Cum nu apăreau semnale dinspre iubirea trădată, se părea că am forţat realitatea suprapunând ceea ce aş fi dorit să se întâmple peste realitatea mult mai mercantilă, şi că guvernatorul actual al României îşi păstrează, bine-mersi, stăpânii de dincoace şi de dincolo de ocean într-o cuvioasă armonie. Şi, dat fiind faptul că România este plină de stăpâni, ce se adapă de la ugerul ei încă plin, şi că încă mai e loc, adică mai sunt destule de jefuit, exploatat, distrus, inclusiv neamul românesc, posibil opozant, părea şi logic.
Iată că în ultimile trei zile, dincolo de ce ne transmite cancelaria guvernatorială de la Cotroceni, presa afiliată şi ongurile păpătoare de fonduri de la mafia financiar-bancară globalistă, dar şi de la statul român, par a se aduce în spectrul vizibil, oarece fisuri, nemulţumiri, avertismente adresate "eşuatului", conform analizei externe, preşedinte al României.
Este vorba despre cotidianul Der Spiegel, care, în ediţia sa online din 10.11.2019, adresată, deci, mai ales străinătăţii, adică şi României, îl seceră pe Werner de sub genunchii mereu expuşi ai consoartei sale întru cele casnice, cele excursii şi cele case, acestea din urmă luate, justiţia o spune, în mod necurat.
Dar staţi! Asta nu e totul. Ca şi cum ar dori să ajungă cât mai repede la cititorul român, Europa Liberă România, 11.11.2019 comentează şi exemplifică în limba română, cu extrase respectivul articol, scris de expertul pentru Europa de Est al Der Spiegel, deci nu de opozanţii români.
Cum voi pune aici linkurile către cele două, nu mă voi apuca să comentez textul sentinţei de "eşuat" , nici să includ fragmente din aceasta. Voi face, în schimb alte două comentarii.
În primul rând, un astfel de articol în acest cel mai important cotidian german, legat strâns de guvern, după cum s-a dovedit în situaţii anterioare - amintesc doar acoperirea agresiunilor sexuale ale migratorilor, culminînd cu cele de la Koln, de anul nou 2016 - nu este o întâmplare. Chiar dacă, să zicem, acum era un moment de interes, căci urmau alegerile. Interes oriunde altundeva decât la publicul german, aşa că articolul este scris clar cu bătaie în România. Pisica neagră arătată lui Iohannis este extrem de vizibilă.
Într-o decriptare asemănătoare, poate fi citită şi preluarea lui de către Europa Liberă în limba română, astfel ca analiza să ajungă cât mai repede şi uşor la destinatarii de facto.
Urmarea posibilă: dacă argumentele opozanţilor lui Iohannis şi dovezile clare privind implicarea în traficul de copii, acapararea tâlhărească de case şi jefuirea patrimoniului imobiliar şi funciar al judeţului Sibiu, prin acţiuni dincolo de lege, nu îi conving pe alegătorii săi, o astfel de judecată aspră s-ar putea să mai clatine ceva din soclul, pe care aceştia l-au aşezat. Mai ales dacă ea se repetă şi se amplifică.
La cele de mai sus am să mai adaug propunerea de a privi cu ceva atenţie fotografiile care însoţesc articolele pe cele două saituri, un mijloc de a comunica mai puternic, de multe ori, decât comentariul care urmează. Iar atunci când cele două se conjugă, efectul este, evident, încă mai penetrant.
Atunci când mesajul textului este unul de susţinere pentru personajul la care se face referire, imaginile sunt alese astfel încât să-l pună într-o lumină cât mai atrăgătoare, convingătoare, sprijinitoare. În cazul de faţă, avem două imagini care îl arată pe chiriaşul de la Cotroceni confuz, nesigur, oarecum încolţit şi agresiv, deloc carismatic, chiar ridicol.
Dacă forţez decriptarea acestor articole, după cum spuneam, funcţie de ceva secrete dorinţe personale, rămâne să aflăm din alte semnale, pe alte canale, din alte întâmplări.
Este evident însă că astfel de articole în ziua primului tur al alegerilor nu sunt un semn de bun augur pentru personajul de tristă realitate pomenit mai sus.
