Va lua Rusia întreaga Ucraină? Armele nucleare ale SUA există pentru a cuceri Rusia, și nu pentru a preveni un război nuclear cu Rusia!

 

 O declarație cheie din discursul lui Vladimir Putin din 21 februarie despre starea Uniunii (numit "Discursul prezidențial către Adunarea Federală") a fost un simplu fragment de frază îngropat târziu în acel discurs enciclopedic de aproape două ore adresat națiunii, fragment în care a spus: "cu cât raza de acțiune a sistemelor occidentale care vor fi furnizate Ucrainei este mai mare, cu atât mai mult va trebui să îndepărtăm amenințarea de granițele noastre. Acest lucru este evident". A lăsat problema așa, deoarece fraza-fragment "cu cât raza de acțiune a sistemelor occidentale care vor fi furnizate Ucrainei va fi mai mare, cu atât mai mult va trebui să îndepărtăm amenințarea de granițele noastre" nu a fost gândită de el pentru a fi meditată (sau chiar neapărat remarcată) de către ruși (care s-ar putea alarma să se gândească prea mult la implicațiile sale), ci de dușmanii Rusiei, în special din SUA. Casa Albă, care de luni de zile se gândește dacă să folosească trupele ucrainene pentru a lansa bombe americane împotriva orașelor rusești în loc de (ca acum) împotriva forțelor rusești care se află în interiorul Ucrainei. Putin îi spune lui Biden: Dacă faceți asta, vom lua toată Ucraina, astfel încât această națiune, care are granița cea mai apropiată de Kremlin dintre granițele oricărei națiuni - la doar aproximativ 300 de mile de Kremlin - și pentru care motiv America a pus mâna pe Ucraina prin lovitura de stat reușită din februarie 2014 și a instalat atunci acolo un guvern turbat anti-rus, pentru ca, în cele din urmă, să dea șah mat Rusiei prin plasarea rachetelor voastre la doar cinci minute de Kremlin - atunci vom muta acea graniță astfel încât să fie la aproximativ 800 de mile de noi (în Moldova) în loc să mai fie în Ucraina. Putin minimalizează întotdeauna, în public, problema distanței de zbor până la Moscova, dar ea este esențială pentru planificatorii de la Pentagon și Casa Albă și a fost încă de la 25 iulie 1945, când guvernul american a decis să cucerească Rusia.

Daniel Ellsberg, celebru pentru "Pentagon Papers", a scris că, în perioada în care a lucrat la Rand Corporation a guvernului SUA, ca planificator pentru războiul nuclear, singura modalitate de a avansa în această afacere (Complexul militar-industrial american, sau afacerea războiului) era să susțină ideea că, indiferent de câte milioane sau miliarde de oameni vor fi uciși și oricât de totală va fi devastarea cauzată de utilizarea armelor nucleare, va fi un război nuclear bun, un război nuclear bun pentru SUA. S., dacă Uniunea Sovietică și China ar avea chiar mai mulți morți și distrugeri decât America și aliații săi. Practic, aceasta înseamnă că guvernul SUA nu a crezut niciodată în realitate sau nu a acceptat conceptul său, aprobat public, de "Distrugere reciprocă asigurată" sau "M.A.D.", că un război între SUA și "inamicii" săi ar fi pierdut de AMBELE părți și că, prin urmare, singurul motiv pentru armele nucleare este acela de a PREVENI un al treilea război mondial. Chiar și în anii 1960, punctul de vedere era, ceea ce după 2006 a fost etichetat drept "Primatul nuclear", conform căruia America ar trebui să atace Rusia atât de repede și atât de total încât să dezactiveze capacitatea de ripostă a Rusiei. Dar, până în jurul anului 2006, America a adoptat meta-strategia nucleară "Distrugerea reciprocă asigurată" (M.A.D.), conform căreia aceste arme existau doar pentru a împiedica utilizarea lor.

Imperiul american este și a fost înclinat spre un singur obiectiv primordial: cucerirea totală a lumii. De obicei, se folosește de subversiuni, sancțiuni, lovituri de stat și soldați prin procură (cum ar fi Al Qaeda în Siria și naziștii din Ucraina), dar toate acestea se bazează în cele din urmă pe faptul că "victoria" finală va fi obținută prin intermediul unei invazii nucleare fulgerătoare și a anihilării atât a Rusiei, cât și a Chinei. Acesta este "statul profund" al SUA și al aliaților săi. Acesta este format, de fapt, din proprietarii care controlează companiile de armament, cum ar fi Lockheed Martin, și din "știri"-media, cum ar fi Washington Post, și din firmele de extracție, cum ar fi ExxonMobil: este format din miliardarii Americii, oamenii pentru care aceasta este o afacere uimitor de profitabilă. Contribuabilii americani îi subvenționează în mod constant cu mult mai mult decât se face vreodată public și în mult mai multe moduri decât se știe în general, deoarece întregul Deep State cenzurează totul, astfel încât alegătorii americani votează pe baza ignoranței și a neînțelegerii, pentru a menține dictatura în funcțiune și la putere.

De fapt: tot acest imperialism american a fost enorm de profitabil pentru miliardarii americani, și în special pentru cei care au investit cel mai mult în industriile de "apărare". Acest lucru a fost cel mai clar și cel mai flagrant după ce "justificarea" "ideologică" a începutului Războiului Rece de către Truman și Eisenhower, în 1945, s-a încheiat în cele din urmă în 1991. Începând din jurul anului 1990 - exact în aceeași perioadă în care G.H.W. Bush a început să instruiască în secret "aliații" Americii că Războiul Rece va continua de partea SUA chiar și după ce Uniunea Sovietică se va destrăma și va pune capăt comunismului și își va încheia partea sa de Război Rece - "Randamentele cumulate, indexate până în 1951", pentru totalul acțiunilor "Market" vs. "Industrials" vs. "Defense", cele trei segmente, care anterior se mișcau în tandem, au înregistrat o diferență bruscă după 1990, astfel încât "Defense" a crescut vertiginos, mult mai rapid decât celelalte două sectoare, ambele sectoare ("Market" și "Industrials") continuând să crească în tandem după 1990. Acela - 1990 - a fost momentul în care evaluările de piață ale producătorilor de armament din America au luat brusc avânt și au lăsat restul economiei tot mai mult în urmă. Totul este arătat chiar acolo, în acest grafic.

Aceasta înseamnă că decizia lui George Herbert Walker Bush de a merge la sânge, în loc să servească nevoile poporului american, a fost extrem de profitabilă pentru aristocrația americană. Interesant, de asemenea, este că perioada de după 1990 a fost cea în care guvernul SUA s-a implicat tot mai mult în invadarea Orientului Mijlociu. Piețele de armament de acolo creșteau cu pași repezi. Cu toate acestea, după 2020, SUA și regimurile aliate par să se reorienteze din nou spre "competiția marilor puteri", pe care acum o echivalează în mod deschis cu "competiția" economică, nu cu cea religioasă sau cu orice alt tip de competiție ideologică. Ei presupun în mod deschis că armata ar trebui să servească miliardarilor lor și nu mai trebuie să servească apărarea "națională" (adică publică). Ei presupun în mod deschis că imperialismul este corect și că este în regulă ca națiunile să se lupte între ele pentru a-și îmbogăți și mai mult aristocrațiile respective. Mai mult ca niciodată, ONU este doar o platformă internațională pentru PR-ul fiecărei națiuni. Viziunea lui FDR este moartă și dispărută. Imperialiștii - Churchill, Hitler, etc. - au câștigat.

La 27 octombrie 2022, Hans Kristensen și Matt Korda de la Federation of American Scientists au titrat "The 2022 Nuclear Posture Review: Arms Control Subdued By Military Rivalry", și au raportat că "administrația Biden a publicat în sfârșit o versiune neclasificată a mult amânatei sale Nuclear Posture Review (NPR)". Aceasta este politica oficială a SUA în prezent cu privire la utilizarea armelor nucleare și aderă la punctul de vedere al "primatului nuclear", conform căruia armele nucleare ale Americii există pentru a cuceri Rusia, și nu pentru a preveni un război nuclear cu Rusia:

Deși Joe Biden, în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale, s-a pronunțat cu tărie în favoarea adoptării unor politici de neutilizare primul și de utilizare exclusivă, NPR le respinge în mod explicit pe ambele pentru moment.  Din perspectiva controlului armamentelor și a reducerii riscurilor, NPR este o dezamăgire. Eforturile anterioare de reducere a arsenalelor nucleare și a rolului pe care îl joacă armele nucleare au fost subjugate de competiția strategică reînnoită în străinătate și de opoziția din partea șoimilor apărării la nivel național. ... Versiunea publică a NPR nu explică de ce nu este posibilă o politică de neutilizare primul împotriva ameninţărilor nucleare.

"First-use" este eufemismul pentru "agresivitate" (care este obiectivul "Primatului nuclear"), spre deosebire de "defensiv" (care a fost obiectivul M.A.D. - care continuă din partea Rusiei). "Primăvara nucleară" urmărește o invazie nucleară fulger care să distrugă Kremlinul atât de repede încât să decapiteze comandamentul central al Rusiei mult prea repede pentru ca armele de represalii ale Rusiei să poată fi lansate. Deja, la 1 martie 2017, Bulletin of Atomic Scientists raportase că modificările pe care America le face rachetelor sale sunt "exact ceea ce ne-am aștepta să vedem, dacă un stat înarmat nuclear ar plănui să aibă capacitatea de a lupta și de a câștiga un război nuclear prin dezarmarea inamicilor cu un prim atac surpriză".

Așadar, în 24 iunie 2022, am titrat "Biden forțează Rusia să recucerească toată Ucraina" și am încheiat spunând - și voi încheia și aici: "Pentru ca SUA să câștige acest conflict, întreaga lume va trebui să accepte să fie condusă de guvernul american (adică să fie un "aliat" al SUA). Pentru ca Rusia să câștige acest conflict, Guvernul SUA va trebui să schimbe ceea ce a fost obiectivul său primordial încă de la, de fapt, 25 iulie 1945: hegemonia".

Sursa:  https://theduran.com/will-russia-take-all-of-ukraine/

Cum a creat Larry Fink de la Blackrock criza energetică globală

 F.William Engdahl

Cei mai mulți oameni sunt nedumeriți de ceea ce înseamnă o criză energetică globală, cu prețuri pentru petrol, gaze și cărbune care au crescut simultan și chiar au forțat închiderea unor mari uzine industriale, cum ar fi cele chimice sau cele de aluminiu sau oțel. Administrația Biden și UE au insistat că totul este din cauza lui Putin și a acțiunilor militare ale Rusiei în Ucraina. Nu acesta este adevărul. Criza energetică este o strategie planificată de mult timp de cercurile corporative și politice occidentale pentru a demantela economiile industriale în numele unei agende verzi distopice. Aceasta își are rădăcinile cu mult înainte de februarie 2022, când Rusia și-a lansat acțiunea militară în Ucraina.

Blackrock impune ESG

În ianuarie 2020, în ianuarie, în ajunul blocajelor covidiene devastatoare din punct de vedere economic și social, directorul general al celui mai mare fond de investiții din lume, Larry Fink de la Blackrock, a emis o scrisoare către colegii de pe Wall Street și directorii executivi ai companiilor cu privire la viitorul fluxurilor de investiții. În document, intitulat modest "O remodelare fundamentală a finanțelor", Fink, care administrează cel mai mare fond de investiții din lume, cu aproximativ 7.000 de miliarde de dolari gestionați la acel moment, a anunțat o plecare radicală pentru investițiile corporative. Banii vor "deveni verzi". În scrisoarea sa din 2020, care a fost urmărită îndeaproape, Fink a declarat: În viitorul apropiat - și mai devreme decât anticipează majoritatea - va avea loc o realocare semnificativă a capitalului... Riscul climatic este un risc de investiții". Mai mult, el a declarat: Fiecare guvern, companie și acționar trebuie să se confrunte cu schimbările climatice.

Într-o scrisoare separată adresată clienților investitori ai Blackrock, Fink a prezentat noua agendă pentru investițiile de capital. El a declarat că Blackrock va renunța la anumite investiții cu emisii ridicate de dioxid de carbon, cum ar fi cărbunele, cea mai mare sursă de energie electrică pentru SUA și multe alte țări. El a adăugat că Blackrock va examina noile investiții în petrol, gaze și cărbune pentru a determina respectarea de către acestea a Agendei 2030 a ONU privind "sustenabilitatea".

Fink a precizat că cel mai mare fond din lume va începe să dezinvestească în petrol, gaze și cărbune. "În timp", a scris Fink, companiile și guvernele care nu răspund părților interesate și nu abordează riscurile legate de sustenabilitate se vor confrunta cu un scepticism din ce în ce mai mare din partea piețelor și, la rândul lor, cu un cost mai mare al capitalului. El a adăugat că: Schimbările climatice au devenit un factor definitoriu pentru perspectivele pe termen lung ale companiilor... ne aflăm în pragul unei remodelări fundamentale a finanțelor.

Din acel moment, așa-numitele investiții ESG, care penalizează companiile care emit CO2, precum ExxonMobil, au devenit la modă în rândul fondurilor speculative și al băncilor și fondurilor de investiții de pe Wall Street, inclusiv State Street și Vanguard. Aceasta este puterea lui Blackrock. Fink a reușit, de asemenea, să obțină patru noi membri ai consiliului de administrație al ExxonMobil, care s-au angajat să pună capăt activității companiei în domeniul petrolului și gazelor.

Scrisoarea lui Fink din ianuarie 2020 a fost o declarație de război a marii finanțe împotriva industriei energetice convenționale. BlackRock a fost membru fondator al Task Force on Climate-related Financial Disclosures (TCFD) și este semnatar al UN PRI- Principles for Responsible Investing, o rețea de investitori susținută de ONU care promovează investițiile cu zero emisii de carbon, folosind foarte coruptele criterii ESG- factori de mediu, sociali și de guvernanță, în deciziile de investiții. Nu există un control obiectiv asupra datelor false pentru ESG ale unei companii. De asemenea, Blackrock a semnat declarația din 2019 a Vaticanului care susține regimurile de tarifare a carbonului. În 2020, BlackRock s-a alăturat, de asemenea, la Climate Action 100, o coaliție de aproape 400 de manageri de investiții care gestionează 40 de trilioane de dolari.

Prin acea scrisoare fatidică a CEO-ului din ianuarie 2020, Larry Fink a pus în mișcare o dezinvestire colosală în sectorul global al petrolului și gazelor naturale, care valorează mii de miliarde de dolari. În mod special, în același an, Fink de la BlackRock a fost numit în Consiliul de Administrație al distopicului Forum Economic Mondial al lui Klaus Schwab, legătura corporatistă și politică a Agendei ONU 2030 cu zero emisii de dioxid de carbon. În iunie 2019, Forumul Economic Mondial și Organizația Națiunilor Unite au semnat un cadru de parteneriat strategic pentru a accelera punerea în aplicare a Agendei 2030. WEF dispune de o platformă de informații strategice care include cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030.

În scrisoarea sa de CEO pentru 2021, Fink a dublat atacul asupra petrolului, gazelor și cărbunelui. Având în vedere cât de centrală va fi tranziția energetică pentru perspectivele de creștere ale fiecărei companii, cerem companiilor să dezvăluie un plan privind modul în care modelul lor de afaceri va fi compatibil cu o economie net zero, a scris Fink. Un alt oficial al BlackRock a declarat la o conferință recentă privind energia: acolo unde BlackRock merge, alții o vor urma.

În doar doi ani, până în 2022, aproximativ 1.000 de miliarde de dolari au ieșit din investițiile în explorarea și dezvoltarea de petrol și gaze la nivel global. Extracția petrolului este o afacere costisitoare, iar întreruperea investițiilor externe de către BlackRock și alți investitori de pe Wall Street înseamnă moartea lentă a industriei.

Biden - un președinte BlackRock?

La începutul candidaturii sale prezidențiale, Biden, pe atunci fără strălucire, a avut o întâlnire cu ușile închise la sfârșitul anului 2019 cu Fink, care i-ar fi spus candidatului că "sunt aici pentru a ajuta". După întâlnirea sa fatidică cu Fink de la BlackRock, candidatul Biden a anunțat: Vom scăpa de combustibilii fosili... În decembrie 2020, chiar înainte ca Biden să fie învestit în funcție în ianuarie 2021, acesta l-a numit pe Brian Deese, șeful global al BlackRock pentru investiții sustenabile, în funcția de asistent al președintelui și director al Consiliului Economic Național. Aici, Deese, care a jucat un rol-cheie pentru Obama în elaborarea Acordului climatic de la Paris din 2015, a modelat în liniște războiul lui Biden împotriva energiei.

Acesta a fost catastrofal pentru industria petrolului și a gazelor naturale. Omul lui Fink, Deese, a fost activ în a-i oferi noului președinte Biden o listă de măsuri anti-petrol pe care să le semneze prin decret executiv începând cu prima zi, în ianuarie 2021. Printre acestea se numără închiderea uriașului oleoduct Keystone XL, care ar aduce 830.000 de barili pe zi din Canada până la rafinăriile din Texas, și oprirea oricăror noi contracte de închiriere în Rezervaţia Națională Arctică (ANWR). De asemenea, Biden s-a alăturat din nou Acordului climatic de la Paris pe care Deese l-a negociat pentru Obama în 2015 și pe care Trump l-a anulat.

În aceeași zi, Biden a pus în mișcare o modificare a așa-numitului "cost social al carbonului", care impune industriei petroliere și a gazelor naturale o taxă punitivă de 51 de dolari pe tona de CO2. Această singură măsură, stabilită sub autoritatea pur executivă, fără acordul Congresului, are un cost devastator pentru investițiile în petrol și gaze în SUA, o țară care, cu doar doi ani înainte, era cel mai mare producător de petrol din lume.

Distrugerea capacității de rafinare

Chiar mai rău, normele agresive de mediu ale lui Biden și obligaţiile de investiții ESG ale BlackRock ucid capacitatea de rafinare a SUA. Fără rafinării, nu contează câți barili de petrol se iau din Rezerva Strategică de Petrol. În primii doi ani de președinție ai lui Biden, SUA au închis aproximativ 1 milion de barili pe zi de capacitate de rafinare a benzinei și motorinei, unii din cauza prăbușirii cererii de cocs, cel mai rapid declin din istoria SUA. Închiderile sunt permanente. În 2023, o capacitate suplimentară de 1,7 milioane de barili pe zi va fi închisă ca urmare a dezinvestițiilor cauzate de ESG ale BlackRock și Wall Street și a reglementărilor lui Biden.

Citând dezinvestirea puternică a Wall Street în petrol și politicile antipetrol ale lui Biden, directorul executiv al Chevron a declarat în iunie 2022 că nu crede că SUA va mai construi vreodată o nouă rafinărie.

Larry Fink, membru al consiliului de administrație al Forumului Economic Mondial al lui Klaus Schwab, este însoțit de UE, a cărei președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cunoscută ca fiind coruptă, a părăsit consiliul de administrație al WEF în 2019 pentru a deveni șefa Comisiei Europene. Primul ei act major la Bruxelles a fost să impună agenda UE "Zero Carbon Fit for 55". Aceasta a impus taxe majore pe carbon și alte constrângeri asupra petrolului, gazelor și cărbunelui în UE cu mult înainte de acțiunile rusești din februarie 2022 din Ucraina. Impactul combinat al agendei ESG frauduloase a lui Fink, din administrația Biden, și al nebuniei UE Zero Carbon creează cea mai gravă criză energetică și inflaționistă din istorie.

F. William Engdahl este consultant în domeniul riscurilor strategice și conferențiar, este licențiat în politică la Universitatea Princeton și este un autor de best-seller despre petrol și geopolitică, exclusiv pentru revista online Global Research Centre for Research on Globalization 

Sursa: http://www.williamengdahl.com/gr15November2022.php

Discursul satanic, de factură nazistă al lui Biden, dezvăluie adevărata natură a globaliştilor

 

 Joseph Sansone

Discursul satanic-nazist al lui Biden pare a fi un precursor al unui steag fals. Niciodată în istorie un președinte american, în calitatea sa oficială, nu a mai stabilit o politică care să definească opoziția politică drept dușmani ai statului. Cel puțin nu de la Războiul dintre State. Biden a definit mai mult de jumătate din țară, da, spun mai mult de jumătate din țară, pentru că eu chiar cred că Trump a câștigat alegerile din 2020 în mod categoric, ca dușmani ai statului.

Să începem cu imaginile din discurs. Într-adevăr, în spatele lui Biden exista o asemănare cu aripile de vultur naziste și în fundal era o combinație ciudată de iluminat negru și roșu sângeriu. Pe scurt, Biden semăna cu dictatorul marionetă pentru Legiunea apocalipsei sau cu surogatul împăratului malefic din filmele Star Wars. Simbolismul era satanic. Proiecta dominație și ură malefică. Cu siguranță că dă crezare ideii că globaliștii sunt ghidați de o energie demonică sau satanică.

Discursul în sine a fost terifiant. Biden l-a etichetat literalmente pe principalul său adversar politic, fostul președinte, Donald Trump, și pe susținătorii acestuia, drept dușmani ai statului. De asemenea, Biden a etichetat obiectivul "Make America Great Again" ca fiind o amenințare la adresa guvernului. Luați-vă un moment pentru a digera asta. Scopul guvernului este de a împiedica America să fie măreață. De fapt, acest lucru nu este prea surprinzător, din moment ce guvernul este în mod inerent rău, deși este un rău necesar, ni se spune.

Aceste imagini și aceste declarații nu au apărut în vid. Ele ne parvin în urma raidului FBI, asemănător cu cel al Gestapo-ului, asupra casei fostului președinte din Mar Lago. O expediție de pescuit pentru a găsi sau a fabrica dovezi ale unei infracțiuni împotriva adversarului politic al lui Biden, președintele Trump. Discursul de ură al lui Biden urmează, de asemenea, după crearea a 87.000 de noi agenți IRS cu o fișă a postului care spune că aceștia ar trebui să fie dispuși să folosească forța mortală. Aceștia nu sunt contabili. Sunt echipe SWAT al căror scop este de a viza opoziția politică. Aceștia vor descuraja donațiile și activismul politic. Aceste echipe SWAT vor fi folosite pentru a impune modificarea comportamentului. Așa este, în cele din urmă veți fi pedepsiți pentru discursul, afilierile și acțiunile legitime care nu sunt aprobate de stat.

Să luăm în considerare posibilele motive din spatele imaginilor folosite în discursul de ură al lui Biden. Este posibil ca cineva din echipa sa să-și dea seama că agenda administrației este inerent malefică și a depășit toate liniile de decență, fiind o amenințare directă la adresa supraviețuirii republicii noastre. Prin utilizarea acestor imagini, se evidențiază cât de departe am ajuns pe calea spre totalitarism și aceste imagini pot trezi oamenii care au fost în stare de stupoare. Știu, acesta nu este un scenariu probabil.

Atunci de ce să folosim aceste imagini? Nu ajută la convingerea oamenilor. Cu siguranță nu vă face să păreți a fi băiatul cel bun. Care este esența comunicării?

Imaginea este definită pentru a transmite teamă și a proiecta putere. Este concepută pentru a intimida. Deși svastica utilizată de către Hitler, un vechi simbol teutonic și arian, era inversă, ea a fost o invocare a unei energii străvechi. Carl Jung a descris arhetipurile ca fiind forme universale preexistente, fără conținut. În esență, un recipient care dă formă conținutului psihic. Acestea pot fi considerate ca fiind șabloane sau contextul care ghidează comportamentul sau care poate încărca comportamentul. Jung comentase despre aceste arhetipuri și simboluri străvechi care erau revigorate pe măsură ce forțele întunecate se abăteau asupra Europei în anii 1930. Inversiunea este o implicare a loialității satanice sau demonice.

Simbolismul folosit de globaliști pare a fi satanic, la fel ca și sadismul întortocheat, de exemplu, nu veți deține nimic, veți fi fericiți și vă veți bucura mâncând gândaci. Caută administrația Biden în mod deliberat să se conecteze la acest arhetip sau câmp energetic întunecat?

Vă las pe voi să decideți dacă este legitim sau nu să vă folosiți de energiile arhetipale pentru bine sau rău. Faptul că cineva încearcă să facă acest lucru spune multe. Este evident că Biden este o marionetă pentru globaliștii din statul profund. Discursul a transmis un mesaj înfiorător de intimidare și a proiectat un nou război declarat americanilor. După cum s-a menționat deja, discursul a părut să telegrafieze intenția de a crea un eveniment cu steag fals care va fi pus pe seama susținătorilor lui Trump.

Globaliștii au declarat ceea ce intenționează să facă, iar Biden a făcut acest lucru în discursul său satanic de tip nazist. Hitler a declarat ce avea de gând să facă și apoi oamenii au fost șocați când a făcut-o. Globaliștii și marioneta lor Biden se pare că au declarat ce vor face. Nu fiți șocați dacă se întâmplă.

Sursa: https://josephsansone.substack.com/p/bidens-nazi-satanic-speech .

SUA înrolează Israelul în lupta sa cu Rusia

 

Din mai multe motive, convorbirea de duminică a președintelui Statelor Unite, Joe Biden, cu premierul israelian Naftali Bennett a fost extrem de importantă.

A fost a doua conversație telefonică a lui Biden cu Bennett în patru săptămâni. La 30 martie, el a sunat pentru a-și exprima "cele mai profunde condoleanțe" după atacurile teroriste care au ucis 11 persoane în trei orașe israeliene.

De data aceasta, apelul său a coincis cu întâlnirea comună a secretarilor de stat și de apărare ai SUA cu președintele ucrainean, care a avut loc duminică, la Kiev, ceea ce înseamnă că Washingtonul ridică miza și semnalează disponibilitatea de a se implica mai mult în conflictul cu Rusia, după reticențele inițiale.

SUA și aliații săi din NATO se arată pregătiți să furnizeze Ucrainei echipamente mai grele și sisteme de armament mai avansate. După deplasarea la Kiev, secretarul apărării Lloyd Austin a declarat jurnaliștilor din Polonia că Ucraina poate câștiga războiul împotriva Rusiei dacă are echipamentul potrivit.

"Credem că putem învinge, ei pot învinge dacă au echipamentul potrivit, sprijinul potrivit", a spus el.

Oficialii de la Kiev au întocmit anterior o listă de arme de care SUA au nevoie urgentă, care include sisteme antirachetă și antiaeriene. Se știe că Ucraina a căutat anterior armament avansat de la Israel, inclusiv faimosul sistem antirachetă "Iron Dome" și infamul program de spionaj Pegasus pentru a fi folosit împotriva Rusiei.

Dar Israelul nu a vrut să se implice în favoarea Ucrainei de teamă să nu-și pericliteze măsurile de deconflictionare tacită cu Moscova în timpul operațiunilor sale împotriva țintelor iraniene din Siria.

Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat dramatic în ultimele aproximativ două săptămâni, când Israelul a renunțat la neutralitatea sa față de operațiunea specială a Rusiei și a acuzat Moscova de comiterea de crime de război.

Israelul și Iron Dome

Conversația lui Biden cu Bennett a avut loc în momentul în care relațiile dintre Rusia și Israel au început să se prăbușească. În mod interesant, citirea de la Casa Albă a semnalat o referire ascuțită a lui Biden la sistemul Iron Dome al Israelului.

Atât declaraţia de la Casa Albă (aici), cât și declarația biroului lui Bennett (aici) au menționat situația privind Iranul. Este perfect imaginabil ca schimbarea bruscă și inexplicabilă a poziției Israelului față de Rusia în conflictul din Ucraina să fi fost determinată de un fel de modus vivendi cu administrația Biden în ceea ce privește ridicarea sancțiunilor împotriva Iranului.

Israelul a făcut tot posibilul pentru a împiedica administrația Biden să cedeze la cererea iraniană de eliminare a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice de pe lista de supraveghere a Washingtonului privind grupurile teroriste.

Declarația israeliană nu numai că a menționat că s-a discutat problema IRGC, dar l-a citat pe Bennett spunând: "Sunt sigur că președintele Biden, care este un prieten adevărat al Israelului și căruia îi pasă de securitatea sa, nu va permite ca IRGC să fie scos de pe lista organizațiilor teroriste. Israelul și-a clarificat poziția cu privire la această problemă: IRGC este cea mai mare organizație teroristă din lume".

Biden a acceptat o invitație din partea lui Bennett de a vizita Israelul "în următoarele luni".

În întregul peisaj vest-asiatic, nu există nicio altă țară, în afară de Israel, pe care SUA să se poată baza ca aliat împotriva Rusiei. În mod clar, climatul de securitate din Asia de Vest s-ar schimba fenomenal dacă administrația Biden ar întoarce în acest moment spatele negocierilor referitoare la Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) privind programul nuclear iranian.

Comunicatul de presă al Casei Albe a subliniat că Biden și Bennett au discutat despre "provocările comune de securitate regională și globală, inclusiv despre amenințarea reprezentată de Iran și de proxeneții săi".

Un lobby puternic de pe centura Washingtonului, începând cu nimeni altul decât senatorul democrat Bob Menendez, președintele Comisiei pentru relații externe a Senatului, se opune oricărui acord cu Iranul.

Acești lobbyiști susțin că, în condițiile în care Iranul continuă să își intensifice rapid programul nuclear și arată clar că rachetele sale balistice și politicile sale regionale nu sunt negociabile, SUA nu mai au prea multe de salvat din JCPOA.  

Vorbind în fața Comisiei pentru servicii armate a Senatului SUA, președintele Statului Major Întrunit al SUA, generalul Mark Milley, a declarat recent: "După părerea mea, consider că Forța Quds a IRGC este o organizație teroristă și nu sunt de acord ca aceasta să fie scoasă de pe lista organizațiilor teroriste străine."

 

 Opoziția față de radierea de pe lista terorismului a IRGC

Din nou, într-o scrisoare deschisă adresată lui Biden, 70 de profesioniști în domeniul securității naționale s-au opus scoaterii IRGC de pe lista organizațiilor teroriste străine. Într-o altă scrisoare deschisă, 46 de generali și amirali americani în retragere s-au opus acordului nuclear în curs de desfășurare.

Privit dintr-un alt unghi, acum că Europa nu mai are în vedere un embargo asupra petrolului/gazului împotriva Rusiei, Washingtonul nu mai este presat să ridice sancțiunile împotriva exporturilor de energie ale Iranului. Și, în orice caz, SUA vor fi atente la posibilitatea ca Iranul să ofere o linie de salvare Rusiei pentru a învinge sancțiunile occidentale.

Între timp, prioritatea administrației Biden se mută, de asemenea, de la sancțiunile economice împotriva Rusiei la "a rupe, în sfârșit, spatele capacității Rusiei de a-și proiecta puterea în afara Rusiei pentru a amenința Georgia, pentru a amenința Moldova, pentru a amenința aliații noștri baltici" - pentru a împrumuta cuvintele fostului comandant al armatei americane în Europa, Ben Hodges, dintr-un interviu recent.

Austin a convocat la scurt timp o întâlnire la baza americană din Germania cu omologii din țările aliate pentru a discuta despre posibilitatea de a crește considerabil livrările militare către Ucraina pe termen lung. Apelul lui Biden către Bennett chiar înainte de acea întâlnire sugerează că SUA ar fi putut convinge Israelul să fie un participant activ în războiul din Ucraina, ceea ce ar "sângera" Rusia "în alb".

Ceea ce motivează Israelul ar fi faptul că administrația Biden este dispusă să țină cont de preocupările israeliene cu privire la un acord nuclear SUA-Iran. Așa se explică "încrederea" lui Bennett că Biden nu va ceda la cererea Iranului de a scoate IRGC de pe lista de supraveghere a terorismului.  

Concluzia este că Teheranului nu-i rămâne altă opțiune acum decât să accepte un nou acord sau să se țină de cererile sale și să plătească consecințele. SUA estimează că Teheranul, după ce a fost atât de aproape de ridicarea sancțiunilor de către SUA, ceea ce ar fi, bineînțeles, un schimbător pentru economia asediată a Iranului, se va gândi de două ori înainte de a pleca cu mâinile goale.

Convorbirea lui Biden cu Bennett transmite Teheranului că SUA este pregătită să apeleze la alte opțiuni dacă negocierile JCPOA eșuează la Viena.

Acest articol a fost realizat în parteneriat de către Indian Punchline și Globetrotter, care l-a pus la dispoziția Asia Times.

M K Bhadrakumar este un fost diplomat indian. Urmăriți-l pe Twitter @BhadraPunchline.

Sursa: https://asiatimes.com/2022/04/us-conscripts-israel-in-its-battle-with-russia/?mc_cid=e17b7c2518&mc_eid=fb2f75033c

Dacă Putin, care a declanşat o operaţiune defensivă în Ucraina împotriva NATO, e un criminal de război, atunci Truman cu bombele atomice din Japonia şi (aproape) toţi ceilalţi preşedinţi americani de după el, inclusiv Biden, ce sunt?

 

 Este Putin un criminal de război?

 un articol de Andrew P. Napolitano, 24 martie 2022

Președintele Joseph R. Biden a stârnit rumoare în mass-media săptămâna trecută când l-a numit pe președintele rus Vladimir Putin "criminal de război". Se pare că declarația lui Biden a fost făcută pentru a profita de mesajele monolitice antirusești ale guvernului și ale presei americane.

Este Putin un criminal de război? Într-un cuvânt: Nu.

Iată care este povestea de fond.

Criminalii sunt persoane care au fost condamnate în mod corespunzător de către o instanță care are jurisdicție asupra lor și asupra locului presupusei lor infracțiuni și unde infracțiunile au fost scrise și acceptate înainte de presupusul lor comportament criminal. Putin nu se numără printre aceștia.

Cu toate acestea, declarația provocatoare a lui Biden merită explorată dintr-o perspectivă istorică și juridică, deoarece a fost aruncată în aer ca și cum ar avea o semnificație legală. Termenul a fost folosit politic pentru a se referi la oficiali guvernamentali nepopulari care au dirijat utilizarea forței de stat în ceea ce mass-media a prezentat ca fiind o manieră ilicită sau disproporționată.

Ce este ilicit și ce este disproporționat este subiectiv și rămâne la latitudinea învingătorului să decidă. Învingătorii nu sunt niciodată criminali de război, deoarece, prin victoria lor, ei controlează aparatul de urmărire penală sau alte mecanisme care îi vor izola de raza de acțiune a procurorilor.

Dacă se măsoară morțile umane de nevinovați pe secundă, cel mai mare ucigaș în masă al guvernului în timp de război a fost președintele Harry Truman, atunci când a ordonat utilizarea bombelor atomice asupra unor ținte civile din Japonia în august 1945, după ce știa din rapoartele serviciilor de informații că guvernul japonez era pregătit să se predea în câteva zile. Dar, deoarece SUA au câștigat războiul, Truman nu a fost niciodată urmărit penal.

Expresia "criminal de război" a intrat în limbajul nostru de la procesele de la Nürnberg ale oficialilor naziști de rang înalt care au supraviețuit după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Aceste procese au susținut că oficialii guvernului german au comis crime împotriva umanității.

Crimele invocate au fost inventate ex post facto - o procedură interzisă în mod expres în SUA - și au fost acceptate de către procurorii și judecătorii americani, britanici și sovietici. Ca o ironie amară, expresia "crime împotriva umanității" a fost inventată de procurorul ales de Iosif Stalin.

Imaginați-vă o instanță de astăzi în care procurorii ajung să scrie legi retroactive care să se aplice inculpaților pe care urmează să îi judece.

Aceasta este cultura din care s-a născut Nürnbergul și jurisprudența pe care a generat-o. În ciuda nedreptății flagrante a acestor procese, opinia mondială le-a acceptat în general.

Procurorul șef american de la Nürnberg, judecătorul Robert Jackson, fost procuror general al SUA și, la acea vreme, judecător în funcție la Curtea Supremă a SUA, a devenit o celebritate. Se pare că nu a avut nicio ezitare în a aplica în Germania învinsă principii care erau interzise de Constituția SUA pe care a jurat să o susțină.

Conceptul că oficialii unei națiuni ar putea fi urmăriți penal pentru încălcarea unui corp de legi nescrise a stârnit interesul academic și judiciar de după război pentru teoria dreptului natural, care învață că drepturile noastre și înțelegerea binelui și a răului provin din interiorul nostru și sunt înțelese și identificate prin exercitarea rațiunii umane și leagă toate persoanele.

Deoarece legea naturală interzice agresiunea, niciun guvern de pe planetă nu s-a simțit obligat de ea. Unul dintre principiile dreptului natural care a animat Nurembergul și continuă să anime tribunalele internaționale contemporane este conceptul de război just.

Dar principiul de bază al dreptului natural este principiul neagresiunii (PNA). Acesta ne învață că orice agresiune inițiată sau amenințată - inclusiv din partea guvernului - este în mod inerent greșită ca o încălcare a drepturilor naturale ale victimei. Astfel, numai războaiele defensive sunt juste.

Altfel spus, o țară - la fel ca o persoană - se poate apăra de un invadator și poate folosi violența pentru a face acest lucru, dar nu mai multă violență decât cea necesară pentru a opri invazia, pentru ca apărătorul să nu devină agresor. 

 Acum, să revenim la Putin. Declarația lui Biden privind "criminalul de război" ignoră utilizarea americană a violenței de stat. Biden însuși, pe când era senator, a susținut invazia imorală a președintelui George W. Bush în Irak, care a măcelărit sute de mii de oameni în scopul schimbării regimului. Dacă Biden vorbește serios, atât Bush, cât și Truman și el însuși sunt criminali de război.

Curtea Penală Internațională de la Haga, Țările de Jos - creatura unui tratat la care Statele Unite, Rusia și Ucraina nu sunt semnatare - reia de unde a rămas Nurembergul. Această instanță pretinde că are jurisdicție universală, dar pretenția sa este fantezistă.

Ficțiunea juridică a jurisdicției universale a fost creată din motive politice de către Departamentul de Justiție al SUA în timpul președinției lui Ronald Reagan, pentru a urmări în justiție actele de terorism comise în străinătate, unde autorii nu aveau șanse să fie urmăriți penal. Aceasta susține că instanțele americane au jurisdicție asupra crimelor împotriva umanității comise de persoane străine în țări străine.

În prezent, ficțiunea jurisdicției universale este bilaterală. Astfel, instanțele străine - din Uniunea Europeană și de la Haga - își revendică jurisdicția asupra întregului glob, inclusiv asupra Americii, Rusiei și Ucrainei.

Justiția prin consens sau ficțiune juridică nu este niciodată dreaptă. Jurisdicția trebuie să fie prin consimțământul unei autorități corespunzătoare. Dacă o instanță nu are jurisdicție asupra locului presupusei infracțiuni și asupra presupusului autor al acesteia, orice hotărâre este o ficțiune. Poate o instanță din Țările de Jos să-l condamne legal pe Putin pentru că judecătorii săi sunt repulsionați de ceea ce văd la televiziunea prin cablu? Bineînțeles că nu.

Istoria libertății umane acordă o atenție deosebită procedurii și protecției drepturilor. Nu vă uitați la istoria recentă pentru acest lucru, deoarece fiecare președinte de după cel de-al Doilea Război Mondial - inclusiv Biden - a ucis în mod ilegal nevinovați străini; și au trăit liberi să se laude cu acest lucru.

Dar justiția învingătorilor presupune că o instanță care nu trebuie să dea socoteală posedă autoritatea legală de a alege orice nelegiuiri pe care le poate găsi oriunde le poate găsi și apoi de a le urmări în justiție prin aplicarea legilor și regulilor care se potrivesc scopurilor sale, așa cum au făcut procurorii americani. Aceasta este o agresiune din partea judecătorilor, indiferent de țintă, și încalcă NAP.

Joe Biden ar trebui să aibă grijă ce cere.

Andrew P. Napolitano, fost judecător al Curții Superioare din New Jersey, este analist judiciar principal la Fox News Channel. Judecătorul Napolitano a scris nouă cărți despre Constituția Statelor Unite. Cea mai recentă este Suicide Pact: Extinderea radicală a puterilor prezidențiale și amenințarea letală la adresa libertății americane. Pentru a afla mai multe despre judecătorul Napolitano și pentru a citi articole ale altor scriitori și caricaturiști de la Creators Syndicate, vizitați creators.com.

Sursa:  https://www.lewrockwell.com/2022/03/andrew-p-napolitano/is-putin-a-war-criminal/

Armata ucraineană a fost înfrântă. Ceea ce a mai rămas este o operațiune de curățare.

 

Un interviu luat de Mike Whitney lui Larry C. Johnson, fost analist şi veteran al CIA și al Biroului de combatere a terorismului din cadrul Departamentului de Stat.

Întrebarea 1 –  Îmi puteți explica de ce credeți că Rusia câștigă războiul din Ucraina?

Larry C. Johnson – În primele 24 de ore ale operațiunii militare rusești din Ucraina, toate radarele terestre de interceptare au fost anihilate. Fără aceste radare, forțele aeriene ucrainene și-au pierdut capacitatea de a face interceptare aer-aer. În cele trei săptămâni care au trecut de atunci, Rusia a instituit de facto o zonă de interdicție de zbor deasupra Ucrainei. Deși este în continuare vulnerabilă la rachetele sol-aer trase din umăr, furnizate de SUA și NATO ucrainenilor, nu există dovezi că Rusia a fost nevoită să reducă operațiunile aeriene de luptă.

Sosirea trupelor Rusiei la Kiev la trei zile de la invazie mi-a atras, de asemenea, atenția. Mi-am amintit că naziștilor din Operațiunea Barbarossa le-a luat șapte săptămâni pentru a ajunge la Kiev și că au avut nevoie de încă șapte săptămâni pentru a cuceri orașul. Naziștii au avut avantajul de a nu renunța la lovituri pentru a evita victimele civile și au fost dornici să distrugă infrastructura critică. Cu toate acestea, mulți așa-ziși experți militari americani au susținut că Rusia era împotmolită. Atunci când o zonă de 24 de mile (sau 40 de mile, depinde de sursa de știri) a fost poziționată la nord de Kiev timp de mai bine de o săptămână, a fost clar că abilitatea Ucrainei de a lansa operațiuni militare semnificative a fost eliminată. Dacă artileria lor era intactă, atunci acea coloană era o pradă ușoară pentru o distrugere masivă. Acest lucru nu s-a întâmplat. Alternativ, dacă ucrainenii ar fi avut o capacitate viabilă de aripă fixă sau rotativă, ar fi trebuit să distrugă acea coloană din aer. Acest lucru nu s-a întâmplat. Sau, dacă ar fi avut o capacitate viabilă de rachete de croazieră, ar fi trebuit să facă să plouă cu iad asupra coloanei rusești presupus blocate. Acest lucru nu s-a întâmplat. Ucrainenii nu au organizat nici măcar o ambuscadă semnificativă de infanterie asupra coloanei, cu nou furnizatele lor Javeline americane.

Scara și amploarea atacului rusesc sunt remarcabile. Au capturat în trei săptămâni un teritoriu mai mare decât partea terestră a Regatului Unit. Apoi au continuat să efectueze atacuri țintite asupra unor orașe și instalații militare cheie. Nu am văzut niciun caz în care un regiment ucrainean sau o unitate de mărimea unei brigăzi să atace și să învingă o unitate rusă comparabilă. În schimb, rușii au împărțit armata ucraineană în fragmente și le-au tăiat liniile de comunicații. Rușii își consolidează controlul asupra Mariupol și au securizat toate căle dee acces de la Marea Neagră. Ucraina este acum izolată în sud și în nord.

Aș dori să remarc faptul că SUA au avut mai multe dificultăți în capturarea unui teritoriu atât de mare în Irak, în 2003, în timp ce luptau împotriva unei forțe militare mult inferioare și mai puțin capabile. Adevărul este că această operațiune rusă ar trebui să-i sperie de moarte pe liderii militari și politici americani.

Vestea cu adevărat importantă a venit săptămâna aceasta, odată cu atacurile cu rachete rusești asupra a ceea ce sunt de facto baze NATO în Yavoriv și Zhytomyr. NATO a efectuat antrenamente de securitate cibernetică la Zhytomyr în septembrie 2018 și a descris Ucraina ca fiind un ”partener NATO”. Zhytomyr a fost distrus cu rachete hipersonice sâmbătă. Yavoriv a avut o soartă similară duminica trecută. Acesta a fost principalul centru de antrenament și logistică pe care NATO și EUCOM îl foloseau pentru a furniza luptători și arme Ucrainei. O mare parte din personalul militar și civil de la acea bază a devenit victimă.

Nu numai că Rusia lovește și distruge bazele folosite de NATO în mod regulat din 2015, dar nu a existat niciun avertisment de raid aerian și nu a existat nicio doborâre a rachetelor de atac.

Întrebarea 2 – De ce încearcă mass-media să convingă poporul ucrainean că poate învinge în războiul lor împotriva Rusiei? Dacă ceea ce spuneți este corect, atunci toți civilii care sunt trimiși să lupte cu armata rusă mor într-un război pe care nu îl pot câștiga. Nu înțeleg de ce mass-media ar vrea să inducă oamenii în eroare în legătură cu un lucru atât de grav. Ce părere aveți despre acest subiect?

Larry C. Johnson – Aceasta este o combinație de ignoranță și lene. În loc să facă reportaje reale, marea majoritate a presei (scrisă și electronică), precum și Big Tech susțin o campanie masivă de propagandă. Îmi amintesc când George W. Bush era Hitler. Îmi amintesc când Donald Trump era Hitler. Iar acum avem un nou Hitler, Vladimir Putin. Aceasta este o naraţiune obosită și eșuată. Oricine îndrăznește să ridice întrebări legitime despre război este imediat catalogat ca fiind o marionetă a lui Putin sau o slugă a Rusiei. Atunci când nu poți argumenta faptele, singurul recurs este apelul la nume.

Întrebarea 3 – Săptămâna trecută, colonelul Douglas MacGregor a fost invitat la Tucker Carlson Show. Opiniile sale despre război sunt izbitor de asemănătoare cu ale dumneavoastră. Iată ce a spus în interviu:

”Războiul s-a terminat cu adevărat pentru ucraineni. Au fost măcinați în bucăți, nu există nicio îndoială în această privință, în ciuda a ceea ce auzim de la mass-media noastră mainstream. Așadar, adevărata întrebare pentru noi în acest stadiu este: Tucker, vom trăi cu poporul rus și cu guvernul lor sau vom continua să urmărim acest fel de schimbare de regim deghizat în război ucrainean? Vom înceta să mai folosim Ucraina ca un berbec împotriva Moscovei, ceea ce am făcut efectiv.” (Interviu Tucker Carlson- MacGregor)

Sunteți de acord cu MacGregor că scopul real al determinării Rusiei să intre în război în Ucraina a fost ”schimbarea regimului”?

În al doilea rând, sunteți de acord cu faptul că Ucraina este folosită ca teren de punere în scenă pentru ca SUA să ducă un război proxy (prin împuterniciţi (n.tr.) împotriva Rusiei?

Larry C. Johnson – Doug este un analist excelent, dar nu sunt de acord cu el – nu cred că există cineva în administrația Biden care să fie suficient de inteligent pentru a gândi și planifica în acești termeni strategici. După părerea mea, ultimii 7 ani au reprezentat inerția status quo-ului NATO. Ceea ce vreau să spun prin asta este că NATO și Washingtonul au crezut că pot continua să se strecoare spre est la granițele Rusiei, fără a provoca o reacție. NATO și EUCOM au desfășurat în mod regulat exerciții – inclusiv furnizarea de pregătire ”ofensivă” – și au oferit echipamente. Cred că sunt credibile rapoartele din Statele Unite potrivit cărora CIA ar fi coordonat pregătirea paramilitară a unităților ucrainene care operează în Donbass. Dar îmi vine greu să cred că, după dezastrele noastre din Irak și Afganistan, avem brusc strategi de nivelul lui Sun Tzu, care trag sforile la Washington.

Există un aer de disperare la Washington. Pe lângă faptul că încearcă să interzică tot ce este rusesc, administrația Biden încearcă să intimideze China, India și Arabia Saudită. Nu văd niciuna dintre aceste țări să se alinieze. Cred că echipa lui Biden a făcut o greșeală fatală încercând să demonizeze tot ce este rusesc și toți rușii. În orice caz, acest lucru îi unește pe ruși în spatele lui Putin. Sunt pregătiți pentru o luptă lungă.

Sunt șocat de greșeala de calcul în a crede că sancțiunile economice asupra Rusiei îi vor îngenunchea. Dimpotrivă, este adevărat contrariul. Rusia este autosuficientă și nu este dependentă de importuri. Exporturile sale sunt esențiale pentru bunăstarea economică a Occidentului. Dacă va reține grâul, potasiul, gazul, petrolul, paladiul, nichelul finit și alte minerale cheie din Occident, economiile europene și americane vor fi afectate. Iar această încercare de a constrânge Rusia cu sancțiuni a făcut acum foarte probabil ca rolul dolarului american ca monedă de rezervă internațională să ajungă în coșul de gunoi al istoriei.

Întrebarea 4 – Încă de când a ținut celebrul său discurs de la München, în 2007, Putin se plânge de ”arhitectura securității globale”. În Ucraina putem vedea cum aceste probleme de securitate sâcâitoare pot evolua într-un război în toată regula. După cum știți, în decembrie, Putin a formulat o serie de cereri legate de securitatea Rusiei, dar administrația Biden a ridicat din umeri și nu a răspuns niciodată. Putin a vrut asigurări scrise că extinderea NATO nu va include Ucraina (aderare) și că sistemele de rachete nucleare nu vor fi desfășurate în România sau Polonia. Credeți că cererile lui Putin sunt nerezonabile?

Larry C. Johnson – Cred că cererile lui Putin sunt destul de rezonabile. Problema este că 99% dintre americani nu au idee despre tipul de provocări militare pe care NATO și SUA le-au desfășurat în ultimii 7 ani. Publicului i s-a spus întotdeauna că exercițiile militare au fost ”defensive”. Pur și simplu nu este adevărat. Acum avem vești că DTRA finanța biolaboratoare în Ucraina. Cred că Putin ar putea fi de acord să permită instalarea sistemelor de rachete nucleare americane în Polonia și România dacă Biden este de acord să permită ca sisteme rusești comparabile să fie desfășurate în Cuba, Venezuela și Mexic. Când privim lucrurile în acești termeni, putem începe să înțelegem că cererile lui Putin nu sunt nici nebunești, nici nerezonabile.

Întrebarea 5 – Presa rusă relatează că rachete rusești ”de mare precizie, lansate din aer” au lovit o instalație din vestul Ucrainei ”ucigând peste 100 de soldați locali și mercenari străini”. Aparent, centrul de antrenament pentru operațiuni speciale era situat în apropierea orașului Ovruch, care se află la doar 15 mile de granița cu Polonia. Ce ne puteți spune despre acest incident? A încercat Rusia să trimită un mesaj către NATO?

Larry C. Johnson – Răspuns scurt – DA! Loviturile militare rusești din vestul Ucrainei din ultima săptămână au șocat și alarmat oficialii NATO. Prima lovitură a avut loc duminică, 13 martie, la Iavoriv, Ucraina. Rusia a lovit baza cu mai multe rachete, unele dintre ele, se pare, hipersonice. Peste 200 de persoane au fost ucise, printre care se numără militari și membri ai serviciilor de informații americane și britanice, iar alte sute au fost rănite. Mulți au suferit răni catastrofale, cum ar fi amputări, și se află în spital. Cu toate acestea, NATO și mass-media occidentală au manifestat puțin interes pentru a relata despre dezastru.

Yavoriv a fost o bază avansată importantă pentru NATO. Până la jumătatea lunii februarie (înainte de invazia Rusiei în Ucraina), Comandamentul de instruire al Armatei a 7-a a SUA a operat de la Yavoriv. Rusia nu s-a oprit aici. Știrile ASB Military relatează că Rusia a lovit un alt sit, Delyatyn, aflat la 60 de mile sud-est de Yavoriv (cred că joi). Ieri, Rusia a lovit Zytomyr, un alt sit unde NATO a avut anterior o prezență. Putin a trimis un mesaj foarte clar – forțele NATO din Ucraina vor fi privite și tratate ca combatanți. Punct și de la capăt.

Întrebarea 7 – Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a fost adulat în presa occidentală ca un ”lider în timp de război” și un ”Winston Churchill” al zilelor noastre. Ceea ce mass-media a uitat să le spună cititorilor săi este că Zelensky a luat o serie de măsuri pentru a-și întări controlul asupra puterii, afectând instituțiile democratice fragile din Ucraina. De exemplu, Zelensky a ”interzis unsprezece organizații de știri deținute de opoziție” și a încercat să interzică șefului celui mai mare partid de opoziție din Ucraina, Viktor Medvedciuk, să candideze pentru un post de președinte, sub o acuzație falsă de ”finanțare a terorismului”. Acesta nu este comportamentul unui lider serios angajat în favoarea democrației.

Ce părere aveți despre Zelensky? Este el cu adevărat ”liderul patriot” pe care îl prezintă mass-media?

Larry C. Johnson – Zelensky este un comediant și un actor. Și nu unul foarte bun, după părerea mea. Occidentul se folosește în mod cinic de faptul că este evreu pentru a distrage atenția de la contingentul considerabil de neo-naziști (și mă refer la naziști autentici, care încă mai sărbătoresc realizările unității ucrainene Waffen SS în timp ce luptau alături de naziști în cel de-al Doilea Război Mondial). Faptele sunt clare – el interzice partidele politice de opoziție și închide mass-media de opoziție. Cred că aceasta este noua definiție a ”democrației”.

Întrebarea 7 – Cum se termină asta? Există o postare excelentă pe site-ul Moon of Alabama, intitulată ”Cum va arăta geografic statul rezultat după războiului din Ucraina”. Autorul postării, Bernard, pare să creadă că Ucraina va fi în cele din urmă împărțită de-a lungul râului Nipru ”și la sud de-a lungul coastei care deține o populație majoritar etnică rusă”. De asemenea, el mai spune și următoarele: 

”Acest lucru ar elimina accesul ucrainean la Marea Neagră și ar crea o punte terestră spre Transnistria, regiunea separatistă moldovenească, aflată sub protecția Rusiei. Restul Ucrainei ar fi un stat limitat la pământ, în mare parte agricol, dezarmat și prea sărac ca să devină o nouă amenințare pentru Rusia prea curând. Din punct de vedere politic, ar fi dominat de fasciștii din Galicia, care ar deveni astfel o problemă majoră pentru Uniunea Europeană.”

Ce părere aveți? Își va impune Putin propria soluție teritorială în Ucraina pentru a consolida securitatea Rusiei și a pune capăt ostilităților sau este mai probabil un alt scenariu?

Larry C. Johnson – Sunt de acord cu Moon. Obiectivul principal al lui Putin este de a securiza Rusia de amenințările străine și de a efectua un divorț cu Occidentul. Rusia are resursele fizice pentru a fi un suveran independent și este în curs de a face această viziune să devină realitate.

  Larry C Johnson is a veteran of the CIA and the State Department’s Office of Counter Terrorism. He is the founder and managing partner of BERG Associates, which was established in 1998. Larry provided training to the US Military’s Special Operations community for 24 years. He has been vilified by the right and the left, which means he must be doing something right. His analysis and commentary can be found at his blog, https://sonar21.com/

Sursa:  https://www.unz.com/mwhitney/larry-c-johnson-the-ukrainian-army-has-been-defeated-whats-left-is-mop-up/

ABECEDARUL NĂTÂNGULUI DESPRE RĂZBOIUL ÎNDELUNGAT PE CARE SUA INTENȚIONEAZĂ SĂ-L DUCĂ ÎMPOTRIVA RUSIEI

 

 de John Helmer

În istoria războaielor mondiale, a ultimului secol de războaie în Europa, sau a războaielor pe care SUA le-a purtat din 1945 încoace, nu s-a întâmplat niciodată ca ceea ce spune președintele SUA și ceea ce spune șeful țării, din prima linie pe care SUA luptă pentru a o apăra, să conteze mai puțin decât ceea ce spun acum Joseph Biden și Vladimir Zelensky.

Motivul este că niciun președinte american care conduce un război nu a fost vreodată atât de incapabil în materie de comandă și control ca Biden, și nici atât de impotent în rândul propriilor săi oficiali ca Zelensky. Guvernarea prin escrocherie și guvernarea prin slugă nu sunt deloc guvernare.

Sondajele de opinie publică din SUA care măsoară gradul de aprobare a lui Biden demonstrează că majoritatea alegătorilor americani realizează deja acest lucru. Diferența tot mai mare dintre dezaprobarea și aprobarea alegătorilor americani față de prestația lui Biden, de când a început operațiunea rusă la 24 februarie, indică, de asemenea, că această înțelegere este în creștere.

Dar acesta nu este un sentiment anti-război, cu atât mai puțin o mișcare americană de oprire a războiului. În prezent, oficialii americani, în frunte cu secretarul de stat Antony Blinken, urmăresc să ducă războiul până la capitularea sau distrugerea Rusiei; vor lupta până la ultimul ucrainean pentru a atinge acest obiectiv; nu vor negocia niciun termen de sfârșit de război; nu sunt influențați sau constrânși de opinia publică sau de voturile americanilor. Nu încă.

Zelensky a declarat că este în favoarea negocierilor pentru a pune capăt războiului; el a declarat că se opune termenilor pe care președintele Vladimir Putin și conducerea rusă le-au făcut clare, cu mult înainte de începerea războiului și încă de atunci, că sunt casus belli, obiectivele pentru care luptă. Motivul pentru care Zelensky se contrazice în mod regulat este că puterea sa - supraviețuirea sa în funcție - depinde de facțiunea galiciană cu sediul în jurul Liovului, a cărei singură ocupație este  războiul și al cărei singur venit provine din SUA și din alianța NATO. Aceștia sunt la fel de hotărâți ca şi Blinken să opereze Ucraina ca o platformă de tunuri îndreptată spre Rusia; galicienii vor distruge tot estul Ucrainei pe măsură ce se retrag, doar pentru a continua să tragă. La fel au gândit și au făcut și germanii pe aceleași câmpuri de luptă acum optzeci de ani.

Biden, Blinken, Zelensky și galicienii îi urăsc, de asemenea, pe ruși cu o virulență rasială mai mare decât au arătat vreodată americanii față de un inamic european în istoria războaielor americane.

Ura rasială față de ruși depășește acum cu mult ura pe care opinia publică americană a măsurat-o față de germani în timpul Primului sau celui de-al Doilea Război Mondial.  Ea este egalată, conform sondajelor efectuate de Departamentul de Război al SUA în rândul soldaților americani, doar de ura față de japonezi. În timpul acelui război, un număr de șase ori mai mare de soldați intervievați au declarat că "ar dori cu adevărat să ucidă" un soldat japonez decât cei care au spus același lucru despre un german. Atunci când veteranii de luptă au fost întrebați "ce ați dori să se întâmple cu japonezii și germanii după război", aproape unul din doi GI din teatrul de operațiuni din Pacific a susținut exterminarea întregii națiuni japoneze; unul din opt din teatrul de operațiuni din Europa a spus același lucru despre Germania. În timpul Războiului din Vietnam, ura rasială a americanilor față de vietnamezi a fost și mai mică.

Dacă aceste lecții sunt adevărate, sau dacă comandamentele de la Moscova și Washington le cred, ce sfârșit al războiului poate fi negociat în afară de distrugerea unei părți sau a celeilalte?

Concluzia prostănacului este niciuna - nu poate exista un sfârșit al acestui război decât dacă Ucraina este distrusă, sau Rusia, sau Europa, sau SUA. Cât de simplist este acest lucru?

În momentul în care războiul din Vietnam s-a încheiat cu înfrângerea și evacuarea forțelor americane, cu un număr oficial de 58 220 de victime americane, calculul politic al staff-ului de la Casa Albă a fost că niciun președinte în funcție nu ar putea supraviețui formulei prețului și sângelui; adică, accelerarea inflației, accelerarea numărului de victime.

Biden are avantajul că nicio trupă americană nu a fost angajată oficial împotriva armatei ruse, iar viețile americane care vor fi pierdute vor fi probabil din trupe neregulate, mercenari, spetsnaz sau accidente.  Biden are dezavantajul că este comandantul-șef cel mai incapabil din punct de vedere medical de la accidentul vascular cerebral suferit de Woodrow Wilson în octombrie 1919, cu doi ani înainte de încheierea mandatului său.

 

Mai mult la: http://johnhelmer.net/simpletons-primer-on-the-long-war-the-us-aims-to-wage-against-russia/#more-47786

NYT RECUNOAŞTE acum că LAPTOPUL lui BIDEN - pretins a fi o "dezinformare rusă" - este AUTENTIC ! O uriaşă FRAUDĂ a CIA, BigTech şi presei corporatiste (dezinformare şi cenzură) pentru ca Biden să devină preşedinte. Obiectul operaţiunii: ASCUNDEREA AFACERILOR familiei Biden în Ucraina şi China

 

 un articol de Glenn Greenwald

Una dintre cele mai de succes campanii de dezinformare din istoria electorală americană modernă a avut loc în săptămânile premergătoare alegerilor prezidențiale din 2020. La 14 octombrie 2020 - cu mai puțin de trei săptămâni înainte ca americanii să voteze - cel mai vechi ziar al națiunii, The New York Post, a început să publice o serie de reportaje despre afacerile pe care candidatul democrat Joe Biden și fiul său, Hunter, le făceau în țări în care Biden, în calitate de vicepreședinte, exercita o influență considerabilă (inclusiv Ucraina și China) și pe care le-ar exercita din nou dacă ar fi ales președinte.

Reacția împotriva acestui reportaj a fost imediată și intensă, ceea ce a dus la suprimarea poveștii de către mass-media corporatiste din SUA și la cenzurarea ei de către principalele monopoluri din Silicon Valley. Campania de dezinformare împotriva acestui reportaj a fost condusă de purtătorul de cuvânt aproape oficial al CIA, Natasha Bertrand (pe atunci de la Politico, acum la CNN), al cărei articol din 19 octombrie a apărut sub acest titlu: "Povestea lui Hunter Biden este o dezinformare rusească, spun zeci de foști oficiali ai serviciilor de informații".

 

 Acești "foști oficiali ai serviciilor de informații" nu au spus de fapt că "povestea lui Hunter Biden este un dezinformator rusesc". De fapt, ei au subliniat în scrisoarea lor contrariul: și anume, că nu au avut nicio dovadă care să sugereze că e-mailurile au fost falsificate sau că Rusia a avut ceva de-a face cu ele, ci, în schimb, doar au intuit această "suspiciune" pe baza experienței lor:

    Dorim să subliniem că nu știm dacă e-mailurile, furnizate New York Post de avocatul personal al președintelui Trump, Rudy Giuliani, sunt autentice sau nu și că nu avem dovezi ale implicării Rusiei - doar că experiența noastră ne face să avem suspiciuni profunde că guvernul rus a jucat un rol semnificativ în acest caz.

Dar o presă care era copleșitor de disperată să se asigure de înfrângerea lui Trump nu a avut timp pentru fapte sau detalii enervante, cum ar fi ce au spus de fapt acești foști oficiali sau dacă era de fapt adevărat. Aveau de manipulat niște alegeri. Drept urmare, faptul că aceste e-mailuri erau "dezinformare rusă" - ceea ce înseamnă că erau false și că Rusia le-a fabricat - a devenit un articol de credință în rândul clasei de angajați media din SUA, disprețuită pe bună dreptate.

Foarte puțini au inclus chiar și avertismentul crucial pe care oficialii serviciilor de informații l-au subliniat ei înșiși: și anume, că nu aveau nicio dovadă care să coroboreze această afirmație. În schimb, așa cum am remarcat în septembrie anul trecut, "practic toate mijloacele de informare în masă - CNN, NBC News, PBS, Huffington Post, The Intercept și prea multe altele pentru a le număra - au început să ignore complet substanța rapoartelor și, în schimb, au răspândit la nesfârșit minciuna că aceste documente erau produsul dezinformării rusești". Huffington Post a publicat chiar și o reclamă de campanie pentru Joe Biden, care trebuie văzută pentru a fi crezută, mascată drept "reportaj", care a răspândit această minciună conform căreia e-mailurile au fost "dezinformare rusă".

https://youtu.be/3GCkBYx117c

Această campanie de dezinformare cu privire la e-mailurile lui Biden a fost apoi folosită de Big Tech pentru a justifica cenzura brutală a oricărei relatări sau discuții despre această poveste: cu ușurință cel mai grav caz de cenzură preelectorală din istoria politică americană modernă. Twitter a blocat contul de Twitter al cotidianului The New York Post timp de aproape două săptămâni din cauza refuzului acestuia de a se supune ordinelor Twitter de a șterge orice referire la reportajul său. Site-ul de socializare a blocat, de asemenea, orice referire la reportaj de către toți utilizatorii; utilizatorilor Twitter li s-a interzis chiar și să facă trimitere la reportaj în discuțiile private dintre ei. Facebook, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, Andy Stone, agentul de o viață al DNC, a anunțat că va suprima în mod algoritmic discuțiile despre reportaj pentru a se asigura că acesta nu se va răspândi, în așteptarea unei "verificări a faptelor de către partenerii de verificare a faptelor din partea terților de la Facebook", care, evident, nu a avut loc niciodată - tocmai pentru că arhiva era indiscutabil autentică.

Autenticitatea arhivei, așa cum am documentat într-un reportaj video din septembrie, a fost clară încă de la început. Într-adevăr, așa cum am descris în acel raport, mi-am pus cariera în joc pe autenticitatea sa atunci când am cerut ca The Intercept să publice analiza mea despre aceste dezvăluiri, iar apoi am demisionat când editorii săi vehement anti-Trump au cenzurat orice discuție despre acele e-mailuri tocmai pentru că era incontestabil că arhiva era autentică (fostul reporter al The Intercept din New York Times, James Risen, a primit undă verde de la aceiași editori pentru a răspândi și susține minciuna CIA, întrucât a insistat ca acel laptop să fie ignorat pentru că "un grup de foști oficiali ai serviciilor de informații a emis o scrisoare în care spune că povestea laptopului lui Giuliani are caracteristicile clasice ale dezinformării rusești. ") Știam că arhiva era reală, deoarece toate măsurătorile jurnalistice relevante pe care le evaluează cineva pentru a verifica arhivele mari de acest tip - inclusiv arhiva Snowden și arhiva Braziliei, pe care am folosit-o pentru a relata o serie de dezvăluiri de investigație - nu lăsau nicio îndoială că era autentică (aceasta include verificarea documentată din partea unor terți care au fost incluși în lanțurile de e-mailuri și care au arătat că e-mailurile pe care le aveau în posesie se potriveau cuvânt cu cuvânt cu cele din arhivă).

Orice îndoială reziduală că arhiva Biden era autentică - și nu ar fi trebuit să existe - a fost spulberată atunci când un reporter de la Politico, Ben Schreckinger, a publicat o carte în septembrie anul trecut, intitulată "The Bidens: Inside the First Family's Fifty-Year Rise to Power", în care noul său reportaj dovedea că e-mailurile cheie pe care s-a bazat New York Post erau în întregime autentice. Printre altele, Schreckinger a intervievat mai multe persoane incluse în lanțurile de e-mailuri, care au confirmat că e-mailurile aflate în posesia lor se potriveau cuvânt cu cuvânt cu cele din arhiva Postului. De asemenea, a obținut documente de la guvernul suedez care erau identice cu documentele cheie din arhivă. Propria sa publicație, Politico, a fost una dintre puținele care a recunoscut cartea sa.Ignorând faptul că ei au fost primii care au răspândit minciuna că e-mailurile ar fi fost "dezinformare rusă", editorii Politico - sub titlul "Probleme duble pentru Biden" - au recunoscut că în carte "se găsesc dovezi că o parte din presupusele materiale de pe laptopul lui Hunter Biden sunt autentice, inclusiv două e-mailuri aflate în centrul controversei din octombrie anul trecut".

Dezvăluirile vitale din cartea lui Schreckinger au fost aproape complet ignorate de aceleași instituții media corporatiste care au publicat minciunile acum dezmințite ale CIA. Pur și simplu au pretins că nu s-a întâmplat niciodată. A se confrunta cu ea i-ar fi forțat să recunoască un fapt destul de devastator pentru orice credibilitate care le-a mai rămas: și anume, că toți au ratificat și răspândit o campanie coordonată de dezinformare pentru a-l alege pe Joe Biden și a-l învinge pe Donald Trump. Având puterea numărului și știind că vorbesc doar pentru și pentru liberali, care sunt fericiți dacă mint pentru a-i ajuta pe democrați, toți și-au dat mâna într-un jurământ implicit de tăcere și au ignorat pur și simplu noua dovadă din cartea lui Schreckinger că, în zilele premergătoare alegerilor din 2020, au aprobat cu toții o campanie de dezinformare.

Acum va fi mult mai greu să evite să se confrunte cu realitatea a ceea ce au făcut, deși este foarte probabil că vor continua să facă acest lucru. În această dimineață, The New York Times a publicat un articol despre investigația penală amplă, în curs de desfășurare, a FBI privind afacerile internaționale și activitățile fiscale ale lui Hunter Biden. Înainte de alegeri, Times, spre cinstea sa, a fost unul dintre puținii care a aplicat scepticismul față de minciuna pre-electorală a CIA, notând la 22 octombrie că "nu a apărut nicio dovadă concretă că laptopul ar conține dezinformare rusă". Deoarece activitățile lui Hunter Biden, aflat acum sub investigația FBI, se referă direct la e-mailurile dezvăluite pentru prima dată de The Post, reporterii au fost nevoiți să se bazeze pe arhiva laptopului pentru a-și amplifica și informa reportajul. Acest lucru, la rândul său, a necesitat ca The New York Times să verifice autenticitatea acestui laptop și originile sale - exact ceea ce, potrivit reporterilor lor, au făcut cu succes:

    Persoane familiarizate cu investigația au declarat că procurorii au examinat e-mailurile dintre dl Biden, dl Archer și alții despre Burisma și alte activități de afaceri străine. Acele e-mailuri au fost obținute de New York Times dintr-un cache de fișiere care pare să provină dintr-un laptop abandonat de dl Biden într-un atelier de reparații din Delaware. E-mailul și altele din cache au fost autentificate de persoane familiare cu ele și cu ancheta.

Faptul că acest cache de e-mailuri era autentic a fost clar de la început. Orice îndoieli au fost șterse de publicarea cărții lui Schreckinger în urmă cu șase luni. Acum, însuși ziarul The Paper of Record afirmă în mod explicit nu numai că e-mailurile "au fost autentificate", ci și că povestea inițială a celor de la The Post despre modul în care au obținut aceste materiale - ele "provin dintr-un laptop abandonat de domnul Biden într-un atelier de reparații din Delaware" - "pare" să fie adevărată.

Ceea ce înseamnă că, în zilele cruciale care au precedat alegerile prezidențiale din 2020, cea mai mare parte a mass-mediei corporatiste a răspândit o minciună absolută cu privire la informațiile furnizate de The New York Post, cu scopul de a induce în eroare și de a manipula electoratul american. Înseamnă că monopolurile Big Tech, împreună cu Twitter, au cenzurat această poveste pe baza unei minciuni din partea "comunității de informații". Înseamnă că promisiunea făcută de Facebook de către agentul său din DNC că va suprima discuțiile despre acest reportaj pentru a efectua o "verificare a faptelor" acestor documente a fost o fraudă, deoarece dacă s-ar fi efectuat una onestă, aceasta ar fi dovedit că decretul de cenzură al Facebook s-a bazat pe o minciună. Înseamnă că milioane de americani au fost privați de posibilitatea de a auzi despre raportarea despre candidatul care conduce toate sondajele pentru a deveni următorul președinte, iar în schimb au fost supuși unui baraj de minciuni despre proveniența (Rusia a făcut-o) și autenticitatea (dezinformare!) acestor documente.

Obiecțiile față de notarea tuturor acestor lucruri astăzi sunt plictisitor de previzibile. Raportarea despre Hunter Biden este irelevantă, deoarece el însuși nu a fost candidat (ceea ce a făcut ca reportajul să fie relevant a fost ceea ce a dezvăluit despre implicarea lui Joe Biden în aceste afaceri). Având în vedere războiul din Ucraina, acum nu este momentul să discutăm despre toate acestea (în ciuda faptului că, de obicei, sunt ignorate, există întotdeauna războaie îngrozitoare care se poartă, chiar dacă victimele nu sunt la fel de simpatice ca ucrainenii europeni, iar făptașii sunt Băieții buni din film și nu Băieții răi). Adevăratul motiv pentru care majoritatea liberalilor și aliații lor din mass-media nu vor să audă despre nimic din toate acestea este că ei cred că mijloacele pe care le-au folosit (mințind în mod deliberat publicul cu dezinformarea CIA) sunt justificate de scopurile lor nobile (înfrângerea lui Trump).

Indiferent ce altceva este adevărat, atât campania de dezinformare CIA/media din săptămânile dinaintea alegerilor din 2020, cât și regimul de cenzură brutală impus de Big Tech care a rezultat au o semnificație istorică. Democrații și noii lor aliați din aripa establishment a Partidului Republican ar putea fi mai entuziasmați de războiul din Ucraina decât de subminarea propriilor alegeri de către trinitatea profană a comunității de informații, a presei corporatiste și a Big Tech. Dar recunoașterea de astăzi de către The New York Times că această arhivă și e-mailurile din ea au fost reale tot timpul dovedește că o fraudă gigantică a fost comisă de cele mai puternice instituții ale țării. Ceea ce contează mult mai mult decât nivelul de interes al diferitelor facțiuni partizane sunt adevărurile fundamentale despre democrația americană dezvăluite de acest spectacol de prost gust.

 Glenn Greenwald este unul dintre cei trei editori co-fondatori ai publicației The Intercept. El a părăsit The Intercept în octombrie 2020. Greenwald este jurnalist, jurist de drept constituțional și autor a patru cărți de succes despre politică și drept. Cea mai recentă carte a sa, "No Place to Hide", este despre statul de supraveghere din SUA și despre experiențele sale de raportare a documentelor Snowden în întreaga lume. Înainte de a fi cofondator al publicației The Intercept, Greenwald a publicat articole în The Guardian și Salon.

Sursa: https://greenwald.substack.com/p/the-nyt-now-admits-the-biden-laptop?token=eyJ1c2VyX2lkIjoxNTQ1NzU0LCJwb3N0X2lkIjo1MDUxODkzOSwiXyI6Ink3K3UwIiwiaWF0IjoxNjQ3NTI5NzM1LCJleHAiOjE2NDc1MzMzMzUsImlzcyI6InB1Yi0xMjg2NjIiLCJzdWIiOiJwb3N0LXJlYWN0aW9uIn0.BXUcqkhTiQm3MAdHuJX0bFg4jViTYU05OfT1gvfdrek&s=r

 

Orice așa-zis atac chimic în Ucraina nu poate fi decât opera murdară a Statelor Unite și a agenților săi

de Gilbert DOCTOROW

Avertisment: Este "foarte probabil" ca Statele Unite să desfășoare acum o operațiune "cu steag fals" în Ucraina, în care îi vor acuza pe ruși de folosirea armelor chimice

Din păcate, se pare că administrația Biden nu îl ascultă cu atenție pe președinte sau pur și simplu îl ignoră uneori.

Joe Biden, sau "Slow Joe", a fost mult mai sensibil decât toți membrii cabinetului său civil și asistenții săi în ceea ce privește evitarea oricărui lucru care ar putea precipita o confruntare militară directă cu Rusia în Ucraina și în jurul acesteia, deschizând riscul unei escaladări până la un război nuclear. În mod special, aici exclud Pentagonul de pe lista proștilor, deoarece, dimpotrivă, ei par a fi cei mai sensibili la capacitățile și intențiile Rusiei.

Biden a pus personal veto la ideea nebunească de a transfera 29 de MIG-uri din Polonia către forțele aeriene ucrainene, în ciuda sprijinului pe care îl avea din partea secretarului său de stat. El s-a opus personal la declararea unei "zone de interdicție a zborurilor" deasupra Ucrainei, care ar fi fost aplicată de Statele Unite și de aliații săi din NATO, în ciuda petițiilor puternice în acest sens din partea propriului său partid democrat din Congres.  În ambele cazuri, Biden pare să fi luat cu maximă seriozitate amenințarea autorităților militare ruse de a nu doar doborî avioanele de război care intră în teatrul de operațiuni din Ucraina, ci și de a ataca cu rachete bazele aeriene de unde au decolat.

 Dar acum, "știrile de ultimă oră" din USA Today, dacă sunt adevărate, sugerează că, cumva, persoane din administrația sa îl depășesc pe președinte și pregătesc calea pentru un război global prin declanșarea unui alt incident "cu steag fals" care va ridica temperatura în confruntarea dintre SUA și Rusia cu multe grade.

Legenda pe care yahoo.com o prezintă acum sună după cum urmează:

USA Today: Rusia s-ar putea pregăti pentru un atac cu arme chimice; 35 de morți în atacul asupra unei baze de lângă Lviv: Actualizări în direct

Acum, de ce ar pregăti Rusia un atac cu arme chimice în Ucraina?  Ideea sfidează orice rațiune. Rusia are posibilități vaste de a distruge Ucraina pe care nu le-a desfășurat până în prezent tocmai pentru a evita victimele civile. Printre acestea se numără atacul cibernetic, pulsul electromagnetic (EMP) și utilizarea mai intensă a puterii sale aeriene, care a fost limitată din cauza lipsei de bombe inteligente și a reticenței de a folosi muniții care ar putea provoca daune colaterale mai mari.   Având în vedere aceste semne manifeste de prudență rusă în organizarea războiului, chiar și cu prețul unor pierderi mai mari în rândul propriilor trupe și al unui progres mai lent într-o campanie care este foarte sensibilă la timp, ar trebui să fii complet nebun să te gândești la utilizarea armelor chimice interzise universal.  Îmi mențin punctul de vedere: orice așa-zis atac chimic care ar putea fi organizat în Ucraina în zilele următoare nu poate fi decât opera murdară a Statelor Unite și a agenților săi.

Atrag atenția cititorilor asupra celei de-a doua jumătăți a propoziției principale din USA Today: remarca despre rezultatele atacului rusesc din această dimineață asupra unui centru de antrenament și logistic al SUA și al NATO în afara Liovului și în apropiere de granița cu Polonia.  Atacul rusesc a fost strâns legat de declarația armatei ruse de acum o zi, potrivit căreia va considera toate armele străine care sosesc ca fiind "ținte legitime".  În bază se aflau depozite de astfel de arme.  Articolul din USA Today menționează că baza respectivă a fost ocupată de militari americani din Florida încă de acum două săptămâni.  Nu este nevoie de prea multă imaginație pentru a ne da seama că printre cei 35 de morți în atac se aflau americani și/sau personal NATO.  Amenințarea unui atac chimic sub steag fals este răspunsul SUA.

Cu toate acestea, nu este necesar ca acesta să fie motorul posibilului nou truc murdar al SUA. Știrile despre un atac chimic în Ucraina ar distrage atenția de la scandalul tot mai mare privind laboratoarele de arme biologice din Ucraina supravegheate și finanțate de SUA și posibila curatelă americană asupra eforturilor ucrainene de a dezvolta o bombă nucleară murdară.

Dacă atacul chimic va înscenat, ne va duce pe toți cu un pas mai aproape de Armaghedon.

Este timpul ca Biden să își facă ordine în casă.

Sursa: https://gilbertdoctorow.com/2022/03/13/false-flag-chemical-attack-in-ukraine-a-coming-attraction/

Este Putin, noul coronavirus?

 

Este Putin noul coronavirus?

 autor Ron Paul, fost parlamentar american

Discursul președintelui Biden, "fără mască", privind starea Uniunii, semnifică sfârșitul apropiat al tiraniei COVID sub care am trăit în ultimii doi ani. Din fericire pentru congres, președinte și rezerva federală, conflictul dintre Ucraina și Rusia înlocuiește COVID ca o scuză gata pregătită pentru eșecurile lor și o justificare pentru extinderea puterii lor.

Chiar înainte ca politicienii să înceapă să declare sfârșitul pandemiei, sondajele arătau că creșterea prețurilor era principala preocupare a oamenilor - în special creșterea prețului la benzină. Deoarece Rusia este unul dintre principalii producători de energie din lume, sancțiunile impuse Rusiei, precum și decizia Germaniei (luată sub presiunea SUA) de a închide conducta Nord Stream 2, oferă o scuză convenabilă pentru creșterea prețurilor la gaze. Acest lucru se întâmplă chiar dacă SUA, invocând "instabilitatea" de pe piețele energetice mondiale creată de conflictul ruso-ucrainean, nu a interzis încă în mod oficial importurile de petrol rusesc.

Rezerva Federală a planificat mai multe majorări ale ratelor dobânzilor în acest an, chiar dacă unii se tem că majorările de rate ar putea scădea creșterea economică și ar putea crește șomajul. Criza rusă permite Fed fie să amâne creșterile de rate, fie să dea vina pe Rusia pentru orice șomaj care însoțește creșterile de rate. În orice caz, Fed poate folosi criza pentru a abate atenția de la responsabilitatea sa pentru problemele noastre economice. Deocamdată, se pare că Fed va proceda cel puțin la o creștere modestă a ratei în această lună, dar din cauza crizei ucrainene, creșterea va fi mai mică decât se aștepta anterior.

Criza ucraineană oferă, de asemenea, o scuză pentru Congres să facă ceea ce Congresul face cel mai bine: să crească cheltuielile federale. Președintele Biden a solicitat Congresului să acorde un ajutor militar de urgență suplimentar de 10 miliarde de dolari Ucrainei. Congresul va aproba probabil rapid cererea președintelui. Aceasta nu va fi probabil ultima dată când Congresul va trimite în grabă miliarde de bani "de urgență" către Ucraina.

De asemenea, este sigur că lobbyiștii complexului militar-industrial "explică" deja unei audiențe foarte receptive din Capitoliu de ce criza din Ucraina justifică creșterea bugetului militar pentru a "contracara amenințările" din partea Rusiei, Chinei și a oricui altcuiva care poate servi drept bau-bau convenabil. Este puțin probabil să existe multă rezistență în Congres față de o nouă majorare, chiar dacă SUA cheltuie deja mai mult decât bugetele de apărare combinate ale următoarelor nouă țări cu cele mai mari cheltuieli.

În ultimii doi ani, multe companii de internet de top au îndeplinit ordinele guvernului prin "de-platformarea" tuturor celor care și-au exprimat scepticismul față de vaccinuri sau au promovat tratamente alternative - chiar și atunci când au prezentat dovezi în sprijinul afirmațiilor lor. Aceste companii ajută din nou guvernul prin de-platformarea celor care pun la îndoială, sau sunt suspectați că pun la îndoială, povestea oficială privind Ucraina. Cu toate acestea, preocupările acestor companii cu privire la "știrile false" nu le-au determinat să împiedice oamenii să împărtășească povești dezmințite pe scară largă care susțin guvernul ucrainean susținut de SUA.

Blocajul și vaccinarea obligatorie au făcut mai mult rău decât coronavirusul în sine. Ele s-au bazat pe minciuni promovate de guvern și de aliații săi din sectorul "privat". Cu toate acestea, prea mulți americani refuză chiar să pună la îndoială afirmațiile guvernului SUA cu privire la criza ucraineană sau să se întrebe dacă Rusia este cu adevărat responsabilă pentru problemele noastre economice, spre deosebire de un Congres cheltuitor, de președinți cheltuitori succesivi și de o Rezerva Federală scăpată de sub control. Singura modalitate de a-i opri pe autoritari să se folosească de crize ca acestea pentru a-și spori puterea este de a face suficient de mulți oameni să înțeleagă un adevăr simplu: politicienii autoritari vor minți întotdeauna poporul pentru a-și proteja și spori propria putere. 

Ronald Ernest Paul este un scriitor, activist, medic și politician american retras din activitate, care a fost reprezentant al SUA pentru cel de-al 22-lea district al Congresului din Texas din 1976 până în 1977 și din nou din 1979 până în 1985, iar apoi pentru cel de-al 14-lea district al Congresului din Texas din 1997 până în 2013.

Sursa:  https://mail.google.com/mail/u/1/#inbox/FMfcgzGmvLWRfrLTHdGMMJrnkBLVZjGZ