RUSIA VREA O BUCATĂ DIN ROMĂNIA. DAR NU INSULA ŞERPILOR.

Căci, în ceea ce priveşte Insula Şerpilor, subiectul pretenţiei este Ucraina, nu România. Şi, dacă lucrurile vor merge ca până acum, este de presupus că, într-un viitor destul de apropiat, o va şi avea.

De la România, Rusia are pretenţii mult mai consistente: Moldova. Şi lucrurile, după cum vom vedea, nu se opresc aici. De fapt, în cazul în care această pretenţie veche şi permanentă a Rusiei s-ar materializa, ea ar fi parte dintr-o operaţiune mult mai mare: reîmpărţirea României între Rusia, Ungaria, Bulgaria şi, eventual, Serbia. Ceea ce ar rămâne ar deveni extrem de uşor subiectul unui protectorat rusesc, adică Valahia, republică, sau regiune autoguvernată într-o entitate mai mare, adică, practic, o gubernie rusească.

Republica Federală Moldova

Iulian Fota, fostul consilier prezidenţial pe probleme de strategie, spunea de curând că România este supusă, din 2012 unui război informaţional, adică unei manifestări puternică a propagandei ruseşti prin intermediul unor subiecţi cu impact public, unii chiar cu o anumită popularitate. Acest război, destinat a face cât mai atractivă Rusia în ochii unor lideri de opini, ai unor categorii sociale şi, în final, în cadrul unor mase populare consistente, este împletit cu formule deja clasice, şi clasic susţinute de Rusia încă din perioada sovietică, mişcările civice de stânga  cum sunt organizaţiile sau partidele ecologiste şi ale stângii radicale. Dar ucrurile au mers mai departe: am avut în România, în mic, un scenariu de tip Ucraina la Pungeşti. Dar să vedem cadrul general.

În iulie 2012, mişcarea „Moldova Federativă”, lansată la Chişinău, propunea crearea unui nou stat în care să intre cinci republici autonome: Moldova de Est, Moldova de Vest, Republica Moldovenească Transnistreană, Republica Găgăuzia şi Republica Bucovina şi Regiunea autonomă Basarabia.

Sveatoslav Mazur, liderul noii mişcări, şi membru al partidului filo-rus Patrioţii Moldovei anunţa pe site-ul federatia.md (siteul nu pare a mai fi funcţional, dar funcţionează pagina de facebook şi twiter) că aceasta are drept scop “centralizarea poporului moldav multinaţional în jurul ideii renaşterii Patriei-Mamă Moldova şi pentru a salva teritoriile istorice de laşi şi trădători”. Republica federală urma să aibă o formă de guvernare prezidenţială, iar organul legislativ să fie alcătuit din două camere. Limbile oficiale în noul stat ar trebui să fie “moldoveneasca” şi rusa, iar drapelul national, după cum Voronin afirmă de mult timp, ar fi  bicolorul roş-albastru cu capul de bour drept stemă, sau steagul roşu cu cap de bour. Noul stat ar urma să facă parte din Uniunea Euroasiatică a lui Vladimir Putin.

Proiectul din 2012, un soi de balon de sondare a opiniei publice, a fost continuat în iulie 2014, când trei partide de extrema stângă, creaţii ale Moscovei (Partidul Regiunilor, Partidul Patrioților Moldovei, Partidul Socialiștilor), bașcanul Uniunii Teritorial Administrative Găgăuzia, Mihail Formuzal (Cu cine credeţi că are, din 2013, acord de colaborare Găgăuzia? Cu judeţul Harghita! Pe aceeaşi direcţie, merită amintită şi vizita oficială a ambasadorului maghiar în R Moldova în Găgăuzia.) și Episcopul de Bălți și Fălești, Marchel au semnat un pact privind crearea Mișcării Populare Moldova Mare.

Tema recuperării Moldovei de către Rusia nu este nouă. Ea a constituit şi obiectul înţelegerii dintre Republica sovietică de la Budapesta şi Rusia bolşevică în 1919 când graniţa dintre cele două trebuia să fie pe crestele Carpaţilor. Interesele lor continua să se întâlnească în tema: Romania stat artificial, imperialist care trebuie să revină la situaţia de dinainte de… 1859!. Ideea: „România, ultimul imperiu din estul Europei” a reprezentat zeci de ani elementul central al campaniilor propagandiste ale Cominternului.

Diversiunea: moldovenii minoritate în România

Un glonte a trecut pe lângă urechea României în 2007 când Lucian Timofticiuc a înfiinţat la Iaşi, împreună cu Marian Russo şi Claudiu Alexa, “Comunitatea Moldovenilor din România”. În sentinţa de admitere a înscrierii judecătorul scria că „Se reţine că asociaţia are ca scop apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români care au origine etnica moldovenească şi de a asigura reprezentarea lor pe plan local şi central.

Nici nu este bine înfiinţată şi cecredeţi că se întâmplă? Într-o perioadă a dictaturii comuniste în care relaţiile oficiale erau practice îngheţate  o delegatie a Comunitatii Moldovenilor din Romania este invitată la Chişinău, primită, în 22 februarie, de preşedintele Vladimir Voronin şi apoi primită cu aplauze in Parlament.

În parlamentul de la Chişnău, crezând că situaţia este ireversibilă şi vâzându-se deja liderii unei republici separatiste a Moldovei de Vest, cei trei şi-au dat în petec cu declaraţiile: Aşa cum în Republica Moldova este recunoscută “minoritatea română” şi România trebuie să recunoască “minoritatea moldovenească (MR). Atâta timp cât există un stat independent Republica Moldova, în statele vecine există şi o minoritate a acestei ţări (CA). Atâta timp cât justiţia din România ne-a permis să înregistrăm acest statut în care vorbim pe îndelete de etnia, de minoritatea moldovenească considerăm că deja avem acceptul să activăm în acest sens” (L Timofticiuc, ucrainean, care vorbeşte româneşte fără accent dar susţine că vorbeşte “limba moldovenească”.) Continuând mesajele acestora, Voronin afirmă că în România sunt 10 milioane de cetăţeni moldoveni discriminaţi, care trebuie ajutaţi să-şi obţină drepturile fireşti de minoritari.

Ca urmare a acestor declaraţii Parchetul ieşean a introdus recurs faţă de încheierea Judecătoriei Iaşi şi asociaţia a fost desfiinţată. Dar dacă ea rămânea? Dacă ciumecii care au înfiinţat-o tăceau atunci, o dezvoltau în toată Moldova, făceau propagandă Rusiei “ortodoxe şi anti-imperialiste? Vă daţi seama cam care ar fi fost dimensiunea protestelor de la Pungeşti şi cam care ar fi acum reacţia Rusiei la strigătul de ajutor al oprimatei şi discriminate minorităţi moldoveneşti din România?

Patrioţii moldoveni, marxiştii români, Pungeşti, Roşia Montană....

Pentru a evita comentariile inutile, menţionez că în acest articol nu se discută despre exploatarea gazelor de şist şi nu se susţine vreuna dintre poziţiile intrate în conflict. Acelaşi lucru despre Roşia Montană. Ceea ce ne interesează este numai dimensiunea ideologică şi geopolitică a evenimentelor de la Pungeşti.

Protestele de la Pungeşti au fost organizate de şi la ele au participat “patrioţii moldoveni” şi “marxiştii” de o parte şi cealaltă a Prutului. Iată câţiva dintre ei:

Nicolae Pascaru – patriot moldovean, ecologist, admirator al lui Putin, lider al asociaţiilor filo-ruse şi antiromâneşti “Mişcarea Voievod” şi “Scutul Moldovenesc”. Opozant de la Chişinău, al exploatării gazelor de şist şi al proiectului Roşia Montană (!!!), organizator al protestelor din judeţul Vaslui.

În 2012, Nicolae Pascaru și Csibi Barna (cel cu arderea lui Avram Iancu) au organizat la Chișinău, un protest împotriva “imperialismului românesc” la adresa Republicii Moldova. În noiembrie 2012, la Miercurea Ciuc, Csibi Barna a protestat tot împotriva “imperialismului românesc”, afișând o pancartă pe care scria “Moldova nu e România!”.

Ivan Muntean – patriot moldovean, ecologist, frate al deputatului comunist Iurie Muntean, lider al organizaţiei “Еу грэеск молдовенеште!” (“Eu grăiesc moldovenește”) scris în litere chirilice. Organizator al protestelor de la Pungeşti. o front organisation a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova.

Viorel Furtuna, fost lt. col. în MAI din R. Moldova, lider al organizaţiei “Mișarea Național Democrată”.

Lucian Timofticiuc – “patriot moldovean” din România, ecologist, proprietar şi director al publicaţiei vasluiene “Vremea Nouă”, principala sursă media pentru stimularea, organizarea şi promovarea protestelor de la Pungeşti, participant neîntrerupt la proteste.

 Anatolie Prohniţchi - fost ofițer sovietic, probabil la trupele Ministerului de Interne sau KGB, preşedinte al Partidului Verde Ecologist din Moldova. Cum totul e perfect în R Moldova, a organizat la Chişinău, în 2013, manifestaţii împotriva exploatării de la Roşia Montană.

Toţi aceşti “patrioţi” moldoveni, şi mulţi alţii, dintre care o mare parte nici nu vorbesc moldoveneşte, ci numai ruseşte, susţin acelaşi lucru: Că valahii au anexat Moldova, că trebuie anulată unirea de la 1859 şi trebuie reunită cu R. Moldova în Eurasia.

Protestele de la Pungeşti şi Bucureşti au avut şi alte figuri organizatoare, fie dintre basarabenii trăitori în românia, ca Vasile Ernu, leninist, şi Victoria Stoiciu, troţkistă, fie români şi asociaţii româneşti promotoare ale marxismului cultural.

Într-un interviu la televiziunea online „Omega”, a comuniştilor de la Chişinău, Ernu a declarat că “România este un stat artificial”. Victoria Stoiciu atacă în textele sale România şi românismul basarabenilor. Pentru ea “imperialismul cultural românesc a întreţinut tensiunile identitare din RM, tensiuni nocive pentru statalitatea moldovenească şi, respectiv, societatea moldovenească”.

Asociatia VIRA, organizatoare timp de aproape 18 luni a protestelor, după cum se poate citi chiar pe site-ul acesteia, şi promotoare a revoltei ecologiste la comandă , este parte integranta a ONG-ului FACIAS, care aparţine de Dan Voiculescu. Asociația Vira lucrează îndeaproape cu ActiveWatch, Miliția Spirituală, Criticatac, Tinerii Mânioși, Mircea Toma, Alina Mungiu Pippidi, Claudiu Crăciun, Mihai Bumbaş şi mulţi alţii, cu toţii implicaţi în protestele din Bucureşti şi din alte oraşe ale României.

Posibilitatea unei lovituri de stat model Bulgaria.

"Am fost șocat. Niciodată n-am avut proteste la Pungești și, dintr-o dată, am fost invadați de protestatari. Escaladarea situației a fost cauzată de Gazprom", declara primarul din Pungești, Vlasa Mircia.

În Bulgaria, protestele contra exploatării gazelor de şist au dus la căderea guvernului.

La Pungeşti, dar şi în protestele contra gazelor de şist şi contra exploatării de la Roşia Montană din Bucureşti şi din celelalte oraşe, s-a construit cu minuţiozitate o operaţiune îndreptată împotriva  statului roman, prin destabilizare politică şi contestarea autorităţii de către grupuri de populaţie “nemulţumită”, cu ajutorul unor spioni şi agenţi de influenţă, coloane a cincea (basarabeni din România, imperiul lui Dan Voiculescu, rezervişti, nostalgici comunişti), manipularea prin mass-media şi internet.

S-a urmărit să se obţină cel puţin verificarea scenariului, constituirea unei mase critice de protestatari faţă de politica statului roman şi de contestatari ai Occidentului, atragerea unor lideri de opinie cu influenţă (cum ar fi preoţi), crearea de organizaţii şi de reţele, instalarea unui climat de nemulţumire faţă de statul roman şi, în final, faţă de identitatea românească. În acelaşi timp s-a făcut propaganda pentru beneficiile aduse de o apropiere de Rusia, şi s-a pregătit terenul pentru decuplarea Moldovei de la România.

Protestele împotriva exploatării gazelor de șist din România au pornit cu și datorita unui prim impuls primit de la Moscova via “activiștii” anti-fracking din Bulgaria. În ţara vecină, după cum a fost relatat pe larg în presa bulgară, protestele împotriva exploatării gazelor de șișt au fost puse în pagină de alianța dintre activiștii ecologiști, socialiștii pro-ruși, foștii comuniști și lobiștii South Stream. Prin mişcările de stradă organizate, această alianță a reușit înlăturarea guvernului pro-occidental și înlocuirea lui cu unul subordonat Rusiei, care a interzis exploatarea gazului de șist și a dat afară din Bulgaria compania Chevron.

Însuşi primul grup anti-fracking românesc “Nu vrem exploatarea gazului de șist în România!, a fost creat la iniţiativa şi cu ajutorul activiştilor din Bulgaria. Pentru a sprijini acţiunea de la Pungeşti, bulgarii au organizat şi un protest în fața ambasadei românești din Sofia. În descrierea de pe facebook a evenimentului, se vorbește despre “atitudine fără precedent a autorităților române”, despre o “companie compromisă, Chevron”, despre “violențele jandarmilor” etc.

Un interes deosebit pentru protestele de la Pungeşti a fost arătat şi de presa rusă. Postul de televiziune Russia Today a trimis de două ori o echipă de filmare în localitate (care a filmat cu carul de emisie al TVR!!!), iar pe site-ul Vocea Rusiei ştirile despre opresiunea şi violenţele de la Pungeşti au fost dintre cele mai accesate.

Protestele de la Pungești, începute în octombrie, au fost pregătite din aprilie-mai 2012. Timp de un an şi jumătate, organizaţii precum Asociația Vira au străbătut judeţul Vaslui, şi au ținut pe stradă, în casele oamenilor, în trenuri sau în adunări publice “campanii de informare și dezbatere” în care se explica în detaliu de ce prin exploatarea gazelor de șist corporaţiile americane le vor distruge pământul, apa, viața și viitorul.

Provocarea de la Pungeşti a fost o acţiune menită să creeze o nemulţumire locală, să o amplifice, să creeze haos şi panică, să iniţieze şi să dirijeze “lupta de eliberare împotriva opresorilor”, identificaţi initial cu imperialiştii americani şi statul roman slugă al acestora, apoi chiar cu românii şi românismul şi să se creeze cel puțin o identitate separatistă regional care să pregătească unirea “moldovenilor” într-un singur stat. De altfel, la Pungeşti, pe întreaga perioadă a protestelor, în afara personajelor unionist amintite şi a “soldaţilor lor” veniţi de peste Prut, a fost prezent şi steagul roşu cu cap de bour al anunţatei Moldove federale.

După cum spuneam la început, aici a fost aplicat un scenariu de tipul Ucraina, numai că pe stimularea unei revolte populare ecologiste, nu etnice. Dar componenta etnică, necesară pentru formarea Moldovei Mari, deja implicată şi în timpul protestelor, aşteaptă în spatele unor astfel de puneri în scenă.