Vreţi să ne vaccinați ca să fim mai sănătoși, sau ca să umflați conturile companiilor? (I)

 
 Stimulaţi în perioada din urmă, în plus faţă de "stimulii" primiţi la partid sau, chiar direct de unii dintre politicieni, de la Companiile farmaceutice,  şi profitând de diversiunea planetară cu coronavirusul, partidele parlamentare au anunţat că îşi dau mâna pentru a vota vaccinarea obligatorie pentru întreaga populaţie; copii şi adulţi. Acest vot ar putea fi dat chiar săptămâna viitoare şi, evident, legea votată ar fi promulgată de urgenţă de majordomul pe România al mafiei globaliste, KW Iohannis. Pentru a-i face să se gândească de două ori (cel puţin pe unii dintre parlamentari), trebuie ca asupra lor să se exercite şi presiunea populaţiei, adică a voastră care: 

1. Aveţi dreptul de a decide ce faceţi cu corpul vostru. Breşa obligativităţii vaccinării, deschide calea pentru orice experimente de tip Mengele asupra voastră, adică asupra celei mai feroce dictaturi.

2. În ajutorul deciziei, este obligatoriu să fiţi informaţi în legătură cu efectele adverse ale oricărui vaccin.

3. Este obligatoriu ca vaccinarea să se facă personalizat, adică funcţie de specificul biologic al fiecăruie, de afecţiunile lui, de reacţiile negative la substanţele din vaccinuri şi tot restul, adică după consultarea fişei de sănătate şi efectuarea de analize.

şi care trebuie să trimiteţi mailuri, mess-uri, whatsappuri, să le daţi telefoane şi să-i interpelaţi pe politicieni la sediile de partid şi la birourile parlamentare.

Pentru a vă convinge să cereţi respectarea celor trei condiţii absolut logice de mai sus, care nu înseamnă refuzul vaccinurilor, ci a obligativităţii în condiţii obscure, reiau în cele de mai jos comentariile pe care le-am făcut, pe baza consultării a multe surse, în 2017 când am avut de înfruntat un alt val de presiune pro-vaccinare obligatorie. În următorul articol voi continua analiza asupra vaccinurilor ca modalitate de transformare a omului în vederea unui control total al acestuia, având în vedere şi noua generaţie care se vrea pusă în lucru, cea a vaccinurilor ADN - mai clar, a celor care ne modifică ADN-ul.

•  

„Mi-am vaccinat copilul împotriva rujeolei. Bravo! Da, dar a făcut un autism!”

Nimeni nu este împotriva vaccinurilor! Dimpotrivă, am fi cu toţii mulţumiţi ca să-şi îndeplinească rolul. Din păcate tot ele par a provoca alte maladii grave, sau chiar decesul. Şi tocmai tăcerea, poziţionarea arogantă şi obraznică a industriei farmaceutice şi a autorităţilor de pretutindeni, cazurile flagrante de îmbolnăvire, refuzul acceptării unei reale analize ştiinţifice non-partizane, impunerea lor dictatorială îndreptăţesc poziţiile de contestare şi refuz.

În Franţa, guvernul Macron a introdus 11 vaccinuri obligatorii în loc de 3, provocând o dezbatere „turbată” şi acuzaţii îndreptăţite de legiferare a intereselor sectorului farmaceutic, „Big Pharma”, cu atât mai mult cu cât, au dispărut brusc de pe piaţă dozele ieftine ale vaccinurilor neobligatorii (acum anunţate ca obligatorii) de care putea dispune populaţia după bunul plac.

În presa nomenclaturistă de pretutindeni sunt incriminaţi public cei care se opun vaccinurilor, degetul acuzator îi demască ca duşmani ai (sănătăţii) poporului, ca focare de boală şi moarte, dar acelaşi deget nu scoate o vorbă despre fundamentul ştiinţific pe care aceştia se bazează în refuzul lor şi despre lipsa unei clarificări publice, dincolo de orice îndoială. Fundament ştiinţific constituit din sute, poate mii de studii independente, care demască problemele grave ale vaccinurilor, de la introducerea lor până astăzi.

Cum tot la fel de ciudat, dacă nu, prin prisma studiilor amintite, criminală este şi poziţionarea făţişă a autorităţilor (din toată lumea, nu numai din România) de partea Big Pharma neimplicarea acestora, inclusiv a celor juridice, în elucidarea dezbaterii şi, eventual, pedepsirea exemplară a firmelor şi persoanelor vinovate, şi stoparea imediată a producţiei vaccinurilor criminale.

Care ar fi interesele companiilor şi deci cointeresarea autorităţilor? Simplu: gândiţi-vă că numai în România ar fi vorba de o piaţă de câteva milioane de persoane (şi vorbesc numai despre vaccinurile destinate copiilor). Iar dacă, de exemplu, un al doilea pas după impunerea prin lege a obligativităţii vaccinării copiilor ar urma cel al vaccinării întregii populaţiei împotriva gripei, de exemplu, înţelegeţi cam care ar fi miza? Atunci, nu avem dreptul să avem îndoieli şi să cerem, aşa cum o fac şi cei din Franţa sau SUA, analize independente?

Câteva întrebări legitime

Sunt vaccinurile necesare? Sunt ele indispensabile şi, mai ales, inofensive? Cercetarea medicală, din cadrul marilor concerne, sau finanţată de acestea, este corectă? Care sunt efectele lor adverse reale? Sunt motivate efectele de lăcomia firmelor, adică de folosirea unor ingrediente toxice ieftine? Pot fi eliminate „defectele” pentru ca vaccinurile să-şi îndeplinească scopul iniţial fără efecte negative?

Din păcate, de cele mai multe ori, şi pentru că aşa manevrează Big Pharma ceea ce apare în media, dezbaterea care răzbate în aceasta – atunci când reuşeşte, sau, mai bine zis, când este dorită de Big Pharma – este cea privind poziţia de refuz total al vaccinurilor. Presa „mare” (nomenclaturistă) este plină de reclamele produselor farmaceutice. Beneficiile vaccinurilor sunt prezentate populaţiei triumfalist, dar simplist, incomplet, chiar mincinos. Sunt menţionate numărul de cazuri ale maladiilor înainte şi după introducerea vaccinului. Dar nu se spune nimic despre mortalitatea specifică fiecărei maladii „vaccinate” şi mortalitatea sau efecte de altă natură induse de vaccinări.

În schimb, studiile şi cercetările care pun în evidenţă gravele pericole nu pătrund în aceasta şi, deci nici nu ajung la marea masă. (Robert F Kennedy, nepotul lui JFK, prezent în aprilie 2017 în emisiunea celebrului Tucker Carlson de la Fox News, a dezvăluit că este doar a doua oară când a primit acceptul de a prezenta  problemele vaccinurilor, evidenţiate de cercetări independente, pe o platfomă media de o asemenea importanţă.) Sunt însă lăsate să pătrundă, chiar împinse în mod strategic de aceeaşi Big Pharma doar poziţiile de respingere totală, atribuite unor retardaţi, înapoiaţi, fundamentalişti (eventual, şi cu atât mai bine, religioşi), dezaxaţi, fără a se menţiona motivele opoziţiei acestora. În felul acesta, sunt trimise în derizoriu toate criticile, chiar  rezultatele ştiinţifice, se pune capacul pe orice dezbatere publică serioasă şi banii curg mai departe pe conducta gigantică a Big Pharma.

Oportunitatea, calitatea și siguranța (adică, cât de inofensive, nedăunătoare sunt) vaccinurilor
Să coborâm în concret. Două dintre substanţele deosebit de toxice pentru organismele vii sunt mercurul şi aluminiul. Ele nu ar trebui să se găsească nici în hrana, nici în apa, nici în vaccinuri. Şi totuşi sunt prezente în acestea de aproape 100 de ani.

Dosarul lui Robert F Kernnedy se referă la prezenţa, în vaccinurile actuale, a mercurului, prezenţă pe care sute de studii au relevat-o ca un pericol semnificativ pentru dezvoltarea de boli neuro-degenerative. Într-o conferinţă de presă ţinută la National Press Club, el a oferit chiar o recompensă de 100.000 de dolari celui care va reuşi să demonstreze că injectarea mercurului la nou-născuţi este fără riscuri.

Mercurul copilăriei noastre

O mega-analiză publicată în  Bio Med Research International relevă pericolele grave ale Thimerosalului, un compus organic pe bază de mercur, folosit în multe vaccinuri pentru copii şi găsit ca dăunător de peste 165 de studii. Intre acestea 16 au fost direcţionate către efectele acestuia privind decesul, acrodinia (Sau extremităţi dureroase. Simptome: iritabilitate, fotofobie, decolorarea roz a mâinilor şi picioarelor, polineuritis. Afectează copii mici şi se datorează intoxicării cu mercur!!! De unde mercur în organisme de-abia sosite în lume?); otrăvirea, reacţiile alergice, malformaţiile, reacţiile auto-imune, sindromul Well, întârzierea dezvoltării, sindromul ADH şi autismul.

Chiar dacă inclusiv un studiu realizat de epidemiologi ai United States Centers for Disease Control and Prevention (CDC) a relevat creşterea de 7,6 ori a riscului de autism din cauza expunerii la Thimerosal în timpul copilăriei, poziţia instituţiei este „că nu există nicio legătură între vaccinurile care conţin Thimerosal şi autismul la copii”. Această poziţie este bazată pe alte şase studii epidemilogice realizate în comun cu centrul, sau sponsorizate de către acesta şi care spun că totul este ok.

Dar, în urmă cu doi ani, dr William Thompson, un om de ştiinţă de la CDC a dezvăluit public că centrul avea de mult timp cunoştinţă de legătura cu autismul a Thimerosalului şi a dat exemple de date importante ascunse publicului. Dr Thompson însuşi a fost autor sau co-autor la mai multe studii ale CDC, care respingeau legătura dintre vaccinuri şi autism  (vezi (Thompson, et al. 2007, Price, et al. 2010, Destefano, et al. 2004).
Conforma declaraţiilor, el şi colegii lui „au ascuns informaţii importante”, el „a fost complice şi a cauţionat acest lucru”, îi era ruşine şi regreta că a „făcut parte din această problemă”. (sursă) (sursă).

Un alt studiu, publicat în Translational Neurodegeneration, de dr Brian Hooker, a găsit o creştere a riscului de autism cu 340 % la copiii afro-americani care au primit un vaccin împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului. Şi ce să vezi: studiul a fost ulterior retras (şi nu mai poate fă găsit), iar dr Thompson a retractat şi el afirmaţiile sale.

În schimb, Dr. Jose G. Dorea, profesor la universitatea din Brasilia, departamentul ştiinţelor nutriţiei afirmă că: „Chiar dacă sunt utilizate de mult timp ca ingrediente active în medicamente şi fungicide, nivelul de inofensivitate a acestor substanţe nu a fost niciodată determinat, nici pentru animale, nici pentru oameni, ceea ce era obligatoriu pentru foetus, nou-născuţi, copii mici şi chiar copii mai mari.

Un studiu efectuat în Guinea Bissau de cercetători scandinavi, dat publicităţii în ianuarie 2017 şi semnalat într-un articol de acelaşi  RF Kennedy, arată că vaccinul pe cale orală contra difteriei-tusei convulsive-tetanosului-poliomelitei  multiplică mortalitatea infantilă de la cinci ori la zece ori.

Aluminiul cel de toate zilele

Similare sunt şi problemele provocate aluminiu conţinut de vaccinuri ca adjuvant de peste 90 de ani şi pentru care, nici până astăzi, Food and Drug Administration (FDA) şi producătorii de vaccinuri nu au reuşit să realieze studii şi teste care să prezinte inofensivitatea sa, deşi este utilizat pe scară largă. În Franţa, de exemplu, peste 60 % dintre vaccinuri conţin aluminiu.

Dr Christopher Shaw, profesor la universitatea din Columbia Britanică, la departamentul de neuroştiinţe, susţine că vaccinul împotriva infecţiilor cu papillomavirusul uman este un vaccin care a fost împins prin marketing, ale cărui beneficii sunt mult exagerate şi ale cărui pericole mult subestimate.
Poziţia lui este susţinută şi de personaje din BIG PHARMA, cum ar fi Dr Peter Rost, fost vice-preşedinte al Pfizer. Dezvăluirile sale sunt incluse în documentarul One More Girl despre vaccinul Gardasil Detalii despre scandalul Gardasil din SUA găsiţi la linkul anterior şi nu voi cita decât declaraţia lui Marica Angell, fostul redactor şef al The New England Journal of Medicine, una dintre cele mai prestigioase reviste medicale la nivel mondial:

„Nu mai este posibil să credem mare lucru din cercetarea clinică publicată, sau să ne bazăm pe judecata unor medici pe care ar trebui să ne bizuim sau pe liniile directoare medicale oficiale. Am ajuns cu neplăcere la această concluzie în cei 20 de ani ca eidtor al revistei”

Câteva întrebări finale

1. Acronidia, reacţiile alergice, malformaţiile, reacţiile auto-imune, sindromul Well, întârzierea dezvoltării, sindromul ADD şi autismul sunt maladii care pur şi simplu au explodat în ultima jumătate de secol, iar cauzele acestei explozii au fost puse pe seama mediului, hranei, radiaţiilor etc. Dar, după cum arată clar studiile menţionate în articol, nu ar fi mai logic ca o mare parte din ele să fie cauzate de vaccinuri?
2. Prospectul oricărui medicament conţine reacţiile adverse, adică efectele colaterale. Inofensiva aspirină are 21 de posibile reacţii adverse, dintre care unele serioase – de exemplu, la copii şi adolescenţi, sindromul Reye, adică afectarea gravă a ficatului şi creierului. Şi cu cât mai direcţionate sunt medicamentele, cu atât mai mare riscul de a trata ceva şi a provoca alte probleme grave. Şi atunci, nu este plauzibil ca vaccinurile, injectate în trupurile firave ale copiilor, chiar de la naştere, să aibă efecte secundare grave?
3. Oare nu ar trebui cunoscute efectele bune şi rele, iar decizia de vaccinare să aparţină părinţilor/adulţilor  pe deplin informaţi şi nu unei decizii administrative de obligativitate?
4. Oare nu sunt deja destule elemente pentru a acuza de genocid şi deteriorare în masă a condiţiei de sănătate a populaţiei firmele producătoare de vaccinuri?
5. Când ne va prezenta ministerul sănătăţii elementele componente ale vaccinurilor cu posibilele lor efecte şi poziţia sa – bazată de cercetări, analize, studii independente, nu finanaţate de sectorul Big Pharma – faţă de actualele vaccinuri, alta decât fugărirea celor care, din motive întemeiate, se opun vaccinării copiilor lor?
6. Înţeleg cei care vor să impună dictatorial vaccinarea obligatorie că pot răspunde, în cazuri concrete, în faţa justiţiei pe baza studiile independente, absolut acceptabile în faţa oricărei instanţe?

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este condusă de şi face politica lui SOROS!

 

Un studiu al European Center for Law and Justice de la Strasbourg a scos la iveală mai multe conflicte de interese între judecatorii de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului si ong-urile finantate de George Soros.

European Center for Law and Justice este un ong care apare adesea în instanță pentru a face campanie pe teme sociale, familiale și legate de religie. Sunt mândru să fiu înscris ca cercetător la ECLJ, dar în realitate am scris un singur articol pentru site-ul centrului și nu primesc niciun salariu de la acesta. Nu am avut niciun rol în redactarea raportului..

Studiul a constatat că, dintre cei 100 de judecători care au ocupat funcția de judecător în cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului în perioada 2009-2019, aproape un sfert (22) au legături puternice cu Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros sau cu ong-uri precum Amnesty International și alte organizații care sunt finanțate de aceasta. Human Rights Watch, de exemplu, a primit 100 de milioane de dolari de la Fundația pentru o Societate Deschisă din 2010.

Unele ong-uri primesc atât de mult din bugetul lor de la Soros, încât de fapt sunt filiale deținute integral de fundația sa.

Legăturile dintre judecători și ong-uri sunt substanțiale. Acestea includ munca de ani de zile in calitate de membri ai comitetului director sau al consiliului executiv al acestor ong-uri; ocupând posturi de profesor la institutii finantate de acestea; calitatea de director salariat al programelor  Fundatiei pentru o societate deschisa (FSD) sau ong-urilor asociate; si realizarea altor forme de munca platita pentru acestea. Lista completă a acestor link-uri poate fi găsită la paginile șapte și opt din raport.

Un bun exemplu este cel al Bulgariei, Yonko Grozev, care, în calitate de lider al Inițiativei privind justiția în societatea deschisă, în 2018, a apărat cazul Pussy Riot împotriva Rusiei, înainte de a fi ales judecător al Curții la scurt timp după aceea.

Studiul nu include forme mai puțin formale de colaborare cu ong-urile, cum ar fi munca ocazională pentru acestea (a se vedea nota 15 din raport). Aceasta înseamnă că legăturile sunt chiar mai mari decât cele abordate în mod specific în studiu.

Raportul acoperă, de asemenea, alți ofițeri în domeniul drepturilor omului, cum ar fi comisarul pentru drepturile omului în cadrul Consiliului Europei din 2012-2018 (Nils Muiznieks); care nu este judecător, dar care a fost de ani de zile activist salariat al FSD din Letonia și care și-a folosit poziția oficială pentru a face campanie împotriva așa-numitei legislații „anti-Soros” din Ungaria.
 
Aceste ONG-uri sunt extrem de active la CEDO. Fundația Helsinki pentru drepturile Omului din Polonia a depus 16 de cereri și a apărat 32 de cazuri numai în 2017. Foarte adesea, rolul jucat de ong-uri nu apare în arhivele instanțelor, ci trebuie să fie descoperit din rapoartele proprii ale ong-urilor. De exemplu, un caz poate fi apărat de avocați de la un ONG cu pledoarii ascultate de alte ong-uri ca părți terțe, chiar dacă celelalte organizații sunt, de fapt, finanțate din aceeași sursă ca și solicitantul, de obicei, Soros.

Nu ar fi nimic în neregulă cu judecătorii care au exercitat o activitate plătită pentru un ong înainte de a deveni judecător, dacă aceleași organizații nu ar fi ele însele active ca părți care au prezentat cauze la CEDO, fie ca solicitanți, în calitate de avocați ai solicitanților; sau ca părți terțe care prezintă o presupusă expertiză (dar, în realitate, fac lobby pentru o cauză), și dacă acești judecători nu au avut  contact anterior cu aceste cazuri.

Într-adevăr, cea mai gravă constatare a raportului este aceea că, în 88 de cazuri, judecătorii au stat la baza hotărârii privind cauzele introduse în instanță de ong-urile pentru care au lucrat anterior, fără a declara un conflict de interese și fără a se retrage de la audierea cauzelor (a se vedea pagina 15 din raport și anexele 1 și 2). Într-un caz derulat în 2018, 10 din cele 14 de ong-uri care au prezentat cazul au fost finanțate de FSD, în timp ce sase din cei 17 de judecatori care au audiat dosarul au avut legaturi cu acelasi grup finantat de Soros.

Refuzul judecătorilor de a se retrage este un eșec profesional rușinos care arată că organismul european suprem pentru drepturile omului nu este, de fapt, independent, ci face parte dintr-o adevărată „industrie a drepturilor omului” – o piramidă a banilor și o rețea strânsă de relații profesionale, în fruntea carora se afla George Soros cu miliardele sale. ong-urile ar trebui să reprezinte „societatea civilă” independent de stat; în realitate, un număr foarte mare dintre acestea sunt creaţia unor actori fără legitimitate democratică, precum FSD.

Faptul că acest sistem corupt a putut să prospere are mai multe cauze. Primul este că Soros și ong-urile pe care le finanțează domină industria drepturilor omului în Balcani și în statele baltice. Milioanele sale inundă aceste țări mici și sărace (de exemplu, din 1992, el a cheltuit 131 milioane de dolari în Albania) și, la rândul lor, numesc judecători la CEDO care reglementează chestiunile legate de drepturile omului pentru cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. Într-adevăr, raportul constată că totalul cheltuielilor FSD în Europa, de 90 de milioane de dolari pe an, depășește de fapt bugetul anual al Curții Europene a Drepturilor Omului (70 de milioane de dolari).

În al doilea rând, noile proceduri introduse în 2012 prevăd în mod special participarea ONG-urilor la procedura de selecție a judecătorilor la CEDO. Aceste ong-uri pot propune candidați și pot face lobby pentru selecția lor. Au făcut acest lucru de multe ori, după cum arată raportul. În cazul Albaniei în 2018, de exemplu, doi din cei trei candidați au fost directori ai FSD; unul dintre aceștia a fost ales.

În cele din urmă, nu există nicio cerință ca persoanele numite în calitate de judecători la CEDO să aibă nicio experiență judiciară. Aproximativ 51 din cei 100 de judecători care s-au aflat pe banca CEDO din 2009 nu au mai fost niciodată judecători sau magistrați. În schimb, ei au fost adesea activiști pentru drepturile omului care au lucrat pentru Soros sau pentru una dintre  organizațiile sale de primă linie.

Aceasta este o slăbiciune structurală care afectează și tribunalele internaționale pentru crime de război. După cum am arătat în cartea mea, „Travesty”, înseamnă că oamenii pot avea putere judiciară chiar dacă nu sunt, de fapt, judecători sau magistrați instruiți sau chiar avocați, ci activiști politici. În unele cazuri ieşite din comun, oamenii au devenit judecători pe băncile acestor tribunale fără a avea nici măcar un minimă calificare juridică.

Rezultatul este că judecătorii care stau în aceste organisme nu se comportă, de fapt, ca judecătorii. Rolul judecatorului este de a spune care este legea, nu de a spune ce crede el sau ea ca ar trebui sa fie legea. Din păcate, acest lucru este exact ceea ce fac judecătorii din CEDO și din noile tribunale internaționale. În 1978, CEDO a proclamat că convenția este „un instrument viu care trebuie interpretat în lumina condițiilor actuale” și că, prin urmare, judecătorii săi au dreptul de a citi noi lucruri în convenție, în loc să accepte să fie obligați de aceasta. Un astfel de activism judiciar este o parodie a statului de drept.

Este o parodie, deoarece domeniile în care judecătorii CEDO își exercită activismul judiciar sunt tocmai cele mai sensibile din punct de vedere politic, care ar trebui decise în mod corespunzător de politicienii din parlamentele alese sau prin referendumuri, si nu de o casta de elită a unor activisti. Aceste domenii includ libertatea de exprimare, azilul, drepturile LGBT, condițiile de detenție, drepturile minorităților și așa mai departe. Folosindu-și libertatea de a formula legea, judecătorii CEDO au aplicat de-a lungul deceniilor o nouă viziune a omului, care este opusul intenției inițiale a Convenției, și anume de a proteja ființele umane și familiile acestora de puterea abuzivă a statului. Acum CEDO își petrece cea mai mare parte a timpului cerând mai multă putere de stat pentru o cauză sau alta la modă.

George Soros a fost atacat de mult timp pentru puterea politica excesiva pe care a cumparat-o uriasa sa avere, in special in Europa de Est post-comunista. Acest raport al Centrului European de Lege și Justiție este, cu toate acestea, una dintre primele ocazii în care efectul de corupție al acestei puteri a fost identificat cu scrupulozitate și documentat cu privire la organismul suprem însărcinat cu protecția drepturilor omului în Europa. Până în prezent, CEDO nu a negat niciuna dintre faptele prezentate în raport și, în măsura în care aceste fapte nu pot fi negate deoarece provin chiar din CEDO, credibilitatea sa ca organism judiciar independent este acum la pământ

Autor: John Laughland, care are un doctorat în filozofie de la Universitatea Oxford și care a predat la universitățile din Paris și Roma, este istoric și specialist în afaceri internaționale.

Sursa: https://www.eurasiareview.com/26022020-credibility-of-european-court-of-human-rights-lies-in-ruins-after-judges-links-to-soros-revealed-oped/