Nu despre Trump e vorba. Big Money, Big Tech, BigPharma and Co ne arată ciomagul cu care ne vor frânge spatele, prea drept, şi ne vor sparge capetele, prea independente!

Ceea ce i se întâmplă acum lui Trump - reţelele îl interzic permanent, băncile nu mai fac afaceri cu firmele lui, marile corporaţii au îngheţat donaţiile pentru republicanii care i-au luat partea contestând rezultatul alegerilor, sunt îngheţate tranzacţiile cu firmele lui, terenul lui este scos din circuitul de golf, pare greu de crezut. Desigur, dacă nu ai urmărit cât de cât ceea ce se întâmplă în lume şi în SUA, în primul rând, şi dacă nu ai făcut acest lucru cu surse diferite şi alternative de informaţii. Voi, cei care citiţi acest text, sunteţi printre cei informaţi aşa că detaliile pe care am să vi le dau mai jos nu vă vor surprinde. Dar nu asta vreau să vă transmit prin acest text, ci ceva mult mai important. Pentru reamintire, mai întâi,  o listă cu cele mai importante companii implicate în sabotarea/pedepsirea lui Trump şi a susţinătorilor săi:

Twitter, Facebook, Stripe, o companie de servicii financiare și software, Amazon.com Inc, General Electric Co, Dow Inc, AT&T Inc, Comcast Corp, Verizon Communications Inc, American Express Co, Airbnb Inc, Cisco Systems Inc, Best Buy Co Inc, and Mastercard Inc, Hallmark Cards, Marriott International, Shopify, Deutsche Bank, cel mai important creditor al lui Trump, Commerce Bank, JPMorgan Chase, Citigroup, Goldman Sachs și Morgan Stanley, compania de gestionare a investițiilor Blackrock, compania de consiliere în investiții Vanguard Group, Copper giant Freeport-McMoRan Inc, Ford Motor Co, Microsoft Corp, American Airlines, Alphabet Inc’s Google, Facebook Inc, Goldman Sachs, BP Plc, Smithfield Foods Inc, Union Pacific Corp, Late Monday, Northrop Grumman etc.

Professional Golfers' Association of America (PGA) şi-a anunţat planurile de a întrerupe legăturile cu președintele, prin mutarea campionatului său din 2022 departe de terenul de golf Trump’s Bedminster din New Jersey.

Acum, dacă aţi urmărit, cum spuneam, cât de cât viaţa internaţională şi citiţi această listă - ce cuprinde numai o parte dintre "torţionarii" lui Trump şi ai colegilor lui republicani, veţi trage concluzia că lucrurile stau grav pentru Trump: Ia uite ce i-au făcut dacă a cutrezat să ridice capul, să spună lucrurilor pe nume!

Dar dacă nu este vorba despre Trump, pe care eu îl bănuiesc parte a jocului (voi reveni cu o analiză dedicată lui în întregime), dacă altcineva este ţinta acestei expresii de forţă, de neconceput cu numai câţiva ani în urmă?

Oricare ar fi rolul lui Trump în acest halucinant spectacol, este  vorba de un mesaj clar despre cine e stăpânul:

NOI CONDUCEM OSTILITĂŢILE, ADICĂ GUVERNELE, DECI LUMEA!

şi că destinatarul acestuia suntem noi toţi, cei conştienţi, cei semi-conştienţi şi chiar cei inconştienţi, dar dintre care unii ar  putea să se mai trezească, sub şocul schimbărilor dramatice prin care trece lumea şi viaţa fiecăruia dintre noi.

Dragilor, bunii şi dragii mei prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi, treji sau somnolenţi, nu despre Trump e vorba: Big Money, Big Tech, BigPharma şi toate celelalte Big-uri ne arată ciomagul cu care ne ameninţă că ne vor frânge spatele prea drept, şi ne vor sparge capetele, prea independente. 

Mesajul ni se adresează tuturor şi în primul rând celor care ar mai avea de gând să conteste (în mod real, nu înscenat) această NOUĂ ORDINE locală şi mondială, posibililor lideri, posibilelor grupuri de iniţiativă şi acţiune civice şi politice. 

Şi, să ştiţi că indivizii ăştia nu glumesc. Nu glumesc deloc pentru că vorbim despre aceeaşi putere întunecată care a ucis sute de milioane de oameni în ultimele secole în revoluţii, războaie locale şi mondiale, lovituri de stat, epidemii şi pandemii controlate, încurajarea uciderii pruncilor nenăscuţi şi multe alte grozăvii diavoleşti. 

Varianta lor la libertate, asumare conştientă a destinului, întrajutorare, respect, iubire, generozitate, altruism, o lume aşezată sub credinţa în Dumnezeu şi în dialog viu şi permanent cu Acesta este: supunere totală, absolută, sclavie necondiţionată faţă de prinţul urii, distrugerii şi haosului. Cel despre care Albert Pike, maestrul absolut al Ritului Scoţian spunea în 1889:

"Da, Lucifer este Dumnezeu, şi, din nefericire, AdonaI este de asemenea Dumnezeu. Căci legea eternă este că nu există lumină fără umbră, nici frumusețe fără urâțenie, nici alb fără negru, căci absolutul poate exista doar ca doi zei…adevărata și pura religie filozofică este credința în Lucifer, egal cu Adonai; dar Lucifer, Dumnezeul luminii și Dumnezeul binelui, se luptă pentru umanitate împotriva lui Adonai, Dumnezeul întunericului și răului.”

Aşa că, cumpătaţi, vă rugaţi şi decideţi dacă veţi fi striviţi cu pliciul de muşte, ca sclavi-viermi lobotomizaţi, sau veţi lupta pe baricadele apărării iubirii, frumosului, bunătăţii, adevărului, omului. Iar dacă alegeţi lupta nu trebuie să anunţaţi pe reţele. Uitaţi-vă în jur, scrutaţi-vă prietenii, cunoştinţele, personajele cu ceva vizibilitate, care par a gândi la fel, aflaţi-le istoricul, încercaţi să stabiliţi dacă sunt real bine-intenţionate sau sunt momeli, acoperiţi, urmăriţi-le o vreme faptele şi vorbele; apoi, cu cei drepstătători, luaţi legătura, începeţi a gândi împreună şi a-i căuta pe alţii. Mai departe veţi găsi singuri drumul!
Dar, desigur, un telefon pentru o lămurire, o întîlnire pentru o discuţie mai aplicată, nu deranjează! Dimpotrivă!

 

Vreţi să trăiţi veşnic? Fără bănci, crize, războaie, globalişti, viruşi, terorişti?

Din Grădina Raiului - tablou de Anca Bulgaru

Încercăm, pînă la Înviere, o sumară tâlcuire a Postului Paştilor călăuziţi fiind de omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur şi de cartea “Postul cel Mare” a lui Alexander Schmemann. Astăzi despre învăţăturile celei de-a treia duminici, din cele cinci, care pregătesc intrarea în post.
Judecata
Pericopa evanghelică a Duminicii Lăsatului sec de carne ne vorbeşte despre Înfricoşătoarea judecată, acel timp când Noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecăţii lui Hristos, ca să ia, fiecare după cele săvârşite prin trup, ori bine ori rău (II Cor. 5, 10). Psalmistul ne-a anunţat cu mult timp în urmă încă despre voia lui Dumnezeu: Mustrate-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale, iar la judecată, goi, fără chipurile mincinoase cu care ne preumblăm prin lume, vom fi însoţiţi numai de bunele şi relele noastre. Unul se va lua, altul se va lăsa” (Mt. 24, 40); unul va merge spre lumina lui Hristos, pentru neîncetata şi fără capăt “bună schimbare, altul va coborî în întunericul îngheţat al potrivnicului Domnului. Iar iadul va fi pentru unul infernul în care a crezut şi pe care l-a hrănit în viaţa sa sau nimicul, în măsura în care în viaţă nu a crezut în nimic. Fiecăruia după cum a crezut şi a făcut.
…iubirii
 
Traducând parabola, Schmemann ne spune însă şi care este etalonul aceastei judecăţi, care va fi măsura divină: iubirea – nu numai o simplă preocupare umanitară, ci iubirea concretă şi personală pentru cel de lângă mine, oricine ar fi, pe care Dumnezeu a făcut să-l întâlnesc în viaţa mea… Pentru că, într-adevăr, ce este dragostea dacă nu acea putere tainică ce transcede întâmplătorul şi exteriorul din celălalt – prezenţa sa fizică, treapta socială, originea etnică, capacitatea intelectuală – şi ajunge la suflet, unica rădăcină personală a fiinţei umane, partea divină din el? … Nu există iubire impersonală pentru că iubirea este minunata descoperire a persoanei în om, a unicului şi personalului în comun şi general…
Pentru Schmemann, iubirea creştină este opusul activismului social în care acţionează nu atât iubirea cât datoria, al cărei obiect nu este persoana, ci individul, o unitate abstractă a unei la fel de abstracte umanităţi. Activistul îşi proiectează acţiunea în viitor, acţionând în numele dreptăţii, ordinii, fericirii şi pentru realizarea lor în timp ce iubirea se manifestă acum. Pentru binele comun viitor, al grupului sau umanităţii, persoana poate fi, şi adesea este, sacrificată.
Creştinismul cuprinde responsabilităţi atât faţă de persoană, cât şi faţă de lume dar în ceea ce priveşte persoana responsabilitatea revine în primul rând creştinului. În relaţia lor cu ceilalţi, oamenii pot fi: duşmănoşi, indiferenţi, “salvatorii lumii” şi iubitori de aproapele. Primele două categorii vor repeta povestea bogatului dispreţuitor faţă de suferinţele sărmanului Lazăr de la poarta sa şi vor ajunge să zică, după moarte şi judecată, ca şi bogatul: Trimite pe Lazăr, să-şi întindă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba mea cea învăpăiată.
Cei din a treia categorie trebuie să aibă grijă: Nu toţi suntem chemaţi să lucrăm pentru umanitate, cu toate acestea fiecare dintre noi a primit darul şi harul iubirii lui Hristos. Sub aşteptarea destinului exemplar, a chemării umanităţii, se poate ascunde fie trufia, fie lenea şi indiferenţa, iar ei riscă să ajungă foarte aproape de primii.
În fine, cei din a patra categorie sunt cei pentru care se deschide limpede calea către viaţa cea veşnică. Nici drumul lor nu este însă lin pentru că este presărat cu mulţime mare de ispite menite a-i abate, până în ultima clipă, din cale.
 
Fiecare a primit darul şi harul iubirii lui Hristos, fiecare are nevoie de iubirea personală. Lipsa ei distruge vieţi, aduce foamete şi mizerie, boală şi suferinţe; flămândul, bolnavul, întemniţatul pe nedrept sunt lângă noi, rezultat al răcirii noastre, al refuzului de a ne face responsabili de darul iubirii primit de la Hristos. Dar chiar dacă am acceptat sau nu această responsabilitate, chiar dacă am iubit sau am refuzat să iubim, vom fi judecaţi.
 
Întrucât unuia dintre aceştia prea mici fraţi ai Mei aţi făcut, Mie aţi făcut.