Materialul de mai jos este o sinteză vastă a informaţiilor provenite din observaţii medicale directe şi din surse ştiinţifice, realizată de un colectiv coordonat de biofizicianul Virgiliu Gheorghe. Cum textul are 56 de pagini, îl voi posta în mai multe episoade structurate pe subteme, astfel încât să poată fi folosit cât mai uşor şi mai direcţionat de către cei interesaţi.
Cuvânt înainte
În cele ce urmează vă aducem înainte o lectură a fenomenului medical şi a terapiei COVID-19 prin prisma experinţei clinice a unor prieteni medici din ţară şi nu numai, dar şi a cercetărilor clinice şi a studiilor publicate în lunile ce au urmat debutului pandemiei.
Nădăjduim ca acest material să fie de folos în primul rând celor care, deşi au o formaţie medicală, nu au avut timpul să se ocupe cu studiul acestei boli, dar şi tuturor celor care doresc să ştie mai mult despre această afecţiune pentru a înţelege cum să procedeze atunci când o vor contacta.
Credem că informarea este prima modalitate în combaterea acestei boli extrem de inteligente. Avem convingerea că puţini vor scăpa fără să o contacteze în următoarele luni, iar, dacă aşa stau lucrurile, a aştepta paralizaţi de frică consecinţele nu cred că este cea mai inteligentă cale. Viitorul aparţine oamenilor care dovedesc un minim discernământ în dezvoltarea unei imunităţi mai puternice şi ştiinţa de a se lupta cu boala. Din nefericire mass-media nu constituie astăzi un mijloc de informare a maselor, ci mai curând unul de înfricoşare şi terorizare sau, dacă vreţi, de dezinformare.
Internetul poate fi încă o sursă foarte bună de informare, dar aceasta dacă ne vom exersa capacitatea de a găsi sursele corecte şi a dezvolta o analiză critică personală. Trebuie să avem încredere în ştiinţa adevărată şi nu în cea de popularizare sau în naraţiunile emoţionale care controlează mental mulţimea. Acestă aplecare asupra izvoarelor celor mai autentice dublată de o credinţă luminată de Dumnezeu ne poate fi de mare ajutor în vremurile pandemiei şi postpandemiei care vor urma.
Aşadar, materialul care urmează este un apel la raţiune şi o critică concomintentă la adresa folclorului, a naraţiunilor ideologizate cu care ne-a obişnuit mass-media să ne hrănim imaginaţia, aşteptând neputincioşi deznodământul implacabil cu care suntem ameninţaţi. Cei care vor aprofunda acest material vor realiza uşor că această boală nu este altceva decât cea mai mare provocare pe care a trăit-o omul în modernitate, provocarea de a reveni la un stil de viaţă sănătos sau de a-și asuma riscul unei morţi premature cauzată de una dintre pandemiile ce vor urma. Ca de obicei, alegerile ne aparţin mai mult decât ne putem imagina.
Mulţumim pe această cale tuturor prietenilor medici care se luptă cu această nemiloasă boală cu tot ceea ce experienţa clinică şi ştiinţa le pune la dispoziţie pentru salvarea vieţii pacienţilor. Avem convingerea că numai prin punerea împreună a tuturor acestor resurse putem să ne atingem scopul. Iar dacă putem vorbi de un efect pozitiv al acestei pandemii, acesta nu este altul decât această uriaşă solidaritate internaţională a medicilor şi cercetătorilor din toată lumea care îşi pun la dispoziţie toată ştiinţa, dar şi energia şi viaţa în lupta cu virusul ucigaş. Nu credem că a existat o altă perioadă în istoria ştiinţei când medicina să fi făcut un aşa mare salt în înţelegerea sistemului imunitar, a proceselor inflamatorii, a sepsisului şi a modului în care acţionează virusurile în organismul uman.
De ce se moare de COVID-19
SARS-CoV-2 este un virus extrem de versatil şi periculos pentru sănătatea umană, mai ales atunci când există anumţi factori de risc şi când virusul nu este tratat din prima fază a multiplicării virale. Pentru a putea contracara atacul, neutralizând virusul, trebuie cunoscute foarte bine natura bolii, factorii de risc şi simptomele. De asemenea, este foarte important să existe din partea bolnavului deschiderea psihologică de a-și accepta boala fără panică, pentru a o putea trata încă de la primele ei semne.
De pildă, trebuie ştiut că această afecţiune presupune patru mari faze: a incubaţiei, a replicării virale sau simptomatică, faza pulmonară timpurie şi faza pulmonară târzie sau hiperinflamatorie (Vezi Anexa 1). De asemenea, trebuie cunoscuţi dinainte factorii de risc, pentru a face totul să preîntâmpinăm o fază mai severă (Vezi Anexa 7). Dar poate cel mai important lucru este să depistezi la timp boala şi, încă din prima sau a doua zi, să începi tratamentul.
Din cauza fricii excesive, chiar obsesive, unii oameni refuză să creadă că au COVID-19. Zilele trec, iar ei iau doar Paracetamol ca să le scadă febra, iar dacă nu au nici febră, aşteaptă să le treacă durerea de cap sau celelalte simptome. Problema este că, netratând boala în perioada replicării virale, care de cele mai multe ori este o perioadă tăcută a bolii, un fel de viroză uşoară, se intră pe nepregătite în faza inflamatorie, când deja viaţa bolnavului este pusă în pericol.
Atenţie, în unele cazuri, faza simptomatică, care durează aproximativ 7 zile, poate să fie atât de inofensivă, încât mulţi să o neglijeze complet, fie crezând că nu au boala, fie crezând că nu este o afecţiune foarte periculoasă. Aceasta, mai ales pentru că, într-un anumit moment al evoluţiei bolii, în perioada simptomatică, scade şi febra, se diminuează foarte mult simptomele, după care, la nici două-trei zile, începe agravarea tuturor acestora, adaugându-se și senzaţia lipsei aerului, apăsarea în piept etc.
În funcţie de factorii de risc sau de ceea ce s-a făcut în faza replicării virale, boala poate îmbrăca un caracter mai sever sau poate trece uşor, chiar mai uşor decât o viroză oarecare, însă într-un timp ceva mai lung, de două-maxim trei săptămâni. Aşadar este esenţială iniţierea terapiei încă de la primele semne ale bolii. Chiar dacă nu există certitudinea că este vorba de Covid-19, este mai bine să fie iniţiată terapia preventiv, ca ieşirea din faza replicării virale şi intrarea în cea inflamatorie să nu însemne şi explozia furtunei de citokine care pune în pericol viaţa bolnavului.
Am cunoscut mai multe persoane care, până prin a 8-a, a 9-a zi nu au luat nici o măsură preventivă, ca să se trezească brusc, în numai câteva ceasuri, 12-24 ore, cu o scădere semnificativă a saturației oxigenului la valori sub 95%-90% şi chiar mai mult. În aceste cazuri devine mult mai dificilă tratarea acasă, dar nu imposibilă.
Vezi: https://link.springer.com/article/10.1007/s12015-020-10004-x
Desigur, în această situaţie trebuie în primul rând suplimentat oxigenul cu un concentrator de oxigen. Saturaţia trebuie urmărită cu un puls-oximetru, suficient de des pentru a putea preveni o agravare a stării bolnavului. De altfel, în orice casă unde se află un bolnav de COVID cu riscul unei afecţiuni severe, ar trebui să existe un puls-oximetru, măcar pe perioada bolii.
Va urma.
