Următorul imperiu

 

Autor - Jeff Thomas

De-a lungul istoriei, liderii politici, financiari și militari au încercat să creeze imperii. Occidentalii se gândesc adesea la Roma antică drept primul imperiu. Ulterior, s-au format și alte imperii pentru o perioadă de timp. Spania a devenit un imperiu, grație Armadei sale, cuceririi Lumii Noi și aurului și argintului extrase din Vest. Marea Britanie a deținut secolul al XIX-lea, dar și-a pierdut imperiul în mare parte din cauza războaielor costisitoare. SUA a preluat conducerea în secolul XX și, la fel ca Roma, s-a ridicat ca o republică, cu un control central minim, dar acum se prăbușește sub propria greutate guvernamentală.

Invariabil, ultimele persoane care înțeleg prăbușirea unui imperiu sunt cei care trăiesc în interiorul acestuia. În calitate de supus britanic, îmi amintesc de anii mei de tinerețe, când, deși Imperiul Britanic era cu adevărat terminat, mulți dintre concetățenii mei britanici încă se comportau într-o manieră pompoasă, ca și cum "superioritatea" britanică încă exista. Nu este așa, astăzi. (Nu poți să te prefaci decât pentru o perioadă limitată de timp).

Dar acest lucru sugerează că cei care trăiesc în cadrul actualului imperiu - SUA - vor fi ultimii care vor înțelege cu adevărat că jocul este aproape terminat. Americanii par să spere că declinul dramatic este un eșec temporar din care își vor reveni.

Este puțin probabil. Din punct de vedere istoric, odată ce un imperiu a fost doborât de pe tron, este înlocuit de o putere în ascensiune - una care este mai productivă și mai progresistă din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, SUA se agață cu tenacitate și, ca orice imperiu muribund, liderii săi devin din ce în ce mai nemiloși, atât acasă, cât și în străinătate, în speranța de a păstra aparențele.

Războiul este deseori semnul de moarte al unui imperiu în declin - atât prin costul său financiar extrem, cât și prin capacitatea sa de a înstrăina popoarele altor țări. În noul mileniu, SUA au invadat mai multe țări decât în orice alt moment al istoriei sale și par să se afle acum într-o stare de război perpetuu. Acest lucru se desfășoară atât din punct de vedere militar, cât și din punct de vedere economic, deoarece SUA impune sancțiuni economice asupra celor pe care încearcă să îi cucerească.

Acest efort a devenit atât de amenințător pentru lume încât alte mari puteri, chiar dacă nu au un istoric de aliați, se unesc acum pentru a contracara SUA.

SUA este încurajată în efortul său de o alianță nefirească între țările Europei. Deși Europa este formată din multe țări mici, adesea cu culturi radical diferite, care s-au certat între ele timp de secole, Uniunea Europeană le-a reunit într-o "Statele Unite ale Europei" prost concepută.

Deși UE este relativ nouă, se poticnește deja în mod clar și este pe punctul de a se fragmenta, liderii săi încearcă cu disperare să mențină împreună această alianță improbabilă cu ajutorul SUA. Între timp, celelalte mari puteri ale lumii merg cu toată viteza înainte pentru a se asigura că, atunci când SUA și UE își vor atinge Waterloo-ul, restul lumii va continua independent de imperiul muribund.

Ele nu stau doar pe margine, așteptând să vină prăbușirea, așteptându-și rândul în vârful ierarhiei. Ei își pregătesc în mod activ poziția pentru a prelua, cât mai ușor posibil, ștafeta în fugă.

Sfârșitul hegemoniei dolarului

De la Conferința de la Bretton Woods din 1944, dolarul american a domnit ca monedă de referință la nivel mondial. În 1944, SUA dețineau mai mult aur decât orice altă țară, dar în 1971, SUA au ieșit din standardul aurului și, de atunci, dolarul a fost o monedă fiduciară. SUA a devenit din ce în ce mai nesăbuită în abuzul său de dolar - adesea în detrimentul altor țări.

Rusia și China au făcut față ultimei runde de tactici de forță ale SUA de a adera la petrodolar prin crearea celui mai mare acord energetic din istorie. Acesta și toate schimburile comerciale dintre cele două țări vor fi decontate în ruble și yuani. De atunci, Rusia a fost activă în crearea de acorduri cu alți clienți de combustibil, ocolind, de asemenea, petrodolarul.

Prin crearea acestor acorduri, puterile asiatice au anunțat în mod neoficial dispariția petrodolarului. Timp de zeci de ani, SUA și-au aplicat forța asupra altor țări, folosind petrodolari. Așadar, acordul sino-rusesc reprezintă nu doar sfârșitul monopolului petrodolarului, ci și un declin al puterii SUA asupra lumii, în general.

Un nou sistem SWIFT

În prezent, marea majoritate a transferurilor economice din lume trec prin sistemul SWIFT, situat la Bruxelles, dar controlat de SUA. În ultimii ani, SUA au interzis sau au amenințat că vor interzice accesul altor țări la sistemul SWIFT, ceea ce a făcut ca băncile să nu mai poată transfera bani și, prin extensie, a provocat prăbușirea sistemelor lor bancare. Rusia a răspuns prin crearea propriului sistem SWIFT.

Este foarte probabil ca, dacă partenerilor comerciali ruși, cum ar fi Iranul, li se interzice utilizarea SWIFT de la Bruxelles (sau chiar sunt amenințați cu interzicerea), Rusia să le extindă utilizarea SWFT-ului său.

Crearea unui al doilea SWIFT la nivel mondial ar elimina efectiv amenințarea SWIFT din geanta de trucuri a SUA ca armă economică. Atâta timp cât Rusia oferă un serviciu eficient de transfer de bani și o face fără intimidarea la care apelează SUA, este previzibil că alte țări vor apela la noul sistem, preferând SWIFT. Odată ce alte țări se vor alătura pe deplin, SUA nu vor avea altă opțiune decât să se conecteze la noul sistem sau să piardă comerțul cu aceste țări.

O nouă bancă centrală

În ultimele decenii, China și Rusia și-au extins dramatic puterile economice și s-au plâns periodic că locurile lor la masa FMI sunt nerealist de mici, având în vedere importanța lor în comerțul mondial. În 2014, China a înlocuit oficial SUA ca fiind cea mai mare economie mondială, însă FMI a încercat în mod constant să minimalizeze locul Chinei la masă.

S-ar părea că Occidentul crede că deține toate cărțile și că China și alte puteri trebuie să accepte o poziție de soră săracă, dacă li se permite să stea la masa FMI. Cumva, Occidentul nu pare să recunoască faptul că, dacă sunt excluse, celelalte puteri au capacitatea de a crea alternative. La fel ca în cazul sistemului SWIFT, puterile asiatice au reacționat la excesul de autoritate al SUA, nu prin a pleca lingându-și rănile, ci prin crearea unui al doilea FMI.

Duma de Stat a Rusiei (camera inferioară a legislativului rus) a creat acum Noua Bancă de Dezvoltare. Aceasta va avea un fond de 100 de miliarde de dolari, care va fi folosit pentru țările BRICS. Cei cinci membri ai săi vor contribui în mod egal la finanțarea sa. Ea va avea sediul la Shanghai, India va fi primul președinte rotativ pe cinci ani, iar primul președinte al consiliului de administrație va fi din Brazilia. Primul președinte al consiliului de administrație va fi probabil ministrul rus de finanțe, Anton Siluanov. Prin urmare, este structurat pentru a fi cu adevărat multinațional.

Prin crearea tuturor entităților de mai sus, BRICS va fi creat, de fapt, o a doua lume economică completă.

În ultimele zile ale Imperiului Britanic, noi, britanicii, păream să avem iluzia că, chiar dacă baza noastră de putere se prăbușea, am putea cumva să păstrăm controlul prin amenințări și fanfaronadă. Marea Britanie s-a înșelat total în această privință și, prin aceasta, a reușit doar să își înstrăineze partenerii comerciali, coloniile și aliații.

Același lucru se întâmplă din nou astăzi. China, Rusia și restul lumii, atunci când se vor confrunta cu amenințările și fanfaronada americană, nu își vor împături corturile și nu vor accepta pur și simplu că SUA trebuie să fie ascultate. Vor crea, în schimb, alternative. Și fac acest lucru extrem de bine și rapid. În acest moment, excesul SUA nu numai că permite altor puteri să se ridice, ci le forțează mâna pentru a crea literalmente următorul imperiu în toată regula.

Jeff Thomas este britanic. A trăit în mai multe țări din copilărie, dar locuiește în principal în Caraibe. Fiu al unui economist și al unui istoric, a învățat de timpuriu să pună la îndoială guvernele ca principiu general. A cumpărat metale prețioase de-a lungul întregii sale vieți de adult. Un contrazisar și un gânditor independent convins, el își descrie "calificările" ca fiind faptul că nu a urmat o diplomă în economie convențională la universitate, că a fost înconjurat de cei din industria financiară, deși nu se baza pe această industrie pentru venituri și că a ales de timpuriu să evite să locuiască în țări în care nu-și putea controla propriul viitor. Deși și-a petrecut cariera creând și dezvoltând afaceri, a scris, de asemenea, în mod regulat, timp de peste treizeci de ani, despre economia austriacă, libertatea personală și limitarea guvernului. Este redactor de articole pentru International Man, pe lângă faptul că este publicat frecvent în alte publicații.

Sursa: https://internationalman.com/articles/the-next-empire/

UE a fost creată de noua "aristocraţie" globalistă, cu bani din bugetul SUA, de la miliardari şi gangsteri, şi cu mâna CIA.

 

După cum nu voi obosi să repet, lumea este în pragul instaurării unui imperiu mondial în deplinătatea structurilor şi puterilor sale. 

Democraţia nu a fost decât o minciună de care negustorii, noii imperiali s-au folosit pentru a ajunge pe tron, căci ceea ce şi-au dorit de la început negustorii, a fost să ia locul vechii aristocraţii. 

Toate construcţiile moderne, începând de la revoluţiile engleză şi franceză, din interiorul statelor şi suprastatale, toate războaiele, locale şi mondiale, toate revoluţiile au servit şi servesc acestui scop. Ca şi războiul acestor din urmă vremuri al imperialilor împotriva neamului oamenilor.

Despre UE ştim tot felul de poveşti, copiate după modelul american: părinţi fondatori, idealuri nobile, una au vrut şi alta a ieşit. Basme negustoreşti, revoluţionare şi progresiste. UE a fost concepută, finanţată, pusă pe picioare de imperialii negustori de bani cu ajutorul unuia dintre braţele lor înarmate şi diversioniste, CIA. De menţionat grupul Bilderberg fondat de cei care, plătiţi de americani, construiau şi Europa unită.

Ca şi formulele filantropico-capitaliste ale prezentului, care vor să facă “Marea resetare”, prezentată în formulele de marketing ca o şansă unică pentru o lume mai bună, de fapt o acaparare a întregii lumi sub control unic, cei care au conceput şi finanţat Europa Unită au fost miliardarii acelor vremuri. Iar planul era  chiar actuala Mare resetare.

•  

Detaliile sunt furnizate într-o biografie exhaustivă de 1,000 de pagini a lui Jean Monnet scrisă de Éric Roussel, care a fost publicată numai în Franța în 1996 și care pare să fi fost blocată cu succes. Nu a fost niciodată tradusă, și nu are comentarii nici chiar laAmazon. Cu toate acestea, Ambrose Evans-Pritchard de la ziarul britanic Telegraph a folosit unele dintre informațiile de bază chiar din ea. În plus, The Hidden Hand,  2003, a lui Richard J. Aldrich oferă și detalii cheie, cum ar fi afirmația lui Aldrich, de la pagina 366, despre Comitetul American pentru o Europă Unită (ACUE):

ACUE, mai mult decât orice altă organizație de front americană din Războiul rece, a fost o creaţie directă a luminaţilor care conduceau CIA. Într-adevăr, a fost atât de plină cu figuri celebre ale CIA încât "frontul" său a fost foarte subțire. În primii săi ani se părea că s-a alcătuit o construcţie de laborator pentru figuri precum [Bill] Donovan, [Allen] Dulles, [Walter] Bedell Smith și [Tom] Braden, înainte de a fi trecuţi la alte proiecte la mijlocul anilor 1950. În primii trei ani de activitate, 1949-51, ACUE a primit 384.650 de dolari, majoritatea fiind distribuită în Europa. Aceasta a fost o sumă mare, dar din 1952 ACUE a început să cheltuiască astfel de sume anual. Bugetul total pentru perioada 1949-60 s-a ridicat la aproximativ 4 milioane de dolari. Pe măsură ce cantitatea de bani care curgea peste Atlantic a început să crească, ACUE a deschis un birou local în Paris pentru a monitoriza mai îndeaproape grupurile care au primit subvenții. Prin 1956, fluxul de fonduri sporite a determinat temerea, în rândul directorilor ACUE, că activitatea sa va fi expusă public. …

Comunitatea economică Europeană (CEE), în curs de dezvoltare, și comunitatea serviciilor de informații occidentale, în creștere, s-au suprapus într-o măsură considerabilă. Acest lucru este subliniat de crearea Grupului Bilderberg, un consiliu transatlantic informal și secret al principalilor factori de decizie [reprezentanți ai miliardarilor care controlau corporațiile internaționale americane și aliate SUA]. Bilderberg a fost fondat de Joseph Retinger și Prințul Bernhard din Olanda în 1952 ca răspuns la creșterea antiamericanismului în Europa. … Retinger a asigurat sprijin de la Averell Harriman, David Rockefeller și Walter Bedell Smith. Formarea aripii Americane din Bilderberg a fost încredințată șefului războiului psihologic al lui Eisenhower, C.D. Jackson, și finanțarea pentru prima întâlnire, ţinută la Hotel de Bilderberg în Olanda, în 1954, a fost asigurată de CIA.

Fondurile pentru aceste operațiuni CIA au venit nu numai de la Trezoreria SUA, ci şi din surse private, de la super-bogaţii americani și, de asemenea, de la orgnizaţiile mafiote, așa cum a fost dezvăluit în 1998 de Alexander Cockburn și Jeffrey St. Clair, în Whiteout: The CIA, Drugs and the Press. Această finanțare ne-contabilizată a venit de la capii traficanţilor de narcotice din întreaga lume, sub formă de bani de protecție, ceea ce era esențial pentru a-i menține în afaceri. Astfel, UE a fost alimentată financiar din toate aceste surse și, în principiu, a fost o operațiune de mituire (pentru a ajunge să-i trimită pe cei „potriviți” în Parlamentul UE etc.), în afară de primirea de fonduri de la cei ce ar putea fi consideraţi donatori filantropici idealiști (pentru că visul unei Europe unite a precedat cu mult versiunea plină de viermi pe care CIA a creat-o pentru europeni). 

UE a fost o operațiune de război rece, de la bun început. Deși Războiul rece a fost, chipurile, ideologic, el a fost de fapt rezultatul unei decizii luate de președintele american Harry S. Truman la 26 iulie 1945, pentru ca SUA de după război să ajungă, în cele din urmă, primul imperiu global atotcuprinzător din lume. UE a fost concepută pentru a servi aspectelor politice ale acestui lucru, iar NATO aspectelor militare, pentru „aliații” europeni ai Americii (națiunile europene vasale americane). Scopul a fost ca Uniunea Sovietică (ulterior doar Rusia) să ajungă înconjurată de dușmani, astfel încât, în analiza finală, SUA și "aliații" săi să ofere U.R.S.S. „o afacere pe care să nu o poată refuza.” Această afacere (destul de firească, venind de la o organizaţie internațională a gangsterească, cum este Deep State american) ar fi fost includerea în imperiul SUA, în termeni care sunt stabiliţi numai de către guvernul SUA. Apoi, același lucru s-ar fi făcut pentru China.

Pritchard a produs două articole importante despre acest lucru, primul fiind “Euro-federalists financed by US spy chiefs” (euro-federaliști finanțaţi de către șefii de spionaj din SUA) din19 septembrie 2000:

DOCUMENTELE DECLASIFICATE ale guvernului american arată că comunitatea americană de informații a derulat o campanie în anii cincizeci și șaizeci pentru a da un impuls unei Europe unite. Acesta a finanțat și a dirijat mișcarea federalistă europeană. … Un memorandum, datat 26 iulie 1950, oferă instrucțiuni pentru o campanie de promovare a unui parlament european cu drepturi depline. Acesta este semnat de gen William J Donovan, șeful Oficiului American pentru Servicii Strategice (OSS) din timpul războiului, precursor al CIA.

Documentele au fost găsite de Joshua Paul, cercetător la Universitatea Georgetown din Washington. Ele includ dosarele publicate de Arhivele Naționale ale SUA. Principalul instrument al Washingtonului pentru conturarea agendei europene a fost Comitetul American pentru o Europă Unită, creat în 1948. Președinte a fost Donovan, aparent avocat privat până atunci.

Vicepreședintele a fost Allen Dulles, directorul CIA din anii cincizeci. Consiliul l-a inclus pe Walter Bedell Smith, primul director al CIA, și o listă de foste figuri OSS și oficiali care s-au au migrat în și din CIA. Documentele arată că ACUE a finanțat Mișcarea Europeană, cea mai importantă organizație federalistă din anii postbelici. În 1958, de exemplu, aceasta a furnizat 53.5% din fondurile Mișcării.

European Youth Campaign, o componentă a mișcării europene, a fost finanțată și controlată în întregime de Washington. Directorul belgian, Baron Boel, a primit plăți lunare într-un cont special. Când șeful mișcării europene, Joseph Retinger, născut în Polonia, a încercat să reducă acest grad de control american și a încercat să strângă bani în Europa, a fost rapid admonestat.

Liderii Mișcării Europene – Retinger, vizionarul Robert Schuman și fostul prim-ministru belgian Paul-Henri Spaak – au fost tratați ca intermediari plătiţi de sponsorii lor americani. Rolul SUA a fost tratat ca o operațiune sub acoperire. Finanțarea ACUE a venit de la fundațiile Ford și Rockefeller, precum și de la grupurile de afaceri cu legături strânse cu guvernul SUA.

Va urma.

Sursa: https://theduran.com/how-the-cia-created-the-eu/?ml_subscriber=1552289668031059298&ml_subscriber_hash=n2y5&utm_source=newsletter&utm_medium=email&utm_campaign=the_duran_daily&utm_term=2020-11-11

Cum construieşte Gates imperiul controlului global al seminţelor, hranei, sănătăţii, cunoaşterii şi întregii planete (1)

 

În cele ce urmează vă ofer traducerea sintezei unui cuprinzător şi lămuritor raport privind modul în care Gates a acţionat şi acţionează pentru a construi un imperiu global care să ne controleze total viaţa. Evident, el nu este singurul – Rockefeller, Morgan, Buffett, Soros, Bloomberg, familia Walton, Zuckerberg, Bezzos, Koch, Hilton, sunt doar câteva nume dintr-o listă a celor mai mari rechini care pozează în cei mai mari filantropi -, şi nici personajul decizional principal, ci mai curând, alături de ceilalţi, unul dintre generalii curţii imperiale „democratice”. Dar desluşind tehnologia şi mecanismele cu care lucrează Gates avem o imagine destul de precisă a activităţii celorlalţi filantro-capitalişti şi, la final, a întregii armate a întunericului foarte aproape de a împlini visul imperiului totalitar global.

În acest prim episod este desluşit modul în care lucrează Gates (şi ceilalţi). La final aveţi lista autorilor raportului.

• ·         

Gates to a Global Empire...

over Seed, Food, Health, Knowledge and The Earth

A Global Citizens’ Report

Report Synthesis

© Navdanya International

First edition October 2020

Written by Carla Ramos Cortés

Bill Gates, unul dintre cei mai bogați oameni de pe planetă, cu o avere netă de aproape 117 miliarde de dolari, a devenit acum cel mai puternic filantrop din istoria modernă. Gates a devenit cunoscut pentru prima dată pentru că a făcut tehnologia disponibilă pe o scară mare, prin popularizarea făcută de el PC-ului de la  domiciliu prin intermediul companiei sale Microsoft. Recent, după ce a făcut un pas înapoi de la Microsoft, Gates a început să se reinventeze ca un filantrop binevoitor, care folosește influența sa tehnologică și cunoaşterea pieţei private pentru a rezolva cele mai presante probleme ale lumii prin Fundația Bill și Melinda Gates. El este acum văzut ca un rezervat, generos "optimist nerăbdător", care caută să-și folosească banii pentru a ajuta pe cei săraci din lume. Dar, înainte de completa sa reinventare prin PR și după mai multe procese antitrust, Gates avea reputația unui gigant tech nemilos, controlând cu mână de fier colaboratorii, strivindu-şi complet concurenții, și curăţind drumul către un imperiu monopolist Microsoft. O strategie care este acum exportată pentru a influența agenda de dezvoltare globală în alinierea cu interesele sale foarte specifice.

Ca urmare a contextului neoliberal atât al politicilor de ajustare post-structurală, care au lăsat statele din sudul global atrofiate, cât şi al fondurilor către instituțiile internaționale în continuă scădere după încheierea războiului rece din nordul global, ușa a fost lăsată larg deschisă pentru Gates spre arena internațională ca furnizor generos al capitalului atât de necesar. Dar acest capital este oricum numai pur nu. Dacă reuşeşti să treci prin ceața densă a PRului, începe să apară un model de consolidare nemiloasă a agendei și programului de dezvoltare. O strategie de dezvoltare care se bazează pe un consens impus agresiv prin influență directă asupra tuturor actorilor dezvoltării globale - inclusiv instituții internaționale, universități și centre științifice și de cercetare internaționale, corporații private, și state - și mentalitatea că orice problemă poate (și ar trebui) să fie rezolvată (doar) prin tehnologie, inovare, tehnică, și regulile pieței private. Acest lucru este valabil pentru toate domeniile abordate de Fundația Bill și Melinda Gates, din domenii precum alimentația și agricultura, la sănătate, schimbări climatice, educație și mass-media.

Modelul merge de obicei așa: Fundația Bill și Melinda Gates, prin partenerii lor media finanțați, direcţionează o problemă care îi interesează, cu o soluție tehnologică propusă, către agenda globală. Odată ce această temă a câștigat suficientă tracțiune, ei încep să furnizeze fonduri de „însămânţare” a ei sub formă de granturi pentru întreprinderi nou-înființate, instituții de cercetare și departamente de cercetare ale companiilor private, în scopul de a dezvolta tehnologia care este destinată să rezolve problema ridicată.

Uneori (de cele mai multe ori) acestea vin alături de granturi guvernamentale în țările în care sunt lansate inițiativele. În acest timp, inițiative „Gates” separate de fundație, sau cei pe care îi finanțează în instituțiile internaționale, încep să facă lobby și să lubrifieze procesul de reglementare pentru facilitarea punerii în aplicare a acestei tehnologii și a strategiei sale însoțitoare. Apoi, după ce aceste două etape sunt efectuate, încep comercializarea și punerea în aplicare a produsului sau a tehnologiei, preluate de companii private care au investit, de asemenea, în start-up-uri sau în centrul de cercetare. Astfel, fundația Gates modelează direct discursul public, orientează imaginația doar către soluția propusă și deschide piețe la distanță pentru companiile private cu subvenții de stat.

Toate acestea sunt ascunse în spatele retoricii unei cauze umanitare, de dezvoltare, cum ar fi creșterea veniturilor pentru micii fermieri, sau oferirea de soluții la schimbările climatice, oferind o justificare morală monopolizării dezvoltării globale pentru dezvoltarea tehnologică personală. Dar, după cum se detaliază în acest raport, această consolidare a dezvoltării globale are implicații uriașe. După cum vom vedea, legate de granturile de milioane de dolari ale Fundației Bill și Melinda Gates sunt corporații private și interese de piață privată, buclele de feedback negativ ale unui soluţionism tehnologic și continuarea erodarii legitimității instituțiilor internaționale.

Această strategie de lucru accelerează în mod eficient cercetarea tehnologică la categoria de produse de care beneficiază numai cele mai mari corporații private care dețin brevete pe aceste tehnologii sau au capacitatea de a le comercializa. După cum vom vedea, această noțiune de accelerare tehnologică oarbă ca singură soluție pentru problemele lumii este complet  opacă faţă de eșecurile din trecut, sau soluţiile total nesigure, sau netestate. Este o mentalitate de determinism tehnologic sau de moarte. Faptul care este complet ignorat este că aceste soluții tehnologice creează aproape întotdeauna bucle de feedback care agravează problema inițială.

Datorită crizei coronavirusului, putregaiul care exista în structurile noastre mondiale actuale a fost pus şi mai mult în evidenţă. Împreună cu o criză deja în curs de desfășurare în domeniul climei și al mediului și cu inegalități, ne-am trezit în punctul de fierbere al multiplelor probleme mondiale preexistente. Acest lucru face extrem de tentantă căutarea de soluții imediate la aceste crize, frenetic și orbește. Dar această mentalitate soluționistă tehnologică care afirmă că tehnologia va fi capabilă să rezolve singură probleme sociale complexe pentru a crea un viitor utopic, se bazează pe o negare gravă și pe uitarea modului în care tehnologia a creat și modelat aceste probleme din capul locului.

Retorica „progresului” și a „inovației” continui necesită mentalitatea de război a unor ținte unice și răspunsuri reacționare superficiale care fac ca greșelile din trecut să fie invizibile și eșecurile din trecut să fie irelevante. Acest lucru duce la acumulare de bucle de feedback negativ, care încearcă la nesfârșit să rezolve problema pe care soluțiile tehnologice și industriale au creat-o de la început, lăsând aceste probleme structurale nerezolvate, ca o fantomă care continuă să bântuie, doar de data aceasta răzbunându-se.

Pe parcursul întregului raport, vedem aceste tipare repetându-se din nou și din nou și modul în care acest soluționism tehnocratic, propulsat de o alianță necurată (sau oarbă) între instituțiile de știință și tehnologie, state, şi marele capital, este întruchipat de Fundația Gates și pus periculos în acțiune accelerată printr-o dezvoltare filantropică. Fiecare piesă a puzzle-ului fiind dezvăluită în colaborare internațională a acestui raport de cetățean.

Negarea nu este nicăieri mai evidentă decât în cazul inițiativelor Gates privind editarea genelor și pentru agricultură. Un lucru posibil doar prin erodarea de către el a legitimității acordurilor internaționale, cum ar fi Convenția privind diversitatea biologică și Protocolul de la Nagoya, precum și prin creșterea finanțării și consolidării CGIAR (Consultative Group for International Agricultural Research). Totul făcut pentru a avea acces la informațiile genetice ale semințelor lumii; ceva de neînlocuit necesar pentru planurie sale privind omg-urile (organismelor modificate genetic) și editarea genelor. Raportul începe prin stabilirea mecanismelor pentru acest control asupra semințelor, permițându-ne, de asemenea, să examinăm viziunea viitoare asupra alimentației și agriculturii pentru Fundația Bill și Melinda Gates.

Va urma.

Sursa: https://navdanyainternational.org/wp-content/uploads/2020/10/GATES-TO-A-GLOBAL-EMPIRE-REPORT-SYNTHESIS-13.10.2020-3.pdf

Unde este partidul care să scoată România din ghearele imperiului?

Toate partidele naţionaliste, suveraniste, independentiste şi consevatoare din România susţin integrarea europeană şi cea euro-atlantică. Două cepe putrede. Sau două otrăvuri sigure pentru ceea ce a mai rămas din ceea ce odată era poporul român, învingător smerit a peste 6 milenii milenii de istorie. Timp în care s-au ridicat şi prăbuşit multe imperii. Cum ar fi, în curs, Europa Occidentală şi SUA.
Din ce cauze această situaţie neagră aici la noi? Din cea a serviciilor (interne şi externe), aflate la comanda mafiei globaliste, dar şi din cauze care ne privesc personal: lipsă de cultură, lipsa de informare, lipsă de iniţiativă, lipsă de viziune şi de voinţă.
De-a valma, o mulţime de specialişti în fotbal, femei şi politică, bine intenţionaţi sau bine-manevraţi, ne asigură că nu se poate face nimic, că meciul e pierdut, că nu avem şanse, că o astfel de direcţie nu are succes aici, unde oamenii sunt încă vrăjiţi de mirajul îmbogăţirii cu orice preţ în şi prin intermediul UE. (Ca şi cum bogăţia ar ţine neamul, oricum ar fi dobândită ea, cu compromisuri care ţin de anularea personală şi comună, şi nu demnitatea, curajul, credinţa, tradiţiile.) Şi în parte au dreptate, căci manipularea şi prostia nu lucrează numai cu minciuni; dar până la un punct. Acel punct în care un grup de români, adunaţi într-un partid vin să le propună românilor o schimbare majoră -cum ar fi un Roexit, recuperarea bogăţiilor naţionale, a valorilor, construirea unei economii proprii, scoaterea serviciilor şi armatei  de sub conducerea străiniulor şi altele asemenea; nu lozincile copiate de la unii la alţii sub formă de principii, obiective, programe şi care toate propun imposibilul: o Românie demnă şi prosperă în această Uniune Europeană.

Un partid care să propună DEMNITATE pe bune şi AUTO-ADMINISTRARE reală a ţării. Ceea ce nu s-a întâmplat încă.
Că, totuşi, se poate ne-au arătat-o o serie de partide identitare/suveraniste/naţionaliste, care s-au ridicat în mod miraculos în numai câteva săptămâni sau luni de la înfiinţare până la a fi pe primele locuri ale politicii din acele state. Unul dintre ele este "Brexit party" al lui Nigel Farage.
Anunţat în 20 ianuarie 2019, înscris în United Kingdom Electoral Commission în 5 februarie 2019, este astăzi, la 3 luni de la înscriere, pe primul loc în cursa pentrru alegerile europene după cum o arată graficul de mai jos:


 departe în faţa laburiştilor şi conservatorilor, ceea ce transformă participarea Marii Britanii la aceste alegeri într-un al doilea referendum, cu mari şanse de a-l confirma pe primul.
În ceea ce priveşte poziţionarea pe plan intern, în perspectiva viitoarelor alegeri generale, Brexit party se găseşte pe locul 3, în creştere permanentă, în timp ce laburiştii şi conservatorii, care încă îl depăşesc, destul de debil, scad permanent.



O să-mi spună unii că e altă ţară, altă situaţie, alţi oameni alte şi alte .... Pot veni cu exemple de aici din est şi centru, avem exemple de peste tot care ne arată că e posibil, dar că trebuie să porneşti la drum. Cât despre handicapul lipsei unor figuri carismatice şi universal cunoscute - cum e cazul lui Farage - am să vă răspund că este un argument al lipsei de inteligenţă, imaginaţie şi informare. Se poate şi fără Farage. Cam cum a putut echipa de fotbal a Islandei la campionatul european din 2016.
Mai multe despre starea actuală a Brexit party găsiţi aici:
https://www.zerohedge.com/news/2019-05-12/only-way-brexit-farage-surges-again