Guvernul bolşevico-nazist Iohannis pregăteşte omorârea pensionarilor în lagăre de concentrare şi exterminare

 Pentru echilibrarea bugetului: căci vine o cădere economică (zice agenţia Fitch de 6 %, probabil de cel puţin 10 %) şi şefii de afară ne cer tributul, şi tunurile mafioţilor interni de la conducere au nevoie de multă, multă muniţie, iar bugetul de la pensii este numai bun pentru aceste destinaţii;

Şi, probabil, inspiraţi de decesele masive din azilele de bătrâni, casele de sănătate/îngrijire/sanatoriile din Europa (între 47 % şi 52 % din totalul deceselor, adică peste 45.000 - vezi date aici) SUA (în jur de 4000 de decese - vezi date aici) şi din Marea Britanie (către 7000 de decese, vezi date aici), datele fiind, în mare măsură, incomplete atât prin dificultatea strângerii lor, la o asemenea mărime de populaţie, cât şi prin faptul că sunt de acum o săptămână; 

"Guvernul meu" Iohannis-Orban anunţa, în urmă cu 4 zile, prin gura ministrului sănătăţii, că are în vedere ridicarea din casele lor şi închiderea în locaţii comune - hoteluri zicea el, dar probabil că şi cămine, cazarme, barăci, primele nefiind suficiente - a tuturor persoanelor de peste 65 de ani. Detalii aici.

Iar odată adunaţi la loc, mâna întâmplării sau a "întâmplării" ar fi adus în lagăr virusul şi acesta ar fi făcut o triere substanţială. Ca să nu mai vorbim de "tratamentele" lui Cercel, care, zice el, nu au dat rezultate la toţi pacienţii, dar nu ne spune ce s-a întâmplat cu cei pe care a făcut, probabil în numele Big Pharma, experimente.

Astăzi, ministrul neagă şi spune că de fapt este ideea lui Streinu Cercel - ceea ce, la cât de nociv este personajul cu pricina nu ar fi de mirare - dar la momentul interviului de la Realitatea TV, Tătaru afirma că "ei", guvernul, adică, s-au gândit la această variantă. Dar fie că au vrut să o pună în aplicare, fie că doar au discutat prezumtiv despre această măsură, numai faptul de a se fi gândit este un lucru odios, o dovadă a comportamentului plin de cinism, lipsă de compasiune, iresponsabilitate, ticăloşie al acestor aşa-zişi guvernanţi, care ar fi şi vor fi în viitor în stare să extermine fără nicio tresărire mari părţi ale populaţiei, Ca să nu mai vorbim că AU ŞI DISCUTAT DESPRE EA. Deci, dacă nu ar fi fost imposibil practic, ar fi trecut la aplicarea ei.

Continuarea samavolniciilor şi abuzurilor fără egal ale binomului preşedinţie-guvern are loc pe fondul unei campanii mincinoase despre creşterea progresivă a numărului de cazuri, ei lăsând să se înţeleagă că sunt tot mai mulţi îmbolnăviţi şi tot mai multe victime zilnic, când de fapt sunt tot mai puţine. Dar, evident, numărul total de cazuri creşte prin adăugarea celor noi.

Iată în acest sens comentariul şi graficul lui Varujan Vosganian postate ieri pe pagina de fb:
Cristos a înviat! Și iată încă o veste dătătoare de speranță:
cu 328 de cazuri noi de contaminare, suntem în continuare pe panta descendentă a epidemiei. Modelarea pe care am prezentat-o ieri se verifică și azi, după cum se poate vedea.
Iohannis spune: „suntem într-o curbă ascendentă”. Tătaru spune: „Suntem într-o creștere progresivă”. Amândoi manipulează, induc panică, pentru că ei ne vorbesc despre numărul total care, adunându-se zilnic, e normal să crească. Dar singura cu adevărat importantă e evoluția zilnică, despre care autoritățile nu suflă o vorbă. Atât în ce privește decesele, cazurile noi și cazurile critice, nu suntem în nicio creștere și graficul de mai jos o arată.
Nu știu ce va fi mâine, dar azi e corect să spui ce e și darul pe care ni l-au făcut cele trei zile ale Golgotei și Învierii este că nivelele zilnice ne îndreptățesc să sperăm că la jumătatea lui mai vom ieși din izolare.

Minciuna, reprimarea brutală a oamenilor, anularea drepturilor şi libertăţilor, regimul penitenciar extins, lagărele de exterminare sunt elemente comune regimurilor bolşevice şi naziste. Singura diferenţă dintre ele este că bolşevicii s-au îndreptat în primul rând împotriva propriului popor, în timp ce naziştii împotriva alogenilor. Aşa s-a ajuns ca în statele foste comuniste să fi fost peste 100 de milioane de vicdtime ale dictaturii bolşevice.
Cu probabilele morţi cauzate de izolarea îndelungată a populaţiei, de interzicerea ieşirii în parcuri sau la iarbă verde în jurul localităţilor - acum când, ieşind din iarnă, corpul nostru are nevoie de soare şi aer curat mai mult decât de orice -, a depresiilor, celorlalte maladii care nu mai apucă să fie tratate, a victimelor crizei economice masive în care am intrat şi, peste toate, prin suprimarea programată a persoanelor de peste 65 de ani, fie blocate în case încă multe luni, fie adunate în coteţele autorităţilor, România este pe cale să stabilească un trist record, depăşindu-l poate chiar pe cel al primilor 20 de ani de comunism.

Bolşevicii, procurorii, securiştii şi miliţienii de ieri şi de azi

 
Nu ştiu câţi dintre cei care citiţi aceste rânduri şi sunteţi prezenţi regulat în dezbaterile noastre aţi trăit înainte de 1989 şi mai ales înspre anii '50-'60. Probabil puţini. Nici eu nu am prins vremurile de teroare şi genocid împotriva propriului popor de la începuturile "minunatei" societăţi comuniste. Am început să deschid ochii în înţelegerea realităţii şi discernerea adevărlui de impostura grotească şi criminală doar după anii de început ai deceniului 7. Dar am trăit acea tensiune permanentă, acea limitare permanentă, acel spectacol permanent al unei pretinse realităţi, o minciună, o mascaradă, un  cacofonic simulacru de adevăr.

Am citit totuşi, suficient, am înţeles totuşi suficient din mărturiile unora sau altora, din documente, din relatări, pentru a avea o imagine mai apropiată de adevăr a lumii din perioada 1944-1964, mai ales a perioadei de început.


Avem, de asemenea, imaginea lumii de astăzi şi a României de astăzi. Şi această imagine multi-D a perioadei de acum, se dovedeşte plină de detalii mult îngrijorătoare, căci teribil de asemănătoare cu detalii ale tabloului de acum 67-75 de ani. Este vorba despre calitatea umană a celor care din politică, servicii, poliţie, procuratură, făuresc (mai corect, siluesc din nou) traseul societăţii româneşti şi decid asupra destinelor individuale.
Cu oleacă de spoială în plus, dată de diplome luate fără prea mare chin la şcoală, târziu şi neclar la facultate, de unde licenţe şi doctorate plagiate, uşor şi la grămadă în aşa-zise formule de educaţie post-universitară de securitate, de parteneriat strategic, de integrare de diverse soiuri, politicienii, procurorii şi lucrătorii din servicii şi poliţie de azi, priviţi cu mai mare  şi mai scrupuloasă atenţie, sunt de fapt, în cea mai mare parte, de aceeaşi factură intelectuală şi morală cu cei din anii de început ai comunismului.

Aceeaşi obedienţă faţă de şefi din afara României, aceeaşi precaritate intelectuală, educaţională, şi funcţională, aceeaşi aroganţă mitocănească, aceeaşi lipsă de bun simţ, de respect, de empatie, aceeaşi disponibilitate către jaful, fără remuşcări, a celorlalţi, aceeaşi brutalitate şi agresivitate, aceeaşi ţopârlănie, aceeaşi desconsiderare a omului, a vieţii, în afara sferei lor pesonale, în interiorul căreia fiecare dintre ei este soarele în jurul căruia se învârte universul. Şi, de aici, aceeaşi lipsă de măsură şi aceleaşi măsuri teroriste, dezumanizante, distructive, inumane şi anti-umane.

Evident că indivizi asemănători, puşi la butoanele unui stat vor  construi, ajutaţi fiind de mafia globalistă, mai precisa la ordinele mafiei globaliste, acelaşi timp de societate umană. Un lagăr, o colonie penitenciară de dimensiuni statale, un iad populat de fiinţe dezumanizate.

Evident că noi, ca buni creştini, trebuie să ne rugăm pentru ei: să ne rugăm ca Dumnezeu să-i ajute să se trezească, să înţeleagă, să se schimbe, să devină prieteni ai omului, nu duşmanii lui.

Dar la fel de evident este că, atunci când existenţa şi activitatea lor dăunează aproapelui meu, celorlalţi, urmaşilor noştri, trebuie să ne opunem, să contracarăm propaganda lor pernicioasă, să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă adevărul, să încercăm să le blocăm acţiunile de demolare a României. 

Lovitura de stat a comunism-hitlerismului în straie democrate.

 Vă propun în cele ce urmează, nesistematizat şi incomplet, pe baza situaţiei actuale dar şi a textelor şi amintirilor despre instaurarea bolşevismului şi a comunismului, pe de o parte, şi a nazismului, pe de altă parte, un mic ghid pentru desluşirea realităţii groteşti, aproape inimaginabile, în care ne găsim în România Europei anului 2012.

Statul suntem noi! - contestarea statului de drept sub argumentul prezenţei în instituţiile lui a oamenilor puşi de opoziţie, adică de duşmanii poporului.

Constituţia mamei lor de criminali sau Lovitura de stat în manieră democrată - modificarea Constituţiei pe calea forţei unei majorităţi parlamentare relative şi necalificate, în afara cadrul legal prevăzut pentru o astfel de modificare.

Legea e bună atât timp cât ne foloseşte nouă; dacă nu o schimbăm – legea e dispreţuită, considerată doar un mijloc pentru a-şi atinge scopurile.

Ura distrugătoare, insulta, invectiva, linşajul public (mediatic), înfierarea cu mânie populară – principalele mijloace pentru a cuceri, întări şi extinde puterea absolută asupra societăţii.

Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici şi uzine – calificarea oricărei critici, care li se adresează, drept rea-voinţă, ură viscerală, atentat la democraţie şi la popor.

Democraţia e la noi, voi sunteţi nişte ciocoi – orice fac ei este democratic şi numai democratic, şi oricum mult mai democratic decât orice altceva făcut de ceilalţi.

Opoziţia e necesară moartă, închisă sau afară din ţară -  ce altceva ar mai fi de spus.

Noi suntem poporul, voi duşmanii lui – tot ceea ce fac ei este 
indubitabil, dincolo de orice bănuială şi raţiune, pentru binele poporului, al cărui glas şi voinţă este, pe care a venit să îl slujească (chiar dacă acesta nu înţelege, nu ştie, nu vrea sau chiar refuză; în acest ultim caz poporul însuşi devine duşmanul poporului).

Noi acuzăm, nu gândim – acuzarea fără dovezi, căci acestea, se sugerează, sunt subînţelese acuzaţiei şi integrate acesteia fără a mai fi nevoie să fie probate practic – mai ales că ele sunt aduse de cei mai integri, mai devotaţi, mai inteligenţi, mai competenţi, mai responsabili fii (şi fiice) ai poporului.

Lupta permanentă, necruţătoare, cu toate mijloacele, împotriva terorismului – de exemplu, a securismului: vor acuza întotdeauna la ceilalţi presupuse practici şi acţiuni teroriste (securiste), mai cu seamă în momentele în care ei înşişi pun în operă astfel de practici, adică permanent.

Dreptatea e cu noi – ceea ce fac ei este întotdeuna drept, necesar, bun; ceea ce fac ceilalţi, opusul şi chiar mult mai rău.

Adevărul ne aparţine – iar atunci când îl schimbă de la o zi la alta o fac întotdeauna în numele lui şi pentru mai-binele poporului.

Ba pe-a mătii – răspunsul standard la orice altă idee, posibilitate, propunere, observaţie, critică.

Ai lor sunt îngeri, ceilalţi sunt demoni – greşelile lor, dacă totuşi sunt dovedite, sunt normale şi înduioşătoare erori umane, inerente unei lupte neîntrerupte pentru binele poporului; ale celorlalţi sunt grave păcate capitale pentru care nu merită niciun pic de înţelegere sau milă. Dovedirea unor greşeli este, totuşi, improbabilă, natura lor oarecum divină fiind mai presus de această slăbiciune omenească, iar cei care ar încerca o astfel de demonstraţie fiind, evident, nişte javre rău-intenţionate.

Miniuna - adevăr, neruşinarea - bună purtare, nesimţirea - bun simţ, hoţia – cinste, incompetenţa – profesionalism, incultura – doctorate şi lucrări ştiinţifice, ticăloşia – iubirea aproapelui – în virtutea acestor principii, hoţii sunt puşi paznici, mafioţii fac justiţia, criminalii devin victime ale umantarismului lor şi cu toţii sunt cel puţin eroii neamului.

Noi nu vrem puterea, noi ne jertfim pentru binele şi viitorul luminos al poporului.

Cine nu e cu noi e împotriva poporului!

Ceilalţi (opoziţia) sunt răi doar când sunt ceilalţi, când devin ei sunt buni.

Ciocu mic!

Rămâne să adăugaţi ceea ce credeţi că lipseşte, sau să îmbunătăţiţi ceea ce nu e prea fericit exprimat.