Suntem în chiar mijlocul unui război premeditat împotriva omenirii pentru aducerea ei în sclavie absolută şi reducerea drastică a numărului ei în viitorul apropiat prin intermediul unui virus şi al unor vaccinuri? Până acum toate elementele realităţii ne duc către această concluzie. Şi nu amintesc decât de statele africane din care OMS-ul şi Bill Gates au fost daţi afară ca urmare a unor campanii de vaccinare, care, s-a dovedit, au produs sterilitatea femeilor pe scară largă.
Un ultim accent este acela că mortalitatea covid 19 este departe de a necesita măsurile extreme introduse. Dar cum, de exemplu, ar putea impune elitele globaliste un vaccin generalizat, cu efecte principale de infertilitate, la scară globală, fără testările minuţioase de altă dată, dacă nu prin crearea unui dezastru generalizat, socio-economico-politic, care să fie pus în spatele covid şi să justifice vaccinarea globală obligatorie rapidă? Şi fără ca “prostimea” să ştie la ce se expune? Sau pe care, de frică, să o ceară ea însăşi chiar ştiind la ce se expune?
Luna trecută, tatăl premierului britanic Boris Johnson, Stanley
Johnson, a fost prins a doua oară în public, fără mască. Nu știa că există o
pandemie extrem de contagioasă, una care îi afectează în special pe cei din grupa
sa de vârstă? Nu știe el ce se întâmplă în Marea Britanie și în întreaga lume?
Sau stie el ceva ce noi ceilalti nu stim? Nebunia este că, după cum ni s-a reamintit,
Stanley Johnson a scris romanul distopic de ficțiune, Virusul,
care descrie o mare parte din ceea ce trăim astăzi. El este, de asemenea,
autorul lucrării Populația mondială și Națiunile Unite: Provocare și răspuns,
o carte de non-ficțiune pe tema descrisă în cartea sa. În Virusul.
Atât în naraţiunea romanului, cât și în propria sa introducere, Stanley Johnson
pune în evidență necesitatea unui virus, în planul unei elite perfide, pentru a
stopa creșterea populației. Această coincidență cu Agenda 21/2030 a ONU privind
controlul populației și cu dedicarea “avocatului “vaccinării și sponsor al OMS,
Bill Gates de a reduce populația mondială, este absolut deconcertantă și ridică
întrebări cu privire la coincidențele care au apărut de atunci. Acest lucru
include, desigur, poziția pe care Boris Johnson o deține astăzi în gestionarea
versiunii din viaţa reală a virusului în Marea Britanie de astăzi.
Dar este aceasta numai o simplă chestiune de coincidență sau nu? Această
întrebare a devenit subiectul unei dezbateri viguroase, o parte a argumentând
că nu este o coincidență faptul că este cenzurată în mod extraordinar de social
media și că i se interzice efectiv să-și exprime poziţia, iar cealaltă parte
fiind singura voce care se aude și se vede în media socială și media clasică.
Existenţa acestei cenzuri, chiar şi numai asupra acestei întrebări, pare să dea
dreptate celor care sunt cenzurați, așa cum este adesea consecința
neintenționată a cenzurii și poate ultima speranță a omului.
Acesta este un exemplu uimitor de viață care imită arta, iar acum, cu o
conștientizare publică tot mai mare cu privire la relația dintre vaccinuri și
infertilitate, ajungem la filmul ‘Children of Men’ (Copiii oamenilor).
Copiii oamenilor prezintă o lume în haos global, război, conflicte,
lupte de stradă deschise între membrii forțelor cvasi-guvernamentale și diverse
culte radicale și religioase, o armată jihadistă pe străzile din Paris, o juntă
paramilitară, efectele migrației în masă, închisorile în aer liber, și mai rău.
Acest situaţie a cuprins cea mai mare parte a Europei și probabil lumea. Declanşarea
ei pare să fi fost produsul unei pandemii globale de infertilitate de origine
necunoscută. Un film din 2008, dar oricine vede filmul astăzi recunoaște
instantaneu scenele ca aproximând imaginile din viața reală văzute în știrile
din lumea anului 2020.
Criza globală a infertilității creează un sentiment omniprezent de
insecuritate, imposibilitatea unei piețe bursiere și un sentiment conștient de
condamnare iminentă și de reacție nihilistă din partea elitelor.
Luând filmul împreună cu "Virusul" lui Johnson, putem
face o presupunere destul de precisă despre cum o astfel de consecinţă s-ar
manifesta într-o realitate în care viața imită arta: Virusul sau vaccinul creat
pentru a vindeca virusul, de
fapt, induce infertilitatea.
Nu este dificil să faci o astfel de presupunere, văzând că, zi de zi, această
distopie devine realitatea noastră de zi cu zi. A devenit, de fapt, o chestiune
de mult mai mult decât o ficțiune.
Acest lucru ne obligă să abordăm, în mod cumpătat, o reevaluare a conceptului
de progres și a unde acesta ne conduce.
Tema unui virus folosit ca predicat atât pentru controlul populației, cât și
pentru o transformare socială totală, așa cum am scris în „A
cărui mare resetare”, este una care reflectă efectele războiului: atât
în ceea ce privește un eveniment de genocid, cât și necesitatea de „build back
better” („a construi mai bine”) după o aparentă prăbușire socio-economică
provocată fie de o calamitate, fie de răspunsul greoi al guvernului.
