MAZILIREA LUI IOHANNIS. A SOSIT DEJA FIRMANUL DE MAZILIRE LA BUCUREŞTI?

Se pare că da şi că mazilirea lui Iohannis nu mai este "un pod prea îndepărtat", dacă legăm  câteva detalii interesante din zilele de după vot.

 

1. Alegerile nu au ieşit aşa cum credea şi fusese asigurat vechilul obtuz de la Cotroceni de către servicii şi institutele de sondare alocate acestora, şi cum el însuşi afirmase cu aplomb până în ajun de alegeri. A fost şi este încă evidentă, în bâlbâiala şi blocajul lui de acum, stupoarea prezidenţială că nu a câştigat detaşat "partidul meu".

 

2. În acest sens şi apariţia AUR pare să fi fost pentru el o surpriză neplăcută (sau poate numai procentul la care a ajuns acesta), atît pentru că îi încurca planurile,  cât mai ales pentru că dovedeşte că se lucrează pe dedesubtul, sau, mai curând, pe deasupra lui.

 

3. Anunţul lui George Simion privind suspendarea lui Iohannis, cumva straniu, ca primă grijă şi prim obiectiv al unui partid nou, de-abia intrat în parlament şi fără sorţi de izbândă în acest demers, dacă nu i se alătură - măcar pentru a demara iniţiativa în parlament, suficienţi parlamentari. Şi astfel cu riscul de a dezamăgi, de a părea un alt partid plin de vorbe umflate, dar nu şi de fapte. 

Amintesc că pentru unerea în dezbatere a unei iniţiative de suspendare e nevoie de o  treime din totalul senatorilor şi deputaţilor şi de majoritatea lor pentru a vota suspendarea. Simion  poate face anunţul pentru impresia artistică - ceea ce nu va avea neapărat efecte pozitive pentru AUR dacă nu reuşesc să-l şi concretizeze, sau, aşa cum ştia el dinainte de vot că vor avea peste 7 %, poate că ştie şi acum ceva.

4. Declaraţiile lui Ciolacu, ca de obicei, nu trebuie luate în seamă pentru că dacă soarta vechilului  a fost decisă, el nu are niciun cuvânt de spus. Sau pentru că sunt doar emisiile de ceaţă pentru aburire.

 

5. Numărătoarea paralelă făcută de psd după ce renunţase la europene şi locale la ea. Or, Ciolacu este un pion sri, sau controlat prin sri, deci a făcut-o cu binecuvântarea cuiva prin sri.

 

6. Lăsarea pmp în afara parlamentului, deşi sts şi sri puteau aduce în tolba acestuia mai mult decât cele câteva sutimi necesare pentru a trece pragul.

 

7. Comunicatul OSCE, fără precedent într-un stat european supus întru totul UE şi SUA, despre încălcarea de către Iohannis a legii şi Constituţiei prin implicarea făţişă de partea pnl în campanie.

5. Şi, mai ales, pentru că dacă această decizie s-a luat,  dacă cineva a modificat reglarea de către servicii a rezultatului alegerilor, stabilită/convenită anterior,  dacă cineva deci poate da ordine serviciilor şi lui Ciolacu şi usriştilor, şi-l poate asigura pe Simion de succes, acest cineva este din afară. Cineva care l-a pus şi poate să-l schimbe pe Iohannis prin votul parlamentarilor (Ciolacu o poate ţine langa, la vedere cu teza lui, în timp ce parlamentari psd pot semna şi vota suspendarea) sau/şi a străzii (strada la momentul potrivit). Maiprecis al parlamentarilor din toate partidele, indiferent de deciziile de abureală ale conducerilor lor.

 

Mă veţi întreba de ce să se ia o astfel de decizie? Cum nu am surse nici în servicii, nici în afară, nici în conducerile partidelor, nu vă pot da un răspuns. Pot, cel mult, a avea unele ipoteze care, ca şi ipoteza mazilirii, vor rămâne a fi verificate de realitate: 

- pentru că a luat-o razna faţă de sarcinile primite

- pentru că va fi nevoie de o supapă în viitor pentru nemulţumirile populaţiei, puse tot mai mult şi firesc în cârca celui care îşi arată toată ziua muşchii şi "pohta ce pohteşte"

- pentru că aşa era planul - şi el nu ştie sau ştie 

- pentru că au un slujitor mai bun, mai proaspăt, cu mai multe procente la public, care să ne mai ameţească câţiva ani

- pentru că se schimbă ceva şi în afară şi cei care decid au alte planuri

- pentru că sunt valabile mai multe dintre cele de mai sus

- sau pentru că ...

Dacă vi se pare posibilă această desfăşurare a evenimentelor adăugaţi vă rog orice alt motiv care vă trece prin minte.

 

România siluită de slugi ticăloase şi cretine ale mafiei globaliste

Cum se explică faptul că bugetul pe acest an, impus de PNL prin siluirea Constituției, nu prevede sume cât de cât semnificative destinate dezvoltării? Cum se explică în același timp că, în materie de colectare, Guvernul PNL nu țintește acolo unde se produce marea evaziune, ci întoarce pur și simplu capul în altă parte, spre cetățeanul simplu și spre micile afaceri pe care le mai pot învârti românii? În 2020 și mai ales în 2021, răspunsurile la întrebările de mai sus vor defini un stat asistat. Sau, mai bine spus, captiv.

Era până acum o trăsătură definitorie a politicilor de tip liberal accelerarea dezvoltării în domenii aducătoare de valoare adăugată. Astfel încât, într-un viitor previzibil, câștigurile realizate astfel să poată fi redistribuite în beneficiul societății. Vremurile când în laboratoarele de strategie ale PNL se elaborau politici care porneau de la această premiză au trecut de mult. Din această perspectivă și nu numai, PNL și-a pierdut atât substanța liberală cât și substanța națională. Ce se întâmplă dacă nu pompezi bani în dezvoltare și mai ales în acele domenii care îți întorc înapoi investițiile cu profit maxim? Creșterea economică stagnează pur și simplu. România a reușit câțiva ani să se situeze pe poziții fruntașe în Uniunea Europeană din perspectiva creșterii economice. O creștere despre care permanent Klaus Iohannis și consilierii săi de la Cotroceni au afirmat că nu este durabilă. Că nu este sustenabilă. Că nu este realistă. Iar acum și în acest an mai ales ei vor justifica oprirea creșterii arătând cu degetul spre greaua moștenire. Numai că bugetul le aparține. În totalitate. Iar la baza lui a stat o filozofie economică. Care este găunoasă. Cel puțin din aceasă perspectivă. Nu sunt acolo prevăzuți bani pentru investiții, nici măcar în sensul salvării aparențelor. Dacă nu investești, n-ai creștere. Și tot ce-ți mai rămâne de făcut este să te uiți înapoi cu mânie. Și să dai vina pe „ciuma roșie”. Uitând că și „ciuma roșie” a procedat, în felul ei, atipic. De fapt s-a produs o inversare de politici. În sensul că PSD a făcut eforturi mai mari pentru dezvoltarea României deși după opinia mea insuficente, dar oricum mai mari în comparație cu PNL, care merge înainte și cu frâna de picior apăsată la maximum și cu cea de mână trasă cât se poate de sus.

În același timp, uitându-ne la bugetul promovat prin asumara răspunderii și fiind atenți la declarațiile publice ale liderilor PNL, descoperim cea de-a doua hibă care transformă România în stat captiv. Încasările. Se vorbește insistent despre reformarea ANAF, în vedera creșterii gradului de încasare. Despre reformare, în sensul digitalizării la maximum a operațiilor. Dar nu se spune nimic despre vreo schimbare a filozofiei care stă la baza acestui proces de colectare. De fapt, PNL încearcă să mascheze o întreagă operațiune făcută la scală națională, care vizează protejarea la maximum a multinaționalelor. Dacă întreaga economie bazată pe capitalul autohton, reprezentând maximum jumătate, în cele mai optimiste statistici, din economia națională, pompează la buget circa 80% din totalul veniturilor, iar economia rezultând din investițiile străine doar 20%, trebuie să ai orbul găinii pentru a ajunge la concluzia stupidă că digitalizarea și perfecționarea sistemelor informatice sunt de natură să crească încasările la buget. Fără ca această modernizare să fie însoțită și de o schimbare fundamentală a strategiei de colectare.

Din perspectiva de mai sus, nici PSD la guvernare nu a făcut prea mult. Pentru că pur și simplu s-a temut să se confrunte cu marii evazioniști. Când PSD a revenit la guvernare după „tehnocratul” Dacian Cioloș, s-a făcut mult timp că nu vede faptul că în ANAF fuseseră detașați și lucrau la greu circa 100 de ofițeri SRI. Evident că această operațiune tipică pentru un stat subteran avusese drept pretext lupta principalului serviciu secret al țării împotriva evaziunii fiscale și criminalității din domeniul economic. În realitate, SRI făcea astfel ceea ce face și acum. Protejează interesele concernelor străine. Care, la rândul lor, se află sub protecția statelor de origine. Într-un târziu, sub presiunea presei în special, pe măsura aparentei destructurări a binomului SRI-DNA, o bună parte din ofițerii SRI au fost retrași de la ANAF. Dar experiența lor a fost între timp implementată și preluată de cei care au rămas. Și nici sub guvernările PSD nu a putut fi oprită marea evaziune fiscală pe care multinaționalele o fac utilizând sofisticate inginerii financiare, prin care își externalizează profiturile. În special prin așa-zisele achiziționări de servicii la un cost mult mai mare decât cel real. Liviu Dragnea, sub presiunea opiniei publice, a avut la ultimul Congres organizat de el în PSD o tresărire de demnitate și de patriotism. Atunci când a semnalat această realitate și s-a gândit că cel mai simplu instrument pentru eficientizarea colectării ar fi impozitarea cu 1% a cifrei de afaceri. Odată încasat acest impozit, societatea evazionistă putea să facă câte jonglerii dorea cu banii câștigați în România, fără a mai afecta bugetul statului. Această declarație a echivalat cu semnarea unei sentințe la moarte. Dragnea nici măcar nu și-a mai putut duce acest plan până la capăt, pentru că între timp a fost atacat concentric și în forță de reprezentanții statelor de origine ale multinaționalelor evazioniste. Tot ce a mai putut face PSD, o nimica toată, a fost să impoziteze strict doar cifra de afaceri a societăților din domeniul energetic. A durat foarte puțin. Pentru că una dintre primele măsuri luate de Guvernul Orban, tot prin asumarea răspunderii, a fost revenirea din această perspectivă la situația anterioară.

Prin urmare, Guvernul sau Guvernele liberale, câte vor fi, nu își propun o accelerare a dezvoltării în 2020, după cum reiese clar din datele bugetului de stat, și nu își propun nici vreo strategie coerentă de creștere a veniturilor statului prin creșterea colectării. Pentru că Guvernul nu se uită unde sunt banii, ci întoarce ostentativ capul acolo unde nu mai e nimic de stors. Sau, ca să fiu mai exact, nu mai e mai nimic de stors.

Aceasta este situația din acest an. La capătul acestui an vom constata deci că ritmul de dezvoltare a încetinit iar volumul banilor colectați la buget nu a crescut. Anul viitor, în 2021, vom culege ce nu am semănat în 2020. Și, dacă așa stau lucrurile, trebuie să dăm în fine un răspuns la întrebările puse la începutul acestei analize. În folosul cui PNL adoptă cele două politici păguboase? Am văzut că în niciun caz nu în folosul României. Atunci, dat fiind faptul că ne aflăm și în interiorul Uniunii Europene și dacă ne referim la piața extraeuropeană, într-o competiție cu alte state, rezultă că de pe urma tâmpeniilor guvernamentale inițiate de oameni care încă își mai spun liberali, vor avea de câștigat companii economice din terțe state, care își desfășoară activitatea în România. Prin urmare, PNL duce o politică antinațională. Și este pentru prima dată în întreaga istorie a acestui partid când a predat total armele capitalului străin, atât în materie de investiții aducătoare de valoare adăugată, cât și în materie de colectare a veniturilor. Se mai poate numi un asemenea partid „liberal”? Se mai poate el numi și „național”?

Sursa:  http://www.corectnews.com/politics/rom-nia-asistat

Stăpânul extern al României așteaptă cu grăbire roadele pentru sine ale schimbării guvernării pe care a dorit-o, a montat-o și pe care a obținut-o începând din octombrie 2019

Dincolo de sloganurile propagandistice despre „ciuma roșie” pe care le-a ordonat menestrelilor proprii și strigătorilor stradali să le vehiculeze cu osârdie, capitalul străin a devenit interesat țintit în înlăturarea guvernării pesediste din momentul în care aceasta și-a epuizat resursele de cadouri (constând în așa numitele „relaxări fiscale”) cu care a încercat să facă pe cât mai comestibile pentru stăpân măsurile urmărind să se aleagă și țara cu ceva din expansiunea capitalului străin pe teritoriul ei. A fost deranjat îndeosebi de: a) creșterile de salarii și pensii; b) măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom; c) taxarea veniturilor din viitoarea potențială exploatare a gazelor off shore din Marea Neagră. Erau măsuri de netolerat într-o colonie ca România și, ca atare, nu trebuiau doar anulate, dar era de dat și un semnal fără echivoc că asemenea măsuri nu pot fi trecute cu vederea fără a pedepsi pe cei ce au cutezat să le inițieze și promoveze.

Problemele create pentru capitalul străin de măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom – în esență adoptate prin OUG 114 – au fost practic rezolvate încă în timpul guvernării Dăncilă. Folosindu-și puterea, înăsprind presiunile și profitând de ezitările și jumătățile de măsură din OUG 114, capitalul străin a determinat o continuă coborâre a ștachetei în aplicarea acesteia făcând practic ca din prevederile ei inițiale să rămână un fâs!

Cu politica „un pas înainte, doi înapoi”, PSD a devenit mereu mai vulnerabil. Mai ales că, încercând să dea mai mult la săraci fără să ia de la bogați, ba mai îmbuibându-i cu cadouri peste cadouri, era inevitabil să se împotmolească, deoarece resurse din cer nu vin! Și a pierdut definitiv partida când, la europarlamentare, a fost abandonat de electoratul masiv al pensionarilor, care, năpădiți de propaganda anti „ciuma roșie”, s-au dat „moderni” și „europeni” nemaivotând cu PSD, deși acesta le mărise pensiile și vreun al partid care să facă la fel în continuare nu se zărea la orizont. Vârârea la pușcărie a lui Dragnea a pecetluit deznodământul. Cu mare rapiditate, capitalul străin a rezolvat și contenciosul gazelor din Marea Neagră. Concesionarii străini au blocat investițiile și au amenințat că pleacă fără a trece la exploatare. Trump l-a chemat pe Iohannis la Washington și, printr-o colaborare minunată a acestuia din urmă cu „ciuma roșie”, legea off shore a fost schimbată, taxarea peste redevență fiind suprimată, ceea ce reduce încasările potențiale ale statului român la mai nimic. Mai mult, marele Exxon – care se va retrage din exploatarea din Marea Neagră, dar nu din cauza taxării, ci pentru a se implica în exploatarea zăcămintelor de multe ori superioare descoperite între timp în Mediterana de Est – vrea să-și recupereze investițiile făcute în explorare și prospecțiuni și ce credeți că a inventat: vinde 20% din afacere Romgazului, companie de stat românească! Aceasta deja caută bani să împrumute pentru a cumpăra o parte dintr-o afacere care nu se va derula niciodată, căci altcineva decât Exxon dintre cei implicați nu are tehnologia necesară exploatării la mare adâncime. Astfel încât România nu numai că nu se va alege cu nimic din gazele pe care le-a lăsat Dumnezeu românilor, dar va plăti și rambursarea unor datorii care au fost făcute pentru nimic. Apocalips! Dar chestiune rezolvată din punctul de vedere al capitalului străin!

Rămâne de rezolvat problema cea mai importantă – scăderea salariilor și pensiilor – dar și cel mai greu de soluționat pentru că implică milioane de oameni (cel puțin vreo 7-8). Si nu că ar fi oameni, căci ei sunt salahorii din România, dar sunt votanți! Și unde pui că mulți din ei – vreo două treimi din milioanele în discuție – au votat cu „Europa”, respectiv cu Iohannis, PNL, USR, PMP, și nu cu „ciuma roșie”. Cum să le reduci așa deodată salariile și pensiile – chiar dacă asta este comanda stăpânului și chiar dacă ai fi cât de cât acoperit pentru că, anterior din opoziție, ai spus că nu există bani – când vin două rânduri de alegeri și există pericolul ca fraierii să-și aducă aminte de „ciuma roșie” care le-a mărit salariile și pensiile?! Cum să faci așa ceva? Păi, simplu, cu ajutorul chiar al cerberului european, Comisia de la Bruxelles, care altfel nu face altceva tot timpul decât să te pună la zid! Dar, dacă te iubește – tu fiind Orban-ul cel bun, spre deosebire de Orban-ul cel rău, „iliberalistul” din Ungaria – se aranjează chestiunea, dacă nu chiar îți și sugerează cerberul cum să procedezi. Ca să nu pierzi electoratul, nu reduci imediat salariile și pensiile, ba chiar dai ceva mărunțiș să nu bată la ochi, și treci bugetul pe un deficit de peste 3% echivalent PIB. Aoleo! Nenorocire! Dacă ar fi făcut așa ceva un guvern PSD, era de adus lumea în stradă pentru că scotea „ciuma roșie” România din Europa! În cazul însă a unui guvern liberal „proeuropean” este altceva! Preia chiar Comisia de la Bruxelles problema în mână. Desigur, depășirea limitei de 3% echivalent PIB implică deschiderea procedurii de deficit bugetar excesiv, care va reclama, cu subiect și predicat, guvernului de la București adoptarea de măsuri urgente, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu altcum, prin impozitare. Liberalii de la București sunt salvați electoral că au ținut cu oamenii, dar reducerea salariilor și pensiilor va fi făcută după alegerile din anul viitor, pentru că așa cere Dumnezeul de la Bruxelles și acesta o face din cauza grelei moșteniri PSD! Cine este de vină? Tot Dragnea, desigur! N-are importanță că omul este la pușcărie! Probabil însă că și Dăncilă! Oricum, „ciuma roșie”, PSD! Evident, în cazul unor anticipate în primăvară, declanșarea postelectorală a acțiunii de reducere a pensiilor și salariilor va fi întreprinsă și mai devreme!

Cu adevărat important pentru capitalul străin este că, în împărțirea PIB-ului între muncă și capital – care, din poziția cea mai neagră din Europa, cunoscuse o anume ameliorare pe vremea lui Dragnea – se va reveni la absolut tragica distribuție de tip colonial: munca mai nimic, profitul mai tot!

Sursa: romanialibera.ro / Autor: Ilie Șerbănescu

2019 a fost anul în care Sistemul și-a dat seama că poate să facă orice. Cum va fi deci 2020?

Dan Andronic mi-a trimis un e-mail din care citez: „Vreau și eu o caracterizare a României 2019 în 2000 de semne. Care au fost cele mai importante evenimente politice, economice, media. Cum ai caracteriza anul 2019. Cel mai bun politician, cel mai slab. Orice altceva te-a impresionat.”

A scrie despre România lui 2019 în 2000 de semne e ca și cum ai rezuma Istoria omenirii într-o pagină de carte. Luînd asta drept provocare ( de obicei scriu mult despre un subiect, 2000 de semne nu-mi ajung nici să intru în conținut ), încerc să mă execut în noaptea de Revelion, pe care n-o sărbătoresc, deoarece, așa cum am mai scris nu văd nici un motiv de petrecere din faptul c-am trecut din 2019 în 2020 și nu invers, din 2020 în 2019.

România lui 2019 a dovedit mai mult ca Româniile din toți anii postdecembriști că democrația e doar o fațadă de sorcovă pentru o realitate de plumb. Teoretic, avem alegeri libere și corecte, presă independentă, pluralism politic, instituții definitorii ale statului de drept, precum Parlament, Justiție, Avocatul Poporului, Guvern, Președinție. Practic avem o dictatură a Sistemului instituțiilor de forță. Acest Sistem, predat lui Klaus Iohannis la cheie de către Traian Băsescu, făuritorul care n-a mai avut timp, ca președinte, să-l folosească, și-a spus cuvîntul în tot ceea ce noi, românii, luînd în serios basmul cu trecerea de la dictatură la democrație după decembrie 1989, am crezut că e rezultatul bătăliei între partide, al concurenței din presă, al goanei după profit, al prestației unei Justiții independente:

-Condamnarea lui Liviu Dragnea, o Operațiune complexă, menită a pregăti terenul pentru aducerea la Putere a Guvernului Meu Doi, pentru punerea la pămînt a PSD și mai ales pentru a scoate din capul oricărui politician ideea că e în slujba României și nu a Puterilor Garante.

-Răsturnarea Guvernului PSD și investirea Guvernului PNL în condițiile în care partidul lui Klaus Iohannis e minoritar în Parlament. Brusc, de parcă ar fi fost întoarse cu cheița, partide care pînă mai ieri scoteau foc pe nări și pe gură cînd auzeau de PNL au votat Moțiunea de cenzură mai întîi și investirea Guvernului Orban mai apoi fără să fi obținut, așa cum se întîmplă în orice democrație, un minim profit politic. Putem crede în aceste condiții că răsturnarea de regim din octombrie – noiembrie 2019 a fost rezultatul jocului democratic?

-Victoria la scor de Nicolae Ceaușescu a lui Klaus Iohannis la prezidențialele din 2019 fără un minim efort din partea candidatului, fără dezbaterile cuvenite, fără a se pune în presă vreo întrebare despre găurile negre din trecutul lui Klaus Iohannis.

-Descoperirea peste noapte a dosarului de informator al lui Traian Băsescu după ce fostul președinte a primit mai multe adeverințe de om care n-a colaborat cu Securitatea. Diversiunea a avut drept scop curățarea tererenului în partea anticomunistă a electoratului astfel încît singurul președinte anticomunist chiar din clipa conceperii să fie Klaus Iohannis.

-Transformarea a aproapei întregii prese independente în presă proPrezidențială, desi prin asta mai toate publicațiile pierd la tiraj sau la rating.

Deoarece am depășit déjà norma celor 2000 de semne, voi concluziona: 2019 a fost anul în care Sistemul și-a dat seama că poate să facă orice. Lesne de înțeles în aceste condiții ce va fi anul 2020.

Autor: Ion Cristoiu

Sursa: Ion Cristoiu Blog

Stăpânul extern al României așteaptă cu grăbire roadele pentru sine ale schimbării guvernării pe care a dorit-o, a montat-o și pe care a obținut-o începând din octombrie 2019

Dincolo de sloganurile propagandistice despre „ciuma roșie” pe care le-a ordonat menestrelilor proprii și strigătorilor stradali să le vehiculeze cu osârdie, capitalul străin a devenit interesat țintit în înlăturarea guvernării pesediste din momentul în care aceasta și-a epuizat resursele de cadouri (constând în așa numitele „relaxări fiscale”) cu care a încercat să facă pe cât mai comestibile pentru stăpân măsurile urmărind să se aleagă și țara cu ceva din expansiunea capitalului străin pe teritoriul ei. A fost deranjat îndeosebi de: a) creșterile de salarii și pensii; b) măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom; c) taxarea veniturilor din viitoarea potențială exploatare a gazelor off shore din Marea Neagră. Erau măsuri de netolerat într-o colonie ca România și, ca atare, nu trebuiau doar anulate, dar era de dat și un semnal fără echivoc că asemenea măsuri nu pot fi trecute cu vederea fără a pedepsi pe cei ce au cutezat să le inițieze și promoveze.

Problemele create pentru capitalul străin de măsurile împotriva abuzurilor de monopol din energie, bănci și telecom – în esență adoptate prin OUG 114 – au fost practic rezolvate încă în timpul guvernării Dăncilă. Folosindu-și puterea, înăsprind presiunile și profitând de ezitările și jumătățile de măsură din OUG 114, capitalul străin a determinat o continuă coborâre a ștachetei în aplicarea acesteia făcând practic ca din prevederile ei inițiale să rămână un fâs!

Cu politica „un pas înainte, doi înapoi”, PSD a devenit mereu mai vulnerabil. Mai ales că, încercând să dea mai mult la săraci fără să ia de la bogați, ba mai îmbuibându-i cu cadouri peste cadouri, era inevitabil să se împotmolească, deoarece resurse din cer nu vin! Și a pierdut definitiv partida când, la europarlamentare, a fost abandonat de electoratul masiv al pensionarilor, care, năpădiți de propaganda anti „ciuma roșie”, s-au dat „moderni” și „europeni” nemaivotând cu PSD, deși acesta le mărise pensiile și vreun al partid care să facă la fel în continuare nu se zărea la orizont. Vârârea la pușcărie a lui Dragnea a pecetluit deznodământul. Cu mare rapiditate, capitalul străin a rezolvat și contenciosul gazelor din Marea Neagră. Concesionarii străini au blocat investițiile și au amenințat că pleacă fără a trece la exploatare. Trump l-a chemat pe Iohannis la Washington și, printr-o colaborare minunată a acestuia din urmă cu „ciuma roșie”, legea off shore a fost schimbată, taxarea peste redevență fiind suprimată, ceea ce reduce încasările potențiale ale statului român la mai nimic. Mai mult, marele Exxon – care se va retrage din exploatarea din Marea Neagră, dar nu din cauza taxării, ci pentru a se implica în exploatarea zăcămintelor de multe ori superioare descoperite între timp în Mediterana de Est – vrea să-și recupereze investițiile făcute în explorare și prospecțiuni și ce credeți că a inventat: vinde 20% din afacere Romgazului, companie de stat românească! Aceasta deja caută bani să împrumute pentru a cumpăra o parte dintr-o afacere care nu se va derula niciodată, căci altcineva decât Exxon dintre cei implicați nu are tehnologia necesară exploatării la mare adâncime. Astfel încât România nu numai că nu se va alege cu nimic din gazele pe care le-a lăsat Dumnezeu românilor, dar va plăti și rambursarea unor datorii care au fost făcute pentru nimic. Apocalips! Dar chestiune rezolvată din punctul de vedere al capitalului străin!

Rămâne de rezolvat problema cea mai importantă – scăderea salariilor și pensiilor – dar și cel mai greu de soluționat pentru că implică milioane de oameni (cel puțin vreo 7-8). Si nu că ar fi oameni, căci ei sunt salahorii din România, dar sunt votanți! Și unde pui că mulți din ei – vreo două treimi din milioanele în discuție – au votat cu „Europa”, respectiv cu Iohannis, PNL, USR, PMP, și nu cu „ciuma roșie”. Cum să le reduci așa deodată salariile și pensiile – chiar dacă asta este comanda stăpânului și chiar dacă ai fi cât de cât acoperit pentru că, anterior din opoziție, ai spus că nu există bani – când vin două rânduri de alegeri și există pericolul ca fraierii să-și aducă aminte de „ciuma roșie” care le-a mărit salariile și pensiile?! Cum să faci așa ceva? Păi, simplu, cu ajutorul chiar al cerberului european, Comisia de la Bruxelles, care altfel nu face altceva tot timpul decât să te pună la zid! Dar, dacă te iubește – tu fiind Orban-ul cel bun, spre deosebire de Orban-ul cel rău, „iliberalistul” din Ungaria – se aranjează chestiunea, dacă nu chiar îți și sugerează cerberul cum să procedezi. Ca să nu pierzi electoratul, nu reduci imediat salariile și pensiile, ba chiar dai ceva mărunțiș să nu bată la ochi, și treci bugetul pe un deficit de peste 3% echivalent PIB. Aoleo! Nenorocire! Dacă ar fi făcut așa ceva un guvern PSD, era de adus lumea în stradă pentru că scotea „ciuma roșie” România din Europa! În cazul însă a unui guvern liberal „proeuropean” este altceva! Preia chiar Comisia de la Bruxelles problema în mână. Desigur, depășirea limitei de 3% echivalent PIB implică deschiderea procedurii de deficit bugetar excesiv, care va reclama, cu subiect și predicat, guvernului de la București adoptarea de măsuri urgente, inclusiv reducerea salariilor și pensiilor, dacă nu altcum, prin impozitare. Liberalii de la București sunt salvați electoral că au ținut cu oamenii, dar reducerea salariilor și pensiilor va fi făcută după alegerile din anul viitor, pentru că așa cere Dumnezeul de la Bruxelles și acesta o face din cauza grelei moșteniri PSD! Cine este de vină? Tot Dragnea, desigur! N-are importanță că omul este la pușcărie! Probabil însă că și Dăncilă! Oricum, „ciuma roșie”, PSD! Evident, în cazul unor anticipate în primăvară, declanșarea postelectorală a acțiunii de reducere a pensiilor și salariilor va fi întreprinsă și mai devreme!

Cu adevărat important pentru capitalul străin este că, în împărțirea PIB-ului între muncă și capital – care, din poziția cea mai neagră din Europa, cunoscuse o anume ameliorare pe vremea lui Dragnea – se va reveni la absolut tragica distribuție de tip colonial: munca mai nimic, profitul mai tot!

Sursa: romanialibera.ro / Autor: Ilie Șerbănescu

Spitalul FLOREASCA, un COLECTIV mai mic?

Victime COLECTIV

1. Medicul Beuran nu mi-a produs nicio impresie plăcută atunci când a fost ministru. Ba, chiar jalnică în povestea cu plagiatul. E adevărat, nici nu a fost mult timp ministru. Nu am nicio simpatie pt el. Dar asta e problema mea.

2. Am consultat nişte prieteni şi cunoştinţe din domeniu: la orice intervenţie sunt nişte proceduri medicale foarte clare, repetate de zeci de ori pe zi, care cu greu ar putea fi încălcate de personalul obişnuit cu ele. Doar dacă cineva..

3. Procedurile operationale pentru a pune o sala in functiune nu apartin echipei operatorii.

4. Echipa de conducere vine din timpurile PSDului. Ar trebui înlocuită, nu-i aşa?

5. Iar mediul Beuran este şi preşedinte al senatului UMF, unde se întâlnesc alte interesante interese, inclusiv financiare.

Şi acum o fabulă:

Avem un spital care ar putea trezi nişte interese haitei flămânde venite la putere şi păpuşarilor lor din afară. Ce interese: păi unele de zeci şi sute de milioane de euro constând în dotări, medicamente, dezinfectante, consumabile de tot soiul ....

Interesele respective nu sunt chiar de amploarea schimbării unui guvern, aşa că nici nu sunt puse la cale "accidente" de o amploare asemănătoare .

Avem un bolnav, o femeie aflată într-o stare gravă de cancer, fără speranţe de salvare, în mod real pe ultimii metri, care ar putea fi sacrificată fără mari probleme de conştiinţă. Căci nu e e acelaşi lucru cu nişte tineri executaţi în incendiul dintr-un club.

Avem un scenariu pregătit în grabă după o schemă deja cunoscută. Un ars este întotdeauna un simbol mult mai puternic pentru zguduirea opiniei publice, decât un mort în timpul operaţiei.

Avem tot aparatul de ofensivă: media, "lideri de opinie", public indignat, brusc alte incidente/altercaţii cu medici de la Floreasca filmate de pacienţi, presa internaţională indignată, românul Iancu Moscu Peter condamnându-l deja pe Beuran în DW etc.

Scenariul unui incident era pregătit, aşteptându-se doar un moment prielnic. Căruia să-i fie dat un bobârnac. Ca la profesorul ASTĂRĂSTOAIE, la profesorul IRINEL POPESCU; ca la COLECTIV; ca asaltul coordonat din 10 august împotriva jandarmilor, ca la atâtea alte false dosare, false flag-uri (înscenări) din România şi din lumea întreagă...

Cineva, un acoperit al serviciilor, un colaborator al serviciilor, un oportunist de serviciu, un membru de partid (USR, cel mai probabil, că tot au ridicat ei steagul primii) greşeşte intenţionat: fie că umple sala cu dezifectant, fie că pune la îndemână bisturiul electric, care nu avea ce căuta împreună cu soluţia, fie... fie.. Contează doar rezultatul. Şi faptul că orice anchetă se va axa pe cei cu funcţie; mai ales o anchetă „bine pregătită”.

Palmaresul spitalului nu mai contează în faţa unui incident care se repetă cam de 600 de ori pe an în lumea întreagă; ca şi multe mii, zeci de mii de alte accidente spitaliceşti. Sau ca cazurile de execuţie oficială a unor bolnavi – copii, de exemplu – consideraţi incurabili. În contra dorinţei şi deciziei părinţilor lor. Despre care presa românească „de servicii” şi de serviciu în slujba mafiei nu spune nimic . Ca să nu mai vorbim de cazurile de malpraxis - să vă povestec unul pe care îl ştiu personal, cu o româncă din Italia a cărei viaţă, recent, după a banală operaţie de hernie hiatală, ce se face în România pe bandă, a fost timp de săptămâni pe muchie de cuţit, caz de malpraxis evident. Nimic nu contează dacă doctorul Beuran, probabil conducerea spitalului, şefii de clinici şi de secţii trebuie executaţi, căci avem şi noi clienţii noştri.

MORALA 1: Am citit prea multe documente despre înscenările internaţionale - soldate cu zeci şi sute milioane de morţi - şi despre cele naţionale; cunosc destul de bine mecanismul înscenării-diversiunii folosit sute de ani; când aud de un ars care schimbă realitatea în România mă gândesc imediat la "guvernul meu"; când văd cum instantaneu porneşte campania de presă care trebuie să pună agite gloata şi să "presiune" pe politicul, deja pregătit să fie presat, devin deja sigur că ceva nu e în regulă, că avem de-a face cu o înscenare criminală.
MORALA 2: Poate că cele de mai sus sunt doar o fabula(ție), dar în faţa ticăloşiei afişate de atât timp cu atâta dezinvoltură şi chiar ostentaţie nu pot să nu iau în seamă MORALA 1.