Se afișează postările cu eticheta divizare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta divizare. Afișați toate postările

joi, 29 octombrie 2020

Într-o lume totalitară, accepţi că eşti în război şi funcţionezi ca la război, sau eşti anulat (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 1)

 Acordul pe bugetul UE 2021-2027 trebuie îmbunătăţit pentru a fi acceptat de  PE | | Finantare.ro

Babilonul cel mare

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

                •  

 Aşa cum timpul e o săgeata cu sens unic, "politizarea totală" este un drum cu sens unic spre disoluţie si colaps.

Esența oricărei societăți totalitare este politizarea totală, deoarece totul trebuie să devină fie susținerea status quo-ului, fie o amenințare la adresa status quo-ului.

Nu există un teren de mijloc într-o societate totalitară și astfel totul - literalmente totul - trebuie politizat pentru a putea evalua adevărata sa natură de a fi "pentru" sau "împotriva" statu-quo-ului.

Într-o astfel de societate, ceea ce nu poate fi politizat încetează să mai existe. Nu este luat în seamă sau recunoscut, și astfel se estompează într-un infern al umbrelor, un tărâm periculos în care chiar simplul act de a încerca să recunoști o experiență nepolitizată este el însăși o amenințare la adresa status quo-ului.

Desigur, vă veți gândi la fosta Uniune Sovietică (URSS) și la alte societăți totalitare. Iată un exemplu extrem despre cum funcționează politizarea tuturor lucrurilor: un muncitor obişnuit dintr-o fabrică obişnuită se întâmplă să povestească unui coleg de serviciu că a visat că Stalin s-a îmbolnăvit, iar acest lucru l-a îngrijorat. Colegul de muncã a raportat acest vis tulburãtor autoritãților, care au recunoscut instantaneu adevãrata naturã a visului și l-au condamnat pe muncitor la 10 ani în Gulag pentru un vis anti-sovietic.

(O sentință de 10 ani în Gulag a fost atât de comună încât a fost poreclit "un zece".)

În America anului 2020, "un zece" pentru gândirea, opinia sau visul greșit ia alte forme. Chiar și pretenția că un vis nu poate avea o semnificaţie politică este ea însăși cauza condamnării la "un zece", deoarece nucleul societății totalitare este politizarea a tuturor lucrurilor.

Fiecare obiect, entitate, imagine, document, "fapt" istoric, persoană, gândire, emoție, reacție, narațiune, opinie, orice lucru tangibil sau intangibil, are un subtext politic greu de ascuns într-o societate totalitară.

Nu este nimic inocent, nevinovat sau năstruşnic într-o societate totalitară, cel puțin în sfera publică. Într-o eră străbătută de împreunarea nemiloasă a capitalismului de supraveghere și a statului divizat, chiar și sfera, cândva, privată este supusă expunerii publice și oprobiului / condamnării.

La fel ca într-un coșmar orwellian, telefonul, vehiculul, soneria comandată de TV sau de Alexa pot înregistra conversațiile și comportamentele tale private, iar cineva, undeva are acces la aceste date și le poate partaja cu alții.

Justificarea ostentativă este pentru "siguranța dumneavoastră" sau "pentru a combate fărădelegea", dar acest lucru este în mod transparent fals. Adevăratul motiv este să descopere delictele politice. Nu este nevoie să comiți nicio infracțiune în sine pentru a fi persecutat; tot ceea ce este necesar este o mică dovadă care reflectă adevăratele tale credințe care, prin definiție, trebuie să susțină status quo-ul prin intermediul unei infinite semnalizări virtuale; dacă nu, atunci acestea sunt neapărat o amenințare la status quo.

Pentru a rămâne confidențială, viața de zi cu zi trebuie tratată ca în vreme de război. Jurnalul tău, scris de mână, este sigur, atâta timp cât nu îl partajezi digital. Dar, din moment ce ne-am transformat într-o ordine socială bazată pe angajament, personalitatea ta depinde acum de implicarea altora digital prin intermediul unor acțiuni de tip „like”, etc. şi partajarea celor mai „captivante” imagini și experiențe.

O viață privată non-partajată, non-digitală, este acum o formă de non-existență pe care majoritatea oamenilor o găsesc dureroasă și izolantă. De aici dependența obsesivă de social media și de "partajare" a vieţii tale (atent editat) on-line.

Din păcate, chiar și editarea cea mai atentă nu poate ascunde adevăratele tale credințe, care vor fi dezvăluite de cel mai mic detaliu: locația ta, marca obiectelor pe care le foloseşti, etc.

Într-o societate divizată grav, convingerile tale vor fi crime politice pentru o tabără sau alta. Orice încercare de a "găsii un teren comun" va fi respinsă ca un truc în folosul personal, sau, mai periculos, ca o agendă ascunsă a forţelor care incearcă să distrugă Partidul.

Aceia care semnalează cu îndârjire virtutea  de a-şi menţine verticalitatea lor politică în tabăra aleasă, descoperă că nisipurile se mişcă sub picioarele lor. Cea mai extremă semnalizare a virtuții este recompensată până când devine o nouă amenințare, iar apoi cei care au rătăcit fără să știe dincolo de liniile invizibile se vor afla aruncați pentru crime politice a căror definiție se schimbă constant.

Știința a fost mult timp politizată, desigur, dar acum este hiper-politizată pe măsură ce mizele continuă să crească. Revendicările de neutralitate sunt considerate în mod necesar ca fiind doar fațade inteligente pentru a masca motivele reale ale interesului personal și ale unei trădări ţinute în secret.

La fel cum timpul este o săgeată cu sens unic, politizarea tuturor este un drum cu sens unic către dizolvare și colaps. A ne dori să nu fie aşa nu schimbă cu nimic situaţia reală.

Autor: Charles Hugh Smith

Sursa: http://charleshughsmith.blogspot.com/2020/09/the-road-to-nowhere-whatever-cant-be.html

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...