IZOLAŢIONISMUL, IDEOLOGIA NOULUI TOTALITARISM - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 8)

Fiecare ideologie politică are trei elemente: o viziune a iadului cu un inamic care trebuie zdrobit, o viziune a unei lumi mai perfecte și un plan de tranziție de la unul la altul. Mijloacele de tranziție implică, de obicei, preluarea și folosirea celui mai puternic instrument al societății: Statul. Din acest motiv, ideologiile sunt totalitare. Ele depind în mod fundamental de ignorarea preferințelor și opțiunilor oamenilor și de înlocuirea lor cu sisteme și de credință şi comportamente incluse în scenarii și planificate.

Un caz evident este comunismul. Capitalismul este inamicul, în timp ce controlul lucrătorilor și sfârșitul proprietății private este cerul, iar mijloacele de a atinge scopul este exproprierea violentă. Socialismul este o versiune mai blândă a acestuia: ân tradiția fabiană, ajungi acolo prin planificare economică fragmentară.

Ideologia rasismului susţine ceva diferit. Iadul este integrarea etnică și amestecarea rasei, cerul este omogenitatea rasială, iar mijloacele de schimbare sunt marginalizarea sau uciderea unor rase. Fascismul imaginează comerțul global, individualismul și migrația ca fiind inamicul, în timp ce un puternic naționalism este cerul: mijloacele schimbării sunt un mare lider. Puteți observa același lucru pentru anumite ramuri ale tradiționalismului religios teocratic.

Fiecare dintre aceste ideologii vine cu o focalizare intelectuală primară, un fel de poveste concepută pentru a ocupa mintea. Gândiți-vă la exploatare. Gândiți-vă la inegalitate. Gândiți-vă la teoria rasei. Gândiți-vă la identitatea națională. Gândiți-vă la mântuire. Fiecare vine cu propria sa limbă pentru a semnala atașamentul față de ideologie.

Majoritatea ideologiilor de mai sus sunt uzate bine. Avem o mulțime de experiență bazată pe istorie pentru a observa modelele, recunoaște aderenții, și respinge teoriile.

Anul acesta ne-a oferit o nouă ideologie cu tendințe totalitare. Ea are o viziune a iadului, a cerului și un mijloc de tranziție. Ea are un instrumentar unic de limbaj. Are o focalizare mentală. Ea are sisteme de semnalizare pentru a descoperi și recruta aderenți.

Această ideologie se numește izolare (Termenul englez, lockdown înseamnă şi izolare şi blocare şi carantină. Am ales izolare în ideea că le cuprinde oarecum şi pe celelalte. - n. trad.) I-am putea adăuga la fel de bine ism: izolaţionism.

Viziunea sa asupra iadului este o societate în care agenții patogeni aleargă liberi. Cerul său este o societate condusă în întregime de tehnocrați medicali a căror sarcină principală este suprimarea tuturor bolilor. Focalizarea este pe viruși și alţi microbi. Antropologia este de a considera toate ființele umane ca puțin mai mult decât nişte saci de agenți patogeni mortali. Oamenii susceptibili la ideologie sunt oamenii cu diferite grade de mistofobie (Mistofobia este o fobie/teamă patologică de murdărire sau de contaminare. Se mai numește verminofobie, germofobie, germafobie, bacilofobie sau bacteriofobie.- n. trad.), în trecut, considerată o problemă mentală, acum, ridicată la statutul de conștientizare socială.

Anul acesta a fost primul test al izolaţionismului. Acesta a inclus cele mai intruzive, cuprinzătoare și aproape globale controale ale ființelor umane și mișcărilor lor în toată istoria cunoscută. Chiar și în țările în care statul de drept și libertățile sunt surse de mândrie națională, oamenii au fost puși sub arest la domiciliu. Bisericile și afacerile au fost închise. Poliția a fost dezlănțuită pentru a îl pune în aplicare și a aresta dizidenţii declaraţi. Devastarea se compară cu cea din vreme de război, cu excepția faptului că este un război impus de guvern asupra dreptului oamenilor de a circula și de a face schimb liber. Încă nu putem călători.

Și, remarcabil, după toate acestea, ceea ce încă lipseşte este dovada empirică, de oriunde din lume, că acest regim șocant și fără precedent a avut vreun efect măcar asupra controlului, dacă nu al opririi virusului. Chiar mai remarcabil, puținele locuri care au rămas complet deschise (Dakota de Sud, Suedia, Tanzania, Belarus), subliniază Will Jones, "au pierdut nu mai mult de 0.06% din populația lor la virus," în contrast cu decese ridicate lpentru izolările din New York și Marea Britanie.

La început, majoritatea oamenilor s-au aliniat, crezând că a fost cumva necesar și pe termen scurt. Două săptămâni s-au întins până la 30 zile, care s-au întins până la 7 luni, iar acum ni se spune că nu va fi niciodată un moment în care să nu practicăm această nouă credință de politică publică. Este un nou totalitarism. Şi, ca la toate aceste regimuri, există un set de reguli pentru guvernanţi şi un altul pentru guvernaţi.

Instrumentarul lingvistic este acum incredibil de familiar: aplatizarea curbei, încetinirea răspândirii, distanțare socială, izolare stratificată ţintită, intervenție non-farmaceutică. Inamicul este virusul și oricine care nu își trăiește viața numai pentru a evita contaminarea. Pentru că nu puteți vedea virusul, ceea ce, de obicei, înseamnă generarea unei paranoia a Celuilalt: cineva, spre deosebire de tine are virusul. Oricine ar putea fi un super-răspânditor și îl puteți recunoaște după faptul că nu nerespectă regulile.
Dacă Robert Glass sau Neil Ferguson merită să fie numiți fondatorii acestei mișcări, unul dintre cei mai renumiți practicanți ai acesteia este Anthony Fauci de la National Institutes for Health. Viziunea sa asupra viitorului este șocantă: acesta include restricții cu privire la pe cine puteți avea în casa voastră, sfârșitul tuturor evenimentelor mari, sfârșitul călătoriilor, poate un atac asupra animalelor de companie, și dezmembrarea efectivă a tuturor orașelor. Anthony Fauci explică:

„Viaţa într-o mai mare armonie cu natura va necesita schimbări în comportamentul uman, precum și alte schimbări radicale care ar putea dura zeci de ani pentru a realiza: reconstruirea infrastructurilor de existență umană, de la orașe la case, la locuri de muncă, la sisteme de apă și canalizare, la locuri de recreere și de adunare. Într-o astfel de transformare va trebui să prioritizăm schimbările în acele comportamente umane care constituie riscuri pentru apariția bolilor infecțioase. Printre aceștia se numără în principal reducerea aglomerării la domiciliu, la locul de muncă și în locuri publice, precum și reducerea la minimum a perturbațiilor de mediu, cum ar fi despădurirea, urbanizarea intensă și creșterea intensivă a animalelor.

La fel de importante sunt eradicarea sărăciei globale, îmbunătățirea salubrității și a igienei și reducerea expunerii nesigure la animale, astfel încât oamenii și potențialii agenți patogeni umani să aibă oportunități limitate de contact. Este un util "experiment de gândire" să observăm că până în ultimele decenii și secole, multe boli mortale pandemice fie nu au existat sau nu au fost probleme semnificative. Holera, de exemplu, nu era cunoscută în Occident până la sfârșitul anilor 1700 și a devenit pandemică doar din cauza aglomerării umane și a călătoriilor internaționale, ceea ce a permis un nou acces al bacteriilor din ecosistemele regionale asiatice la sistemele de apă și canalizare neigienice care caracterizau orașele din întreaga lume occidentală.
Această realizare ne face să suspectăm că unele, şi probabil foarte multe, dintre îmbunătățirile vieţii realizate în ultimele secole au venit cu un cost ridicat pe care îl plătim în situații de urgență din cauza unor maladii mortale. Din moment ce nu ne putem întoarce în cele mai vechi timpuri, putem măcar să folosim lecții din acele timpuri pentru a îndrepta modernitatea într-o direcție mai sigură? Acestea sunt întrebări la care trebuie să răspundă toate societățile și liderii lor, filozofii, constructorii și gânditorii lor și cei implicați în evaluarea și influențarea factorilor determinanți ai sănătății umane în domeniul mediului.”

Întregul eseu al lui Fauci se citește ca un manifest de izolaţionism, completat cu năzuinţe, altfel pe deplin îndreptăţite, privind starea naturii și o purificare imaginată a vieții. Citirea acestui plan utopic pentru o societate fără agenți patogeni ajută la explicarea uneia dintre cele mai ciudate caracteristici ale izolaţionismului: puritanismul său. Observați că izolarea a atacat în special orice pare a fi divertismen: Broadway, filme, sport, călătorii, bowling, baruri, restaurante, hoteluri, săli de sport, și cluburi. Încă există în funcţie interdicţii pentru a opri oamenii să stea prea târziu - cu absolut nici o justificare medicală. Animalele de companie sunt și ele pe listă.

Dacă o activitate este plăcută, este o țintă.

Există un element moral aici. Logica ar fi că cu cât oamenii au mai multe lucruri plăcute, mai multe opțiuni care sunt proprii lor, cu atât mai mult boala (păcatul) se răspândește. Este o versiune medicalizată a ideologiei religioase a lui Savoranola, care a condus la Rugul vanităţilor (1497, Florenţa – n. trad.).

Ceea ce este remarcabil este că Fauci a fost întodeauna în poziția de a influența politica prin apropierea sa de putere, și el a avut, de fapt, o influență puternică asupra Casei Albe în transformarea unei politici deschise într-una de izolaţionă. Doar că, o data ce Casa Alba a înţeles agenda sa reală, a fost înlaturat din cercul interior.

Izolaţionismul are toate elementele așteptate. Are o concentrare maniacală pe îngrijorarea existenţială a fiecăruia – prezența agenților patogeni – pentru excluderea oricărei alte griji. Cea mai neînsemnată dintre îngrijorări este pentru libertatea umană. Cea de-a doua îngrijorare cea mai neînsemnată este libertatea de asociere. Cea de-a treia este pentru dreptul la proprietate. Toate acestea trebuie să se încline în faţa disciplinei tehnocratice a factorilor de atenuare a bolilor. Constituțiile și limitările guvernului nu contează. Și observați cât de puțin contează şi terapiile medicale. Nu este vorba despre a face oamenii să fie mai bine. Este vorba despre controlul întregii vieți.
Rețineți, de asemenea, că nu există nici cea mai mică preocupare pentru compromisuri sau consecințele neintenționate. In caratinările Covid-19, spitalele au fost golite din cauza restrictiilor în ceea ce priveşte operaţiile şi diagnosticele elective. Suferinţele provocate de această decizie dezastruoasă vor fi cu noi timp de mulți ani. Același lucru este valabil și în cazul vaccinărilor pentru alte boli: Acestea au scăzut în timpul izolărilor. Cu alte cuvinte, izolările nu aduc nici măcar rezultate bune pentru sănătate; ele fac contrariul. Dovezile indică creșterea supradozelor de droguri, a depresiilor și a sinuciderilor.

Acesta este un fanatism pur, un fel de nebunie, emanată dintr-o viziune sălbatică a unei lumi unidimensionale în care întreaga viață este organizată în jurul evitării bolilor. Și există o prezumție suplimentară aici că organismele noastre (prin sistemul imunitar) nu au evoluat împreună cu virușii timp de un milion de ani. Nici o recunoaștere a acestei realități. În schimb, singurul scop este de a face “distanțarea socială” credo-ul național. Să vorbim mai clar: ceea ce înseamnă acest lucru este separarea umană forțată. Înseamnă dezmembrarea piețelor, a orașelor, a evenimentelor sportive cu persoană și sfârșitul dreptului de a ne deplasa liberi.

Toate acestea sunt prevăzute în manifestul lui Fauci. Întreaga argumentaţie se bazează pe o eroare simplă: credința că mai mult contact uman răspândește mai multe boli și moarte. În contrast cu această viziune, eminentul epidemiolog al Oxford, Sunetra Gupta, susține că globalizarea și contactul uman extins au stimulat imunități și au făcut viața mult mai sigură pentru toată lumea.

Promotorii izolării au avut un succes surprinzător în a convinge oamenii de opiniile lor sălbatice. Trebuie doar să crezi că evitarea virusului este singurul obiectiv pentru toată lumea în societate, și, gata, elimini implicațiile acestuia. Înainte de a-l cunoaște, v-ați alăturat unui nou cult totalitar.

Izolările par mai puţin o eroare gigantică şi mai mult desfăşurarea unei ideologii politice fanatice şi a unui experiment politic care atacă postulatele de bază ale civilizaţiei la rădăcina lor. Este timpul să o luăm în serios și să o combatem cu aceeași fervoare cu care un popor liber a rezistat tuturor celorlalte ideologii rele care au încercat să lipsească omul de demnitate ale marionetele lor guvernamentale.

Sursa: https://www.aier.org/article/lockdown-the-new-totalitarianism/

NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

 

Fractura sistemului imperial american (Ciocnirea ideologică mondială 4)

de

(Episodul anterior: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/01/terorismul-wahhabit-instrumentul.html)

de Youssef HINDI

Agresivitatea crescândă a statelor Unite din anii 1990 are ca origine un declin progresiv  economic, militar și moral. Un declin al puterii într-o lume din ce în ce mai dificil de dominat, în special de la revenirea Rusiei și a aliaților săi.

Ajunsă într-o faza avansata si alarmanta a regresiunii, in timpul alegerilor din 2016, America a avut de ales între două căi:  să-şi continue cursul de distrugere a lumii si de auto-distrugere, alegând reprezentantul imperialismului neoconservator, Hillary Clinton; sau, cu votul pentru Trump, să se reorienteze asupra sa, într-o logică izolaționistă pentru a se regenera, în special din punct de vedere economic, și pentru a renunța la imperiul global.

Indiferent de ce s-ar spune despre politica lui Donald Trump, victoria sa electorală, pe teme de protecționism economic și izolaționism geopolitic, a fost în sine un important punct istoric de cotitură.

Pe scurt, a simbolizat respingerea de către poporul american a globalizării în beneficiul națiunii și, prin urmare, a deschis o breşă în sistemului imperial, căci punerea la îndoială a ideologiei sale ar trebui să ducă la accelerarea slăbirii structurilor sale.

Imperialism războinic și globalizare împotriva izolaționismului geopolitic și a protecționismului. Aceasta a fost, în fond, diviziunea ideologică din centrul dezbaterii din statele Unite în timpul alegerilor prezidențiale din 2016.

În mijlocul campanii prezidențiale, comandantul statului Major al Armatei SUA, generalul Mark Milley, a amenințat în mod direct Rusia, China și aliații lor într-un discurs public la Întâlnirea Anuală a Asociației Armatei statelor Unite de la Washington, D.C., din 4 octombrie 2016.

Acest discurs războinic isteric – care maschează prost slăbiciunea și anxietatea imperialiștilor americani – a fost traducerea verbală a politicii propuse de Hillary Clinton.

În ceea ce privește imperialistul inteligent și subtil care era Zbigniew Brzezinski (1928-2017), acesta a înțeles (prea târziu) că trebuia să se renunţe la Imperiul global. El a publicat un text în The American Interest în 17 aprilie 2016, intitulat în mod explicit „Către o realiniere globală”. Obiectivul său a fost evitarea unei conflagrații globale, menținând în același timp influența americană în lume, precum și pozițiile sale strategice, prin negocierea și partajarea lumii cu Rusia și China. Un fel de Yalta 2 fara al treilea razboi mondial

Dacă greutatea istoriei, constrângerile materiale și slăbirea ideologiei globaliste sunt în favoarea izolaționistului Donald Trump, statul profund, imperialist și beligerant nu are intenția de a se sprijini.

În acest fel se explică dihotomia politicii externe americane de la intrarea lui Trump în Casa albă.

Imperiul american, după ce și-a pierdut soft power-ul, nu mai are are decât mașina sa de război pentru a se „legitima” ca putere dominantă asupra națiunilor.

Însă această mașină de război impresionează din ce în ce mai puţin odată cu re-emergența unor mari puteri capabile să concureze cu aceasta (Rusia și China) și a puterilor medii (precum Iranul) care se opun taberei atlantico-israeliană. Aceste națiuni au restabilit echilibrul forțelor geopolitice la scară mondială.

Rețelele pro-israeliene, care se presează întotdeauna către război, se agață de facțiunea imperialistă americană, o însoțesc, şi, astfel, îi dirijează puterea razboinică în directia intereselor israeliene.

De altfel, Zbigniew Brzezinski înțelesese perfect jocul israelian. Astfel, în ceea ce privește disponibilitatea statului ebraic de a ataca Iranul, a afirmat în 2012, în cadrul unei conferințe organizate de Consiliul Național Iranian din America:

Nu cred că există nici cea mai mică obligație implicită pentru Statele Unite de a urma ca niște măgari proști tot ce fac israelienii! Dacă israelienii decid să înceapă un război doar presupunând că noi (statele Unite) vom fi în mod automat târâți în acesta, cred că este de datoria noastră ca prieteni să le spunem: „Nu veți lua decizii pentru noi care sunt legate de interesul nostru național.” ^[24]

Şi această opinie este larg răspândită în aparatul american de stat, în special la Pentagon[25].

Fractura in lumea evreiasca, din timpurile biblice până în ziua de azi

Opoziția internă din lumea evreiască, după cum o vedem că a izbucnit astăzi  între liderii israelieni și diaspora evreiască, îşi are originea în antichitate. Din acest punct de vedere, istoria biblică oferă chei indispensabile înţelegerii sale[26].

Vechea opozitie intre diaspora evreiasca si iudei

După asediul Ierusalimului (în 597), babilonienii au decis deportarea evreilor pe scară largă care a afectat în principal orașul Ierusalim. Regele e exilat împreună cu elita curţii regale: înalţi funcţionari, clerici si mestesugari. În -587, babilonienii au distrus Templul, orașul și zidurile Ierusalimului și ale altor centre evreiești. Aceste evenimente au fost urmate de o a doua deportare, urmată de o a treia în -582.

Unele texte biblice dau impresia că Iudeea este o țară goală[27] în perioada exilului în Babilon, creându-se astfel mitul că toată populaţia a fost deportată:

„Astfel Iudeea a fost dusă departe de pământul său” (2 Kings 25:21)

În propaganda sionistă contemporană, mitul tarii goale a fost folosit ca argument pentru a justifica ocupatia si colonizarea Palestinei. Potrivit acestui mit, bine rezumat prin sloganul „un Pământ fără oameni pentru un popor fără pământ”, atunci când primii sioniști au sosit în Palestina, pământul era gol și necultivat, iar palestinienii nu existau ca populatie indigenă.

Exilații din Babilon au constituit elita iudeică care s-a considerat „adevăratul Israel”, disprețuind iudeii din popor care au rămas în Iudeea.

În textele biblice, cu câteva excepții, cea mai mare parte a ceea ce se relatează despre viață în Iuda este în perspectiva exililaţlor din Babilon; în special a celor din prima deportare, în 597. [28]

Astfel, după cum subliniază biblistulThomas Römer, se află, în special în cartea lui Ezechiel, polemici virulente împotriva persoanelor rămase în țară, care sunt considerate respinse de Yhwh (Yahweh), Care, potrivit autorilor cărții, și-ar fi părăsit țara pentru a-i însoți pe exilați la Babilon[29].

Babilonienii au permis ca această comunitate de elită, care a prosperat, să continue să existe[30]. Textele biblice menționează o serie de locuri locuite de iudeii deportaţi: Tel Aviv pe canalul Kebar (Ezechiel 3:15), probabil în centrul Babilonului, lângă Nippour; Tel Mèlah, Tel Harsha, Keroub-Addân, Immer (Ezra 2:59); Kasifya (Ezra 8:17).

O tabliţă cu cuneiforme din Babilon din colecția Mousaieff (dacă este autentică[31]), datând de la începutul erei persane, conține un contract de vânzare a animalelor în care sunt menționate persoane care poartă numele de yahwiste. În mod interesant, se pare că acest contract a fost încheiat într-un oraș numit „Al-Yahudu-” („Noua Iudea”), „anul 24 al lui Darius, regele Babilonului, regele țărilor[32]. Acest nume,Al-Yahûdu, corespunde celui găsit într-o cronic babilonianăa ca desemnând Ierusalimul. Prin urmare, este un „Ierusalim nou” fondat de iudei în Babilon. Aceasta dovedește importanța și bunăstarea economică a Golah-ului (termen folosit pentru exilaţii iudei în 

Babilon[33].

 Puterea economica si ideologica se afla in miinile acestui Golah, care, reîntors în Iudea, a controlat orașul restaurat Ierusalim[34].

Cum să nu facem atunci o paralelă cu situația statului contemporan al Israelului, a cărui putere și influență internațională sunt garantate, în cea mai mare parte, de diaspora evreiască din Occident[35], în special din statele Unite[36]și din Europa de Vest? [37]

Va urma.

   
Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.
 
^[24] https://www.youtube.com/watch?v=ifEGiJ2ZxDM
[25] Sur le sujet, lire : Y. Hindi, Chroniques du sionisme, Kontre Kulture, 2019.
[26] Voir : Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome II : Le paradoxe théologique du judaïsme, 2018, Sigest.
[27] Sur le mythe du pays vide, voir Hans M. Barstad, The Myth of the Empty Land: A Study in the History and Archeology of Judah during the « Exilic » Pe- riod, Oslo, Scandinavian University Press, 1996.
[28] Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome II : Le paradoxe théologique du judaïsme, pp. 275-279.
[29] Thomas Römer, L’invention de Dieu, Seuil, 2014, p. 280.
[30] Sur la communauté judéenne à Babylone, voir aussi : Yehezkel Lévy, « L’exil de Babylone : les sources traditionnelles et la question de l’émancipation », dans Des Juifs contre l’émancipation, Hermann, 21/12/2007.
[31] Cette collection vient du « marché gris », c’est-à-dire de marchands d’antiquités.
[32] Francis Joannès et André Lemaire, « Trois tablettes cunéiformes d’onomastique ouest-sémitique (collection Sh. Moussaïeff) (Pls. I-II) », Transeuphratène, 17, 1999, p. 17-34, p. 17-27, 33.
[33] Sur l’importance de la communauté judéenne à Babylone, et l’influence qu’exercera sur elle la culture babylonienne, lire : Youssef Hindi, Occident & Islam – Tome II : Le paradoxe théologique du judaïsme, chapitre VII.
[34] Thomas Römer, op. cit. p. 313.
[35] Jacques Attali affirma à ce propos que « La diaspora est la condition de survie d’Israël », Tribune juive, 08/11/1994.
[36] Voir : S. Walt et J. Maersheimer, Le lobby pro-israélien et la politique étrangère américaine, traduction française : La Découverte, 2009.
[37] Sur l’influence du lobby pro-israélien en Europe, lire : David Cronin, Sarah Marusek, David Miller, The Israel Lobby and The European Union, Public Interest Investigations, 2016.