Despre o boală de care suntem bolnavi fără să ştim şi cum să ne vindecăm

Dacă după ce ați citit acest text cădeți pe gânduri, începeți să aveţi întrebări, vedeți lumea puțin altfel, începeți să vă îndoiți de ceea ce vi se spune oficial că e bine sau rău, felicitări, sunteți pe calea cea bună către vindecare; nu vă speriaţi, continuaţi procesul, săpaţi şi mai adânc. Căci primul pas către vindecare este chiar conştientizarea faptului că sunteţi bolnav.  Şi nu uitaţi să-l luaţi şi pe Dumnezeu cu voi pe acest drum.

•  

Eu nu port mască decât în incintele unde mi se cere acest lucru şi acolo sub nas. Mi se pare aberant, ticălos şi extrem de dăunător sănătăţii mele să fiu obligat să port mască pe strada cel mai adesea goală, sau într-un parc, în timp ce tot autorităţile nule şi neavenite, care îmi cer acest lucru prin "reglementări" abuzive, nu pot aduce nicio dovadă că masca mă ajută şi nu mă îmbolnăveşte mai grav. Sau au constatat că în aceleaşi spaţii libere, dar şi în cele închise sau semiînchise comune poţi sta liniştit fără mască ziua întreagă dacă fumezi (păi parcă era nociv!), dacă bei şi/sau mănânci. În aceste situaţii nu mai e pericol? De ce? De proşti şi ticăloşi ce sunt, evident.

Dar eu nu sunt un exemplu (pozitiv), căci peste 99,99999 % dintre români poartă mască, ceea ce se pare că nu ajută la oprirea virusului, ci, ca prin toate celelalte regiuni ale globului, în care se aplică măsuri rigide similare, la răspândirea lui; altfel e greu de explicat cum de toţi sunt mascaţi şi statisticile se umflă tot mai abitir (desigur ar mai fi nişte explicaţii care ţin de dispariţia subită a gripei, de teste false, de includerea forţată a aproape tuturor decedaţilor, până şi a celor rezultaţi din accidente, în categoria covidicilor, dar tot mai rămâne loc pentru nedumerire).

În principiu, am fi tentaţi să considerăm că poartă mască cei temători pentru viaţa lor, cei temători de amenzile poliţiei şi cei obişnuiţi să asculte ce li se spune. Totuşi cred că mai e o altă categorie, alături de celelalte şi chiar în toate celelalte: cea masochiştilor sociali şi cea a celor dependenţi de statutul de victimă, adică, de bici; le-aş zice cu un termen comun, a victimiştilor.

Mi-e greu să găsesc o altă explicaţie la entuziasmul cu care masca este purtată, trasă sus peste nas, de persoane singure pe stradă, în parcuri, singure în maşini, pe biciclete, unii chiar în casă şi în toate celelalte situaţii în care nu te poţi întâlni nici cu virusul, nici cu poliţia. Sunt, probabil, destui dintre noi dependenţi de starea victimă pentru că găsesc în a fi chinuiţi plăcere, justificare, certitudinea că există, o poziţie privilegiată. Sindromul Stockholm, al dependenţei victimei de călău, şi sindromul Calimero, al "nefericiţilor" care dau vina pe toţi ceilalţi pentru tot ceea ce li se întâmplă şi sunt cu adevărat nenorociţi în lipsa celorlalţi, sunt numele unor maladii bine cunoscute şi descrise. Iar românii nu sunt singurii bolnavi. Lumea întreagă pare, de un an încoace, o rezervaţie mondială pentru victimişti.

Aşa că, având în vedere toate aceste frici şi plăceri perverse, satisfacţii vinovate şi complicităţi cu călăii, mi-e greu să cred că într-o zi populaţia locală şi globală se va ridica, îşi va smulge măştile de pe faţă şi la va da foc în piaţa publică. Adică acolo unde acum se ard ultimile rămăşite ale unei libertăţi, poate, prin prisma abandonării ei entuziaste, nemeritate şi pe cale sigură de dispariţie. 

P.S. - Cele de mai sus nu înseamnă că eu sunt sănătos tun, ci că încerc să fiu pe calea spre recuperare. Doamne ajută!

 

Îndrumar pentru a evita forma gravă a Covidului și a învinge boala repede și de acasă (I)

 

„Dacă s-ar trata boala de la început, nu ar mai muri oamenii de Covid-19” (I)

 De vorbă cu Dr. Bioetician Virgiliu Gheorghe

Este Covid-19 o boală aducătoare de moarte? Răspunsul nu este nici „da”, nici „nu”, ci „după cum este abordată această patologie extrem de contagioasă”. Din păcate, se pare că noi, ca societate, suntem mai puţin pregătiţi să facem faţă acestei viroze, față de pericolul pe care l-ar putea constitui ea cu adevărat pentru sănătatea publică. Interviul cu dr. Virgiliu Gheorghe este una dintre mărturiile faptului că această boală poate fi învinsă dacă este tratată din timp, potrivit descoperirilor medicale existente la această oră. (M.C.)

– Domnule Virgiliu Gheorghe, cum vedeţi pandemia acum, la debutul celui „de-al doilea val”?

– Sunt foarte multe de spus. În primul rând, sunt mai puţin speriat acum decât în urmă cu 6 luni de gravitatea bolii. Este, cum am spus şi atunci, extrem de contagioasă, dar nu atât de mortală precum se crede. Am convingerea că ar muri foarte puţini oameni, mai puţini decât la o gripă obişnuită, dacă bolnavii ar fi trataţi de la început cum trebuie. E adevărat, şi asupra acestui punct aş insista: boala aceasta nu este o gripă obişnuită. Mai mult, are câteva caracteristici care o deosebesc clar de cele mai multe boli cunoscute. Acesta este şi unul dintre argumentele faptului că virusul a fost asamblat genetic în laborator din anumite secvenţe, cum sunt cele de la HIV, secvenţe adiţionate unui coronavirus obişnuit.

– Și cum anume ar trebui să fie tratată boala de la început?

– Vedeţi dumneavoastră, formele severe sunt, în majoritatea cazurilor, forme netratate cel puţin o săptămână, dacă nu 10 zile de la apariţia primelor simptome. Pur şi simplu, oamenii iau un Paracetamol şi aşteaptă să le treacă. Iar boala trece astfel, destul de uşor, statistic vorbind, la 80-90% din populaţie. Există însă ceilalţi, la care boala se agravează, plămânul începe să sufere, sunt spitalizaţi, iar unii dintre ei, mai cu seamă cei cu comorbidităţi, riscă ventilaţia mecanică şi decesul.

Primul motiv al netratării bolii este neacceptarea ei

– De ce credeţi că oamenii nu se tratează corespunzător?

– În primul rând, majoritatea oamenilor greu acceptă că au Covid-19, din cauza isteriei produsă în mass-media privind această boală. Discuţiile despre boală nu au aproape nimic cu lupta populaţiei împotriva bolii, ci doar cu măsurile de necontaminare. Ştiţi ce sugerează aceasă atitudine? Faptul că viroza aceasta ar fi ceva cumplit, un fel de ciumă sau lepră, că eşti condamnat, aşa că trebuie să ne concentrăm pe ce putem face ca să ne păzim, să nu o luăm. Dar nu-i deloc aşa. Este o boală ca oricare alta, iar oamenii care sunt pregătiţi să lupte cu ea ‒ nu stând cu masca pe faţă şi „la distanţă” de ceilalţi ‒ nu vor întâmpina probleme să o depăşească fără mari dificultăţi, cel mult cu izolarea în casă timp de 14 zile.

Aşadar, spaima indusă de mass-media îi determină pe oameni să nu poată accepta că sunt bolnavi, şi chiar să evite oricare tratament specific coronavirusului. Pur și simplu, nu vor să creadă că au coronavirus! Aud foarte des scuze de genul: „Am stat cu aerul condiţionat deschis”, „M-a tras curentul după ce am făcut baie”, „Am mâncat o înghețată” etc. ‒ orice argument al stării de boală pe care o resimt, numai să nu cadă sub suspiciunea de Covid-19.

Aceasta înseamnă că primul motiv al netratării bolii este neacceptarea ei, dar nu şi singurul. Alţii, auzind sau constatând că cineva apropiat a trecut foarte uşor peste boală, nu fac altceva decât să o trateze cu multă răbdare şi cu ceva Paracetamol, ca să micşoreze febra. Ei nu ştiu că există factori de risc şi că, întrunind câţiva, vor face o formă mai gravă. După o săptămână, deja începe să fie târziu pentru o intervenţie terapeutică, iar când ajung la spital, intră deja în Terapie Intensivă şi riscă intubarea şi moartea. Cunosc mai multe astfel de cazuri, inclusiv medici.

– La medici cum se explică acest comportament?

– Sunt şi ei oameni, trăiesc în aceeaşi societate sufocată mediatic cu multe informaţii de proastă calitate şi, din păcate, dacă nu au fost implicaţi direct în lupta cu Covid-ul în spitale, nu ştiu mai nimic despre tratarea bolii. Aceasta este şi o a treia cauză pentru care oamenii mor practic în casă, netrataţi, în condiţiile în care boala s-ar fi putut controla uşor din prima zi. Am cunoscut cazuri în care s-a ajuns în pragul Terapiei Intensive din cauza medicului de familie, care şi-a tratat pacientul de Covid cu Teraflu, Sinupret şi Paracetamol. Altul şi-a dus pacientul în aceeaşi stare gravă, recomandându-i Tamiflu. Atât Teraflu, cât şi Tamiflu nu fac altceva decât să mai încarce cu toxicitate un organism care deja a ajuns, în scurt timp, destul de tarat din cauza virusului.

Într-un alt caz, omul murea acasă aşteptând răspunsul de la testul Covid, care întârzia să vină de trei zile, iar medicul nu voia să-i recomande nici măcar un anticoagulant sau un antiinflamator, sub motivul că nu ştie sigur dacă are Covid-19. Oricum, nici când a aflat nu şi-a asumat nici o responsabilitate. Omul a scăpat până la urmă cu ajutorul lui Dumnezeu, după o internare de câteva săptămâni bune în spital. Dar nu toţi au avut acelaşi noroc.

– Consideraţi că tratamentul ar trebui început şi fără diagnosticul de Covid-19?

– Se poate face o minimă prevenţie, adică să se recomande anumite suplimente şi medicamente care te pun la adăpost, fără să-ţi primejduiască sănătatea cu efectele lor adverse. Dar observăm un paradox: pentru o răceală obişnuită, mulţi medici se grăbesc să dea antibiotice, şi chiar pe termen lung, iar în cazul Covid-ului cu manifestări pulmonare evidente, nu o fac până nu vine testul de la RT-PCR!

De asemenea, de când e lumea, diagnosticul unei boli se pune pe baza semnelor clinice, iar în Covid acest lucru parcă ar fi în mod tacit interzis. E un paradox care nu poate fi explicat decât prin frica paralizantă cu care societatea tratează Covid-ul, şi nu prin raţiunea de care ar fi nevoie ca această boală să fie întâmpinată şi vindecată.

Specificitatea simptomelor de Covid-19

– Și care ar fi semnele clinice care ne indică contaminarea cu Covid-19?

– Boala aceasta poate avea o mulţime de semne, de multe ori complet diferite de la o persoană la alta. La mulţi debutează cu o durere de cap foarte puternică. La alţii apare o stare de oboseală excesivă, o stare de greaţă, încât nu pot mânca mai nimic, sau diaree. La alţii, o uşoară usturime în gât şi o febră mică, gen 37.5, care trece la Paracetamol, dar revine. Mai sunt durerile musculare, pierderea gustului şi a mirosului, dureri în piept şi în spate, în dreptul plămânilor, tuse uşoară, cu un sentiment de disconfort la respiraţie. Am văzut, în forme foarte uşoare, un debut cu dureri în zona sinusurilor sau a ganglionilor limfatici din zona gâtului.

Bineînţeles, o parte dintre aceste simptome apar şi în alte viroze sau răceli, dar există şi o anumită specificitate. De pildă, durerile de cap debutează brusc şi sunt extrem de intense. Când sunt asociate şi cu o stare de oboseală excesivă, e foarte probabil să fie Covid. Este vorba de o oboseală de așa natură, că ai sta tot timpul în pat și ai dormi, sau experimentezi o stare de neputinţă pe care nu ai mai întâlnit-o niciodată. Mai este un semn care debutează odată cu starea de oboseală: tahicardizarea. Inima începe să bată repede, indiferent de efortul făcut; chiar dacă te întorci de pe-o parte pe alta în pat, creşte pulsul. În general, cum se agravează puţin boala, creşte pulsul uneori până la 100 bătăi pe minut şi rămâne pe o perioadă destul de lungă crescut, până la apropierea vindecării. Depinde de severitatea formei.

Pierderea mirosului şi a gustului, brusc, sunt semne clare de Covid. Dar nu toată lumea le experimentează. Am cunoscut persoane care nu şi-au pierdut deloc gustul şi mirosul, chiar dacă au făcut o formă severă, iar altele care şi le-au pierdut pe o perioadă lungă de timp, mai lungă de o lună, la o formă mai uşoară, dar care a trenat din cauza unor contaminări succesive.

Apoi, când am vorbit de durerile de spate şi de articulaţii, acestea sunt efectul stării inflamatorii pe care o generează acest coronavirus, lucru care poate fi privit tot ca un semn specific.

Dacă însă apare apăsarea în piept şi în spate, în corelaţie cu alte câteva simptome, deja boala este avansată, şi trebuie avută în vedere intrarea în terapia specifică. Mie mi se pare că această viroză, mai ales în contextul pandemic în care ne aflăm, nu poate fi confundată cu alte gripe decât cu o probabilitate extrem de mică.

– Dar nu există şi analize de sânge specifice bolii, în cazul în care persoana nu face testul RT-PCR sau rezultatul acestuia întârzie să vină?

– Este o întrebare foarte importantă. Toată lumea crede că PCR-ul trebuie să aibă ultimul cuvânt, însă nu este chiar aşa. Sunt cazuri în care testul iese negativ, chiar dacă persoana are boala manifestată destul de vizibil. Pe de altă parte, testul poate ieși pozitiv şi când boala este vindecată, şi chiar câteva săptămâni mai târziu, deşi persoana nu mai contaminează de mult. De altfel, se consideră că în jur de 14-18 zile de la identificarea bolii, persoana nu mai este contagioasă, chiar dacă testul iese pozitiv, iar din experienţă cred că este o afirmație foarte corectă.

Aşadar, se poate ca testul să iasă pozitiv numai după câteva zile bune de la debutul bolii. Ce rămâne de făcut? Evident, ne putem ghida după analizele de sânge. Există câteva analize care se modifică în funcţie de severitatea bolii. De pildă, limfopenia (scăderea numărului de limfocite) specifică acestei viroze este direct legată de gravitatea bolii, fiind chiar un indicator al prognosticului. Dacă scad foarte mult limfocitele, riscul de mortalitate creşte. De asemenea, creșterea Proteinei C Reactive a Feritinei (factori inflamatorii), Alaninaminotransferazei (ALT), a Lactat Dehidrogenazei (LDH) şi a Creatinin Kinazei (CK) sunt extrem de relevante. E adevărat, în prima fază, acestea pot fi destul de scăzute. Mai sunt factorii de tromboză – D-dimerii, T protrombina, Trombocitele şi Fibrinogenul.

Aşadar, în caz de suspiciune, ţinerea sub observaţie a acestor parametri poate fi suficient de relavantă pentru iniţierea terapiei.

Vitamina D şi rata mortalităţii de Covid-19

– Care este tratamentul cu care credeţi că trebuie început?

– Dacă există o minimă suspiciune de Covid-19, mai ales în contextul în care altcineva apropiat a făcut boala, aş începe cu o terapie de prevenţie, care oricum trebuie făcută şi în cazul în care testul iese pozitiv sau boala e deja avansată.

În primul rând, aş începe cu doze mari de Vitamina D. Multe studii au demonstrat că formele cele mai severe sunt făcute de persoane care au niveluri reduse de vitamina D. În Statele Unite, mai multe studii au apărut pe această temă încă din luna aprilie a acestui an, tema fiind de mare actualitate^{1 2}. Cercetarea a avut loc şi în Europa, unde un studiu care a examinat datele culese din zece ţări europene ajuns la concluzia că „există o puternică corelaţie între deficienţa severă de vitamina D şi rata mortalităţii de Covid-19 în Europa”³. Un alt studiu, realizat în douăzeci de ţări din Europa, a constatat acelaşi lucru⁴. De asemenea, un alt studiu observă că ţările aflate sub paralela 35 au cea mai mică mortalitate⁵, tocmai datorită unei mai mari expuneri la soare, adică a unui nivel mai ridicat de vitamina D. Se pare că, într-adevăr, nivelurile reduse de Vitamina D reprezintă unul dintre cei mai puternici factori de predicţie a unei forme severe de Covid-19, iar studiile pe această temă se înmulţesc ^{6 7}.

Cercetările mai noi insistă pe creşterea dozelor de vitamina D, pentru a preveni infecţiile şi a amplifica răspunsul imunitar la boli precum Influenza şi Covid-19. Astfel, sunt recomandate doze de 10.000 UI zilnic, pe o perioadă de câteva săptămâni, până creşte semnificativ nivelul lui 25-hydroxyvitamin D (25(OH)D); apoi o doză zilnică de 5.000 UI e suficientă. Obiectivul este de a creşte nivelul lui 25(OH)D până la niveluri de 40-60 ng/mL⁸. Acest nivel poate fi însă depăşit fără riscuri pentru sănătate. Pacienţii doctorului Cícero Coimbra, trataţi pe o perioadă lungă cu doze mari de vitamina D, au ajuns la niveluri de 300-400 ng/mL fără riscuri pentru sănătate, dar cu efecte pozitive importante privind boli autoimune precum scleroza multiplă. În acest context, doze de câteva zeci de mii UI zilnic, pe o perioadă de câteva săptămâni, cât persoana suferă de Covid-19, nu au nici o contraindicaţie. De pildă, într-un studiu desfășurat în anul 2017, s-a constatat că o doză unică mare de vitamina D de 200.000 UI a atenuat semnificativ inflamaţia, fără nici un efect advers⁹. Aşadar, la debutul Covid-19 poate fi luată o astfel de doză de vitamina D, urmată de 10.000 UI zilnic câteva săptămâni, ca ulterior să se treacă la 5.000 UI.

Într-un studiu realizat pe pacienţi intubaţi, aflaţi în Terapie Intensivă, s-a constatat că, proporţional cu mărimea dozelor de vitamina D administrate, scade timpul petrecut în Terapie Intensivă. La 100.000 UI administrate zilnic, timp de 5 zile, adică la un total de 500.000 UI, s-a observat o scădere până la jumătate a numărului de zile faţă de grupul de control¹⁰. Într-un alt studiu realizat tot pe pacienţii de Terapie Intensivă intubaţi, doza de 500.000 UI a condus la o creştere a hemoglobinei cu aproximativ 10% săptămânal¹¹. Raportul 11.30 g/dL faţă de 8.19 g/dL la grupul de control după numai 3 săptămâni e un rezultat impresionant pentru cine ştie cât de greu creşte hemoglobina în condiţii de Terapie Intensivă. Interesant e faptul că efectul a fost observat la administrarea a 500.000 UI, şi nu la 250.000 UI. Încă o dată se vede că dozele mari sunt mult mai eficiente. Din aceste două studii, ar exista toate motivele să fie administrate doze mari de 500.000 UI bolnavilor intubaţi de la Terapie Intensivă.

Trebuie însă avut în vedere consumul unei cantităţi mari de lichide în zilele administrării dozelor mari de vitamina D. În plus, dacă aceasta este luată pe o perioadă mai lungă, este utilă Vitamina K2 (50-100 ug zilnic), care protejează, ca şi consumul de lichide, împotriva depunerii de calciu. Există şi posibilitatea administrării intramusculare a unei doze unice de 100.000 UI sau 300.000 UI, care are o eliberare mai lentă şi duce la o recuperare rapidă, fiind observată o creştere semnificativă a 25(OH)D mult mai rapidă decât în cazul vitaminei D orale.

(va urma)

Interviu realizat de Mihai Cristea

Foto: Nataliia Mysik Dreamstime.com

Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa/Noiembrie 2020

1 Lau, Frank H., et al. “Vitamin D insufficiency is prevalent in severe COVID-19.” medRxiv (2020).

2 Israel, Ariel, et al. “The link between vitamin D deficiency and Covid-19 in a large population.” medRxiv (2020).

3 Pugach, Isaac Z., and Sofya Pugach. “Strong correlation between prevalence of severe vitamin D deficiency and population mortality rate from COVID-19 in Europe.” medRxiv (2020).

4 Ilie, Petre Cristian, Simina Stefanescu, and Lee Smith. “The role of vitamin D in the prevention of coronavirus disease 2019 infection and mortality.” Aging Clinical and Experimental Research (2020): 1-4.

5 Rhodes, Jonathan M., et al. “low population mortality from COVID‐19 in countries south of latitude 35 degrees North supports vitamin D as a factor determining severity.” Alimentary pharmacology & therapeutics 51.12 (2020): 1434-1437.

6 Daneshkhah, Ali, et al. “The Role of Vitamin D in Suppressing Cytokine Storm in COVID-19 Patients and Associated Mortality.” medRxiv (2020).

7 Radujkovic, Aleksandar, et al. “Vitamin D Deficiency and Outcome of COVID-19 Patients.” Nutrients 12.9 (2020): 2757.

8 Grant, William B., et al. “Evidence that vitamin D supplementation could reduce risk of influenza and COVID-19 infections and deaths.” Nutrients 12.4 (2020): 988.

9 Scott JF, Das LM, Ahsanuddin S, et al. Oral Vitamin D Rapidly Attenuates Inflammation from Sunburn: An Interventional Study. J Invest Dermatol. 2017;137(10):2078-2086.

10 Han, Jenny E., et al. “High dose vitamin D administration in ventilated intensive care unit patients: a pilot double blind randomized controlled trial.” Journal of clinical & translational endocrinology 4 (2016): 59-65.

11 Smith, Ellen M., et al. “High‐Dose Vitamin D3 Administration Is Associated With Increases in Hemoglobin Concentrations in Mechanically Ventilated Critically Ill Adults: A Pilot Double‐Blind, Randomized, Placebo‐Controlled Trial.” Journal of Parenteral and Enteral Nutrition 42.1 (2018): 87-94.

Starea de urgenţă va fi permanentă

(Vezi şi Fascismul transnațional al elitei oligarhice transnaţionale)

„Baza de mase” a centrelor de putere a încetat de mult să mai fie adepții convinși. Noii lor adepți sunt masele de oameni manipulați, mințiți și terorizați într-o stare de frică și panică. Mass-media asigură adepţii pe baza fricii.

Jeffrey A. Tucker de la Institutul American de Cercetare Economică scrie despre acest lucru în articolul său "Când se va termina nebunia?

“”Sunt un psihiatru practicant, specializat în tulburări de anxietate, iluzii paranoice, și frică irațională. Am tratat aceste tulburări ca un specialist. Este destul de greu să se limiteze aceste probleme în vremuri normale.

Ceea ce se întâmplă acum este o răspândire a acestei stări medicale grave pentru întreaga populație. Se poate întâmpla cu orice, dar aici vedem o frică primitivă de boală care se transformă în panică în masă. Pare aproape deliberat. Este tragic. Odată ce începe, ar putea dura ani de zile pentru a repara daunele psihologice”. (1)

De acum înainte, starea de urgență poate fi declarată permanent în orice moment

În plus, obligația de a purta masca este menită să practice ascultarea și servilismul, să asigure „coeziunea” purtătorilor de mască și supunerea acestora unor presupuse autorități; precum și pentru a pune în afara legii “dușmanii măştii” “ca persoane lipsite de sentimental solidarităţii, care îi pun pe alţii în pericol”.

În prezent, criminalii ne terorizează copiii în școli forțându-i să poarte măști. Astfel este crescut noul supus.

Mijlocul de dominare al centrelor de putere este starea de “infecție” de urgență, cu excluderea drepturilor civile. Clica cancelarului Merkel (articolul original a apărut în Germania pe saitul Rubicon – n. trad.) și anturajul lor au curățat la rece Legea de bază. De acum înainte, starea de urgență poate fi declarată permanent în orice moment.

Chiar și “democrația”, în forma sa deficitară de democrație cu partide, a fost suspendată de starea de urgență a lui Covid, iar separarea puterilor s-a prăbușit în mare măsură.

Bill Gates și colaboratorii săi științifici și politici nu vor ca noi să ne întoarcem vreodată la statul pre-Covid 19 (2).

Acesta este sfârșitul proiectului democrației și preluarea finală de către plutocrație, o lovitură de stat tăcută

Democratia, aşa cum o ştiam noi aparţine trecutului. Bernd Hamm a scris despre acest lucru deja în 2017: "Ideologia neoliberală a contribuit la reducerea reglementărilor de stat și la acumularea bogăției la cei 1%. Cei bogați sunt capabili să influențeze o parte considerabilă a legislației statului în favoarea lor.

“Ei și bogăția lor sunt sfătuiți și protejaţi de o mulțime de parlamentari, manageri, contabili, avocați, consilieri fiscali, think tank-uri, posturi de radio, studiouri de film, editori, mass-media, cercetători, hacheri, lobiști, badigarzi și alţi lachei.

“Proprietatea privată este vițelul de aur al capitalismului și capitalismul nereglementat este biblia clasei conducătoare. Ei pot chiar mobiliza poliția și armata în numele lor. Statul națiune și guvernul său rămân instituții importante, dar mai presus de toate, guvernele trebuie să țină masele sub control. Acesta este sfârșitul proiectului democrației și preluarea finală de către plutocrație, o lovitură de stat tăcută” (3).

Fascismul tradițional a combinat sprijinul maselor și propaganda cu teroarea străzii (strada) și bătaia adversarilor săi în amfiteatru.

În schimb, fascismul „elitei” transnaționale este mult mai subtil și mai inteligent. Ca variantă germană a fascismului transnațional de „elită”, clica lui Merkel, unitatea de partid neoliberală și frontul media, precum și terța parte, ştiinţa prostituată (4), încearcă să-şi impună poziția lor și să își mențină puterea prin toate mijloacele de propagandă, cenzură, demontare a oricărei opoziții și suprimarea “deviatorilor”.

(1) https://www.aier.org/article/when-will-the-madness-end/
(2) Michael Morris, Lockdown, 2. Auflage, Fichtenau 2020, S. 153
(3) Bernd Hamm, ‘Das Ende der Demokratie – wie wir sie kennen’, in: Ullrich Mies, Jens Wernicke (Hg.) Fassadendemokratie und Tiefer Staat. Auf dem Weg in ein autoritäres Zeitalter, Wien 2017
(4) https://www.youtube.com/watch?v=Rx-ec3nUcrc

Sursa: https://winteroak.org.uk/2020/11/12/elite-transnational-fascism/

 

 

Inducerea infertilităţii printr-un vaccin anti-covid? Ce ştie tatăl lui Boris Johnson - autor al unor cărţi despre o pandemie şi urmările ei (similare cu cele de azi) - de umblă fără mască, şi noi nu ştim?

Suntem în chiar mijlocul unui război premeditat împotriva omenirii pentru aducerea ei în sclavie absolută şi reducerea drastică a numărului ei în viitorul apropiat prin intermediul unui virus şi al unor vaccinuri? Până acum toate elementele realităţii ne duc către această concluzie. Şi nu amintesc decât de statele africane din care OMS-ul şi Bill Gates au fost daţi afară ca urmare a unor campanii de vaccinare, care, s-a dovedit, au produs sterilitatea femeilor pe scară largă. 

Un ultim accent este acela că mortalitatea covid 19 este departe de a necesita măsurile extreme introduse. Dar cum, de exemplu, ar putea impune elitele globaliste un vaccin generalizat, cu efecte principale de infertilitate, la scară globală, fără testările minuţioase de altă dată, dacă nu prin crearea unui dezastru generalizat, socio-economico-politic, care să fie pus în spatele covid şi să justifice vaccinarea globală obligatorie rapidă? Şi fără ca “prostimea” să ştie la ce se expune? Sau pe care, de frică, să o ceară ea însăşi chiar ştiind la ce se expune?

•  

Luna trecută, tatăl premierului britanic Boris Johnson, Stanley Johnson, a fost prins a doua oară în public, fără mască. Nu știa că există o pandemie extrem de contagioasă, una care îi afectează în special pe cei din grupa sa de vârstă? Nu știe el ce se întâmplă în Marea Britanie și în întreaga lume?

Sau stie el ceva ce noi ceilalti nu stim? Nebunia este că, după cum ni s-a reamintit, Stanley Johnson a scris romanul distopic de ficțiune, Virusul, care descrie o mare parte din ceea ce trăim astăzi. El este, de asemenea, autorul lucrării Populația mondială și Națiunile Unite: Provocare și răspuns, o carte de non-ficțiune pe tema descrisă în cartea sa. În Virusul.

Atât în naraţiunea romanului, cât și în propria sa introducere, Stanley Johnson pune în evidență necesitatea unui virus, în planul unei elite perfide, pentru a stopa creșterea populației. Această coincidență cu Agenda 21/2030 a ONU privind controlul populației și cu dedicarea “avocatului “vaccinării și sponsor al OMS, Bill Gates de a reduce populația mondială, este absolut deconcertantă și ridică întrebări cu privire la coincidențele care au apărut de atunci. Acest lucru include, desigur, poziția pe care Boris Johnson o deține astăzi în gestionarea versiunii din viaţa reală a virusului în Marea Britanie de astăzi.

Dar este aceasta numai o simplă chestiune de coincidență sau nu? Această întrebare a devenit subiectul unei dezbateri viguroase, o parte a argumentând că nu este o coincidență faptul că este cenzurată în mod extraordinar de social media și că i se interzice efectiv să-și exprime poziţia, iar cealaltă parte fiind singura voce care se aude și se vede în media socială și media clasică.

Existenţa acestei cenzuri, chiar şi numai asupra acestei întrebări, pare să dea dreptate celor care sunt cenzurați, așa cum este adesea consecința neintenționată a cenzurii și poate ultima speranță a omului.

Acesta este un exemplu uimitor de viață care imită arta, iar acum, cu o conștientizare publică tot mai mare cu privire la relația dintre vaccinuri și infertilitate, ajungem la filmul ‘Children of Men’ (Copiii oamenilor).

Copiii oamenilor prezintă o lume în haos global, război, conflicte, lupte de stradă deschise între membrii forțelor cvasi-guvernamentale și diverse culte radicale și religioase, o armată jihadistă pe străzile din Paris, o juntă paramilitară, efectele migrației în masă, închisorile în aer liber, și mai rău. Acest situaţie a cuprins cea mai mare parte a Europei și probabil lumea. Declanşarea ei pare să fi fost produsul unei pandemii globale de infertilitate de origine necunoscută. Un film din 2008, dar oricine vede filmul astăzi recunoaște instantaneu scenele ca aproximând imaginile din viața reală văzute în știrile din lumea anului 2020.

Criza globală a infertilității creează un sentiment omniprezent de insecuritate, imposibilitatea unei piețe bursiere și un sentiment conștient de condamnare iminentă și de reacție nihilistă din partea elitelor.

Luând filmul împreună cu "Virusul" lui Johnson, putem face o presupunere destul de precisă despre cum o astfel de consecinţă s-ar manifesta într-o realitate în care viața imită arta: Virusul sau vaccinul creat pentru a vindeca virusul, de fapt, induce infertilitatea.

Nu este dificil să faci o astfel de presupunere, văzând că, zi de zi, această distopie devine realitatea noastră de zi cu zi. A devenit, de fapt, o chestiune de mult mai mult decât o ficțiune.

Acest lucru ne obligă să abordăm, în mod cumpătat, o reevaluare a conceptului de progres și a unde acesta ne conduce.

Tema unui virus folosit ca predicat atât pentru controlul populației, cât și pentru o transformare socială totală, așa cum am scris în „A cărui mare resetare”, este una care reflectă efectele războiului: atât în ceea ce privește un eveniment de genocid, cât și necesitatea de „build back better” („a construi mai bine”) după o aparentă prăbușire socio-economică provocată fie de o calamitate, fie de răspunsul greoi al guvernului.

Sursa: https://www.strategic-culture.org/news/2020/11/11/dystopic-great-reset-and-fight-back-population-reduction-and-hope-for-children-of-men/