Dragă prietene,
Tu, un om cu bun simţ, onest, educat, cu valori şi
norme morale corecte, cu împliniri profesionale, cu deschideri spirituale, cu
opţiuni şi acţiuni guvernate, cel puţin parţial, de interesul pentru binele
aproapelui, care spui:
„Nu ştiu ce e în politică. Habar nu am cine sunt
unii sau alţii, ce vor ei, ce fac. Toţi sunt la fel. Nu mă interesează pentru
că politica e murdară, coruptă şi corupătoare, distructivă. Dacă te atingi de
ea, te îmbolnăveşti.”
Sau tu, care eşti cu aceleaşi calităţi şi, în plus,
eşti şi informat asupra curenţilor (majoritar) distructivi din societate induşi
prin intermediul celor în acest moment în politică, dar spui:
„Nu vreau să fac politică, e calea spre pierzanie,
lupt din afara ei pentru că politica e o murdărie. Nu ai nicio şansă să scapi.
Facem organizaţii, să facem o mişcare de mase să schimbăm lucrurile, să
schimbăm clasa politică.” (Cu cine? Cum?)
Sau tu, care declari cu mândrie că refuzi orice
contact, chiar şi unul de informare, cu politica. Care te crezi, astfel,
dintr-o altă clasă, special şi comunici lucrul acesta cu aplombul celui care se
ştie deosebit. Sau tu, care te crezi protejat de efectele ei nocive, chiar dacă
comentezi nemulţumit unele şi altele.
Ţie mă adresez astăzi prin acest text.
(Nu mă adresez însă acelora, foarte mulţi, din
păcate, poate cei mai mulţi, interesaţi doar de propria persoană, indiferenţii,
mulţumiţi (foarte rar, căci întotdeauna ceea ce ar merita ei este mult mai mult
decât ceea ce primesc, sau îşi însuşesc fără probleme morale), sau nemulţumiţi
de ce se întâmplă în politică funcţie de propriile beneficii. Sau celor care
sunt interesaţi, oricum s-ar schimba guvernele, consiliile judeţene sau
primăriile, doar pentru a avea oameni de legături cu care să-şi facă
interesele. Nu mă adresez lor căci acelora nu am ce să le spun. Îi las în seama
lui Dumnezeu (căci numai El îi poate aduce la luminare), Care are grijă de noi
toţi, adică şi de ei.)
Poziţiile celor cărora mă adresez sunt croite de o
neînţelegere a ceea ce este politica, pe care o văd doar prin prisma (concretă,
reală, ca acţiune, dar falsă atunci când este folosită cu multă perfidie ca mijloc de propagan pentru a pune o ştampilă
degradantă pe actul politic în sine)
a celor care se folosesc de politică pentru motive personale. Dar politica nu
este altceva decât administrarea vieţii comune a unui grup: comună, sau ţară,
uniune de state, federaţie. Adică administrarea şi a vieţii fiecăruia dintre
noi parte a acelui grup. Politica nu a fost inventată ieri; nouă este doar
forma ei de administrare actuală a treburilor publice prin partidele, care
reprezintă, în final (imensa lor majoritate), interesele unui segment redus de
oameni (asta nu înseamnă că nu pot fi şi partide dedicate binelui celor mulţi).
Partide pe care mafia banca-financiară globalistă, cea care lucrează cu mult
spor la noua ordine mondială bazată pe tipul de societate fără Dumnezeu şi
împotriva lui Dumnezeu, le-a inventat în urmă cu câteva sute de ani şi care au
înlocuit treptat vechile sisteme de conducere şi administrare de extracţie
aristocratică, regatele. Pentru a justifica schimbarea, prin oamenii plătiţi de
această mafie, s-a construit şi baza teoretică necesară: ideologiile,
doctrinele, aş-zisele ştiinţe politice. Şi tot mafia anticreştină a construit încă
o componentă esenţială scopurilor sale, şi prin care face schimbări şi conduce astăzi
lumea în mod difuz, dar deosebit de concentrat, după cum vom vedea în
următoarea analiză: aşa-zisa societate civilă.
Procedând aşa, dezertând de pe câmpul de luptă, faci
exact voia celor care organizează şi reorganizează lumea „după pohta ce-o
pohtesc”. Care vor să conducă cât mai din umbră, cât mai difuz, cât mai din
spatele vălurilor magice coborâte peste lume. Care vor să ne taie speranţa,
implicarea, să ne dilueze până la anihilare voinţa, spiritul de sacrificiu
pentru aproapele, pentru cei care vor veni după noi.
Politica ne croieşte viaţa socială şi ne afectează
grav viaţa interioară; spune-mi că nu e aşa! Şi dacă nu ne interesează prea
mult viaţa personală, măcar să ne gândim, cei ce ne considerăm creştini, că politica
croieşte viaţa aproapelui nostru, şi că noi, urcaţi pe piedestalul perfecţiunii
noastre refuzăm să ne implicăm, iar anticriştii din mafia bancar-financiară
globalistă sunt foarte mulţumiţi. Au, carevasăzică, un profit social-politic
maxim. Noi ne dăm deoparte de pe câmpul de luptă, ei nu.
Avem deci următoarea situaţie: pe tine nu te
interesează politica, o refuzi, o excluzi dintre preocupările tale, chiar şi
dintre cele periferice, ai blamat-o definitiv şi ai scos-o definitiv din viaţa
ta. Dar tu numai crezi, te amăgeşti, te droghezi cu gândul că ai scos-o. Pentru
că dacă pe tine nu te interesează o politică, perfect posibilă, pentru oameni
şi nu împotriva lor, pe ea (pe cei pe care îi laşi să o facă) o interesează
persoana ta; ea este de fapt în afara ta
tot ceea ce trăieşti în societate zi de zi, ceas de ceas. Politica mafioţilor
anticrişti este interesată de tine: ea e interesată de cum gândeşti, de ce
vrei, de cum te poate mulţumi mai ieftin şi folosi mai complet, de cum să
stoarcă din tine energiile şi posibilităţile tale de prelucrare a informaţiilor
fără să te opui, de cum să te mintă, amăgească, iluzioneze, hipnotizeze ca să
facă cu tine ce vor făptuitorii ei. Pentru că în spatele politicii au fost,
sunt şi vor fi întotdeauna oameni.
Politica nu este un joc murdar, o punere hidoasă în
scenă, un produs al iadului definitiv şi revocabil putred şi putrefiant, decât
dacă acesta este sensul pe care îl primeşte. În sine, politica este, reiau că
să fie clar, administrarea vieţii tale în comunitate. Dacă nu te implici tu, se
implică cei care întotdeauna dau din coate; cei care vor să profite de
ceilalţi; cei fără „prejudecăţi morale”; cei mistuiţi de patima puterii; cei
care se aliniază şi fac lucrarea răului şi nu a Binelui; cei care au dus la
abatoare sute de milioane de semeni cu rânjete de satisfacţie şi de dispreţ;
cei care nu dau niciun scuipat de pielea ta, pe viaţa ta; cei care te vor
prost, neimplicat, neinformat, dezinformat, manipulat, sclav pe vecie, fiinţă
umană decăzută sub orice nivel comparabil din lumea înconjurătoare; cei care te
mint, te amăgesc, te aşează sub magie, te folosesc fără niciun scrupul.
Şi iarăşi reiau: poate că nu eşti interesat pentru
tine, poate că consideri un efort prea mare, o pierdere de demnitate şi de
strălucire prea mare să te implici pentru tine: ca să nu mai bombăni, să nu mai
fii nemulţumit, să nu mai fii pus în situaţia de a-i judeca pe „unii” care fac
politică doar atunci când ceva te atinge pe tine; să nu mai judeci
nediferenţiat, la grămadă, să ştii care sunt – dacă sunt – aliaţii, prietenii
de acolo şi care duşmanii feroci, gata să-ţi ia şi ultima bătaie de puls şi
ultima licărire de lumină din sufletul tău pentru interesele lor.
Dar ce sens are viaţa asta dacă nu este trăită
pentru ceilalţi; cum îţi poţi câştiga mântuirea dacă nu prin ceilalţi; cum poţi
da mărturie pentru Dumnezeu dacă nu prin jertfă. Dacă nu pentru tine, merită să
fii interesat şi să te implici pentru ceilalţi: ai tăi din familie, pe care nu
vei putea să-i aperi dincolo de sacrificiile pe care le faci pentru ca ei să se
simtă bine; pentru prietenii tăi; pentru acei oameni necăjiţi, suferinzi,
dezorientaţi, pierduţi, eşuaţi prematur în lupta pentru existenţă; pentru
copiii nenăscuţi care au tot mai puţine şanse de a se naşte, pentru copiii
născuţi care au tot mai puţine şanse de a avea o copilărie şi nu o lungă
perioadă de angoase, coşmaruri, tragedii sexuale; pentru copiii, bătrânii,
bolnavii aşa-zis incurabili, oameni care nu vor să moară dar sunt eutanasiaţi
cu forţa pentru a nu fi lăsaţi să sufere; pentru toate lucrurile bune,
frumoase, încântătoare care sunt posibile, dar care ne sunt interzise tot mai
mult, căci trebuie definitivată construcţia unei lumi a iadului.
Te rog, în primul rând, să ai în vedere implicarea conştientă
şi luminată în politică pentru a-ţi susţine valorile şi principiile în favoarea
semenilor tăi. Partidele nu sunt numai rele, ele pot să fie şi bune, curate,
jertfelnice pentru oameni, căci ele din oameni sunt făcute. Dacă sunt numai oamenii
anticriştilor, nu e nicio speranţă; dacă sunt din oameni ca tine, totul e
posibil.
Asta nu înseamnă că e musai să fii participant
direct la politică (deşi nu ar fi rău de loc), ci măcar să accepţi să fii
interesat, să cauţi informaţii, să încerci să le judeci şi să te limpezeşti. Să
încerci să ai imaginea de ansamblu, căci dacă ai tabloul întreg înţelegerea ţi
se luminează şi poţi să-ţi explici orice detaliu; este şi sfera ta de protecţie
împotriva manipulării.
Dacă chiar nu ai timp, caută-ţi o călăuză, un
personaj cunoscător în materie, judecă-l după ceea ce spune şi susţine în
comparaţie cu ceea ce face, cu ceea se întâmplă în jurul nostru, după felul în
care este schimbată lumea, şi dacă îl găseşti de încredere, consultă-l aşa cum ai
consulta pe probleme de sănătate un medic, sau pe cele spirituale un duhovnic.
Şi dacă după toate astea nu te-am convins, nu te-am
deplasat nici cu un milimetru, să ştii că nu am să renunţ. Nu am să tac. Voi
reveni. Voi continua să strig la tine poate mă vei auzi şi vei fi de acord să
te opreşti, să faci apel la dumnezeiasca raţiune din tine şi să accepţi, să înţelegi,
apoi să te deschizi şi să te implici.
Şi nu uita: Cu noi este Dumnezeu!
