Despre ceea ce se întâmplă acum în SUA, de mai mult timp în Europa (cu o pauză provocată de pandemie, dar cu o curândă reluare mult mai în forţă pe fundalul căderii economice masive), în curând în întreaga lume, se discută de ceva vreme.
De asemenea, există voci care susţin, cu argumente foarte serioase şi cu suportul fără dubii al modului în care au acţionat concertat mai toate statele lumii în recenta "pandemie", că toate aceste mişcări de ameninţare biologică, de anarhie şi terorism, de prăbuşire economică - resimţite doar de mase, nu şi de bogaţii care, în mod paradoxal, îşi multiplică averile după ce dau faliment - toată această desfăşurare de scenarii şi evenimente generatoare de incertitudine, panică, teroare, nesiguranţă, dezorientare, sunt parte a unui război total al guvernelor, sub conducerea mafiei bancare globaliste, împotriva propriilor popoare pentru a netezi drumul către statul autoritar mondial în noua ordine mondială.
Un al treilea lucru pe care vrerau să-l semnalez este acela al straniei combinaţii dintre "prezicerile" acestor lanţuri de efecte şi evenimente, uneori cu mult timp înainte, venite chiar din zona Puterii, şi nepregătirea totală a structurilor de stat pentru a le face faţă, atunci când previziunile se împlinesc.
Ceea ce ne duce cu gândul la două înţelesuri: fie ele au menirea de a ne obişnui cu ideea unui viitor tot mai neguros al lumii actuale, din care se va putea naşte, dacă urmăm drumul indicat de ei, un viitor sigur, luminos, prosper; sau de semnalizare a ceea ce va urma şi de diseminare a scenariilor de aplicat în momentele în care se va ajunge, prin iniţierea intenţionată sau aleatorie a unor evenimente declanşatoare, la configuraţii de acel tip. Probabil ambele şi chiar mai multe.
Astăzi am să vă prezint aici, foarte pe scurt, urmând să revin într-o analiză mai amplă a situaţiei pe care am şi o voi descrie, la două astfel de discuţii/dezbateri/previziuni.
Prima este un raport extrem de relevant, publicat fix cu un deceniu în urmă de Fundația Rockefeller, unul dintre principalii finanțatori ai eugeniei, educaţiei sexuale, ideologiei genului, şi creatori de OMG-uri (organisme modificate genetic), printre altele.
Raportul în cauză are titlul „Scenarii pentru viitorul tehnologiei și al dezvoltării internaționale” şi a fost publicat în mai 2010 în cooperare cu Global Business Network a futurologului Peter Schwartz. Raportul contine 4 diferite scenarii de viitor al omenirii afectate de o pandemie, dezvoltate de Schwartz şi compania. Primul scenariu poartă titlul şocant, LOCK STEP (BLOCADA/DICTATURA): O lume cu un control guvernamental mai strict și cu o conducere mai autoritară, cu inovare limitată și o tot mai mare împotrivire din partea cetățenilor. Interesant şi cunoscut, nu?
Scenariul Schwartz afirmă: În 2012, pandemia pe care lumea o anticipase de ani de zile a lovit în sfârșit. Spre deosebire de H1N1 din 2009, această nouă tulpină de gripă – provenind de la gâștele sălbatice – a fost extrem de virulentă și mortală. Chiar și naţiunile cel mai bine pregătite pentru o pandemie au fost rapid copleșite atunci când virusul s-a răspândit în întreaga lume, infectând aproape 20% din populația mondială și ucigând 8 milioane în doar șapte luni… El continuă: Pandemia a avut, de asemenea, un efect mortal asupra economiilor: Mobilitatea internațională atât a persoanelor, cât și a bunurilor s-a blocat, afectând grav industrii precum turismul și întrerupând lanțurile de aprovizionare globale. Chiar și la nivel local, clădirile de magazine şi de birouri,în mod normal pline de freamăt sunt goale luni de zile, fără angajați și clienți.
...... Cu toate acestea, câteva țări s-au descurcat mult mai bine – în special China. Impunerea
și aplicarea rapidă de către guvernul chinez a carantinei obligatorii
pentru toți cetățenii, precum și închiderea imediată și aproape ermetică
a tuturor granițelor au salvat milioane de vieți, stopând răspândirea
virusului mult mai devreme decât în alte țări și permițând o redresare
mai rapidă după pandemie.
Guvernul
Chinei nu a fost singurul care a luat măsuri extreme pentru a-și
proteja cetățenii de riscuri și expunere. În timpul pandemiei, liderii
naționali din întreaga lume și-au impus autoritatea și au impus reguli
și restricții, de la purtarea obligatorie a măștilor de față la
verificarea temperaturii corpului la intrările în spații comune, cum ar
fi gări și supermarketuri. Chiar și după ce pandemia s-a estompat,
controlul și supravegherea mai autoritară a cetățenilor și
activităților
acestora au rămas în vigoare și chiar s-au intensificat. Pentru a se
proteja de
răspândirea problemelor din ce în ce mai globale – de la pandemii și
terorism transnațional la crize de mediu și la creșterea sărăciei –
liderii din întreaga lume au trecut la o conducere autoritară.”
A doua discuţie/profeţie/dezbatere este un film al Pentagonului, produs pentru acesta în 2014 de o entitate care se doreşte anonimă, parte a unui curs de “Advanced Special Operations Combating Terrorism” oferit de "Joint Special Operations University" (JSOU), pentru o lecție despre “The Emerging Terrorism Threat.” JSOU funcţionează sub conducerea "U.S. Special Operations Command", organizaţia umbrelă pentru cele mai multe trupe de elită ale SUA.
Filmul se numeşte “Megacities: Urban Future, the Emerging Complexity”, are 5 minute şi ne prezintă un posibil viitor la nivelul anului 2030, în care principala provocare de securitate sunt mega-oraşele, spaţii pentru care, se spune în el, armata nu este pregătită să faţă faţă unei serii lungi de ameninţări: „rețele criminale”, „infrastructură care nu corespunde standardelor”, „tensiuni religioase și etnice”, „sărăcire, mahalale”, „depozite de deșeuri deschise, canale de evacuare supraîncărcate” și „o masă tot mai mare de șomeri”. Lista, pe cât de sumbră, este însoţită de fotografii de străzi înfundate cu gunoaie, case îngriopate în deşeuri, aruncătoare de rocă mascate şi poliţişti anti-rebeliune, care se lupta cu protestatarii. Aceasta fiind realitatea prevăzută de producător, armata trebuie să ia măsuri pentru a-i face faţă. Iar realitatea pare că bate din nou ficţiunea şi scenariul şi vine, ca şi în cazul pandemiei lui Gates, mai repede decât era prevăzută. Asta dacă e chiar acea realitate sau doar o repetiţie generală cu spectatori.
Mai mult, filmul afirmă, fără ezitare, că „dezvoltarea va spori separarea tot mai mare dintre bogați și săraci”, că unii, puţini, se vor îmbogăţi tot mai mult, iar cei foarte mulţi vor sărăci. Şi nu e vorba numai despre state periferice, căci imaginile sunt şi din oraşe americane sau europene.
Interesant este că naratorul din spatele imaginilor ne anunţă că acesta este singurul viitor care ne aşteaptă - adică şi polarizarea şi ameninţările din megapolisuri, deci şi pregătirea armatei pentru a interveni decisiv în acestea, şi că nu este nicio posibilitate de a fi altfel.
Sunt tot mai multe elementele care conduc către ideea că ceea ce se întâmplă acum în oraşele americane este parte a unui scenariu complex de creare a anarhiei, divizare şi enclavizare, distrugere economică - blocarea oraşelor şi distrugeri ale revoltelor care urmează după blocarea şi distrugerile pandemiei - practic o permanentă blocare, din care să reiasă necesitatea unui regim autoritar care să folosească toate mijloacele tehnice noi ce-i stau la îndemână.
Adică starea de urgenţă, de necesitate, de asediu, instituirea legii marţiale ca noul cadru zilnic al existenţei noastre
A doua discuţie/profeţie/dezbatere este un film al Pentagonului, produs pentru acesta în 2014 de o entitate care se doreşte anonimă, parte a unui curs de “Advanced Special Operations Combating Terrorism” oferit de "Joint Special Operations University" (JSOU), pentru o lecție despre “The Emerging Terrorism Threat.” JSOU funcţionează sub conducerea "U.S. Special Operations Command", organizaţia umbrelă pentru cele mai multe trupe de elită ale SUA.
Filmul se numeşte “Megacities: Urban Future, the Emerging Complexity”, are 5 minute şi ne prezintă un posibil viitor la nivelul anului 2030, în care principala provocare de securitate sunt mega-oraşele, spaţii pentru care, se spune în el, armata nu este pregătită să faţă faţă unei serii lungi de ameninţări: „rețele criminale”, „infrastructură care nu corespunde standardelor”, „tensiuni religioase și etnice”, „sărăcire, mahalale”, „depozite de deșeuri deschise, canale de evacuare supraîncărcate” și „o masă tot mai mare de șomeri”. Lista, pe cât de sumbră, este însoţită de fotografii de străzi înfundate cu gunoaie, case îngriopate în deşeuri, aruncătoare de rocă mascate şi poliţişti anti-rebeliune, care se lupta cu protestatarii. Aceasta fiind realitatea prevăzută de producător, armata trebuie să ia măsuri pentru a-i face faţă. Iar realitatea pare că bate din nou ficţiunea şi scenariul şi vine, ca şi în cazul pandemiei lui Gates, mai repede decât era prevăzută. Asta dacă e chiar acea realitate sau doar o repetiţie generală cu spectatori.
Mai mult, filmul afirmă, fără ezitare, că „dezvoltarea va spori separarea tot mai mare dintre bogați și săraci”, că unii, puţini, se vor îmbogăţi tot mai mult, iar cei foarte mulţi vor sărăci. Şi nu e vorba numai despre state periferice, căci imaginile sunt şi din oraşe americane sau europene.
Interesant este că naratorul din spatele imaginilor ne anunţă că acesta este singurul viitor care ne aşteaptă - adică şi polarizarea şi ameninţările din megapolisuri, deci şi pregătirea armatei pentru a interveni decisiv în acestea, şi că nu este nicio posibilitate de a fi altfel.
Sunt tot mai multe elementele care conduc către ideea că ceea ce se întâmplă acum în oraşele americane este parte a unui scenariu complex de creare a anarhiei, divizare şi enclavizare, distrugere economică - blocarea oraşelor şi distrugeri ale revoltelor care urmează după blocarea şi distrugerile pandemiei - practic o permanentă blocare, din care să reiasă necesitatea unui regim autoritar care să folosească toate mijloacele tehnice noi ce-i stau la îndemână.
Adică starea de urgenţă, de necesitate, de asediu, instituirea legii marţiale ca noul cadru zilnic al existenţei noastre
