Distrugerea programată şi controlată a tineretului pentru a avea o populaţie dezorientată, nepregătită pentru greu, fricoasă şi, deci, uşor de supus - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 7)

 

Textul care urmează şi care, prin titlul său, chiar mai sugestiv în acest sens în engleză, pare a se referi doar la distrugerea programată şi controlată, după ultimul război mondial, a personalităţii componentei masculine a generaţiilor din SUA, se referă de fapt aceste generaţii ca la un tot, adică la ambele componente, şi la generaţiile din întreaga lume. Căci modelul pornit de acolo a fost aplicat şi este aplicat în cea mai mare parte a ei. Şi dacă Brandon Smith vorbeşte de o acţiune conştientă a elitelor americane pentru a supune total propria populaţie, este la fel de evident că aplicarea acestui model, la fel de conştientă, programată, cinică şi criminală în restul lumii este legat de construirea imperiului totalitar mondial. Adică, aşa cum o resimţim deja acut, şi în România. Citiţi-l deci ca şi cum ar vorbi nu de ultimii 75 de ani americani , ci de ultimii 30 de ani româneşti. Şi despre acelaşi viitor întunecat.

 

Este efeminarea tineretului american o inginerie socială?

Brandon Smith 

Au existat multe dezbateri în ultima vreme cu privire la ce generație de americani este cea mai vinovată pentru eșecurile actuale ale SUA ca societate. „Baby boomers” (cei născuţi între 1946 şi 1974) dau vina pe „millennials” (1980-2000) pentru că sunt slabi, leneși și plini de drepturi; „millennials” dau vina pe  „boomers” pentru ruinarea sistemului înainte de a se fi născut ei, timp în care primii s-au bucurat de fructele unei economii mai prospere. Răspunsul real este că parțial vina aparţine AMBELOR generații, dar nu din motivele invocate adesea.

Conflictul „boomer” vs. „snow flake” (adulţii tineri din deceniul 2 al acestui secol) este generaţii.o narațiune controlată care evită în mod deliberat problemele mai mari la îndemână. Da, cele mai noi generații de americani au fost complet efeminate, dar cred că acest lucru face parte dintr-o agendă mai mare, iar părinții de baby boomer au jucat fără să vrea și prostește un rol de sprijin.

În războiul de generaţia a 4-a, conceptul este acela de a distruge o națiune sau o civilizație fără a folosi o confruntare militară directă, cel puțin, nu imediat. În schimb, scopul este de a destabiliza societatea țintă din interior și de a lăsa cetățenii să se autodistrugă. Apoi, odată ce populația se află într-un haos suficient, vă deplasați cu forțele militare și o preluați, întâlnind o rezistență minimă pe parcurs.

Strategia poate fi folosită și pentru a submina și controla o populație de către propriul guvern, sau de către elitele din cadrul acelui guvern, ca mijloc de a opri o posibilă rebeliune împotriva structurii de putere oficiale. Cu alte cuvinte, utilizați haos controlat pentru a crea panică și slăbiciune, și apoi acaparează mai multă putere în timp ce cetățenii sunt distraşi și dezorganizaţi.

Pentru a crea haos și panică într-o populație, această populație trebuie să fie complet nepregătită să facă față evenimentelor de criză. Cetăţenii trebuie să fie „înmuiaţi” din punct de vedere mental și indecişi, altfel ar putea deveni mai degrabă autonomi și sfidători decât fricoși și ușor de controlat.

Am studiat recent metode psihologice de condiționare folosite pentru a pregăti oamenii pentru scenarii de luptă și criză. Expresia „inoculare de stres” apare adesea. În anumite ramuri și unități ale armatei americane se pune un accent sporit pe inocularea stresului (dincolo de formarea de bază), ca mijloc de întărire a soldaților și a curajului lor, astfel încât, atunci când se află în cele din urmă într-o situație de luptă în care ar putea muri, ei să nu intre în panică și să permită adrenalinei să preia procesele motorii și de gândire.

Structurile de think-tank ale Departamentul Apărării think-tanks, cum ar fi DARPA, au publicat ample cărți albe pe această temă, și inocularea stresului este, de asemenea, utilizată într-o anumită măsură pentru a trata persoanele cu tulburare de stres post-traumatic.

Capacitatea de a funcţiona calm sub stres este cheia pentru a combate entuziasmul. Cei mai eficienți războinici, și cei mai de succes oameni din viață, de obicei, au capacitatea de a gestiona stresul și de a funcţiona la un nivel ridicat în timp ce alte persoane se blochează sub teroare.

Istoric, multe civilizații au fost foarte atente la modul în care aleg și pregătesc războinici pentru apărare. Triburile americane native, de exemplu, își verificau cu atenție războinicii și se asigurau că au ales oameni care NU vor fugi la primul semn de probleme; mai degrabă, au ales bărbați pe care știau că vor înfrunta problemele direct. O grupare mică de bărbați pregătiți psihologic a fost considerată mult superioară unei vaste armate de pişăcioşi și isterici.

Verificarea mentală a persoanelor pentru abilitățile de management al stresului a fost o practică umană obişnuită timp de de mii de ani.

Unii oameni se nasc pur și simplu cu o capacitate mai mare pentru ea, dar mulți alții pot fi instruiți pentru inocularea stresului folosind metode de bază. Cheia este ca oamenii să înceapă să învețe managementul stresului atunci când sunt copii. Acest lucru le cere să treacă prin experiențe care provoacă stres acut pe termen scurt, mai degrabă decât stres cronic pe termen lung.

Stresul acut pe termen scurt întărește timpul de răspuns mental și crește încrederea și stabilitatea psihologică prin aclimatizarea unei persoane la surpriză și șoc. Stresul cronic pe termen lung face opusul, niciodată permițându-i persoanei să se aclimateze și determinând-o să revină la o stare constantă de frică.

Evenimentele de stres acut includ exerciții fizice, jocuri competitive, fiind plasate în medii nefamiliare și fiind forțate să se adapteze, să preia în mod regulat seturi de abilități noi și utile, să se insiste cu un set de abilități până când acesta este stăpânit, și chiar interacțiuni cu grupuri mai mari de persoane necunoscute, cum ar fi în vorbirea în public.

S-ar putea aplica, de asemenea, conceptul filosofic antic Zen la inocularea de stres, în special practica de a stăpâni o abilitate atât de complet încât o persoană devine "unul" cu acel talent, și astfel "unul" cu el însuși și locul lui în lume. Dacă ați întâlnit vreodată o persoană care este un adevărat maestru al unei abilități utile, știți că ei tind să fie extrem de calmi și încrezători oameni care nu se panichează ușor, indiferent de situație.

În timp ce cercetam metodele de inoculare a stresului, mi-a venit următoarea întrebare – Ce se întâmplă dacă o societate face EXACT OPUSUL acestui lucru? Ce se întâmplă dacă o întreagă generație de copii ar fi ocrotită în mod deliberat de toate formele de stres acut pe termen scurt? Ce se întâmplă dacă ar fi încurajați să nu muncească din greu la nimic? Ce se întâmplă dacă nu li s-a oferit niciun stimulent pentru a atinge vreun obiectiv? Ce se întâmplă dacă competiția a fost descurajată și copiii au fost învățați să o disprețuiască ca „barbară” și „debilitantă”? Ce se întâmplă dacă realizarea personal a fost respinsă și ideea “câștigării într-o competiţie” a fost eliminată în numele “echității și egalității”?

Ce se întâmplă dacă o generație de copii au fost atât de slăbănojiţi și neinstruiți în gestionarea stresului încât se panicheazăă și aleargă la cel mai apropiat reprezentant al autorităţii pentru a cere ajutor la primul semn de probleme? Ce se întâmplă dacă au fost atât de răsfățați încât nu au învățat niciodată să aibă grijă de ei înșiși? Ce se întâmplă dacă toate experiențele lor de viață ar fi sub forma unei lumi digitale fantastice sigure, izolate în care nu există nici un risc real?

Acum imaginați-vă că luați această generație extrem de înmuiată și protejată și o expuneți brusc unui eveniment de criză masiv, cum ar fi un accident economic, sau chiar amenințarea unei pandemii globale? Cum ar putea acest grup de copii, care ajung la maturitate fără abilități practice sau rezistenţă emoțională, să răspundă la situație?

Toate acțiunile lor ar fi de reacție și înrădăcinate în panică și teroare. Pentru că nu s-au antrenat niciodată să se ocupe de evenimentele de stres acut, ei sunt acum o bombă cu ceas de mers pe jos de frică mobilă. Ar putea raspunde fugind si ascunâandu-se, sau ar putea răspunde cu violenţă, dar în orice caz nu vor avea autocontrol şi vor fi conduşi de emoţie şi adrenalină, mai degrabă decât de logică şi raţiune.

Nu ar fi acesta cel mai eficient mod de a distruge sau domina o națiune în numai două decenii?

În America de astăzi, în generaţiile mai tinere se manifestă mai  evident trendul războinicilor pentru justiție social  și incapacitatea lor totală de a funcționa în societatea adultă normală fără o protecție constantă. Care este scopul unor concepte precum „spații sigure”, avertismente de declanșare, diversitate forțată, intersectare, teorie critică a rasei, micro-agresiuni, părtinire implicită etc., altele decât să înnebunească artificial oamenii, astfel încât să nu fie niciodată nevoiți să facă faţă unor experiențe negative?

Singurul motiv pentru existența așa-numitelor „grupuri de victime” este ca persoanele care nu au competențe de gestionare a stresului să continue să evite orice eveniment de stres acut pentru restul vieții, făcând ca criticarea lor să fie inacceptabilă din punct de vedere social sau juridic, să fie discriminaţi ca persoane fizice, sau să se pună cerințe practice asupra lor. Ei devin o clasă protejată cu privilegii speciale.

Ei neagă necesitatea de a concura pe bază de merit în lumea muncii, deoarece ei pretind că concurența este "rasistă" și creează inegalitate. Orice lucru care le provoacă stres este imediat considerat o "agresiune" împotriva lor personal, și toți factorii de stres sunt trataţi ca la fel de ofensatori; adică, o insultă sau critică devine egală cu un atac fizic, și ei reacționează cu același nivel de panică emoțională la ambele.

Cred că acesta este un factor major în graba unor tineri de a se alătura „mișcării trans”, deoarece reprezintă o modalitate ușoară de a obține statutul de grup victimă și de a obține astfel protecție împotriva stresului.

Această variantă a copilăriei perpetue s-a dezvoltat din aer? Dovezile spun că nu. Cum mișcarea de justiție socială cu toate bazele sale marxiste a fost finanțată și gestionată direct de organizații elitiste precum Fundația Rockefeller și Fundația Ford, devine clar că efeminarea tineretului american nu este o evoluție naturală, ci un program gândit.

Acest lucru este recunoscut în mod deschis în cartea lui Alison R. Bernstein ‘Funding The Future: Philanthropy’s Influence On Americas Higher Education’.. Bernstein este vicepreședinte pentru educație la Fundația Ford și fost decan asociat al Facultății Princeton.

Şi totuşi, nu doar lunaticii SJW (războinicii justiţiei sociale), sunt problema. Un număr mare de tineri se găsesc complet nepregătiți pentru viața adultă și îi învinuiesc pe „boomers” indirect pentru eșecurile lor. Contrar credintei populare, “boomers” nu au avut nimic de-a face cu declinul economiei americane; Dacă doriți să găsiți vinovații din spatele problemei dvs. financiare, vă sugerez să aflaţi care este istoria Federal Reserve și modul în care instituția a distrus în mod sistematic puterea de cumpărare a monedei noastre și economia noastră.

Dacă „boomers” sunt vinovaţi pentru ceva, este pentru modelul lor falimentar de a fi părinți. Ei au crescut o generație de molâi și rareori au pus la îndoială propaganda oficială şi a mass-media care le-a spus că “părinții elicopter” și "modelul stimei de sine" a fost cel mai bun mod de a crește copiii lor. În aces timp, probabil, din dragoste, „boomers” şi-au răsfăţat copiii atât de complet și i-au protejat de orice stres acut, astfel încât acum, ca adulți tineri, ei nu au nici o capacitate de a reuși într-o lume în care instinctele de supraviețuire ar putea fi necesare.

Luați în considerare cea mai comună plângere în rândul adulților de generație următoare – Că toți „boomers” se bucură de a fi proprietary de  case, în timp ce ei nu vor fi niciodată în măsură să-și permită privilegiul, deoarece „boomers” au ruinat economia. Acest lucru, susțin ei, este motivul pentru care „boomers” nu ar trebui să aibă permisiunea să critice inactivitatea și lenea „millennials”. Cu toate acestea, majoritatea „boomers” a trebuit să plece acasă și să devină adulți la vârsta de 18 ani (unii dintre ei chiar mai devreme), în timp ce un număr mare de „millennials” trăiesc cu mama și tata bine la peste 30 de ani, pe spinarea acestora ca nişte paraziți, în loc să muncească şi să economisească. Generaţia Z pare gata să facă același lucru. „Boomers” și-au început viața adultă mai devreme și astfel au acumulat mai repede bunuri și bogăție.

Desigur, cei care fac parte din „boomers” au partea lor de vină. Părinții elicopter au ajutat la ruinarea culturii americane, după cum numeroase studii psihologice indică faptul că protejarea copiilor de stres pe termen scurt distruge capacitatea lor de a face față ca adulți.

Totuși, fundamental, „boomers” au fost încurajați în fiecare moment să continue acest stil de a-şi creşte copiii de către mass-media și fundațiile elitiste. În special, Fundația Ford a fost o forță principală în spatele metodologiei moderne de creştere a copiilor și de educație publică prin evitarea stresului. Fundația a fost esențială în dezvoltarea unor programe precum Head Start și a cheltuit sute de milioane pentru formarea cadrelor didactice din școlile publice în metodologiile de justiție socială.

Ford a fost, de asemenea, motorul principal din spatele creării National Education Television Center, care mai târziu a devenit PBS, și a finanțat astfel de importante spectacole pentru copii ca Sesame Street și mister Rogers. Acest lucru nu înseamnă că oamenii care au produs aceste spectacole au avut în vedere o agendă nefastă, ci doar că ambele spectacole au promovat adesea evitarea stresului, mai degrabă decât confruntarea şi managementul stresului. Până în prezent, pregătirea prin inocularea stresului a devenit din ce în ce mai rară în rândul tinerilor din America și este eliminată rapid din școlile publice.

Dacă istoria este un indicator, cele mai slabe generații care se confruntă cu o criză copleșitoare vor necesita protecție, așa cum a fost întotdeauna, fie că este vorba de protecție fizică sau de protecție financiară. Și inevitabil se vor întoarce la colectivismul guvernamental sau la elitele monetare pentru un sentiment de siguranță în schimbul libertăților lor. Ei nu își prețuiesc libertățile pentru că oricum nu s-au bucurat niciodată de sentimentul independenței. Comerțul pentru confort devine ușor pentru ei.

Nu toți americanii mai tineri suferă de această nenorocire. Mulți sunt cu voință puternică, dar ei admit de obicei liber că se simt izolați între majoritatea colegilor lor. Mi se pare greu de crezut că este o simplă coincidență faptul că probabil cea mai slabă generație de americani se confruntă acum cu cea mai gravă serie de evenimente de criză din istoria noastră. Totul pare planificat.

Inocularea stresului este asemănătoare cu întărirea propriului sistem imunitar – uneori trebuie să lucrezi prin boală atunci când ești tânăr pentru a-ți îmbunătăți imunitatea la boală mai târziu în viață. În același timp, trebuie să vă confruntați cu evenimente de stres atunci când sunteți tineri, astfel încât să puteți face faţă mai bine unor evenimente de criză mai târziu în viață. În caz contrar, creşteţi la fel de maleabil ca și un jeleu și la fel de ușor de devorat.
Vestea bună este că, chiar și ca adulţi se poate învăța inocularea stresului. Pe măsură ce lumea noastră devine tot mai instabilă și mai nesigură, capacitatea noastră de a gestiona propriile temeri devine esențială pentru libertatea și viaţa noastră.

Sursa: https://alt-market.us/is-the-pussification-of-americas-youth-scientifically-engineered/

 

NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

 

 

Torturarea psihică a populaţiilor în sistem de penitenciar. Decimarea psihică şi fizică. Sinucideri. O pandemie a disperării. – Nu vă temeţi! Pandemia fricii, o scurtătură către statul sclavagist mondial (II)

Primul episod la:  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/03/nu-va-temeti-frica-va-face-sclavi-covid.html


Expertul în drept penal și constituțional german Dr. Jessica Hamed susține că măsuri precum stările de urgenţă generale și interdicțiile de contact reprezintă o încălcare masivă și disproporționată a drepturilor fundamentale ale libertății și, prin urmare, se presupune că sunt „toate ilegale”!

 Oamenii au o mare neliniște și depresie și se sinucid pentru lucruri de acest gen, când ai o economie mizerabilă, ai moarte”, a declarat președintele Donald Trump luni, la conferința de presă zilnică a Casei lbe. Trump a adăugat că aceste sinucideri „în mod cert ar fi în număr mult mai mare decât cel al deceselor despre care vorbim în ceea ce privește virusul”.

Coronavirusul lasă în viaţă peste 95 % dintre victimele sale. Dar el lasă, practic, fiecare membru al societății înspăimântat, neliniștit, izolat, singur și întrebându-se dacă cineva ar observa măcar că a dispărut. Într-o societate din ce în ce mai pulverizată, coronavirusul ar putea să se transforme rapid într-o epidemie de disperare. Participarea Bisericii este asemeni unei strigări a catalogului în societate, în special pentru persoanele în vârstă. Cei care nu apar trebuie verificați în timpul săptămânii. În afară de muncă, şcoală, întruniri publice, sport şi hobby-uri, adică lumea din afara ca un tot, oamenii nu se descurcă. Avem nevoie de sprijinul moral și mental al comunităților pentru a fi oamenii decenți care ne dorim cu toții să fim.

Opţiunea creştină de a apăra adunările săptămânale din biserică nu este deci o fantezie superstițioasă. Este o alegere clară și rațională de a echilibra compromisurile: Renunţăm la alte activități și ne străduim să fim cât mai curați posibil, astfel încât să ne putem strânge cu orice preț pentru a ne sprijini reciproc. Fără acest sprijin moral, așa cum cetățenii din Wuhan, China, pot atesta — și poate curând poporul italian — viața poate deveni rapid insuportabilă. Chiar și cei care nu sunt creștini, care ocolesc biserica, pot aprecia importanța de a menține, pentru o comunitate, măcar  o punte de legătură de îngrijire și sprijin reciproc.

Textul de mai sus este un fragment din articolul “Christianity Has Been Handling Epidemics for 2000 Years”, apărut în Foreign Policy şi semnat de Lymen Stone. Este un articol despre îndelungata experienţă a comunităţilor creştine în lupta cu molimele şi despre nevoia mereu actuală, după cum spune şi subtitlul, de grijă, sacrificiu şi comunitate. Şi de Dumnezeu.

În planul meu acest episod al doilea urma să se ocupe de efectele pandemiei posibil de folosit de către mafia globalistă pentru a accelera statul sclavagist global. Provocările acestor zile m-au condus însă pe un alt drum şi am ajuns să vă propun o altă dezbatere despre efectele acţiunilor haotice, paranoide, înspaimântătoare şi terorizante, născătoare de panică blocantă, ale guvernelor (celor mai multe, există şi excepţii) menite să acopere lipsa unei pregătiri medicale a sistemului de sănătate pentru astfel de situaţii (lipsă poate că nu întâmplătoare, după cum vom discuta în alt episod) şi despre efectele obsedantei, hipnotizantei, apocalipticei şi la fel de paranoidei, terorizantei şi distructivei rumegări non-stop a situaţiei de către mass media.

Perspectiva halucinantă de final al omenirii, blocarea oamenilor în locuinţe, instituirea de situaţii de urgenţă, asediu, război, ameninţarea oamenilor cu pedepse grele, scoaterea armatei pe străzile pustii oricum, într-o manifestare de forţă inutilă şi idioată (reflectare a politicii muşchilor nu a minţii şi inimii), sirenele maşinilor organelor de forţă, sunând lugubru pe străzile lipsite de alte zgomote, blocarea oamenilor şi mai mult în faţa televizoarelor din care se revarsă apocalipsa biologico-mediatică, destabilizează chiar şi persoanele normale, darămite pe cele suferind de afecţiuni. Şi mă refer la depresie şi anxietate, în domeniul psihic, cu urmarea cea mai frecventă, sinuciderea, dar şi la bolile cardiovasculare, la atacuri cerebrale, la diabet, ulcere, gastrite, cancere şi multe altele, pentru care cele două pot fi factori favorizanţi sau chiar decisivi.

Cea mai serioasă şi mai extinsă maladie a secolului 21 este depresia.

Conform OMS, peste 10 % din populaţia globului, deci peste 700 de milioane de oameni suferă de o formă sau alta de depresie, iar proporţia este în creştere astfel încât este, în acest moment şi în oricare din viitor, cea mai extinsă, în extindere şi fatală pandemie a epocii globalizării. Adică a supra-tehonologizării, a izolării, a ego-centrismului, a pulverizării comunităţilor, a individului părăsit de ceilalţi şi care, la rândul său, îi părăseşte pe ceilalţi, a uitării, ruperii de Dumnezeu (nu şi invers), pentru a rămâne în legătură numai cu acţiunile (iată) chiar militare ale statului “ocrotitor” unealtă în mâna duşmanilor, a celor care vor o nouă ordine politică şi social globală.

Depresia cronică de intensitate medie sau crescută poate avea o influență negativă majoră asupra persoanei afectate, scăzându-i funcționalitatea atât la locul de muncă sau la școală, cât și în cadrul familiei. În cazurile cele mai severe depresia poate conduce la suicid. La nivel mondial, aproape 800.000 de persoane se sinucid anual, suicidul fiind a doua cauză de deces în rândul persoanelor din grupa de vârstă 15-29 de ani.

 Izolarea: Ce mai poţi face atunci când cel mai mare pericol este acasă?

Unul dintre costurile imediate [ale blocării la domiciliu] este pierderea unei imunizări mai rapide a populației. Dar există și alte costuri de sănătate. Închiderea între proprii patru pereți, cu lipsa corespunzătoare de exercițiu fizic, va duce la creșterea bolilor cardiovasculare, a tensiunii arteriale, a atacurilor cardiace şi cerebrale și a trombozelor, printre altele. Povara psihologică a blocării este imensă. Presiunea psihologică va provoca destrămarea anumitor căsătorii și familii; vor fi create traume și depresie. Philipp Bogus, profesor la Universitatea Regală Juan Carlos, pentru Mises Institute.

Este important "să avem în vedere sincer și deschis că ar putea exista evenimente adverse care să aibă loc în mijlocul distanțării sociale".
Conexiunea socială a devenit o parte esențială a limbajului prevenirii sinuciderilor. Cu cât oamenii sunt mai conectați, declară experții, cu atât este mai puțin probabil ca aceștia să moară prin sinucidere. Însă abordarea sistemului în vederea stopării coronavirusului impune ca oamenii să renunțe la legăturile dintre persoane – conversații, contacte, neprevăzutele întâlniri, care constituie textura socială a vieților oamenilor.

Experții avertizează că nu există o singură cauză de sinucidere. Dar a fi concediat, a pierde un loc de viaţă sigur a-ţi asuma noi responsabilități familiale sunt tipurile de nenorociri care pot amplifica riscul sinuciderilor.

Dacă analizăm un focar de boală anterior, precum SARS, în Hong Kong în 2002 și 2003, există indicii cu privire la ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor. Dezangajarea socială, stresul și anxietatea în rândul unor adulți mai în vârstă au dus la o rată extrem de ridicată a deceselor sinucigașe, potrivit unui studiu din 2010. Caine a afirmat că economia dezechilibrată a Hong Kong-ului poate duce la creșterea sinuciderilor. El este îngrijorat de faptul că SUA ar putea vedea același lucru.

Într-un moment ca acesta, oamenii pot atenua riscul pentru semenii lor vulnerabili făcând tot posibilul pentru a se îngriji unii de alții. Criza este una colectivă, nu una individuală. Nimeni nu ar trebui să suporte singur acest lucru. Eric Caine, co-director al „Center for the Study of Prevention of Suicide at the University of Rochester Medical Center

Cu siguranta ca va exista un grup de oameni cu tendinţe de a se sinucide, pentru care se mai pune un stres. Pentru alții, ar putea fi un ultim stres, nu numai COVID, ci tot ce vine cu ea, toate constrângerile financiare, încercarea de a avea grijă de copii acasă, moartea oamenilor pe care îi iubești, care se îmbolnăvesc – şi lista continuă. Nadine Kaslow, profesor de psihiatrie la Emory University School of Medicine.

Izolarea este un mare factor declanșator pentru mulți oameni. Cu SARS sau H1N1 a fost la o scară atât de diferită față de ceea ce avem de-a face acum. Oamenii devin atat de neliniştiţi pentru că nu stiu la ce să se aştepte. Teama este teama de neaşteptat, de necunoscut. Norine VanderHooven, lucrător social autorizat.

Cercetările arată că șomajul este un factor de risc pentru sinucidere; epidemia de virus a adus deja factori de risc de ușurare pentru sănătatea precară, cum ar fi singurătatea și izolarea socială.

Adăugați acestor factori sociali posibilitatea unei recesiuni economice, care poate include pierderea locurilor de muncă, și analizăm o furtună perfectă de probleme care nu vor face decât să exacerbeze decesele din disperare, pe care națiunea noastră încă nu le-a abordat. Benjamin Miller, şef department strategie la fundaţia Well Being Trust

Să revenim la depresie şi la anxietate şi la ce posibile ravagii fac ele în aceste zile

Depresia înseamnă, dincolo de afectarea masivă a capacităţilor psihice şi fizice ale persoanei, calea către o serie de afecţiuni care se termină cu decesul; afecţiuni cardiace, cerebrale, diabet, cancere, boli gastro-intestinale, afectarea funcţiilor motorii şi o mulţime de alte maladii nervoase.

Simptomele depresiei: stare de spirit depresivă în cele mai multe zile, inclusiv sentimente de tristețe sau goliciune; pierderea plăcerii în activitățile preferate anterior; prea puțin sau prea mult somn pe o durată de mai multe zile; pierderea/creșterea involuntară în greutate sau modificarea apetitului; agitație fizică sau dorința de inactivitate; energie scăzută sau oboseală; senzație puternică de vinovăție sau lipsa de valoare, probleme de concentrare sau la luarea deciziilor; gânduri intruzive de deces sau sinucidere.

Cauza de baza a depresiei în afara unei posibile, dar inexplicabile, în ceea ce priveşte explozia contemporană a maladiei,  predispoziţii genetice, este stresul cotidian: acasă, la şcoală, la serviciu, în societate.

Efectele depresiei

Probleme gastrointestinale: diaree, vărsături, greață sau constipație, sindromul colonului iritabil; creșterea în greutate, obezitate, sau chiar la diabetul de tip 2, sau inversul, anorexie geriatrică.

Durerea cronică: dureri inexplicabile, inclusiv dureri articulare sau musculare, sensibilitate în zona sânilor și dureri de cap. Simptomele depresiei unei persoane se pot agrava din cauza durerii cronice.

Bolile de inimă. Depresia reduce motivația unei persoane de a face alegeri pozitive în ceea ce privește stilul de viață. Riscul de îmbolnăvire crește atunci când avem o dietă săracă și o viață sedentară. Conform cercetătorilor, una din cinci persoane cu insuficiență cardiacă sau boală a arterei coronariene are depresie.

Inflamaţiile, schimbarea sistemului imunitar.

Probleme de sănătate sexuală

Înrăutățirea condițiilor cronice de sănătate

Infecțiile cronice se pot simți deja izolante sau stresante, iar depresia poate influența aceste sentimente.

Probleme cu somnul. Această condiție îi poate lăsa să se simtă epuizați, ceea ce face dificilă gestionarea atât a stării fizice, cât și a sănătății mintale. Medicii leagă privarea de somn de câteva probleme de sănătate. Au corelat lipsa pe termen lung a somnului cu hipertensiune arterială, diabet, probleme legate de greutate și unele tipuri de cancer.

Anxietatea este răspunsul natural al corpului la stres, fiind un sentiment de frică sau de teamă în legătură cu evenimente viitoare din viaţă. Depresia este o tulburare a dispoziţiei care provoacă un sentiment persistent de tristeţe şi pierderea interesului faţă de activităţile care va bucurau candva. Denumită şi tulburarea depresivă majoră, aceasta afecteaza modul în care te simţi, gândeşti şi te comporţi  şi poate duce la o varietate de probleme, atât emoţionale, cât şi fizice.

Simptomele anxietăţii nu sunt mult diferite de cele ale depresiei şi deci nici efectele, dar totuşi cele două sunt tratate de către specialişti ca fiind două maladii diferite.

Genocid împotriva propriilor populaţii după modelul comunist

Multe dintre persoanele cu aceste maladii suferă de o dizabilitate (handicap) parţială sau chiar totală, ceea ce le reduce capacitatea de muncă, şansele de reuşită profesională, relaţiile cu ceilalţi, stabilirea unei familii. Bolile fizice grave ce pot fi dezvoltate de la cele două, cu mortalitate importantă (cardio-vascularele, cerebralele şi cancerele fiind pe primele locuri în lume la mortalitatea generală), plus numărul mare de sinucideri care le însoţesc, fac din depresie şi anxietate cu adevărat cele mai grave, dizabilitante şi mortală maladie la nivel global!

Şi ce facem noi în aceste săptămâni, luni, poate şi mai mult? Sporim condiţiile pentru ca aceste două afecţiuni să se manifeste, să se extindă şi să ducă la afecţiuni fizice grave şi decese. Şi asta pentru că, dincolo de atmosfera angoasantă, terorizantă, creată în bună cooperare de guverne şi mass media, invocată la începutul acestui text, toţi specialiştii recunosc că vindecarea, sau măcar ameliorarea acestora ţine mai mult de comunitate, de legătura cu ceilalţi şi, doar în cazuri grave, recursul la medicaţie.

A avea grijă unii de alţii este un imperativ al momentului, care ne este interzis, în acest moment, dincolo de zidurile propriei locuinţe

Am prezentat, poate puţin mai mult decât ar fi fost potrivit pentru un astfel de text, caracteristicile şi efectele depresiei şi anxietăţii pentru a vă da cât mai multe repere în a vă face singuri o impresie despre ceea ce se întâmplă în acest moment persoanele care suferă de aceste două grave maladii.

Atunci când nu ai luat nicio măsură pentru a fi pregătit în cazul unei epidemii sau pandemii, deşi eşti avertizat de trecut că ea poate veni oricând, există studii şi simulări în acest sens; când sistemul de sănătate nu are ceea ce îi trebuie, nici măcar măşti, seturi de testare (primite ieri şi alatăieri, dar suficiente?), paturi de spital, medicamente şi tot restul, singura reracţie a unor autorităţi incompetente, impotente, corupte şi ticăloase este starea de urgenţă , de asediu, de război. Se trece adică la rezolvarea tip Moş Teacă – că tot a fost scoasă armata pe străzi într-o acţiune de forţă tâmpă şi de agresiune criminală împotriva propriului popor.

Iar celor care vor zice că sunt inconştient pentru că astea sunt singurele şi cele mai sigure soluţii le recomand să citească despre soluţiile găsite de Coreea de Sud, Taiwan, Olanda, Japonia şi alte cîteva state cu sisteme de sănătate puse la punct şi cu autorităţi mai înţelepte, mai imaginative şi mai dispuse să se gândească la cei care le-au pus în funcţii şi le plătesc să le poarte de grijă. Fără niciun fel de stare specială, fără blocarea vieţii şi activităţii oamenilor, în afară de închiderea şcolilor şi universităţilor şi interzicerea adunărilor mai mari de un anume număr de persoane. Nu tu întreprinderi, magazine, pieţe, restaurante etc. închise. Şi nici biserici. Care participă în prima linie la lupta cu boala şi la ajutarea celor în nevoie.

Nu vă temeţi! Rugaţi-vă pentru duşmanii voştri!

Va urma.

Pentru partea de descriere a depresiei şi anxietăţii am folosit informaţii de la:

http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2017/03/Analiza-de-Situatie_ZMS-2017_Depresia_27.03.pdf

https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/stresul-si-tulburarea-de-anxietate-si-depresia

https://www.clinicaoananicolau.ro/7-simptome-fizice-ale-depresiei/

https://www.psychologies.ro/cunoaste-te/depresia-cauze-si-consecinte-2152278