sfârșitul anilor 1940 și a finanțat-o în mod direct sub administrațiile Truman, Eisenhower, Kennedy, Johnson și Nixon. … De atunci, SUA s-a bazat pe UE ca ancoră pentru interesele regionale americane alături de NATO. …

Este ciudat că acest studiu magistral de 1000 de pagini nu a găsit decât un editor în limba franceză. [Este vorba despre cartea lui ERIC Roussel, Jean Monnet. Articolul francez al Wikipedia despre Roussel spune „En 1995, il écrit une biographie consacrée à Jean Monnet qui reçoit le prix de l’essai de l’Académie française, le prix Guizot, et le prix européen de l’histoire.” În ciuda tuturor acestor premii, lucrarea este puțin cunoscută, chiar și în Franța.] De asemenea, mulți nu au cunoştinţă de documentele desecretizate din arhivele Departamentului de Stat care arată că serviciile secrete americane au finanțat mișcarea europeană în secret timp de decenii și au lucrat agresiv în spatele scenei pentru a împinge Marea Britanie în proiect. …

Deoarece acel ziar (ca toate media importante de ştiri din SUA și din națiunile sale vasale) este atât neoliberal, cât și neoconservator, Pritchard a aprobat toate acestea. El a făcut-o spunând: "Nu este nimic deosebit de rău în această privință. SUA au acționat viclean în contextul războiului rece. Reconstrucția politică a Europei a fost un succes răsunător.” Cu toate acestea, evident, nu poate exista o democrație autentică într-o națiune care este guvernată prin înșelarea publicului său; tot aşa cum nici-o democrație nu poate fi un imperiu, nici națiunea imperialistă în sine, sau una dintre națiunile sale vasale, deoarece aceasta este doar o conducere prin „statul paralel”, din spatele scenei, de către miliardarii săi — acolo domneşte o aristocrație, și nu o democrație. Chiar dacă toate media importante de știri ale țării susțin aristocrația - deoarece toate sunt deținute de aristocrație - oricine o numește "democrație" este în mod clar fie un prost, fie un mincinos, deoarece o astfel de națiune este exact opusul unei democrații: Este o aristocrație.

Mai mult, acel “succes sforăitor” care a fost lăudat de Pritchard, se baza pe mituirea de către SUA a liderilor vest-europeni cu banii de ajutor ai Planului Marshall pentru reconstrucţia țărilor lor, condiționaţi de alierea lor cu SUA împotriva Uniunii Sovietice. Contribuabilii americani au finanțat reconstrucția acestor țări; și proprietarii Lockheed, Exxon, și altor corporații internaționale din SUA, de asemenea, au beneficiat enorm de piețele lor extinse; iar toți aliații Rusiei au fost excluși de la primirea oricărui ajutor de reconstrucție din SUA, deși Uniunea Sovietică era națiunea responsabilă în principal pentru înfrângerea lui Hitler și care a suferit în mare măsură cele mai multe victime și distrugeri din cel de-al doilea război mondial.  

Iată cum a mulțumit UE Rusiei pentru acest lucru: dând vina pe Rusia, alături de Germania nazistă, ca fiind dușmanul lor în timpul celui dealdoilea război mondial.  Parlamentul European al UE, creat de regimul SUA, a votat la 19 septembrie 2019 o rezoluție care îi condamnă atât pe Hitler, cât și pe Stalin pentru că au început al doilea război mondial, ceea ce este o minciună — şi una deosebit de scandaloasă, având în vedere că Uniunea Sovietică a făcut mai mult decât oricare altă țară pentru a-l învinge pe Hitler și pentru a permite tuturor acestor țări să nu fie controlate acum de un regim nazist. (La scurt timp după ce am publicat acel articol, un alt articol, de Max Parry, ajungea în mod independent la aceeași concluzie: că UE este fascistă.) Această rezoluție de mare minciună, adoptată de Parlamentul UE la 19 septembrie 2019, a afirmat că

Întrucât  a devenit un lucru obișnuit ca Rusia să nege responsabilitatea sa și să arunce vina pentru ostilități asupra Occidentului în retorica sa oficială, creând o bază de propagandă solidă pe care să se poată baza pentru a justifica nerespectarea dreptului internațional și pentru a-și continua agresiunea împotriva țărilor Parteneriatului estic; [UE]

1. Subliniază că cel de-al doilea război mondial, cel mai devastator război din istoria Europei, a fost cauzat de celebrul tratat nazist-sovietic de neagresiune din 23 august 1939, numit și Pactul Molotov-Ribbentrop, și de protocoalele sale secrete, ceea ce a permis ca două regimuri totalitare care au împărtășit scopul cuceririi mondiale să împartă Europa în două zone de influență.

Istoria reală este că: Stalin rugase Regatul Unit să se alieze cu Uniunea Sovietică pentru a-l învinge pe Hitler; și, după ce a fost certat de fiecare dată, s-a alăturat lui Hitler pentru a împiedica o aşteptată invazie a lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice. A fost un act de disperare al lui Stalin, la care a fost forțat de Marea Britanie. Și acum, SUA și aliații săi rescriu „istoria” pentru a face din Uniunea Sovietică dușmanul lor în timpul celui de-al doilea război mondial, în loc de salvatorul lor, așa cum au fost de fapt.

SUA, într-un sens, a adoptat nu numai mulți „foşti” naziști, ci și mantaua nazismului german - nu în ceea ce privește evreii, ci în ceea ce privește Rusia și cucerirea lumii în general: America este principala națiune agresivă și imperialistă din lume. UE este o parte importantă a acestei operațiuni și, prin urmare, acum pune semnul egaităţii între Rusia şi nazism. Prin urmare, democrații europeni autentici vor abandona alianțele cu SUA imperialiste și vor recunoaște - și vor onora acest fapt - că Rusia este o parte importantă a Europei și a fost principala sursă a victoriei împotriva nazismului. Numai atunci va lua sfârşit Războiul rece, pe care Truman l-a început, și pe care George Herbert Walker Bush și succesorii săi l-au continuat. Și, abandonând imperiul fascist al SUA, europenii vor rupe în cele din urmă spatele imperialismului; şi, poate, în cele din urmă să stabilească ceea ce a fost visul FD Roosvelt, o ONU cu adevărat semnificativă.

Şi asfel ne întoarcem la planul care a fost menționat pentru prima dată în versiunea din 1877 a războiului 2 mondial, care a fost scrisă de rasistul aristocrat englez și campion al imperialismului englez, Cecil Rhodes. Planul a fost ca Anglia să preia SUA prin mijloace subversive și apoi să folosească puterea SUA pentru a extinde imperiul SUA-Marea Britanie în întreaga lume. Preluarea controlului asupra Europei ar fi fost un pas important. Există pe net o prezentare concisă bine documentată a acestui plan de adâncime al  statului paralel, care este intitulat „Noua ordine Mondială și Uniunea Europeană”. Cel puțin într-un sens general, Rhodes pare să fi prevăzut văzut totul și, foarte abil, a înființat Rhodes Trust și (mai puțin direct) alte organizații, astfel încât acesta să fie realizat. E ca și cum ar fi fost un super-maestru jucător de șah pe tabla de șah politică globală, iar publicul este compus doar din pioni pentru aristocrația globală pe care a organizat-o la sfârșitul anilor 1800.