24 martie - începutul războiului globalist împotriva popoarelor Europei ortodoxe. NATO, o expresie militară a ticăloşiei!

 

Pentru a înţelege ce se întâmplă, războinic vorbind, în România, în Europa, în lume în general, vă propun deci o analiză a celor întâmplate în urmă cu 22 ani în Yugoslavia, evenimente în care, fără voia celor mai mulţi dintre noi, România a fost şi ea implicată de partea forţelor agresoare şi, chiar dacă nu a participat direct la atacuri, indirect este părtaşă la crimele de război de atunci şi la toate consecinţele din anii următori, din prezent şi din viitor.

Pentru reamintire sau, pentru mulţi, pentru informare, în seara zilei de 24 martie 1999, NATO a lansat Operaţiunea Forţele Aliate. La agresiunea împotriva Iugoslaviei au participat  19 state, o veritabilă armada. cu 3500 de aeronave euroatlantice (inclusiv elicoptere de luptă), trei portavioane, 6 submarine dotate inclusiv cu armament atomic, 2 crucișătoare, 7 distrugătoare, 13 fregate, 4 nave amfibii de război având peste 10.000 de pușcași marini la bord. Au fost executate peste 25.000 de lovituri aeriene și au fost neutralizate la sol 995 de obiective. Au fost trase peste 3000 de rachete de croazieră. Pierderile umane: 2200 de civili (dintre care 400 erau copii). Pierderile economice: peste 200 de miliarde de dolari.

Războiul „umanitar”, cum a fost el alintat de tabăra agresoare, de presa şi ong-urile subordonate, a marcat mai multe premiere . În cartea sa Războiul umanitar al NATO pentru Kosovo, publicată sub auspiciile Institutului Internaţional pentru Studii Strategice, Adam Roberts ne dezvăluie chiar de la început că acesta a fost prima folosire de durată a forţei armate de către alianţa NATO în cei 50 de ani de existenţă; prima oară când o utilizare importantă a forţei armate distructive a fost făcută cu scopul mărturisit de implementare a rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU, dar fără autorizarea acestuia;..

Am ales acest citat pentru că autorul este unul care aprobă intervenţia (de exemplu, susţine că statele NATO au fost unite de simţul ruşinii (!!!) faţă de eşecul individual şi colectiv de a propune şi a implementa, după războaiele atroce din anii 1991-95 politici coerente pentru regiunea respectivă), dar nu poate să ascundă un prim adevăr esenţial: atacul Yugoslaviei (de o forţă de multe-multe ori mai puternică decât posibilităţile armate ale acesteia, reprezentând state care adunau la un loc peste jumătate de miliard de, cu voie sau fără, agresori, în comparaţie cu cele 11 milioane de atacaţi), s-a făcut fără autorizarea ONU.

Dincolo de motivaţii, legal sau ilegal?

Iată ce ne spune despre legalitatea agresiunii Stephen Zunes, profesor de ştiinţe politice şi şef al catedrei de studii privind Orientul Mijlociu a Universităţii din San Francisco, în articolul Războiul SUA cu Yugoslavia – zece ani mai târziu apărut în Huffington Post în 2009:

Războiul împotriva Yugoslaviei a fost ilegal. Orice astfel de folosirea forţei este o violare a Cartei ONU, în afara situaţiei de apărare, sau a autorizării de către ONU, ca pe un act de securitate colectivă. Kosovo era recunoscut la nivel internaţional ca parte a Serbiei; era vorba, legal vorbind, de un conflict intern. În plus, chiar preşedintele auto-proclamatei republici kosovare, albanezul Ibrahim Rugova, nu numai că nu a solicitat o astfel de intervenţie, ci chiar s-a opus.

Războiul a fost ilegal şi conform legilor SUA. Constituţia plasează autoritatea declanşării războiului în responsabilitatea Congresului. Chiar dacă este recunoscută abilitarea preşedintelui, ca comandant şef, în cazul urgenţelor pe termen scurt, War Powers Act din 1973 împiedică puterea executivă de a purta războiul fără aprobarea expresă a Congresului după o perioadă de 60 de zile.

Dovezi ale conspiraţiei oculte împotriva omenirii (I) - Distrugerea Yugoslaviei şi uciderea lui Miloşevici.

Mulți oameni nu cred că această conspiraţie există. Interesul meu pentru conspiraţii a apărut atunci cand am ajuns la concluzia că ele trebuie să existe ân cazul distrugerii patriei mele Iugoslavia. Presa occidentala a minţit în unanimitate în legătură cu situaţia din Iugoslavia. O raportare falsă coordonată nu poate reprezenta altceva decât o conspiraţie. Raportarea falsă unanimă sugerează că există o putere dictatorială unică care controlează lumea occidentală. Daca există două sau mai multe centre independente de putere, vor lupta pentru dominaţie şi o vom vedea. Această putere dictatorială ascunsă a stabilit conspirația care i-a ajutat să rămână la putere timp de secole. Ea intenționează să cucerească lumea prin corupţie, înşelăciune şi divizarea oamenilor și prin războaie de pedepsire.

Presa occidentală a prezentat dizolvarea Iugoslaviei ca pe un conflict intern între națiunile iugoslave. Era adevărat, dar puterile occidentale aveau de asemenea interesul de a diviza și de a cuceri Iugoslavia. Socialiștii au câștigat alegerile din republicile din Serbia și Muntenegru, în timp ce partidele pro-capitaliste au câștigat în restul Iugoslaviei. Nicio surpriză că lumea occidentală a acuzat Serbia de problemele din Iugoslavia și a sprijinit celelalte republici. A fost cauza principală a războaielor. După aproape zece ani de rezistență a Serbiei la presiunea occidentală, conspiratorii și-au pierdut răbdarea și au cerut o intervenție militară împotriva sârbilor din Iugoslavia. Rusia a depus un veto în acest sens în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Atacarea unui stat independent fără aprobarea Națiunilor Unite este o crimă, iar aceasta a fost o problemă pentru conspiratori.

 

Președintele Clinton

Oficial, presedintele american Bill Clinton trebuia sa lanseze atacul asupra Iugoslaviei. Bineînțeles, el s-a opus comiterii infracțiunii. Apoi a apărut cazul Monika Lewinsky, în de care presa a arătat un interes deosebit față de viața sexuală a președintelui Clinton, informând despre acest lucru în fiecare zi timp de peste un an. Apoi Congresul american, Senatul și Curtea Supremă au descoperit şi ele interesul pentru viața sexuală a președintelui SUA și l-au citat să depună mărturie despre viața sa sexuală în fața Marelui juriu. De când Congresul SUA, Senatul si Curtea Supremă sunt interesate de viata sexuală a preşedintelui american?

Răspunsul este – din momentul în care Bill Clinton a rezistat la comiterea infracțiunii de agresiune împotriva Iugoslaviei. Președintele Clinton a mințit în fața Marelui juriu cu privire la viața sa sexuală, ceea ce majoritatea oamenilor ar face în locul său. Si faptul că a minţit sub jurământ în legatură cu viaţa sa sexuală, a condus la acuzatia de mărturie falsă, obstrucționarea justitiei şi la punerea sub acuzare a acestuia. Viața sexuală a lui Bill Clinton l-ar fi putut îndepărta de pe poziția prezidențială. Serios?

Procesul de punere sub acuzare a lui Bill Clinton nu a fost altceva decât șantaj. Şantajul l-a obligat pe preşedintele Clinton să conducă la agresiunea criminala a NATO asupra Iugoslaviei sau să se confrunte cu înlaturarea lui din funcţie. Desigur, președintele Clinton a ales postul şi nu viețile a mii de oameni și a comandat atacul asupra Iugoslaviei. Cazul Lewinsky a fost complet uitat în momentul în care Bill Clinton a decis să desfășoare o agresiune militară împotriva Iugoslaviei. A fost o crimă. Am scris mai multe despre acest lucru în articolul My debt to Yugoslavia.

Şi astfel ajungem la întrebarea cine are o asemenea putere de a manipula Congresul american, Senatul si Curtea Suprema şi de a-l şantaja pe preşedintele Statelor Unite? Este, fără îndoială, o organizație puternică, cu oameni excepțional de bogați. Cei care  ar putea comite o astfel de infracțiune sunt doar câțiva, şi o anchetă nu ar trebui să aibă probleme să-i găsească pe cei responsabili, chiar dacă îţi ascund averile şi puterea de influenţă.

 

Președintele Miloşevici

Lumea occidentală l-a proclamat vinovat pe președintele Serbiei și apoi al Iugoslaviei, Slobodan Miloşevici, pentru toate războaiele din Iugoslavia. După lovitura de stat din Iugoslavia organizată de conspiratori în anul 2000, președintele Miloşevici a fost arestat și trimis la Curtea Internațională de Justiție de la Haga. El a fost acuzat acolo pentru crime pe care le-ar fi comis în războiul din Iugoslavia. În patru ani de proces, nici o dovadă nu a confirmat că ar fi comis vreuna dintre crimele de care fusese acuzat. În acest fel justificarea agresiunii NATO asupra Iugoslaviei a devenit deosebit de şubredă. În aceste condiții, moartea lui Slobodan Milošević a răspuns cel mai bine nevoilor conspiratorilor.

Există o bază pentru investigarea medicilor care au avut grijă de boala cardiacă a lui Slobodan Miloşţevici la Tribunalul de la Haga. Cu trei luni înainte de moartea sa, un control medical a găsit urme de medicament Rifampicină în sângele său. Este un medicament pentru lepră și tuberculoză, cunoscut ca neutralizator al unor efecte ale medicației primite de Milošević pentru tensiunea sa crescută de sânge și starea inimii sale. Milošević a fost informat despre această descoperire cu patru zile înainte de moartea sa, când a încetat să mai ia medicamente.

Chiar numai găsirea, în sângele lui Miloşevici, a medicamentului nenecesar  și care reducea efectul medicaţiei pentru afecţiunile cardiace, ar putea fi considerată o tentativă de crimă. Ancheta asupra motivelor pentru care medicamentul pentru lepră și tuberculoză a fost localizat în sângele său nu a fost niciodată efectuată. Tribunalul a emis comunicate conform cărora Slobodan Milošević a avut acces liber la medicamente, astfel încât a putut să fi luat chiar el medicamentul. Cu alte cuvinte, ar fi putut să o facă cu scopul de a se sinucide. Investigarea morții lui Slobodan Miloşevici nu a luat în considerare faptul că a cerut primirea de ajutor de la un doctor independent. Instanța a respins cererea sa. Rezultatul a fost infarct din care a murit. Nu este nicio surpriză faptul că anchetatorii au concluzionat că Miloşevici a murit dintr-un atac de cord ca o cauză naturală.

Cu toate acestea, un număr mare de medici au declarat că moartea sa ar fi fost cu siguranță împiedicată de operarea de rutină de angiografie coronariană și de montare a un ui stent. Aceasta este o procedură medicală elementară pentru boli cardiace care i-ar fi salvat viaţa. Medicii trebuie să răspundă de ce nu s-a efectuat o astfel de intervenție de rutină de introducere a stenturilor în artera sa cardiacă? Fostul prim-ministru al Serbiei, Ivica Dacici, a declarat că „Miloşevici nu a murit la Haga, ci a fost ucis la Haga”. Se poate presupune, fără îndoială, că moartea lui Slobodan Miloşevici a fost o crimă comisă de Curtea Internațională de Justiție de la Haga. Ancheta trebuie redeschisă. In primul caz, ar fi fost vorba de o persoana care a fost in mod special responsabila pentru moartea sa. Mai multe informații pot fi găsite aici: Death of Slobodan Milošević.

Vrei să dai o lovitură de stat? Sună la Washington! (Firul roşu care îi uneşte pe Ceauşescu, Miloşevici, Vucic, Maduro, Dragnea...)

Revoluţii portocalii, de catifea, roz, de primăvară, de toamnă, de iarnă, sau revoluţii pur şi simplu; în cazul tuturor puteţi fi siguri că sunt opera „maeştrilor cântăreţi” din sistemul de dominaţie şi represiune mondială finanţat şi instrumentat prin intermediul aparatului de stat al SUA de către  crima organizată globalistă. Departamentul de Stat, Departamentul Apărării, Pentagonul, CIA, FBI, NSA, NED (National Endowment for Democracy), USAID, NSC (National Security Council), Stratfor, OTI (Office of Transition Initiatives), DRG (Democracy Research Guide), ICNCR (International Center on Nonviolent Conflict Resources) şi alte zeci de consilii, comitete, fundaţii, think-tankuri construite, coordonate şi copios finanţate de primele şase structuri amintite mai sus, plus sute de organizaţii subversive construite de şefi mafioţi, ca Soros, cu bani de la statul american şi din puşculiţa proprie (alimentată prin scheme „economice” criminale) au participat şi participă cu mare râvnă la distrugerea tuturor celor care nu se supun mafiei globaliste.

Dacă vă întoarceţi înapoi spre schimbările de regim din Europa de Est şi Centrală (inclusiv din fosta URSS), spre războaiele iugoslave şi apoi către cel împotriva Serbiei, către toate revoluţiile, loviturile de stat, războaiele „pentru democraţie” veţi găsi urmele cu miros de moarte, suferinţă şi distrugere ale „unităţilor de criminali profesionişti” ale acestei mafii criminale globale.

Într-o carte „PLANURILE AMERICII PENTRU HEGEMONIA MONDIALĂ”, lansată în toamna anului trecut, şi pe care acum o pregăteşte pentru tipărirea în limba engleză, Calistrat M. Atudorei face o amplă cercetare asupra marşului spre dominaţia mondială a statului american în calitatea sa de instrument al mafiei mondiale. În susţinerea afirmaţiilor mele de mai sus redau câteva fragmente din noul capitol al acestei cărţi, dedicat războiului împotriva Venezuelei, fragmente din care vom înţelege mai bine evenimente trecute şi prezente din Serbia (doborârea lui Miloşevici şi acum încercarea de lovitură de stat împotriva lui Vucici), sau de la noi: cum s-a dezvoltat atât de rapid şi de violentă mişcarea REZIST, construcţiile USR, PLUS-Cioloş, mulţimea de ong-uri din zonă pentru democraţie şi drepturi speciale ale omului, cum se organizează manifestaţii cu scop de doborâre a guvernului, ca acea din 10 august 2018 (dar nu singura), şi, în general, cam câtă crezare trebuie să dăm pretinsei lupte pentru „democraţie”, împotriva corupţiei, pentru binele poporului etc.

Mai multe documente desecretizate de Wikileaks scot în evidență o verigă esențială între NED (National Endowment for Democracy) și evenimentele actuale din Venezuela. Este vorba despre faptul că grupările de opoziție, pe care le vedem foarte active, sunt puse în mișcare de agenți care au fost sistematic antrenați de o organizație specializată în „regime change” și care execută la comandă astfel de acțiuni în toată lumea. Organizația respectivă se numește CANVAS și are două fațete. Pe de o parte are o activitate publică, pe baza căreia pretinde că ajută la implementarea democrației prin modalități non-violente. De aici îi provine și numele: Center for Applied Non-Violent Action and Strategies (CANVAS). Pe de altă parte, fiind generos finanțată de structuri guvernamentale și non-guvernammentale, elaborează programe extrem de incisive pentru a răsturna de la putere guverne care nu sunt pe placul celor care plătesc operațiunea. CANVAS provine dintr-un nucleu ce a executat misiuni de regime change în Europa de Est la sfârșitul anilor ’90 și care s-a numit OTPOR (în limba sârbă înseamnă rezistență). OTPOR a pornit de la un grup de studenți din Belgrad care se opuneau lui Slobodan Milosevic. Dar după ce au fost finanțați de „US soft power organizations”, mișcarea a prins proporții naționale.

Datele scurse de WikiLeaks de la agenția de securitate Stratfor conțin un email din februarie 2010 în care este explicată natura reală a CANVAS: 

„Ei sunt conectaţi la surse de finanţare din US cum sunt NED, Freedom House şi Albert Einstein Institute şi, prin acestea, de U.S. Agency for International Development şi U.S. Department of State. După ce l-au răsturnat pe Miloşevici, puştii care conduceau OTPOR au crescut, şi-au luat costume şi au construit CANVAS - Center for Applied Non-Violent Action and Strategies... sau, cu alte cuvinte un grup  "export-a-revolution" care a pus seminţe3le pentru un număr de revoluţii colorate. (site-ul lor: http://www.canvasopedia.org/) Sunt în continuare agăţaţi la finanţarea americană şi călătoresc în jurul lumii pentru a răsturna „dictatori” şi guverne autocrate (cele care nu sunt pe placul SUA)^[i].”

Informații suplimentare despre OTPOR / CANVAS apar într-un email desecretizat în 2013 de WikiLeaks, tot de la agenția Stratfor, care dezvăluie că „au fost implicaţi în numeroase mişcări pro-democraţie din jurul lumii (cel mai eficient în Ucraina şi Georgia, dar de asemenea în Belarus, Venezuela, Zimbabwe, Iran, Liban, Azerbaigian şi Tibet). Sunt sprijiniţie de Albert Einstein Institution, Democracy Research Guide, International Center on Nonviolent Conflict Resources, International Republican Institute şi the National Democratic Institute for International Affairs. Au primit de asemenea finanţare şi antrenament de la CIA în timpul acţiunilor anti-Milosevic din 1999/2000”^[ii].

Bineînțeles, agenția de securitate Stratfor contribuia în mod activ la demersurile CANVAS (fosta OTPOR), lucru de altfel logic dacă avem în vedere că, așa cum tot date desecretizate de WikiLeaks au evidențiat, Stratfor este un fel de „shadow CIA”^[iii]. Oficial, Stratfor is „a wellknown U.S. private intelligence firm (the name comes from Strategic Forecasting, Inc.) founded in 1996 in Austin, Texas, by George Friedman”.

Faptul că OTPOR era încă din anul 2000 masiv finanțată de Statele Unite a apărut inclusiv în știrile mainstream. Un articol din noiembrie 2000 al New York Times menționează explicit că NED, USAID sau The International Republican Institute au oferit zeci de milioane de dolari pentru succesul protestatarilor din OTPOR în Europa de Est. Conform NYT, un oficial al National Endowment for Democracy, pe nume Paul B. McCarthy, a spus pe șleau că "from August 1999 the dollars started to flow to OTPOR pretty significantly."^[iv]

Implicarea concretă a OTPOR în încercarea de schimbare de regim din Venezuela este evidențiată de un articol al Stratfor, publicat chiar pe site-ul agenției, în octombrie 2007. Articolul informează că cinci studenți din Venezuela au fost antrenați în Belgrad de OTPOR (între timp rebotezată CANVAS) în anul 2005. Într-o manieră foarte pozitivă, Stratfor transmite că perspectiva antrenamentului era ca printr-un angajament pe măsură, să fie atins obiectivul de „a declanşa o revoluţie ân Venezuela”. Articolul redă și un fel de criteriu obiectiv care trebuie atins: „atunci când vezi studenţii de la cinci universităţi venezuelene organizând simultan demonstaţii, vei şti că antrenamentul s-a terminat şi a început activitatea reală”^[v].

Și într-adevăr, la doar doi ani după aceea urmau să se vadă rezultatele. Potrivit unui studiu^[vi] atent documentat al jurnaliștilor Max Blumenthal^[vii] și Dan Cohen^[viii], astfel de antrenamente conduse de CANVAS, supervizate de Stratfor și masiv finanțate de NED (plus alte organizații în principal din SUA), au condus în anul 2007 la puternice frământări sociale în Venezuela. Au fost mai întâi masivele proteste din fața Radio Caracas Televisión (RCTV) din 19 mai 2007. După care nemulțumirea indusă populației a fost direcționată către organizarea unui referendum. Referendumul a avut loc în 2 decembrie 2007, totuși populația a rămas de partea lui Chavez. Dar eforturile din culisele democrației au continuat. Dirijați îndeaproape de „US-backed class of regime change activists”, noul val revoluționar a constituit mișcarea “Generation 2007”, cunoscută și ca ”mișcarea studenților”. Manifestațiile studenților protestatari dădeau rezultate atât de eficiente, încât încă de la apariția lor în spațiul public, the ambasadorul american în Venezuela, William Brownfield, a trimis un email^[ix], în iunie 2007, către State Department, National Security Council and Department of Defense, în care lăuda “Generation of ’07”. Brownfield era foarte mulțumit că studenții „au manipulat cu succes nemulţumiri populare” față de Chavez, pe care au reușit să îl forțeze „to (over)react”.

Manifestațiile Genneration 2007 erau complet diferite de protestele obișnuite. Includeau felurite tehnici prin care instigau la violență sau foloseau metode scandaloase, pline de vulgarități provocatoare, pentru a atrage atenția populației. Presa^[x] din Venezuela consemnează de exemplu că la una dintre manifestațiile susținute în 2009 de G7 contra regimului Chavez, protestatarii au urmărit să șocheze scoțându-și pantalonii și expunându-și posteriorul.

Genneration 2007 îi includea pe Juan Guaido şi Leopoldo López. În 2009 Lopez a fondat the Popular Will (Voluntad Popular), cu Guaido ca membru proeminent.

Generation 2007 și Popular Will au constituit structuri de bază în jurul cărora s-a organizat opoziția. În realitate planurile de acțiune erau foarte atent stabilite și coordonate de experții în regime change din CANVAS și Stratfor. Totuși, o importantă parte a acestor planuri a fost interceptată de WikiLeaks. Dintr-o astfel de scurgere de date este elocvent un raport trimis în septembrie 2009 de la CANVAS către Stratfor. Raportul prezintă detaliat indicații despre cum ar putea fi speculate situațiile din Venezuela pentru a-l da jos pe Chavez. Încă de la început se pune în vedere că „o cheie către slăbiciunea lui Chavez este declinul din sectorul electricităţii”, ceea ce are potențialul de a duce la pene de curent. Situația este văzută ca o mare oportunitate, the watershed event (!).

Sunt de asemenea oferite indicații precise și detaliate, structurate pe puncte, în vederea implicării în alegerile parlamentare ce urmau peste doar trei zile, în 26 septembrie 2010. Printre aceste indicații figura o listă cu „potential opposition allies” și una cu „list of issues with potential to be exploited in the campaign”. Se explică de asemenea că „două metode principale pentru a crea teamă şi dependenţă sunt prin ameninţarea cvu pericolul unei intervenţii internaţionale şi utilizarea presiunilor economice”^[xi].

Adică exact ceea ce se întâmplă acum.

---

[i] The Global Intelligence Files - Re: INSIGHT - VENEZUELA: CANVAS analysis

Released on 2012-06-18– WikiLeaks, mail from Marko Papic to Fred Burton, sent Tuesday, February 02, 2010, https://wikileaks.org/gifiles/docs/17/1713359_re-insight-venezuela-canvas-analysis-.html

[ii] The Global Intelligence Files - Information on CANVAS – WikiLeaks, Released on 2013-02-13, 126766_Info on CANVAS.doc, https://wikileaks.org/gifiles/docs/17/1792423_information-on-canvas-.html

[iii] Ben Makuch, Stratfor, a.k.a 'Shadow CIA,' Had Contracts With 13 Federal Departments: WikiLeaks, Huffington Post, December 15, 2013, https://www.huffingtonpost.ca/2013/12/15/stratfor-canadian-government_n_4449505.html?guccounter=1

[iv] Roger Cohen, Who Really Brought Down Milosevic?, The New York Times, November 26, 2000, https://archive.nytimes.com/www.nytimes.com/library/magazine/home/20001126mag-serbia.html

[v] *** Venezuela: The Marigold Revolution?, Stratfor, October 5, 2007, https://worldview.stratfor.com/article/venezuela-marigold-revolution

[vi] Dan Cohen, Max Blumenthal, The Making of Juan Guaidó: How the US Regime Change Laboratory Created Venezuela’s Coup Leader, TheGrayZone, January 29, 2019, https://thegrayzone.com/2019/01/29/the-making-of-juan-guaido-how-the-us-regime-change-laboratory-created-venezuelas-coup-leader/

[vii] Max Blumenthal is an American author, journalist, and blogger, awarded the 2014 Lannan FoundationCultural Freedom Notable Book Award. He was formerly a writer for AlterNet,[3] The Daily Beast, Al Akhbar, and Media Matters for America

[viii] Dan Cohen is an American author, journalist, and blogger. A Washington DC-based journalist, he works for RT America. He distributed video reports and print dispatches for outlets including Mondoweiss, The Electronic Intifada, The Nation, AlterNet, Middle East Eye, Grayzone Project, Al Jazeera English, and Vice News

[ix] Public Library of US Diplomacy, WikiLeaks, email from June 8, 2007, https://wikileaks.org/plusd/cables/07CARACAS1128_a.html

[x] Laboratorio de Comunicación, Los culos de la derecha venezolana (estudiantes Manos Blancas) al aire contra Chávez, OrhPositivo, 03/10/2009, https://orhpositivo.wordpress.com/2009/10/03/los-culos-de-la-derecha-venezolana-al-aire-contra-chavez/

[xi] Idem 20, VZ elections