Dragostea, frica şi legea bunelor intenţii. Funcţionarii statului pot face orice atât timp cât o fac cu bune intenţii: pandemii, resetări, atacarea altor state, fluxuri masive de migratori...

 

 autor: Aleksander Rammos

Max Weber, citându-l pe Leon Troțki la Brest-Litovsk, a afirmat fără menajamente că "orice stat se întemeiază pe violență". Teoriile imaginative care au fost uneori folosite pentru a justifica violența de stat nu intră în sfera de aplicare a acestui articol. Ceea ce este analizat aici este modul ordonat în care elitele statale au pregătit împreună terenul pentru a domina indivizii în cea de-a patra revoluție tehnologică.

Lege și război

Conform definiției standard a sociologului german Max Weber în "Politica ca vocație" (1918), statul este "o comunitate umană care revendică (cu succes) monopolul utilizării legitime a forței fizice pe un anumit teritoriu". Cu alte cuvinte, un stat nu este altceva decât un grup restrâns de oameni (adică guvernul) care reușește să exercite violența asupra unor grupuri mai mari (adică subiecții) într-un anumit loc (adică teritoriul).

Atunci când violența de stat este îndreptată împotriva indivizilor de rând, se numește lege, în timp ce atunci când este îndreptată împotriva altor oficiali, se numește război sau lovitură de stat / război civil. Un război autodistructiv între funcționarii statului oferă o deschidere pentru eliberarea oamenilor de rând, așa cum a observat Mao Zedong în timpul Revoluției Culturale: "Lumea se află într-un mare haos; situația este excelentă" (天下大乱，形势大好). Dacă președintele Mao și ceilalţi conducători nu i-ar folosi pe oamenii de rând ca arme de unică folosință în luptele lor! Dimpotrivă, sacrificarea oamenilor în interesul elitelor statului nu este ușor de justificat și riscă să trezească subiecții.

Din acest motiv, date fiind urmările șocante ale celui de-al Doilea Război Mondial, guvernele au recurs la adăpostul juridic al dreptului internațional, sub deviza păcii internaționale, pentru a-și menține privilegiile.

Război și pace

În lumina atrocităților comise de oficialii statului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, era evident că pozitivismul juridic și teoriile contractului social nu puteau supraviețui cu ușurință în noua eră. Cea mai incomodă perioadă pentru oficialii de stat victorioși a fost cea a proceselor de la Nürnberg. Pe de o parte, reclamanții înșiși comiseseră aceleași infracțiuni; pe de altă parte, agenților de urmărire penală le-a fost greu să susțină acuzațiile, pur și simplu pentru că naziștii au respectat legile naziste, iar legile naziste erau perfect legale în conformitate cu maximul etatist al pozitivismului juridic.

Confruntându-se cu o astfel de situație jenantă, oficialii statului au pus în față un aparat neglijat la acea vreme - dreptul internațional. Aceștia au pus în aplicare un corpus de legi aplicate la nivel internațional, promițând pacea, sau cel puțin evitarea luptelor neproductive între ele, în schimbul imunității și autorității. Dreptul internațional nu era cu adevărat menit să-i ușureze pe supuși. Oamenii de rând au rămas supușii unor conducători suverani, în loc să fie recunoscuți ca subiecți suverani ai unei legi universale. Jurisprudența instanțelor interguvernamentale ale drepturilor omului, oriunde ar fi fost înființate, nu a făcut decât să dovedească faptul că guvernanții nu au avut intenția serioasă de a-și supune puterile vreunei legi.

Deși este adevărat că, timp de o jumătate de secol, dreptul internațional a oferit ușurare oamenilor de rând, acest lucru s-a întâmplat doar în măsura în care birocrații și-au redus șicanele. Cu mai multă pace, oamenii au fost supuși doar violenței funcționarilor lor, fără să sufere din cauza războaielor dintre regimuri. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XX-lea, slaba capacitate a funcționarilor de stat de a se lega de orice principiu pașnic i-a condus la mai multe războaie, expunând din nou adevărata lor natură violentă.

Astfel, a devenit evident că guvernele aveau nevoie de o nouă narațiune pentru a-și menține statutul. Din acest motiv, au apelat la iubire.

Iubire și frică

În zorii secolului XXI, semnificația unui teritoriu național comun s-a estompat din cauza progresului tehnologic. În acest context, teritoriul național a început să fie conceput ca un spațiu fluid format dintr-o combinație de zone substanțiale și "metaversuri" insubstanțiale și care nu putea fi ușor de monitorizat. Dimpotrivă, ceea ce a rămas tangibil și, prin urmare, mai supus reglementării, au fost indivizii, care puteau interacționa simultan în mai multe teritorii.

În acest context, oficialii statului occidental s-au trezit cu un grup de subiecți care acționau în spații multiple, inclusiv în metaversuri, unde indivizii puteau scăpa de violența statului și își puteau asuma pe deplin proprietatea de sine și suveranitatea. În Occident, o întoarcere bruscă la statul teritorial tradițional ar fi sunat ca o cerere arbitrară de a folosi cai în loc de mașini. Astfel, conducătorii occidentali aveau nevoie de o justificare pentru blocarea violentă a progresului indivizilor către o autonomie deplină. 

În acest scop, elitele statului au înlocuit pacea cu dragostea, recurgând la cea mai vagă și autoritară lege, legea bunelor intenții - o lege de urgență care permite intervenția constantă a guvernului în libertatea umană fără teama de a face rău, cu condiția ca totul să fie bine intenționat.

De la principiul neagresiunii la principiul bunelor intenții

Legea de urgență universală în ascensiune a bunelor intenții se distinge prin următoarele caracteristici:

•  Universală, spre deosebire de internațională. Vechiul drept internațional fusese conceput pentru spații tangibile, în timp ce elitele statale aveau acum nevoie de un drept care să se poată aplica universal. Într-adevăr, noua lege poate reglementa anumiți indivizi în "versuri" schimbătoare; de exemplu, offline, online, metavers, univers, multivers, altervers, megavers etc.

•     O stare de urgență permanentă. În mediile digitale din ce în ce mai interconectate, guvernele prezintă orice problemă ca pe o situație urgentă care trebuie reglementată imediat. Cu această ocazie, funcționarii statului se prezintă pentru a reglementa cu salturi în sus și în jos comportamentul subiecților, dintr-o presupusă teamă de un pericol colectiv iminent.

•     Legea ca violență. Violența este fundamentul privilegiului autoritar al funcționarilor de stat; în temeiul noii legi, statul are o autoritate sporită de a reglementa în mod arbitrar corpul, mintea și morala subiecților.

•     Bunele intenții, în opoziție cu neagresiunea. Principiul neagresiunii pasive nu numai că este respins, dar mai degrabă este calificat drept imoral. În conformitate cu principiul bunelor intenții active, funcționarii statului s-au declarat luptători neobosiți pentru o virtute colectivă occidentală abstractă. Din acest motiv, li se permite să intervină constant în fiecare aspect al vieții, invitându-i în același timp pe subiecți să coopereze (adică să se supună pasiv). Eventualele consecințe negative sunt scuzate datorită intențiilor bune ale conducătorilor. Dacă unii subiecți nu sunt de acord, este evident că aceștia nu împărtășesc valorile sociale și morale progresiviste și trebuie să fie ostracizați (cancel-aţi, în argoul digital) sau sancționați în alt mod.

Concluzie

În Occident, ideologiile politice din ultimele două secole au fost înlocuite de mult timp de un delir colectiv de dragoste și frică, orchestrat de birocrații privilegiați. În centrul acestuia se află un amalgam de reglementări privind problemele de identitate, schimbările climatice, eficiența energetică, amenințările sociale și de sănătate, salvgardarea democrației etc. Supușii trebuie să urmeze cu religiozitate toată legislația, nu pentru rezultatele sale îndoielnice (externe), ci pentru a-și dovedi alinierea morală (internă) cu statul în lupta sa împotriva unei urgențe vagi. Urgența, ca și cum ar fi o dogmă religioasă, nu poate fi pusă la îndoială de niciun om de rând, în timp ce elitele politice, ca și cum ar fi clerici, au voie să fie autoritare atâta timp cât au intenții bune.

Sursa: https://mises.org/wire/love-fear-and-law-good-intentions

Cum am aflat adevărul despre IPS Teodosie! (Ierarhi, dosare, servicii şi un adevăr) - Fii binecuvântată pandemie (2)

Cum am aflat adevărul despre IPS Teodosie? Simplu, Mi l-a adus pe tavă pandemonia (pandemonie = pandemie demonică). Mai precis restricţiile, în general, abuzive şi aberante ale autorităţilor.

Ce ştiam în urmă cu un an despre el? Că e un ierarh al Bisericii, că a fost episcop la Bucureşti, că e arhiepiscop la Constanţa, că e însoţit de tot felul de zvonuri cum că ia bani pentru favoruri, că are ceva probleme cu DNA-ul. Primele detalii neplăcute (dar nu surprinzătoare, ierarhii sunt, în final, şi ei oameni, după cum vom vedea în alte cazuri) le aflasem în urmă cu peste 25 de ani chiar de la cineva din Biserică, aflat într-un conflict cu el, apoi din presa "iubitoare de credinţă". Cele cu DNA-ul, normal, din presă. Receptarea acestora din urmă a fost diferită: în primele cazuri, încă poet naiv, crezând în puritatea şi corectitudinea dnaului, am zis că nu iese fum fără foc. Mai târziu, când activitatea infracţională de tipul poliţie politică/mafiotism a insituţiei devenise clară, nu le-am mai luat în seamă.

Eram deci la începutul anului 2020 pe o poziţie neutră faţă de ierarhul Teodosie. Apoi a venit pandemia, au venit restricţiile  şi am început să mă întâlnesc cu el tot mai des, pe aceleaşi poziţii, exprimând aceleaşi idei, susţinând aceeaşi cauză. Eu, într-un cor mai mare de opozanţi, el oarecum singular între ceilalţi ierarhi. Cel puţin la nivelul său. Celor aflate din presă şi de pe reţele li s-au adăugat o mulţime de informaţii la prima mână de la oameni care îl cunosc, care stau cu el la rugăciune, care îi văd viaţa aproape zilnic. Detalii daproape incredibile în 2021, despre un om de excepţie. Aşa am ajuns, acum, la începutul noului an, fără să-l întâlnesc direct, fără să schimb în vreun fel o vorbă cu el, să-i cunosc pe ÎnaltPreaSfinţitul şi pe omul Teodosie.

Pandemonia, developatorul care de un an ne arată cum suntem cu adevărat 

Am scris deja, la modul mai general, despre părţile bune ale pandemoniei ; căci există şi părţile bune, altfel Dumnezeu nu ar fi îngăduit-o. Găsiţi aici acest prim text.

Am fost forţaţi, şi continuăm să fim forţaţi, să facem alegeri, adesea dureroase, opţiuni pro sau contra ceva, sau cineva, să ne separăm de cei dragi, să ne separăm de lume, să ne revizuim valorile, credinţele, obiceiurile, aproape toată urzeala, care prin baterea existenţei zilnice devine ţesătura vieţii noastre. 

Din acest motiv, ne-am descoperit, şi i-am descoperit pe alţii, mult diferiţi de cei care credeam că suntem, sau sunt. Umbrele au cam dispărut, machiajele s-au topit, cu toţii ne prezentăm azi surprinzătoarea nuditate interioară. Şi surprizele sunt deopotrivă plăcute şi neplăcute. Din păcate, mai ales neplăcute şi în raport cu noi şi cu ceilalţi.

Dosare, dosare, dosare 

O temă importantă menţinută cu rea-ştiinţă în atenţia publică, este cea a dosarelor: la început doar a celor de la securitate, apoi şi a celor de la DNA, o instituţie care a reluat, la pachet cu SRI-ul, obiceiurile celei vechi, doar că în blană democratică.

În ceea ce priveşte dosarele de la securitate, ne-am cam lămurit între timp: distrugerea lor nu a fost decât o altă minciună. Şi e şi normal, căci ce gaşcă de complotişti ai unei lovituri de stat, şi apoi deţinători ai puterii, ar fi distrus nişte unelte atât de infecţioase, dar şi atât de esenţiale pentru a avea sub control vaste întinderi ale societăţii româneşti. Printre aceste dosare, zis distruse, conform unui proces verbal din 23 decembrie 1989, confirmat într-un raport al SRI din 9 iunie 1991 şi dosare ale unor clerici ortodocşi şi catolici. Multe alte dosare s-au "pierdut" prin unităţile secu din toată ţara. Unele, despre care s-a spus că au fost distruse, au apărut ulterior la CNSAS. Deci, e clar!

La fel ne-am lămurit şi cu dosarele de la DNA, instrumente, în cele mai multe cazuri, de deformare, şi nu de reformare, a societăţii şi statului. Chiar şi atunci când personajele incriminate era clar că au bube mari pe conştiinţă, dosarele au fost forţate prin măsluire, apoi ţinute la sertar, scoase doar atunci când cel vizat încălca codul ascultării sau/şi al tăcerii, ori folosite pentru a-i determina pe cei vizaţi să facă anumite lucruri: cum ar fi să denunţe mincinos pe alţii. Exact cum făceau miliţia şi mai ales securitatea.

Ierarhi, dosare, servicii şi vaccinarea

Pandemonia, firesc, s-a remarcat şi ca un atac asupra Bisericii, credinţei, direct a lui Dumnezeu. Deciziile de inspiraţie demonică, cum au fost cele de interzicere a împărtăşaniei, închiderea bisericilor, interdicţia totală a slujbei cu credincioşi (adică şi în exterior) şi dezbateri vizând linguriţa de împărtăşanie, împărtăşania însăşi, măştile, sau vaccinarea, au provocat o separare a apelor, o sedimentare pe segmente diferite a ierarhilor, preoţilor şi călugărilor după poziţionarea lor publică faţă de aceste provocări. Lucru bun în sine, căci aflăm cu cine avem de-a face, pe cine avem în trupul al cărui cap e Hristos; dar şi cu mare tulburare în creştini, fie ei laici, sau clerici. 

 În ceea ce priveşte ultima ispită-dezbatere din lungul şir al ultimului an, campania de întrecere socialistă pentru vaccinare,  poziţia Patriarhiei a fost că:  "salută vestea bună a apariției vaccinului”, nu se va pronunţa asupra vaccinului, aceasta fiind exclusiv sarcina specialiştilor şi cere ca autorităților să respecte ”principiile de natură etică: consimţământul informat al persoanei, descrierea clară a beneficiilor şi a riscurilor, asumarea responsabilității concrete în cazul în care vaccinarea produce efecte adverse asupra sănătății persoanei vaccinate”. (E adevărat, ulterior, derapaje pro-vacciniste, incriminatoare faţă de sceptici, s-au făcut remarcate tocmai la purtătorul de cuvânt al Patriarhiei în emisiunile cu invitaţi de la Trinitas TV şi nu numai.)

Din partea clerului am avut două tipuri de reacţie: unii ierarhi şi preoţi au depăşit cu nonşalanţă limitele stabilite de Patriarhie, sărind direct cu arme şi bagaje în barca autorităţilor şi susţinând fără rezerve (dar şi fără argumente) vaccinarea, în timp ce alţii, printre care şi IPS Teodosie, au anunţat, atunci când au fost întrebaţi şi nu din proprie iniţiativă, ca majoritatea celorlalţi, că vaccinarea nu e treaba Bisericii, ci a specialiştilor.

Să fie oare doar o diavolească coincidenţă că ierarhi, despre care au fost expuse public dovezi despre colaborarea intensă cu securitatea şi de alte excese ale cărnii, (şi care nu au recunoscut colaborarea, căci dosarele lor "s-au distrus" sau "s-au pierdut" şi, deocamdată, probele sunt numai din alte dosare) au ieşit public cu poziţii de susţinere nelimitată a vaccinării? Ca şi cum cineva a păsat butoanele necesare? Şi că alţii, fără bube cunoscute au tăcut? Sau că IPS Teodosie cu dosar la securitate, pe care l-a recunoscut, dar în care nu sunt dovezi de informator, a susţinut neutralitatea Bisericii într-o controversă mai mult politică decât ştiinţifică?

 IPS Teodosie? Simplu, un soldat al lui HRISTOS!

Mărind însă aria de analiză în cazul lui constatăm că pe întreaga perioadă a pandemoniei înaltul ierarh a avut o atitudine constantă de apărare a Bisericii, adică a credincioşilor, a dogmelor şi tainelor. Nu voi relua aici lucruri deja cunoscute privind împărtăşirea, refuzul de a închide bisericile pentru credincioşi, condamnarea publică a restricţiilor pelerinajelor la sărbătorile Sfintei Parascheva şi Sfântului Dimitrie, organizarea, în ciuda ameninţărilor de tot soiul, a pelerinajului  Sfântului Apostol Andrei şi altele.

Dar voi constata un lucru: el a împlinit în toată perioada agenda Bisericii, nu a pademioţilor: Chiar şi atunci când Biserica a avut ezitări, clătinări sau chiar cedări, ca în cazul împărtăşaniei. Putea să facă acest lucru dacă ar fi fost vulnerabil, dacă cei care au pus o presiune imensă pe Biserică, pentru a susţine campania lor politică, ar fi avut o pârghie de presiune asupra lui? Probabil că nu. 

Sau, dacă ar fi avut o/nişte vulnerabilităţi, nu ar fi fost deja pedepsit public pentru această constantă denunţare a şi opoziţie faţă de imixtiunea inaceptabilă a statului în treburile Bisericii?

Ori poate că se are în vedere pedepsirea lui pentru abaterile de la normele stării de urgenţă şi de alertă, pentru care are câteva plângeri/dosare penale în construcţie. Şi tocmai aceste noi dosare arată un lucru normal (că aşa ar trebui să fie la toţi) şi extraordinar (pentru că e atât de rar) în acelaşi timp: credinţa adâncă a omului Teodosie în Dumnezeu, credinţă care l-a  facut să nu se teamă de altceva decât de pierderea lui de Dumnezeu, să nu se sperie de posibilele viitoare pedepse ale lumii acesteia şi să "recidiveze" întru apărarea şi susţinerea Bisericii, adică a credinţei noastre. Căci fără credincioşi şi fără împlinirea tainelor, aşa cum au fost ele dăruite nouă de Sfânta Treime, ce ar mai rămâne din Biserică? 

Pentru lămuriri privind presiunile asupra şi încercările de eliminare din Biserică a ierarhului, câteva date despre dosarele DNA şi dosarul de la securitate

 IPS Teodosie a fost acuzat penal, începând din 2009, anul declanşării în România a acţiunilor de poliţie politică masivă,  de:

-  falsificarea examenului de admitere la facultatea de teologie (2009), dosar clasat din lipsă de probe,

- de obţinerea ilegală de fonduri europene (2017), achitat, respins apelul ca nefondat, şi 

- de mărturie mincinoasă (2018), dosarul retrimis la parchet din cauza neregularităţii rechizitoriului. 

În ceea ce priveşte acuzaţia de colaborare cu securitatea, dosarul ierarhului de la CNSAS, care conţine doar 5 file, şi nu include nicio notă informativă despre cineva, IPS Teodosie a arătat:

 "Referitor la colaborarea cu Securitatea cred că este mai mult vorba de a face senzație sau de a acuza un ierarh al Bisericii, cel puțin în cazul meu. Presa s-a grăbit să arunce titluri și nume de cod, dar nu a mai avut răbdarea să citească cele două adeverințe eliberate legal de CNSAS, în care se scrie negru pe alb că nu am colaborat cu Securitatea. Mulți au răstălmăcit ceea ce se vede în declarația pe care o am în așa-zisul dosar de Securitate. Acolo nu am făcut decât să declar ceea ce legea prevede și la acest moment: să colaborez în problemele de interes major ale Statului, adică să informez organele abilitate dacă aflu de amenințări la adresa securității naționale. Este prevedere legală existentă și astăzi în legea Securității Naționale a României, care se aplică oricărui cetățean.

 În tot răul și un bine! - zice românul.

Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu e fără ca Domnul să ştie, să permită şi să ne fie de folos pentru lucrarea cea mare: îndumnezeirea noastră, căci ura, răutatea și lucrarea diavolului şi ingratitudinea şi uitarea noastră nu pot covârşi dragostea, bunătatea şi lucrarea lui Dumnezeu.

Starea de urgenţă va fi permanentă

(Vezi şi Fascismul transnațional al elitei oligarhice transnaţionale)

„Baza de mase” a centrelor de putere a încetat de mult să mai fie adepții convinși. Noii lor adepți sunt masele de oameni manipulați, mințiți și terorizați într-o stare de frică și panică. Mass-media asigură adepţii pe baza fricii.

Jeffrey A. Tucker de la Institutul American de Cercetare Economică scrie despre acest lucru în articolul său "Când se va termina nebunia?

“”Sunt un psihiatru practicant, specializat în tulburări de anxietate, iluzii paranoice, și frică irațională. Am tratat aceste tulburări ca un specialist. Este destul de greu să se limiteze aceste probleme în vremuri normale.

Ceea ce se întâmplă acum este o răspândire a acestei stări medicale grave pentru întreaga populație. Se poate întâmpla cu orice, dar aici vedem o frică primitivă de boală care se transformă în panică în masă. Pare aproape deliberat. Este tragic. Odată ce începe, ar putea dura ani de zile pentru a repara daunele psihologice”. (1)

De acum înainte, starea de urgență poate fi declarată permanent în orice moment

În plus, obligația de a purta masca este menită să practice ascultarea și servilismul, să asigure „coeziunea” purtătorilor de mască și supunerea acestora unor presupuse autorități; precum și pentru a pune în afara legii “dușmanii măştii” “ca persoane lipsite de sentimental solidarităţii, care îi pun pe alţii în pericol”.

În prezent, criminalii ne terorizează copiii în școli forțându-i să poarte măști. Astfel este crescut noul supus.

Mijlocul de dominare al centrelor de putere este starea de “infecție” de urgență, cu excluderea drepturilor civile. Clica cancelarului Merkel (articolul original a apărut în Germania pe saitul Rubicon – n. trad.) și anturajul lor au curățat la rece Legea de bază. De acum înainte, starea de urgență poate fi declarată permanent în orice moment.

Chiar și “democrația”, în forma sa deficitară de democrație cu partide, a fost suspendată de starea de urgență a lui Covid, iar separarea puterilor s-a prăbușit în mare măsură.

Bill Gates și colaboratorii săi științifici și politici nu vor ca noi să ne întoarcem vreodată la statul pre-Covid 19 (2).

Acesta este sfârșitul proiectului democrației și preluarea finală de către plutocrație, o lovitură de stat tăcută

Democratia, aşa cum o ştiam noi aparţine trecutului. Bernd Hamm a scris despre acest lucru deja în 2017: "Ideologia neoliberală a contribuit la reducerea reglementărilor de stat și la acumularea bogăției la cei 1%. Cei bogați sunt capabili să influențeze o parte considerabilă a legislației statului în favoarea lor.

“Ei și bogăția lor sunt sfătuiți și protejaţi de o mulțime de parlamentari, manageri, contabili, avocați, consilieri fiscali, think tank-uri, posturi de radio, studiouri de film, editori, mass-media, cercetători, hacheri, lobiști, badigarzi și alţi lachei.

“Proprietatea privată este vițelul de aur al capitalismului și capitalismul nereglementat este biblia clasei conducătoare. Ei pot chiar mobiliza poliția și armata în numele lor. Statul națiune și guvernul său rămân instituții importante, dar mai presus de toate, guvernele trebuie să țină masele sub control. Acesta este sfârșitul proiectului democrației și preluarea finală de către plutocrație, o lovitură de stat tăcută” (3).

Fascismul tradițional a combinat sprijinul maselor și propaganda cu teroarea străzii (strada) și bătaia adversarilor săi în amfiteatru.

În schimb, fascismul „elitei” transnaționale este mult mai subtil și mai inteligent. Ca variantă germană a fascismului transnațional de „elită”, clica lui Merkel, unitatea de partid neoliberală și frontul media, precum și terța parte, ştiinţa prostituată (4), încearcă să-şi impună poziția lor și să își mențină puterea prin toate mijloacele de propagandă, cenzură, demontare a oricărei opoziții și suprimarea “deviatorilor”.

(1) https://www.aier.org/article/when-will-the-madness-end/
(2) Michael Morris, Lockdown, 2. Auflage, Fichtenau 2020, S. 153
(3) Bernd Hamm, ‘Das Ende der Demokratie – wie wir sie kennen’, in: Ullrich Mies, Jens Wernicke (Hg.) Fassadendemokratie und Tiefer Staat. Auf dem Weg in ein autoritäres Zeitalter, Wien 2017
(4) https://www.youtube.com/watch?v=Rx-ec3nUcrc

Sursa: https://winteroak.org.uk/2020/11/12/elite-transnational-fascism/

 

 

Omorârea premeditată a bătrânilor prin pandemie; detalii din 12 state.

In imagine, victime ale gripei spaniole.

 Conform OMS, suntem cam cu 84 % prea mulţi pe Terra. Eutanasia se aplică deja în mai multe state vestice cu o creştere semnificativă de la an la an.

Ca urmare a orgiei negre a pandemiei, bătrânii, bolnavii cronici, debilii de toate soiurile, indivizii asociali sau antisociali, cei fără resurse şi fără adăpost vor putea, fie din propria dorinţă, fie ca urmare a aplicării regulilor de igienizare şi sănătate publică, a celor de protecţie a naturii şi a politicii înţelepte a statului preocupat de protejarea populaţiei, să fie eutanasiaţi.

Un alt obiectiv este schimbarea structurii populaţiei prin intermediul unei eugenii de masă în rândul persoanelor în vârstă, care sunt reprezentanţii vechii lumi, ai tradiţiilor, identităţilor, creştinismului, cu noile generaţii fără experienţa unei societăţi totalitare şi formatate după cerinţele noi societăţi, care chiar luptă pentru o astfel de societate manipulaţi fiind să creadă că ea e viitorul luminos al omenirii.

Trupurile eutanasiaţilor  vor fi, după cum pemite legislaţia privind pentru noi metode de înhumare, transformate în îngrăşământ pentru agricultură. 

John Rappoport îmi sprijină acest comentariu cu prezentarea analizei făcute de John Pospichal, şi publicată sub titlul "Întrebări pentru apologeţii blocării”, postat la Medium.com.

[Este vorba de blocarea oamenilor în casă, spitale, case de sănătate şi oriunde altundeva prin măsuri ale stării de urgenţă. (n. trad.)]

Pospichal a examinat numărul total al mortalității pentru Austria, Belgia, Danemarca, Anglia și țara Galilor, Franța, Italia, Țările de Jos, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția, Ecuador şi New York City.

Iată extrase din articolul său, pe care îl găsiţi în întregime la https://medium.com/@JohnPospichal/questions-for-lockdown-apologists-32a9bbf2e247 şi în care puteţi găsi diagramele evoluţiei deceselor în toate cazurile studiate.

Acum avem date privind mortalitatea în primele luni ale anului 2020 pentru multe țări și, după cum vă puteți aștepta, au existat creșteri abrupte asociate cu începutul pandemiei COVID-19 în fiecare dintre ele.

În mod surprinzător, aceste creșteri nu au început înainte ca blocările să fie impuse, ci după aceea. Mai mult, in aproape toate cazurile, au inceput imediat dupa aceea. De multe ori, mortalitatea a avut o tendință descendentă înainte cu o inversare bruscă a cursului după ce au fost decretate blocările prin stările de urgenţă.
... o constatare uimitoare...

Veți observa că doar numai după ce fiecare țară (sau oraș) a fost blocată, creșterile au început. Mai mult, au inceput imediat, si in aproape toate cazurile, abrupt.
 

Toate acestea ne conduc la următoarele întrebări, pe care le punem tuturor celor care continuă să apere folosirea blocărurilor ca mijloc eficient de a preveni decesele în exces.

De ce nu a existat o creștere semnificativă a mortalității, în orice țară pentru care avem date de încredere, înainte de începerea blocărilor?

De ce există o corelație precisă și exactă între începutul blocărilor și creșterea semnificativă a mortalității totale?

Cum se face că guvernele din fiecare țară au impus blocările exact în același timp în raport cu creșterea următoare abruptă a ratei totale de mortalitate a populației lor?

Cum se face ca acest moment din timp (adică, impunerea blocării) să cadă chiar înainte de această creştere abruptă?

Majoritatea încercărilor de a răspunde la aceste întrebări ar implica probabil afirmația că autoritățile din fiecare țară aveau o anumită notiune a răspândirii reale a virusului la începutul pandemiei. Dar acum știm că nu așa s-a întâmplat. În primele săptămâni și luni ale anului 2020, testarea a fost extrem de limitată. 

Acest lucru s-a bazat, parțial, pe presupunerea că virusul nu a fost încă răspândit. Pe măsură ce testarea a fost extinsă în mod sistematic, numărul rezultatelor pozitive a crescut, iar această creștere a fost considerată, în general, ca fiind corespunzătoare răspândirii efective a virusului.

Acum, testele post-mortem au arătat că virusul circulă — și a omorât — cu câteva săptămâni sau chiar cu câteva luni înainte de a fi fost detectat inițial în multe țări. Alți cercetători ajung la aceeași concluzie: răspândirea virusului a fost subestimată cu mult la începutul pandemiei.

Ceea ce ne conduce la întrebarea noastră finală:

Dacă autoritățile sanitare au subestimat cu mult răspândirea virusului la începutul pandemiei, de ce a așteptat totuși virusul până când au fost impuse blocări pentru a începe brusc uciderea la niveluri care au depășit decesele normale?

La ultima intrebare, vă voi răspunde eu: Nici un virus nu ar fi aşteptat. Nu vorbim despre un virus. Vorbim despre efectele bruște ale blocărilor.

Iar aceste efecte subite au strivit, întâi și imediat, pe cei mai vulnerabili oameni din aceste țări.

Bătrânii, care erau deja bolnavi de mai mulţi ani.

BLOCĂRILE AU FORȚAT DECESELE PREMATURE ALE PERSOANELOR ÎN VÂRSTĂ.

OAMENI CARE AU SUFERIT DE ANI DE ZILE DE ZILE DE BOLI MULTIPLE, CARE AU FOST TRATAȚI CU MEDICAMENTE TOXICE, ALE CĂROR SISTEME IMUNITARE AU FOST DEJA GRAV COMPROMISE...

ŞI CARE, DEODATĂ, SUNT INGROZIŢI DE ALŢI DOI FACTORI.. ― POSIBILITATEA UNUI DIAGNOSTIC COVID-19 ȘI IZOLAREA DE PRIETENI ȘI FAMILIE. ACEŞTI DOI FACTORI I-AU ÎMPINS PESTE MARGINEA PUTERILOR LOR ŞI AU MURIT.

În special în cămine de bătrâni, dar și în spitale, şi în casele lor.

Aceasta este adevărata față a "COVID".

Aşa s-ă făcut ca numărul cazurilor şi numărul morţilor sa fie umflate în toată lumea, pentru a da impresia unui virus circulând liber.

Fără aceste cifre uriașe, întreaga şaradă vicioasă a unei pandemii ar fi fost expusă și respinsă imediat.

Blocările sunt o metodă de ucidere.

Guvernatorii, primarii, președinții și premierii care au impus blocările - și în spatele lor, planificatorii "COVID" - au ucis (premeditat) bătrâni.

Deblocați România, sau România vă va "debloca" pe voi! - Scrisoare deschisă adresată domnilor Iohannis, Orban, Ciolacu, şefilor de partide, şefilor de servicii de informaţii, parlamentarilor, membrilor guvernului.

Doamnelor şi domnilor,

La ora la care vă scriu, cea mai mare parte a populației a înțeles că, deși aţi fost informați (mai ales primii doi), încă din decembrie, de serviciile de informații despre pericolul covid-19; deși ați putut observa, dumneavostră înșivă, epidemia din China, apoi răspândirea ei în alte state, răspândire uşor de prevăzut, despre care nu era necesar să fiți preveniți de servicii sau de specialiști, nu aţi făcut nimic pentru pregătirea țării în vederea șocului ce urma să vină. Că de vină este incompetenţa cronică a structurilor şi persoanelor responsabile ale statului, că de vină a fost circul politic, de cea mai mizerabilă factură, al dărâmării guvernelor pentru alegeri anticipate, acum nu mai contează. (Deşi în amintirea oamenilor, fiţi siguri, va conta.)

Sistemul de sănătate publică a fost lipsit (dincolo de medicii și asistenţii înjuraţi, fugăriţi şi arestaţi pentru motive deloc lădabile, în realitate adevăraţii eroi) de o strategie clară de acțiune, de echipamentele necesare (de-abia acum sosesc măştile şi trusele de testare, cu mari semne de întrebare în privinţa calităţii şi eficacităţii lor), de medicamentele necesare, de paturile de spital necesare.

Preşedintele Trump a ieşit public în favoarea a două astfel de produse ieftine şi eficiente, hidroxiclorochina și azitromicina, care au vindecat peste 90 % dintre cazurile de covid 19 în care au fost administrate, dar pe care marile companii farmaceutice încearcă să le blocheze pentru a-şi vinde produsele lor mult mai scumpe şi mai nesigure – de ex. vaccinuri introduse fără îndeplinirea protocoalelor obligatorii de mai multe etape de testare. Preşedintele României a ieşit cu sfaturi pe care le ştiam cu toţii, cu starea de urgenţă şi cu ameninţări. (Oamenii vor compara şi îşi vor aminti.)

Haosul, nepregătirea sistemului şi lipsa mijloacelor adecvate de protecţie (măşti performante pentru medici) sunt dovedite chiar de îmbolnăvirea a zeci de medici şi asistenţi. Sunt în continuare mari semne de întrebare în legătură cu performanţele măştilor ce sunt aduse, din ceea ce a apărut public părând a fi vorba de produse de proastă calitate, menite altor scopuri, nu protecţiei de acest tip.

Între timp, chiar autoritatea americană din domeniu, CDC, a exprimat mari rezerve în legătură cu performanţele testerelor folosite în SUA, care pun sub semnul întrebării repartizarea persoanelor în categoria infectaţi sau neinfectaţi. Persoane sănătoase pot ajunge între bolnavi şi invers.  S-a ocupat cineva din România de studierea acestei teme de o mare importanţă, sau s-au luat cu bani mulţi truse de testare îndoielnice? Ca şi măştile? O întrebare, ca şi altele care deja transpar din cele scrise, şi la care va trebui să răspundeţi în viitor.

Demersul meu este însă legat de prosteasca, inutila şi extrem de dăunătoarea blocare a ţării prin măsuri care ţin de lupta cu infracţionalitatea criminală generalizată, cu războaiele de gherilă, de înăbuşire a unor tentative de lovitură de stat, sau a unor revolte, şi nu de lupta ştiinţifică cu un virus.

Dacă veţi avea disponibilitatea de a citi dumneavoastră înşivă – nu neapărat prin consilierii adesea mai prost pregătiţi şi legaţi de diverse interese lobistice – veţi putea vedea că cele mai bune rezultate în lupta cu covid-19 le-au avut statele care au abordat problema cu sobrietate, cu o bună pregătire, cu profesionaism, cu pragmatism. Fără stări de urgenţă, fără blocarea oamenilor în case şi fără decimarea economiilor. Aveţi astfel Coreea de Sud, Suedia, Olanda, Singapore, Taiwan, Rusia, Georgia, Canada, Austria, Norvegia, Australia etc.

Dincolo de închiderea şcolilor şi a universităţilor, de interzicerea adunărilor peste un anumit număr de oameni, s-a făcut, eventual, o testare masivă şi viaţa a continuat în aproape aceiaşi parametri. Fără poliţie, jandarmerie şi armată cu arme uşoare şi semi-grele pe străzi, fără o panică degradantă şi distructivă personal, social şi economic, fără amplificarea depresiei şi anxietăţii, cele mai extinse maladii la nivel mondial (peste 700 milioane de persoane cu depresie), fără sinuciderile provocate de acestea (aproape 1 milion la nivel mondial), fără afecţiunile iniţiate şi/sau agravate până la deces de depresie, anxietate şi de blocarea între patru pereţi, adică de lipsa mişcării şi a programului variat (bolile cardiovasculare, atacurile cerebrale, diabetul, boli gastro-intestinale etc), fără golirea magazinelor, fără probleme de aprovizionare.

În România s-au întors şi vor continua să se întoarcă românii plecaţi prin lume. Nu peste mult timp numărul lor va trece de 2-3 milioane. Poate mai mult.

La nivel global, aşezată peste o anunţată criză economică a datoriilor şi a jafului practicat de binoamele “Marele biznis-Stat”, vine lovitura formidabilă a blocajului economic generalizat actual, care va arunca întreaga lume într-o recesiune fără egal în istoria omenirii. Din care, dacă se va ieşi şi nu vom cădea în alte blocaje provocate de alte pandemii sau de crize militare internaţionale, se va ieşi după mulţi ani. De exemplu, refacerea economică după criza din 2008 a luat aproape 10 ani. Ceea ce a pornit acum este însă, comparativ cu 2008, asemenea unui ţunami faţă de valurile unei furtuni de grad mare.

Cei care se întorc nu vor mai fi primiţi, sau nu vor mai avea ce să facă în statele de unde au sosit, criza scoţând în şomaj însăşi populaţia nativă. Zilele trecute, agenţia de şomaj a SUA a anunţat numărul fără precedent de 3 milioane de cereri de şomaj depuse în doar câteva zile. Această a doua dezrădăcinare a lor, bruscă, neanunţată, cu mari pierderi îi va afecta puternic mental şi sufleteşte.

Se vor prăbuşi industrii, companii, corporaţii, bănci, fonduri de investiţii şi de pensii. Se prăbuşeşte, mai ales, peste tot, sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii. România va avea şi ea în curând,  pe modelul de rezolvare cu muşchii şi nu cu mintea a problemei, sute de mii, poate peste un milion de oameni rămaşi brusc fără venit. Acestora li se adaugă cei sosiţi de afară, ale căror economii se vor consuma repede. Împreună vor fi cîteva milioane. Cu familiile lor vor fi jumătate de ţară.

Ce veţi face peste câteva luni cu toţi aceştia? Ce veţi face cu jumătate din populaţia României lipsită de asigurarea zilei de mâine?

Vă bazaţi pe "iubirea" diasporei? Dincolo de faptul că nu e iubire, nu aţi înţeles până acum cât de repede trece “adorarea” populară? Cât de repede s-a trecut de la ura generalizată contra lui Băsescu, la ura împotriva PSD-ului şi a lui Liviu Dragnea? Şi dacă Băsescu a încasat ura pentru tăierile de salarii şi pensii şi mult mai redusele concedieri de după 2008, cea împotriva lui Dragnea s-a construit într-o perioadă de mai bine, cu substanţiale creşteri de salarii. Înţelegeţi în ce ecuaţie cu o singură necunoscută – când? - v-aţi vârât?

Ce veţi spune şi face când nu veţi mai avea bani de pensii, de salarii? Veţi împrumuta? Păi ştiţi cât de rari şi de scumpi sunt banii într-o lume deja îndatorată până peste cap şi scufundată în recesiune? În care cele mai multe state vor avea nevoie de împrumuturi mari? În care fiecare e pe cont propriu? Veţi vinde ţara asta pentru secole? O veţi împărţi? Tu regiunea asta, tu aia? Vă bazaţi pe UE? Păi cei mari din UE îşi vor împărţi cu precădere lor şi aici vor ajunge doar resturile. După cum am aflat deja că împotriva pandemiei ni s-a alocat 1 miliard din banii noştri cu, în realitate, altă destinaţie!

Ce veţi face când inflaţia va creşte galopant, produsele alimentare – cu care sunt deja probleme, o ştie domnul Iohannis altfel nu ar fi ieşit să ne asigure că va vorbi cu colegii din UE, se vor rări şi scumpi masiv, când salariile şi pensiile, chiar dacă ajung la destinatar, nu ajung pentru necesităţi? Credeţi că vă va mai iubi cineva?

Haosul este uşor de creat – ca exemplu ceea ce aţi făcut în scurt timp în ţară – dar foarte greu de reparat. Adică în ani mulţi , în decenii, dacă situaţia va fi favorabilă la nivel international. Dar dacă nu va fi? Dacă peste scurt timp vine o altă epidemie/pandemie? Aşa cum au venit an de an, dar nu le-aţi băgat în seamă ca acum (de ce oare, când gripele obişnuite provoacă anual sute de decese şi milioane de îmbolnăviri?). Dar dacă vom avea războaie? 

Ca să nu mai vorbim de suferințele, lipsurile, pierderile de vieți omenești pe care le implică o adâncă și îndelungată recesiune. Președintele Trump, pe care l-am mai amintit, estima că numai numărul sinuciderilor ar fi mai mare decât cel al vitimelor acestei viroze? Dar toate celalate victime? Ale foamei, ale lumii interlope care cucereşte străzile în aceste perioade, ale contrabandei, ale frigului.

Doamnelor şi domnilor,

Luaţi situaţia în mâini profesional şi bărbăteşte. Deblocaţi ţara, deblocaţi economia, atâta câtă mai este. Luaţi măsuri de stimulare, ajutaţi firmele româneşti, cu precădere sectorul productiv şi de servicii, mic şi mijlociu.

Ajutaţi agricultura şi mai ales micul fermier, care poate suplini nevoile populaţiei orăşeneşti.

Înfiinţaţi reţele de magazine alimentare şi aprozare de stat, care să comercializeze numai produse româneşti, căci nu vă veţi putea bizui, după cum deja ştiţi, pe retailerii de afară.

Ajutaţi sectorul de producţie alimentară intern care să poată oricând asigura nevoile întregii ţări.

Aveţi exemplul, nu tocmai drag vouă, al Rusiei, care din cauza sancţiunilor a fost nevoită să-şi diversifice producţia industrială şi agricolă, astfel încît a ajuns ca azi să nu mai depindă , alimentar, de exemplu, dar şi industrial în cea mai mare parte, de importuri, ci să devină exportatoare netă. Aveţi multe alte exemple, dacă acesta nu vă place sau nu aveţi voie să vă placă.

Nu în ultimul rând vreau să vă aduc la cunoştinţă, dacă nu ştiaţi deja, că această viroză nu este cu nimic mai gravă decât gripele anuale, doar cu anumite caracteristici care o particularizează: o contagiozitate mai ridicată şi decesul predominant al persoanelor vârstnice şi cu maladii preexistente: peste 90 % persoane de peste 70 de ani; peste 80 % cu două maladii pre-existente; peste 50 % cu 3 maladii pre-existente; sub 1 % fără nicio maladie pre-existentă. Afecţiunile cronice respective includ în marea majoritate problemele cardio-vasculare, diabetele, afecţiunile pulmonare şi cancerele. Chiar experţii epidemiologi care anunţau la început cifre apocaliptice, dau acum înapoi. De exemplu, Neil Ferguson, din Marea Britanie, de la care a pornit abordarea cu restricţii şi izolare a pandemiei locale, a coborât estimările de victime de la peste 2 milioane la 20.000, adică cam cât o gripă sezonieră.

Nu o spun eu, o spun statisticile anuale referitoare la toate maladiile, o spune statistica actualei pandemii, o spune o lungă listă de specialişti recunoscuţi la nivel interaţional: şefi de spitale, clinici, institute de cercetare, recomandaţi de rezultate de prestigiu, nu aşa-zişii specialişti locali apocaliptici, purtaţi pe la televiziuni şi sponsorizaţi masiv anual de companiile famaceutice.

Aveţi în linkurile alăturate date statistice, evaluări, opiniile a zeci de specialişti din toate statele avansate ale lumii, împreună cu o actualizare zilnică a situaţiei.

Experţii internaţionali în drept penal şi constitutional afirmă că starea de urgenţă, blocarea, izolarea oamenilor consituie O ÎNCĂLCARE MASIVĂ ȘI DISPROPORȚIONATĂ A DREPTURILOR FUNDAMENTALE ŞI A LIBERTĂȚII ȘI, PRIN URMARE, SE PRESUPUNE CĂ SUNT „TOATE ILEGALE”.

În conformitate cu cele de mai sus, ca cetăţean al acestei ţări îngrijorat pentru viitorul ei, vă cer să deblocaţi ţara cât daunele nu devin uriaşe şi imposibil, sau foarte greu de reparat!

Întreprindeţi cele necesare pentru a lupta pe tărâm medical cu epidemia!

Ridicaţi de îndată starea de urgenţă care i-a transformat pe toţii românii în delicvenţi şi infractori ce trebuie să dea zilnic declaraţii!

Încetați torturarea psihică a românilor!

Desfiinţaţi penitenciarul România!

Deschideţi bisericile! Bisericile sunt spaţii ale grijii pentru celălalt, deprinderii obiceiurilor sănătoase, civilizate, educaţiei morale, solidarităţii, curăţiei trupeşti şi sufleteşti.

Deblocaţi economic şi social România, sau valul nemulţumirilor vă va mătura ca pe nişte resturi vegetale eșuate pe un mal de mare!

(Nu luaţi ultimele cuvinte de mai sus ca pe o intenţie de jignire, ci doar ca pe o imagine sugestivă a posibilelor evenimente din viitor şi meditaţi asupra ei.)

Paul Ghiţiu
Violeta Sfeclis
Chiriac Ştefan
Cătălin Gavrilaş
Marian Măgureanu
Daniel Vorona
Adina Warren 
Doina-Lia Ungureanu
Gabriel Faraon
Stel Negru 
Gheorghe Botosineanu
Vlad Părău
Valer Iuraşcu

 https://swprs.org/a-swiss-doctor-on-covid-19/
 http://contramundum.ro/2020/03/27/expertii-contra-isteriei-covid/

 https://www.zerohedge.com/geopolitical/12-experts-question-covid-19-panic
 https://www.activenews.ro/stiri/Expertul-epidemiolog-din-spatele-unuia-dintre-cele-mai-citate-modele-privind-propagarea-coronavirusului-isi-reduce-drastic-estimarile-160733