Războiul din Ucraina este războiul nostru - recunoaşte cu emfază ministrul britanic , care vrea un "NATO global". Liz Truss nu ştie care e M Baltică şi care M Neagră, dar anunţă că "geopolitica s-a întors". Probabil pe dos!

 

de Eric Zuesse

Ministrul britanic al afacerilor externe Liz Truss spune că un "NATO global" trebuie să înarmeze Taiwanul, ca și Ucraina.

Ordinea mondială creată după cel de-al Doilea Război Mondial și Războiul Rece nu mai funcționează, astfel că Occidentul are nevoie de "un NATO global" pentru a-şi urma din nou geopolitica, a susținut miercuri ministrul britanic de externe Liz Truss, într-un important discurs de politică externă. Truss a îndemnat, de asemenea, blocul condus de SUA să trimită mai multe "arme grele, tancuri" și avioane în Ucraina și a afirmat că China va fi supusă aceluiași tratament ca și Rusia dacă nu "joacă după reguli".

"Viziunea mea este o lume în care națiunile libere sunt încrezătoare în sine și în ascensiune. În care libertatea și democrația sunt consolidate printr-o rețea de parteneriate economice și de securitate", a declarat Truss într-un discurs susținut la un banchet la Mansion House din Londra.

Denumind acest aranjament "Rețeaua libertății", Truss a susținut că este necesar deoarece structurile economice și de securitate dezvoltate după 1945 - cum ar fi Consiliul de Securitate al ONU - "au fost atât de mult deformate, încât au permis agresiunea în loc să o limiteze".

"Geopolitica s-a întors", a anunțat ea.

Occidentul colectiv și aliații săi trebuie să aprovizioneze Kievul cu "arme grele, tancuri, avioane - săpând adânc în stocurile noastre, accelerând producția", a declarat Truss, deoarece obiectivul este de a "împinge Rusia afară din întreaga Ucraină" și de a reconstrui țara după modelul unui nou Plan Marshall.

"Războiul din Ucraina este războiul nostru - este războiul tuturor, pentru că victoria Ucrainei este un imperativ strategic pentru noi toți".

Dincolo de aceasta, NATO trebuie să se asigure că "Balcanii de Vest și țări precum Moldova și Georgia au rezistența și capacitățile necesare pentru a-și menține suveranitatea și libertatea" și să susțină "sacrosanta" politică a ușilor deschise [a NATO], a declarat Truss.

Ambițiile sale au depășit însă Europa, Truss denunțând "alegerea falsă între securitatea euro-atlantică și securitatea indo-pacifică".

"În lumea modernă avem nevoie de ambele. Avem nevoie de un NATO global", a spus ea. "Și trebuie să ne asigurăm că democrații precum Taiwanul sunt capabile să se apere singure".

Referindu-se la efortul fără precedent al Londrei de a impune un embargo Rusiei, Truss a insistat că "accesul economic nu mai este un dat. Acesta trebuie câștigat" și că țările care doresc să îl câștige "trebuie să respecte regulile". Și asta include China".

Marea Britanie a trimis o cantitate mare de sisteme de armament în Ucraina în ultimele luni, inclusiv rachete antitanc NLAW și vehicule blindate Stormer. Ministrul britanic al Forțelor Armate, James Heappey, a declarat miercuri la Thames Radio că ar fi "complet legitim" ca Ucraina să folosească armele furnizate de Marea Britanie pentru a lovi pe teritoriul rusesc, la care armata rusă a avertizat că orice astfel de atac va fi întâmpinat cu un răspuns adecvat.

Truss a călătorit în Rusia la începutul lunii februarie pentru a amenința Moscova să nu invadeze Ucraina, dar a sfârșit prin a fi luată în derâdere pe scară largă după mai multe gafe privind geografia. Ea a confundat mai întâi Marea Baltică cu Marea Neagră într-un interviu pentru BBC, apoi ar fi căzut în capcana unei întrebări capcană a omologului său rus Serghei Lavrov și a insistat că Londra "nu va recunoaște niciodată suveranitatea Rusiei" asupra Rostov și Voronej - regiuni rusești pe care le-a confundat cu republicile Donbass Donețk și Lugansk.

Sursa şi mai multe:  https://theduran.com/uk-u-s-regime-now-goes-for-the-kill-against-both-russia-china-is-nuclear-primacy-likely-to-be-reached-soon/?ml_subscriber=1939441508654519320&ml_subscriber_hash=n1h3

Ucraina şi sfârşitul istoriei

 

În cele de mai jos aveţi o încercare de imaginare a viitorului de după finalizarea conflictului ucrainean, într-o perspectivă ideală rusească. Rămâne de văzut cât din cele "profeţite" aici se vor şi înfăptui.

Introducere: 1492-2022

Este clar că actualul conflict din Ucraina nu este cu adevărat despre Ucraina - această colecție artificială de teritorii este doar un tragic câmp de luptă între Occident și Rest. Conflictul se referă la violența organizată și la aroganța extraordinară a Occidentului, a SUA/Marea Britanie/UE/NATO, împotriva restului lumii, în special a Rusiei, susținută de China, India și, de fapt, de toate celelalte popoare. Prin urmare, viitoarea victorie a Rusiei în operațiunea specială din Ucraina semnifică, în esență, sfârșitul dominației de 500 de ani a Occidentului asupra planetei. Acesta este motivul pentru care micuța lume occidentală, aproximativ 15% din planetă, este atât de virulentă în opoziția sa față de poporul rus.

Victoria Rusiei va submina rămășițele credinței iluzorii în superioritatea mitică a Occidentului și mai ales a SUA, teama de acestea descurajând mult timp rezistența "Restului" față de Occident. Nici Iranul, nici măcar China nu au riscat să provoace SUA - Rusia a făcut-o. Ucraina este Titanicul "de nescufundat" al SUA, iar Rusia este icebergul care va scufunda orgoliul și excesul SUA. Când lumea va vedea victoria Rusiei, cel puțin patru continente, Europa și Asia, China, India, Iran, Arabia Saudită, precum și America Latină și Africa, vor vota pentru libertate față de Imperiul American. Este sfârșitul dominației occidentale, "sfârșitul istoriei" occidentalilor etnocentrici precum Francis Fukuyama. Pentru Rusia și pentru Europa însăși, prevedem cinci consecințe principale. Acestea sunt:

1. Retragerea Americii din Europa

Victoria Rusiei va duce la reducerea majoră sau chiar la retragerea forțelor americane care au ocupat Europa de Vest din 1945 (Marea Britanie din 1942) și Europa Centrală și de Est începând cu 1991. În SUA, sentimentele izolaționiste sunt deja puternice după eșecurile umilitoare ale SUA în Irak și Afganistan, iar diviziunile interne violente din Statele Unite nu vor face decât să se consolideze. SUA se vor retrage pe insula lor divizată. Unitatea transatlantică se va prăbuși. Atunci, Europa de Vest va putea în sfârșit să iasă din izolarea sa la capătul peninsulei vestice a continentului eurasiatic și să se alăture curentului principal al unei Eurasii eliberate, condusă de Federația Rusă.

2. Sfârșitul UE

UE a fost un concept american din toate punctele de vedere, destinat să devină un SUE, Statele Unite ale Europei. Există deja un număr mare de tensiuni în cadrul acesteia. A avut loc Brexitul, rezultatul patriotismului englezesc, adică anti-britanic și anti-Establishment. Celelalte tensiuni vor cere soluții în urma victoriei rusești. După această victorie, spațiul pentru orice extindere ulterioară a UE și pentru colonizarea economică a Europei Centrale și de Est, inclusiv în Balcanii de Vest, va lua sfârșit. Sfârșitul unei noi colonizări după pierderea Ucrainei, bogată în resurse naturale, va submina rămășițele UE deja divizate. Ucraina a fost un stat-tampon și un centru de resurse pentru UE colonialistă. Eliberarea sa înseamnă apropierea directă a UE de Rusia și restabilirea influenței rusești. Odată cu victoria Rusiei, Europa de Vest va trebui să încheie acorduri strategice cu Moscova privind securitatea europeană, de data aceasta fără amestecul SUA.

3. Reînnoirea Rusiei imperiale

Miliardele cheltuite pentru mituirea elitelor marionete pro-occidentale trădătoare din fostele republici sovietice, cum ar fi statele baltice, Belarus, Moldova, Georgia, Kazahstan și celelalte patru "stane" din Asia Centrală, vor fi fost irosite. Mitul superiorității occidentale pe care au fost create aceste elite va face loc realității. Acest lucru va pune capăt oportunităților lor de a câștiga dolari și de a face carieră pe seama rusofobiei, închiriind teritorii naționale pentru baze americane, facilități de tortură ale CIA sau biolaboratoare rasiste de război bacteriologic pentru a crea boli.  Georgia a fost prima care a înțeles acest lucru la începutul anului 2022, refuzând să se alăture sancțiunilor antirusești. În Moldova, termenul limită se apropie, în timp ce trupele rusești se pregătesc să elibereze Odessa și să străpungă coridorul terestru pentru a uni Transnistria la Rusia.

4. Valorile rusești vor remodela Europa Centrală și de Est

Consolidarea identităților central și est-europene în state naționale precum Ungaria, Slovacia și Polonia va duce la apropierea acestora de Rusia. Victoria Rusiei va însemna o creștere a simpatiei față de aceasta într-o serie de state-națiune din Europa Centrală și de Est, nu doar în Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord și în Ungaria, Slovacia și Polonia, ci și în statele baltice, Austria, Țările Cehe, România, Bulgaria, Grecia și Ciprul mediteranean. Odată ce elitele lor venale, antipatriotice și numite de SUA vor cădea, valorile rusești vor reveni în aceste țări ca forță influentă.

5. Valorile rusești vor remodela Europa de Vest

UE, fondată imediat după ce SU (Uniunea Sovietică) s-a prăbușit, a fost de la început o construcție artificială, construită pe respingerea patriotismului în favoarea unei identități europene supranaționale inexistente. Patriotismul este o amenințare existențială pentru Bruxelles. Acesta este, în parte, motivul pentru care De Gaulle, care dorea o confederație de patrii, a fost răsturnat în timpul schimbării de regim din SUA în 1968, încă din zilele Pieței Comune. Apoi, în 2016, patrioții au votat pentru Brexit împotriva elitei Establishment și a președintelui democrat Obama. UE a fost întotdeauna despre respingerea identităților naționale în favoarea valorilor post-creștine, de fapt anticreștine, anti-naționale și anti-familie, imigrația în masă a sclavilor plătiți, impunerea agendei LGBT, restricționarea libertăților pentru opiniile anti-UE etc. Acestea nu sunt valori rusești.

Concluzie: Denazificarea globală

Așa cum în 1814 trupele rusești au eliberat Parisul și în 1945 Berlinul, tot așa, în anii 2020, Bruxelles-ul va fi eliberat sau, mai degrabă, se va prăbuși sub presiunea valorilor rusești. Vorbim despre dezintegrarea Uniunii Europene creată de SUA și, de asemenea, a bazelor americane din Europa de Est și din fosta Uniune Sovietică de Est. Vom asista la apariția unor centre naționale, din Scoția până în Cipru, din Catalonia până în Mongolia, din Slovacia până în Asia Centrală. Balonul orgoliului occidental, al SUA/Marea Britanie/UE, se sparge prin eliberarea și denazificarea Ucrainei de către Rusia. Pentru a-și păstra identitatea de națiune imperială, pentru a proteja integritatea credinței ortodoxe și pentru a garanta pacea întregii lumi multipolare, Rusia va răspândi acest proces de denazificare la toată lumea.

Sursa: https://thesaker.is/the-ukraine-and-the-end-of-the-history/

Va fi Ucraina o nouă Polonie? Polonia de la 1919 un stat artificial, creat împotriva Rusiei. Ocuparea Poloniei de către Hitler, obiectivul Vestului la 1939 pentru a asmuţi Germania asupra Rusiei.

 

 de Ian Kummer

Odată ca niciodată - opriți-mă dacă ați mai auzit această poveste - diplomații anglo-saxoni au cercetat ruinele unui imperiu decăzut și au pus la cale un plan nefast. Ei au insistat asupra creării unui pseudostat militarist de dreapta, cu granițe trasate într-un mod care să fie în mod deliberat provocator pentru vecinii săi. Apoi, toate puterile occidentale au jurat că acest stat artificial ciudat are o suveranitate inviolabilă și au semnat cu el pacte de apărare reciprocă inaplicabile. Simpla creare a acestei țări imaginare a fost o idee ciudată și stupidă, iar această decizie a fost făcută și mai ciudată și mai stupidă de următoarele acorduri de apărare reciprocă. Chiar și o mică dispută de frontieră ar fi izbucnit imediat și inevitabil într-un război mondial și, desigur, exact asta s-a întâmplat.

Dacă credeți că mă refer la Ucraina din 1991, aveți dreptate, dar și nu aveți dreptate. Mă refer la Polonia din 1919.

Să vorbim despre faimoasele protocoale Molotov-Ribbentrop, "eșecul moral" al Rusiei, despre care întreaga mass-media occidentală și-a petrecut ultimii 80 de ani plângându-se. Nu am de gând să intru acum în detalii extreme, așa că, dacă vreți să citiți mai multe, citiți postarea pe care am scris-o aici. Dar de ce ne plângem de faptul că Uniunea Sovietică s-a "aliat" cu Hitler, dar nu și de toți ceilalți? Am câteva idei, deocamdată, luați în considerare aceste fapte de bază, incontestabile.

-Hitler a invadat Polonia și a cucerit-o aproape fără luptă.

-Sovieticii au oferit Occidentului o strategie reciprocă pentru a interveni și a-l învinge pe Hitler. Occidentul a refuzat. Chiar și Polonia a refuzat.

-La două săptămâni după invazia inițială a lui Hitler, Armata Roșie a trecut granița și a ocupat Polonia de Est.

-În pofida tuturor lăudăroșilor despre suveranitatea inviolabilă a Poloniei, Occidentul nu a făcut practic nimic în această privință. Nu au invadat regimul lui Hitler. De asemenea, nu au existat "sancțiuni din iad" precum cele pe care Biden tocmai le-a aplicat Rusiei.

Gândiți-vă cât de ciudat este acest lucru. Pe hârtie, strategia sa părea o nebunie. Armatele combinate ale Franței și Marii Britanii erau mai mari și mai mecanizate decât cele ale Germaniei și puteau câștiga cu ușurință. Invazia lui Hitler în Polonia a fost atât de controversată, încât chiar și unii dintre proprii săi generali s-au gândit să-l răstoarne. Ce știa Hitler și ei nu știau?

Fiecare școlar din Occident este învățat că aceasta a fost pur și simplu lașitate, "dorinţa de pace". Puterile occidentale nu l-au oprit pe Hitler pentru că erau speriate și nu doreau război. Privind în urmă, nu-mi pot imagina cum am putut crede vreodată ceva atât de stupid. De când se teme Occidentul de războaie? Cu siguranță nu au părut timorați să poarte războaie după Hitler. Poate că a existat o altă motivație la mijloc. Ce zici de motivația evidentă: Hitler a fost un câine de atac împotriva Uniunii Sovietice.

Permiteți-mi să vă sugerez o poveste alternativă care este mult mai credibilă decât cea a "păcii". În 1919, crearea Poloniei a fost un instrument util împotriva puterii comuniste emergente din fostul Imperiu Rus. Dar, în 1939, Polonia nu mai era utilă. Ea devenea enervantă și trebuia să dispară. Așa că bancherii și politicienii din Occident au pus la cale un plan. Hitler avea permisiunea de a anexa Polonia și nu ar fi suferit nicio consecință pentru asta. Occidentul ar fi plâns cu lacrimi de crocodil, ar fi deplasat câteva trupe în apropierea graniței Germaniei, dar nu ar fi făcut nimic altceva. Când Stalin s-a oferit să-l ajute să-l învingă pe Hitler, bineînțeles că Occidentul a refuzat, deoarece înfrângerea lui Hitler nu a fost niciodată intenția lor.

Ceea ce a urmat a fost o surpriză totală, iar Occidentul nu și-a depășit niciodată șocul. Sovieticii au făcut unele înțelegeri de culise pe cont propriu și au cucerit partea de est a Poloniei fără să tragă un foc de armă. Din nou, trebuie să întreb de ce este considerat acest lucru un lucru rău? Ar fi fost mai bine pentru Hitler să ia toată Polonia și să se afle mult mai aproape de Moscova? În ochii Occidentului, da, acesta era rezultatul preferat și era, de asemenea, rezultatul la care se aștepta toată lumea. Liderii noștri insistă că protocoalele Molotov-Ribbentrop au fost secrete și poate că, pentru prima dată, spun adevărul.

Hitler nu a plecat spre Est, sau cel puțin nu imediat. În schimb, s-a întors împotriva propriilor săi stăpâni și a plecat spre Vest. Din nou povestea cu "politica de cociliere". De ce au fost campaniile lui Hitler din 1940 atât de copilăresc de ușoare? Există această idee că armata britanică a fugit în mod deliberat, iar francezii s-au lăsat subordonați lui Hitler și că totul a fost deliberat. Dar eu personal nu am acest nivel de informații și, sincer, nu cred în ideea unei conspirații atât de profunde.

Cred că, în acest moment, capitularea în fața lui Hitler a fost o reacție naturală și inevitabilă. Guvernele din Occident nu luaseră nici măcar măsurile de bază pentru a-l stabili pe Hitler ca inamic în ochii oamenilor, așa că nu exista niciun motiv pentru a purta un război sângeros cu el. Dacă oamenilor nu li se dă un motiv să lupte și nu au nimic de pierdut dacă sunt "cuceriți", atunci de ce ar lupta?

Luați acum în considerare Ucraina. "Operațiunea Z" a Rusiei a luat prin surprindere pe toată lumea, inclusiv pe mine. Verificați predicțiile mele eșuate aici. Lăsând la o parte moralitatea războiului, în termeni practici, se credea pe scară largă că armata sovietică, adică rusă, nu era capabilă de o ofensivă de amploare.

 Ucraina este o țară uriașă, cu o armată la fel de mare, destul de bine echipată și antrenată. Întotdeauna am presupus că, dacă ar avea loc o intervenție rusă, aceasta s-ar limita la Donbass. Nu pot să exagerez cât de uimit am fost de amploarea expediției rusești în Ucraina și, aparent, dictatorul de la Washington mi-a împărtășit surpriza. După cum se pare, Rusia este puternică, iar Occidentul nu a fost niciodată atât de activizat.

La fel ca în 1939, jocurile de realpolitik ale Occidentului au șanse serioase să se întoarcă împotriva lor, deși probabil nu în aceeaşi măsură. Ucraina nu este Germania nazistă, decât în mintea lor. Dar Ucraina este un stat eșuat volatil, plin de naziști și de arme de nivel militar. Acest război nu a provocat o criză umanitară gravă în Rusia, dar se anunță a fi o problemă serioasă pentru Occident. Ucraina a fost o capcană întinsă de Occident (citiți articolul meu aici), Rusia a declanșat această capcană și există o șansă tot mai mare ca aceasta să se întoarcă exact în fața dictatorilor noștri.

Rusia și-a făcut deja cererile; dizolvarea armelor și a infrastructurii NATO în Europa de Est. Este ceea ce a declarat clar de mai multe ori, așa că trebuie să presupunem că acesta este obiectivul general al Operațiunii Z. Puterile occidentale nu au îndrăznit, cel puțin până acum, să provoace direct Rusia în sens militar, iar războiul economic dă semne tot mai mari de eșec și de contraatac. Dacă nimic nu va merge prost în mod grav, aceasta ar putea fi amintită ca fiind cea mai strălucită manevră a Rusiei de la, ei bine, cel de-al Doilea Război Mondial încoace.

Sursa:  https://readingjunkie.com/2022/03/18/is-ukraine-the-new-poland/

Războiul aurului din NATO. România îşi poate lua adio de la aurul depozitat la Banca Angliei, dar, surpriză, nu numai ea, ci chiar toate statele UE/NATO!

 

Războiul aurului din interiorul NATO

  de Jorge Vilches

Brexitologia s-a concentrat cu precădere asupra peștelui britanic, dar a ignorat complet rezervele uriașe de aur ale UE, care se presupune că sunt încă în custodia Băncii Angliei. Adăugând insulta la prejudiciu, un divorț fără acord între Marea Britanie și UE în ceea ce privește serviciile financiare a trecut aproape neobservat... nu numai fără să se audă bubuitura protocolului încă amânat al "echivalenței financiare"... dar și fără un simplu scâncet din partea presei specializate și a celor care au rămas în UE. Acum, criza ucraineană, cu noile sale cerințe de plată pentru petrolul și gazele rusești atât de necesare... care se suprapun cu afacerile esențiale, încă neterminate, ale Brexit-ului... va evolua în mod necesar într-un război vicios al aurului în interiorul NATO. Parafrazându-l pe James Carville, condimentat cu o aromă britanică tradițională, "It´s the bloody gold, stupid" [Refs.1+ 2]

Rule Britannia

După cum ar fi spus premierul britanic Boris Johnson, repatrierea fizică a aurului UE care se presupune că se află încă la Londra ar afecta "puternic" viitorul Europei, cu un impact politic foarte profund și de înaltă tensiune de ambele părți ale Canalului Mânecii. În acest scenariu,  Downing Street 10 ar putea negocia cu ușurință disponibilitatea lingourilor de aur ale UE doar în condiții specifice de Brexit favorabile Regatului Unit. De fapt, a face acest lucru s-ar putea dovedi a fi absolut necesar și ar trebui să depășească cu mult valoarea intrinsecă enormă a aurului UE presupus a fi încă depozitat în visteria BoE (Bank of England). Permiteți-mi să vă explic. 

[Ref. 3 până la 13]

Aurul NATO la Londra

Noile cerințe ale Rusiei privind plata în ruble sau în aur pentru oricare dintre bunurile sau serviciile sale vor declanșa în mod necesar un război major al aurului între Marea Britanie și UE, care va avea ca rezultat probabil prima confruntare internă a NATO de până acum. După cel de-al Doilea Război Mondial, ideea a fost de a păstra lingourile de aur ale Europei departe de fosta Uniune Sovietică și de Iosif Stalin, pentru orice eventualitate. Astfel, în urmă cu câteva decenii, actualele state membre ale UE au depus cea mai mare parte a aurului lor în custodie la Banca Angliei (BoE) din Londra. Acum, Marea Britanie va îndrăzni să folosească ca armă aprobarea cererilor de repatriere a aurului UE și alte probleme legate de aur, ca un instrument de negociere foarte convingător pentru o mulțime de afaceri încă neterminate, dar foarte importante, legate de Brexit. Așadar,

(a) Whitehall ar putea întârzia pe termen nedefinit livrarea aurului UE dacă nu se ajunge la un acord în favoarea Regatului Unit asupra chestiunilor pendinte de Brexit.

(b) Sau, pur și simplu, BoE nu ar returna niciodată acest aur al UE, presupus a fi păstrat în custodie în ultimele decenii, deoarece a fost parțial sau total vândut sau împrumutat sau compromis, așa cum se explică mai jos, fostul prim-ministru britanic James Gordon Brown știind prea bine despre acest lucru.

Mama conflictelor europene

Dacă istoria este o călăuză, ostilitățile vor exploda în momentul în care statele membre ale UE vor cere, individual sau colectiv, pe bună dreptate, un audit complet independent, încă inexistent, de clasă mondială, detaliat din punct de vedere funcțional, al aurului UE presupus a fi încă în "custodie" la BoE. Acest lucru ar trebui să dureze destul de mult timp și reprezintă scuza perfectă pentru a întârzia întregul proces aflat întotdeauna sub controlul exclusiv al Londrei, nu al Bruxelles-ului. Sau ar apărea probleme imposibil de gestionat imediat ce națiunile UE vor cere repatrierea imediată a cel puțin unei părți din aceste lingouri "teoretice", cel mai probabil toate în același timp, având în vedere circumstanțele. Atunci, fie (1) o parte din aur ar putea eventual să fie returnat încet ici și colo (deși cu mare întârziere ), dar numai în condiții foarte vagi ale Londrei și modificând urmările neterminate ale Brexit-ului la niveluri încă nemaivăzute, fie (2) nu ar fi returnat niciun aur, deoarece a fost vândut sau compromis în diferite moduri, după cum se explică în continuare. Și ar fi bine ca Regatul Unit să nu decidă să plătească Rusiei nici măcar cu o singură monedă de aur, deoarece UE s-ar întreba, pe bună dreptate, din depunerea cui a făcut-o.

Întunericul BoE

Piețele de aur și argint de la Londra au fost întotdeauna mai mult decât "opace", fără nicio raportare semnificativă a tranzacțiilor sau a pozițiilor. Nu au fost oferite niciodată date nici despre băncile comerciale care dețin conturi la BoE, nici o identificare tehnică precisă a custodiei aurului, cu atât mai puțin a celor care aparțin membrilor UE. După cum Venezuela știe prea bine - și statele membre ale UE ar putea fi următoarele - cine poate fi sau nu recunoscut ca fiind un proprietar valid al oricărui lucru depozitat în subteranele de pe Threadneedle Street, sau oriunde altuneva s-ar afla,  un subiect deschis lăsat la discreția totală a stăpânilor de la Canary Wharf, nu a politicienilor UE. Același lucru este valabil și pentru pasivele enorme nealocate de aur și argint ale așa-numitelor "bănci de lingouri"... sau pentru orice alte date pertinente. [Referințe 14+15+16]

Experiența (proastă) germană

Foarte recent, Germania a trebuit să aștepte 5 ani lungi pentru a repatria cu forța și în mod dureros doar o parte din aurul său de la BoE și nu a primit înapoi niciunul dintre lingourile de aur depuse inițial, ceea ce explică în mod clar întârzierea.

[Ref.17+18]

Așadar, în timp ce UE îngheață de frig și economia sa se oprește în loc, numeroasele întrebări rămase în suspensie includ

(a) deține încă BoE toate lingourile de aur ale UE... sau au fost vândute sau împrumutate, așa cum insistă mulți experți ?

(b) este dispusă și capabilă BoE să returneze imediat aurul UE pe care l-ar mai putea avea încă în posesia proprietarilor legitimi, dacă există?

(c) cine sunt proprietarii legitimi ai aurului de la BoE după decenii de remaniere europeană a frontierelor politice ?

(d) ar trebui să decidă CEJ asupra proprietății aurului... sau justiția britanică... sau BoE ? Pe ce bază, mai exact ?

(e) a împrumutat, a schimbat, a reipotecat, a închiriat, a folosit un efect de pârghie sau a grevat astfel de lingouri, care sunt acum în legătură cu mulți alți presupuși beneficiari legitimi care stau, de asemenea, la rând cu custozi sintetici de depozite "fracționare, nealocate și sintetice", improprii, conform "Sistemelor de stabilire a prețurilor derivatelor digitale", prin care nimeni nu poate ști cine deține ce și unde (dacă deține ceva)?

Nu glumesc.

Tranzacțiile derivate de astăzi cu "aur pe hârtie" constituie o adevărată schemă Ponzi pur-sânge, care depășește de multe ori lingourile de aur reale care se află teoretic în spatele lor, probabil cu un raport de 100 la 1 sau chiar mai mare, după cum știe prea bine Square Mile din Londra. Bineînțeles, BCE, FMI și BRI ar pretinde, de asemenea, că acesta este de fapt aurul "lor", nu?

Economistul britanic Peter Warburton a avut 100% dreptate când a descris faptul că băncile centrale occidentale foloseau instrumente derivate pentru a controla prețurile materiilor prime și pentru a proteja monedele guvernamentale împotriva cunoașterii de către public a devalorizării monetare. Eseul lui Warburton "The Debasement of World Currency: It Is Inflation But Not as We Know It" este postat la https://www.gata.org/node/8303

Dar, oricum s-ar desfășura evenimentele, "aurul continental" care acum este posibil să fie încă în visterie la Londra, va declanșa în mod necesar un conflict existențial intern al NATO în termeni fără echivoc (și disperare), în absența parametrilor de audit atât de necesari și a înregistrărilor încă lipsă ale numerelor de serie ale lingourilor de aur care afectează proprietatea și statutul revendicat de mai mulți destinatari (presupus legitimi), plus datele privind calitatea și puritatea lingourilor de aur, costurile de custodie întârziate, transportul și asigurarea, etc.

În treacăt fie spus, atunci când va fi la ananghie (și va fi, credeți-mă), conform "relației lor speciale", Rezerva Federală a SUA ar fi de partea Băncii Mondiale, deoarece se află exact în aceeași situație în ceea ce privește lingourile fizice pe care, teoretic, ar trebui să le depoziteze în continuare pentru terți, inclusiv pentru suverani. În pas sincronizat cu excepționalismul anglo-saxon, nici custodiile de aur ale Fed nu au fost niciodată auditate - așa cum ar fi trebuit - iar comentariile de specialitate din întreaga lume sunt convinse că nici aceste lingouri nu sunt disponibile în totalitate. În plus, SUA ar fi încântate de orice noi probleme suplimentare pentru UE, deoarece aceasta a fost ideea care a stat la baza provocării Rusiei în acest război inutil.

Jorge Vilches - mândru că a fost prezentat de mai multe ori drept " chintesența editorialistului independent ".

Fost colaborator op-ed pentru The Wall Street Journal - New York și pentru alte media financiare, a studiat acest subiect în profunzime în ultimii 20 de ani.  

Referinţe

(#1) http://www.gata.org/node/13310 (#2)https://www.counterpunch.org/2015/11/25/too-big-for-fed-have-central-banks-lost-control/ (#3) https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/the-destruction-of-the-euro?gmrefcode=gata

(#4) https://www.rt.com/business/507178-global-debt-record-high-pandemic/ (#5) http://www.gata.org/node/20642

(#6) http://plata.com.mx/enUS/More/403?idioma=2 (#7) http://www.gata.org/node/4279

(#8) https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/will-covid-19-lead-to-a-gold-standard

(#9) https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/the-psychology-of-money?gmrefcode=gata

(#10) https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/the-destructive-force-and-failure-of-qe?gmrefcode=gata

(#11) https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/will-covid-19-lead-to-a-gold-standard

(#12) https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/anatomy-of-a-fiat-currency-collapse

(#13) https://www.wsj.com/articles/mountain-of-small-loans-looms-over-europes-pandemic-hit-banks-11611147480?mod=mhp

(#14) https://www.bullionstar.com/blogs/ronan-manly/london-gold-vaults-bait-and-switch-lbma-prepares-bigger-changes/

(#15) http://www.gata.org/node/19734

(#16) https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/prospects-for-the-uk-and-the-pound?gmrefcode=gata

(#17) https://www.bullionstar.com/blogs/ronan-manly/european-central-bank-gold-reserves-held-across-5-locations-no-physical-audits-will-not-disclose-gold-bar-list/

(#18) https://www.bullionstar.com/blogs/koos-jansen/guest-post-47-years-after-1968-bundesbank-still-fails-to-deliver-a-gold-bar-number-list/ (#19) https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/the-looming-derivative-crisis?gmrefcode=gata

(#20) https://www.bullionstar.com/blogs/ronan-manly/amid-london-gold-turmoil-hsbc-taps-bank-of-england-for-gld-gold-bars/

(#21) http://www.gata.org/node/19735 (#22) https://blogs.wsj.com/moneybeat/2014/09/18/if-scotland-splits-what-happens-to-the-gold/ (#22)https://www.goldmoney.com/research/goldmoney-insights/hyperinflation-is-here

(#23) https://www.thectsnews.com/wp-content/uploads/2020/11/open-letter-to-RBA.pdf

(#24) https://reaction.life/why-is-the-euro-and-the-eu-allowed-to-cost-almost-anything/

(#25) http://gata.org/node/2092

Sursa: https://thesaker.is/natos-internal-gold-war/

 

Trebuie să fii la fel de prost ca un angajat BBC pentru a nu-ți da seama că SUA au manipulat un război între Rusia și Ucraina. Lumea nu a înnebunit; ea este în mâinile sigure ale conspiratorilor!"

 

 un articol de Vernon Coleman

De ce îi învinovățesc pe conspiratori?

Ei bine, atunci când NATO a amplasat o bază de rachete la doar 160 de kilometri de granița cu Rusia, trebuie să fii știut că înfig ace în ursul rusesc. Nu s-a gândit nimeni la "Cuba"?

Și ca să se asigure că va fi un război decent, Biden a furnizat Ucrainei rachete cu care să tragă în ruși.

Așa că acum, ca rezultat direct al unui război fabricat, există penurie de alimente peste tot. Și se va înrăutăți. Toată lumea știe asta.

Căci, fermierilor britanici li se dau milioane de lire sterline pentru a-și "reîmblâzirea" terenurile agricole.

Ce înseamnă mai exact "reîmblânzirea"?

Înseamnă că fermierii sunt plătiți cu milioane de lire sterline nu pentru a cultiva hrană, ci pentru a permite ca terenurile agricole bune să devină pline de buruieni, invadate de urzici, mărăcini, măcriş și ambrozie.

Iar fermierul stă acasă și se uită la televizor.

Guvernul îi trimite cecuri uriașe pentru că nu face nimic.

(De fapt, ca să fim exacți, nu mai sunt mulți fermieri adevărați. Cele mai multe ferme sunt acum deținute de bancheri de investiții și de manageri de fonduri speculative care, atunci când nu sunt plătiți de stat să lase câmpurile lor să fie invadate de buruieni, le umplu cu mori de vânt și panouri solare).

Știți cum plănuiește guvernul să rezolve problema lipsei de alimente?

Editarea de gene pentru a crește randamentul culturilor din cele câteva ferme care încă mai produc alimente.

Ingineria genetică a rezervelor noastre de alimente.

Asta este ceea ce plănuiesc: Mâncarea monstrului Frankenstein.

Poate ați observat că există și penurie de combustibil.

De aceea, prețul benzinei, al motorinei și al gazului a crescut vertiginos - și continuă să crească vertiginos.

Așadar, oare marile companii petroliere caută mai mult petrol pentru a compensa combustibilul rusesc pe care nu avem voie să-l cumpărăm?

Nu, bineînțeles că nu.

Verzii nebuni și adepții schimbărilor climatice cu ochii înnebuniți (care cred că lumea se încălzește sau se răcește și că Big Ben va fi sub apă până marți, peste o săptămână) au făcut presiuni asupra politicienilor și bancherilor pentru a împiedica companiile petroliere să foreze mai mult petrol. În schimb, companiile petroliere construiesc mici mori de vânt care, fără îndoială, se vor prăbuși atunci când va bate vântul.

Și mai există încă războiul, bineînțeles.

Toată lumea din lume este îngrozită de ceea ce se întâmplă în Ucraina, pentru că toți politicienii urăsc brusc războiul, nu-i așa?

Ei, nu chiar.

Uitați-vă în restul lumii.

Saudiții vor și mai mult sprijin pentru intervenția lor în războiul din Yemen și probabil că îl vor obține pentru că acel război este acceptabil din punct de vedere politic, pentru că, ei bine, pur și simplu este și nu este util în modul în care războiul dintre Rusia și Ucraina ne ajută să ne împingem mai departe spre Marea Resetare.

Și pentru că în mod clar vor fi mult mai multe războaie acum, conspiratorii insistă să cheltuim mai mult pentru apărare.

În prezent, Marea Britanie cheltuiește 2% pentru apărare. Planul este de a crește această sumă la 5% cât am cheltuit pentru apărare în timpul Războiului Rece. Miliardarii care produc gloanțe și tancuri vor câștiga miliarde de dolari. Desigur, dacă se cheltuiesc miliarde suplimentare pentru apărare, nu vor mai fi bani pentru sănătate sau educație. Dar acesta este planul, nu-i așa?

Și toată lumea se întreabă unde se află chinezii în aceste zile. De partea cui sunt ei? Sunt de partea rușilor? Care este opinia lor despre mitul încălzirii globale?

Ei bine, pot să vă spun că chinezii construiesc o mulțime de noi și minunate centrale electrice pe cărbune. Ei au propriile lor mine de cărbune și, printr-o coincidență foarte fericită, au reușit să acapareze aproape tot restul toamna trecută. China deține acum 84% din rezervele mondiale de cupru, 70% din rezervele mondiale de porumb și 57% din rezervele mondiale de grâu. Nu-i așa că a fost un noroc? E ca și cum ar fi știut ce se va întâmpla...

Încercând să taie Rusia de la masa monetară mondială, conspiratorii au înrăutățit infinit lucrurile. Rusia va continua acum să stocheze recolte, metale și petrol. Lucrurile care nu sunt în China vor fi în Rusia.

Între timp, maniacii din cadrul Forumului Economic Mondial vor să-i omoare pe toți cei care nu seamănă cu Sir Klaus Schwab (făcut cavaler de regina Elisabeta pentru servicii aduse conspirației, vă reamintesc).

Și, printr-o coincidență norocoasă, vor reuși, deoarece aproximativ o treime din exporturile mondiale de orz, grâu și porumb provin din Rusia și Ucraina, astfel încât sute de milioane de oameni din Africa nu vor avea ce mânca și vor muri.

Dar celor de la Black Lives Matter nu le pasă de asta, pentru că își vor petrece fără îndoială timpul căutând o altă statuie pe care să o dărâme.

Pariul meu este că vor viza statuia lui Desperate Dan din Dundee.

Încă nu sunt siguri cu ce a greșit Desperate Dan, dar pun pariu că lucrează la asta.

Totuși, nu vă faceți griji, spun ei.

Lumea nu a înnebunit.

Este în mâinile sigure ale conspiratorilor.

Ha.

Acum mă vei lua în serios?

Sursa:  https://dailyexpose.uk/2022/03/21/dr-vernon-coleman-us-manipulated-russia-ukraine-war/

Occidentul este gata să intre în război cu Rusia atâta timp cât are la dispoziție... soldați ucraineni, polonezi, români, lituanieni, letoni sau estonieni.

 

Cine are mult vrea mai mult şi pierde tot

Colectivul post-Vest a luat-o razna în ultimele două săptămâni. Puterile fac să se creadă că nu se așteptau ca evenimentele să se desfășoare așa cum se desfășoară acum (deși au făcut tot ce le-a stat în putință pentru ca lucrurile să se întâmple așa cum se întâmplă) și se dau în spectacol impunând sancțiuni agresorului și asigurând populația că agresorul va ceda mai devreme sau mai târziu. Există încă un al treilea aspect al fenomenului: aceleași puteri care vor ca populația să uite că, în urmă cu doar douăzeci de ani, ele însele au atacat Iugoslavia/Serbia, au folosit rachete cu uraniu sărăcit, au bombardat orașe și au tras asupra civililor. Desigur, acel eveniment anterior a fost o acțiune umanitară, în timp ce cel actual este un act brutal de agresiune, dar divagăm.

Acum, există o mare concepție greșită din partea post-Occidentului despre Rusia. Dacă presa occidentală susține că poporul rus este împotriva războiului sau că poporul rus este pe cale să se revolte și să-l răstoarne pe președintele Putin, atunci fie că delirează, fie că minte cu nerușinare. Realitatea este ceva care refuză să se supună dorințelor noastre. Poporul rus s-a raliat în jurul președintelui și autorităților sale; poporul rus - spre deosebire de cetățenii din țările post-occidentale - este patriot și este gata să se sacrifice pentru a-și apăra patria. Sancțiunile occidentale? Post-occidentalii ar putea retrage întreprinderile și impune sancțiuni oligarhilor ruși, ceea ce este muzică pentru urechile poporului rus. Aceștia oricum au resimțit dominația occidentală și vor fi mai mult decât fericiți să vadă oligarhii eliminați din societatea lor. Rușii văd ostilitățile ca pe o repetare a Marelui Război Patriotic din 1941-1945. Contrar a ceea ce s-a făcut cu mentalitatea colectivă occidentală, autoritățile ruse sub conducerea lui Vladimir Putin au depus mari eforturi pentru a-i educa pe cetățenii Rusiei în valorile patriotice. Rușii vor învinge pentru că nu se preocupă atât de mult de bani, așa cum o face Occidentul. Aceasta este o mare concepție greșită pe care occidentalii o au despre adversarii lor din Est.

Occidentul este cel care nu-și poate imagina o viață fără bani și luxul care rezultă din aceștia. Cu sancțiuni sau fără sancțiuni, companiile occidentale vor relua mai devreme sau mai târziu (pariez: mai devreme) afacerile cu Rusia, deoarece - așa cum știe toată lumea din Occident - "banii fac lumea să se învârtă". Nimeni altul decât tovarășul Lenin a spus cunoscutele cuvinte: capitaliștii ne vor vinde frânghia cu care vom face un ștreang pentru a-i spânzura. Și așa vor face, să nu ne ascundem.

Da, Occidentul este gata să intre în război cu Rusia atâta timp cât are la dispoziție... soldați ucraineni, polonezi, români, lituanieni, letoni sau estonieni. În momentul în care Occidentul va rămâne fără acești soldați, liderii săi se vor întoarce la masa negocierilor cu Kremlinul. Vreți vreo dovadă? Iată-le.

În urmă cu câteva zile, americanii au încercat să pună Polonia împotriva Rusiei, în sensul că au sugerat Varșoviei să trimită avioane MiG de fabricație sovietică în Ucraina. Deși autoritățile poloneze obișnuiesc să satisfacă dorințele Occidentului, de data aceasta s-au răzgândit cu privire la propunere și au răspuns că sunt gata să trimită avioanele respective la baza aeriană americană din Rammstein, pentru ca americanii să le transmită Kievului. Și știți ce? Washingtonul a fost turbat de supărare! Vedeți? Se aștepta ca câinele să muște ursul, iar stăpânul câinelui să privească de pe margine și să aștepte momentul potrivit.

Imaginați-vă asta. Varșovia trimite avioanele MiG către Ucraina, Moscova consideră acest lucru (și pe bună dreptate!) ca fiind un act ostil și trage câteva rachete împotriva unor ținte selectate pe teritoriul polonez. Ce credeți că ar face Occidentul? Da, ați ghicit bine. Occidentul și-ar exprima marea indignare și ar impune un set de noi sancțiuni... pentru o vreme.

Apropo de președintele Putin, care - potrivit analiștilor occidentali este pe cale să fie răsturnat fie de cei mai apropiați oameni de el, fie de națiune - numele său de botez este Vladimir, iar Vladimir era numele marelui prinț al Rus' care a unit numeroasele triburi slave și le-a botezat. El a rămas în istorie sub numele de Vladimir cel Mare. Există șanse - fie că vă place sau nu - ca Putin să fie un alt Vladimir cel Mare.

Războiul actual înseamnă sfârșitul lumii cu care am fost obișnuiți. Intrăm într-o nouă perioadă de război rece și o nouă împărțire a globului, cu Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană pe de o parte, și Rusia și China pe de altă parte. Această lume nouă aruncă o cheie franceză în planurile făurite de globaliștii de tipul lui Klaus Schwab. Ori, globalismul va fi redus la lumea occidentală. Regulile internaționale pe care toate țările au încercat până acum să le respecte nu mai sunt valabile pentru Rusia și, în consecință, mai devreme sau mai târziu și pentru alții, din cauza efectului de domino. Fiind asediată de Occident, Moscova nu va mai avea nicio intenție de a juca după regulile create în acest Occident. De ce ar trebui să o facă? 

Sancțiunile funcționează în ambele sensuri. Rusia are multe de oferit, fie că este vorba de țiței, gaze naturale, metale rare sau altceva. Priviți în trecut! Bolșevicii care au preluat frâiele puterii după 1917 au fost urâți de Occident. Iată că nu a durat mulți ani până când capitaliștii au reluat afacerile cu comuniștii detestați; în mod similar, după cel de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a fost considerată un imperiu ostil și totuși, și în ciuda acestui fapt, afacerile dintre Occident și sovietici au mers ca de obicei. Ce spuneți despre China? Taiwanul a fost primul sprijinit de Occident, însă, încet, dar sigur, Washingtonul a schimbat cursul, a lăsat Taiwanul de capul lui și a reluat contactele cu Beijingul. Deoarece - așa cum s-a spus mai sus - banii fac lumea să se învârtă, capitaliștii lacomi au ajutat China să se dezvolte prin faptul că au externalizat aproape toată producția în Regatul de Mijloc. Credeți că va fi diferit acum în ceea ce privește Rusia?

Când Ucraina va fi cucerită în cele din urmă de Rusia, ce vor crede elitele din țări atât de mici precum Lituania, Letonia și Estonia - toate limitrofe Rusiei - despre securitatea lor și despre capacitatea Occidentului colectiv de a le ajuta? Vreau să văd acel bărbat sau acea femeie care crede cu adevărat că NATO va intra în război cu Rusia din cauza Estoniei sau a Letoniei.

Ucraina a fost exploatată de companiile occidentale timp de treizeci de ani lungi. Toate aceste contacte cu democrațiile și capitalismul nu au adus niciun beneficiu țării. Au beneficiat doar o mână de oameni, care au fugit din Ucraina înainte de ostilități, lăsând în urmă oamenii de rând. Se zvonește că președintele Zelensky este ținut în ambasada americană din Varșovia, deși suntem cu toții făcuți să credem că el rămâne la Kiev. Cât de mult ați paria pe faptul că președintele Zelensky locuiește la Kiev, un oraș care este pe cale să fie în curând încercuit?

Occidentul ar fi putut să exploateze în continuare Ucraina și să tachineze Rusia, dar pur și simplu și-a exagerat jocul. Exact așa cum este descrisă în această fabulă a lui Esop, în care o gâscă care face ouă de aur este ucisă de proprietarii lacomi. Morala? Mult vrea mai mult și pierde tot. Acum că Moscova ia măsuri de retorsiune, cum ar fi închiderea unor instituții media care propagau idei și stil de viață occidental, Occidentul și-a pierdut capul de pod ideologic în interiorul Rusiei, pe care l-a deținut timp de treizeci de ani. Occidentul a crezut cu adevărat că este gata să facă o crimă. O mare crimă. Elitele occidentale chiar au crezut cu adevărat că Rusia se va retrage din ce în ce mai mult de pe pozițiile sale; chiar au crezut că disidenții ruși de tipul Navalny, că poporul rus este cu totul împotriva autorităților. Mai rău, Occidentul încă mai crede că rușii își vor forța președintele să se predea pentru că altfel oamenii de rând vor fi privați de posibilitatea de a mânca hamburgeri și cheeseburgeri în restaurantele McDonald's din Moscova și Petersburg! Sigur, există unii astfel de oameni care sunt gata să își schimbe țara pentru hamburgeri cu șuncă și cheeseburgeri, dar e vorba de doar o așchie din marele întreg. Majoritatea celor obișnuiți cu măreția Rusiei nu sunt dispuși să vândă această măreție. În plus, ei nu sunt atrași de valorile occidentale ale homosexualilor căsătoriți sau de multitudinea de sexe care se inventează lună de lună. Este un lucru de care nici post-Occidentul nu este conștient. Amintiți-vă, de asemenea, că milioane de ruși au amintiri amare ale epocii Elțîn, în timpul căreia capitalismul de tip occidental le-a promis bunăstare și le-a adus, în schimb, sărăcie, neliniște și umilință. Acesta este un mare motiv pentru care președintele Putin este apreciat de marea majoritate a populației: a pus capăt haosului și a adus stabilitate. Dacă credeți că rușii visează la paradele homosexuale din orașele lor sau la soldații însărcinați din armata lor sau la numeroasele pronume de gen, nu puteți fi mai iluzionați.

Mai există o explicație pentru tot ceea ce se întâmplă. Occidentul a făcut eforturi mari pentru ca Rusia și Ucraina să se ciocnească în scopul pur și simplu de a slăbi ambele țări. Aceasta este o modalitate sigură de a păstra preponderența mondială, nu-i așa? Să conduci națiunile la război în momentul în care vezi că s-au dezvoltat prea mult și prea repede. Statele Unite și-au obținut dominația globală pentru că cel de-al Doilea Război Mondial a făcut ravagii în economiile Germaniei, Marii Britanii, Franței, Rusiei, Italiei și Japoniei - marile puteri ale lumii. După încetarea ostilităților, toate aceste țări au avut nevoie de ajutorul american și de dolari americani și au fost obligate să accepte aproape toate dictatele de la Washington.

Priviți harta politică actuală a lumii. Irak, Siria, Libia, Libia, Afganistan, Ucraina, țările din fosta Iugoslavie, statele care au trecut printr-o serie de revoluții de toate culorile: acestea se clatină sub loviturile a tot felul de războaie, războaie civile, convulsii sociale și colapsul economic aferent. Care țară iese victorioasă? Da, sigur, cea care nu a fost implicată direct în conflict. Un caz clasic de doi câini care se luptă pentru un os și un al treilea care fuge cu el.

Russia și Ucraina vor pierde un număr de oameni (morți, răniți, strămutați); Ucraina va avea economia ruinată; Polonia găzduiește deja un milion (și în creștere!) de ucraineni care cumva nu vor să-și apere țara și să-și dovedească drepturile asupra ei (dacă spuneți că femeile și copiii nu participă sau nu ar trebui să participe la ostilități, atunci mai gândiți-vă o dată); Varșovia va avea multe probleme cu ei. Cine iese victorios? Știți cine. Vicepreședintele Kamala Harris a vizitat Polonia pentru a bate liniștitor națiunea poloneză pe umăr în semn de recunoaștere a ospitalității Poloniei față de ucraineni. Ea știe că astfel de gesturi funcționează cu polonezii. Elitele supranaționale care urăsc țările monolitice din punct de vedere etnic își freacă mâinile de bucurie. În sfârșit, Polonia, această națiune monolitică din punct de vedere etnic și religios, se transformă într-un amestec de polonezi și ucraineni, de creștini catolici și ortodocși, care vor fi ulterior, cu îndemânare, puși unul împotriva celuilalt, precum croații și sârbii, dacă Varșovia nu va reuși să urmeze linia partidei occidentale. 

Sursa: https://gefira.org/en/2022/03/11/much-wants-more-and-loses-all/

Următorul imperiu

 

Autor - Jeff Thomas

De-a lungul istoriei, liderii politici, financiari și militari au încercat să creeze imperii. Occidentalii se gândesc adesea la Roma antică drept primul imperiu. Ulterior, s-au format și alte imperii pentru o perioadă de timp. Spania a devenit un imperiu, grație Armadei sale, cuceririi Lumii Noi și aurului și argintului extrase din Vest. Marea Britanie a deținut secolul al XIX-lea, dar și-a pierdut imperiul în mare parte din cauza războaielor costisitoare. SUA a preluat conducerea în secolul XX și, la fel ca Roma, s-a ridicat ca o republică, cu un control central minim, dar acum se prăbușește sub propria greutate guvernamentală.

Invariabil, ultimele persoane care înțeleg prăbușirea unui imperiu sunt cei care trăiesc în interiorul acestuia. În calitate de supus britanic, îmi amintesc de anii mei de tinerețe, când, deși Imperiul Britanic era cu adevărat terminat, mulți dintre concetățenii mei britanici încă se comportau într-o manieră pompoasă, ca și cum "superioritatea" britanică încă exista. Nu este așa, astăzi. (Nu poți să te prefaci decât pentru o perioadă limitată de timp).

Dar acest lucru sugerează că cei care trăiesc în cadrul actualului imperiu - SUA - vor fi ultimii care vor înțelege cu adevărat că jocul este aproape terminat. Americanii par să spere că declinul dramatic este un eșec temporar din care își vor reveni.

Este puțin probabil. Din punct de vedere istoric, odată ce un imperiu a fost doborât de pe tron, este înlocuit de o putere în ascensiune - una care este mai productivă și mai progresistă din toate punctele de vedere. Cu toate acestea, SUA se agață cu tenacitate și, ca orice imperiu muribund, liderii săi devin din ce în ce mai nemiloși, atât acasă, cât și în străinătate, în speranța de a păstra aparențele.

Războiul este deseori semnul de moarte al unui imperiu în declin - atât prin costul său financiar extrem, cât și prin capacitatea sa de a înstrăina popoarele altor țări. În noul mileniu, SUA au invadat mai multe țări decât în orice alt moment al istoriei sale și par să se afle acum într-o stare de război perpetuu. Acest lucru se desfășoară atât din punct de vedere militar, cât și din punct de vedere economic, deoarece SUA impune sancțiuni economice asupra celor pe care încearcă să îi cucerească.

Acest efort a devenit atât de amenințător pentru lume încât alte mari puteri, chiar dacă nu au un istoric de aliați, se unesc acum pentru a contracara SUA.

SUA este încurajată în efortul său de o alianță nefirească între țările Europei. Deși Europa este formată din multe țări mici, adesea cu culturi radical diferite, care s-au certat între ele timp de secole, Uniunea Europeană le-a reunit într-o "Statele Unite ale Europei" prost concepută.

Deși UE este relativ nouă, se poticnește deja în mod clar și este pe punctul de a se fragmenta, liderii săi încearcă cu disperare să mențină împreună această alianță improbabilă cu ajutorul SUA. Între timp, celelalte mari puteri ale lumii merg cu toată viteza înainte pentru a se asigura că, atunci când SUA și UE își vor atinge Waterloo-ul, restul lumii va continua independent de imperiul muribund.

Ele nu stau doar pe margine, așteptând să vină prăbușirea, așteptându-și rândul în vârful ierarhiei. Ei își pregătesc în mod activ poziția pentru a prelua, cât mai ușor posibil, ștafeta în fugă.

Sfârșitul hegemoniei dolarului

De la Conferința de la Bretton Woods din 1944, dolarul american a domnit ca monedă de referință la nivel mondial. În 1944, SUA dețineau mai mult aur decât orice altă țară, dar în 1971, SUA au ieșit din standardul aurului și, de atunci, dolarul a fost o monedă fiduciară. SUA a devenit din ce în ce mai nesăbuită în abuzul său de dolar - adesea în detrimentul altor țări.

Rusia și China au făcut față ultimei runde de tactici de forță ale SUA de a adera la petrodolar prin crearea celui mai mare acord energetic din istorie. Acesta și toate schimburile comerciale dintre cele două țări vor fi decontate în ruble și yuani. De atunci, Rusia a fost activă în crearea de acorduri cu alți clienți de combustibil, ocolind, de asemenea, petrodolarul.

Prin crearea acestor acorduri, puterile asiatice au anunțat în mod neoficial dispariția petrodolarului. Timp de zeci de ani, SUA și-au aplicat forța asupra altor țări, folosind petrodolari. Așadar, acordul sino-rusesc reprezintă nu doar sfârșitul monopolului petrodolarului, ci și un declin al puterii SUA asupra lumii, în general.

Un nou sistem SWIFT

În prezent, marea majoritate a transferurilor economice din lume trec prin sistemul SWIFT, situat la Bruxelles, dar controlat de SUA. În ultimii ani, SUA au interzis sau au amenințat că vor interzice accesul altor țări la sistemul SWIFT, ceea ce a făcut ca băncile să nu mai poată transfera bani și, prin extensie, a provocat prăbușirea sistemelor lor bancare. Rusia a răspuns prin crearea propriului sistem SWIFT.

Este foarte probabil ca, dacă partenerilor comerciali ruși, cum ar fi Iranul, li se interzice utilizarea SWIFT de la Bruxelles (sau chiar sunt amenințați cu interzicerea), Rusia să le extindă utilizarea SWFT-ului său.

Crearea unui al doilea SWIFT la nivel mondial ar elimina efectiv amenințarea SWIFT din geanta de trucuri a SUA ca armă economică. Atâta timp cât Rusia oferă un serviciu eficient de transfer de bani și o face fără intimidarea la care apelează SUA, este previzibil că alte țări vor apela la noul sistem, preferând SWIFT. Odată ce alte țări se vor alătura pe deplin, SUA nu vor avea altă opțiune decât să se conecteze la noul sistem sau să piardă comerțul cu aceste țări.

O nouă bancă centrală

În ultimele decenii, China și Rusia și-au extins dramatic puterile economice și s-au plâns periodic că locurile lor la masa FMI sunt nerealist de mici, având în vedere importanța lor în comerțul mondial. În 2014, China a înlocuit oficial SUA ca fiind cea mai mare economie mondială, însă FMI a încercat în mod constant să minimalizeze locul Chinei la masă.

S-ar părea că Occidentul crede că deține toate cărțile și că China și alte puteri trebuie să accepte o poziție de soră săracă, dacă li se permite să stea la masa FMI. Cumva, Occidentul nu pare să recunoască faptul că, dacă sunt excluse, celelalte puteri au capacitatea de a crea alternative. La fel ca în cazul sistemului SWIFT, puterile asiatice au reacționat la excesul de autoritate al SUA, nu prin a pleca lingându-și rănile, ci prin crearea unui al doilea FMI.

Duma de Stat a Rusiei (camera inferioară a legislativului rus) a creat acum Noua Bancă de Dezvoltare. Aceasta va avea un fond de 100 de miliarde de dolari, care va fi folosit pentru țările BRICS. Cei cinci membri ai săi vor contribui în mod egal la finanțarea sa. Ea va avea sediul la Shanghai, India va fi primul președinte rotativ pe cinci ani, iar primul președinte al consiliului de administrație va fi din Brazilia. Primul președinte al consiliului de administrație va fi probabil ministrul rus de finanțe, Anton Siluanov. Prin urmare, este structurat pentru a fi cu adevărat multinațional.

Prin crearea tuturor entităților de mai sus, BRICS va fi creat, de fapt, o a doua lume economică completă.

În ultimele zile ale Imperiului Britanic, noi, britanicii, păream să avem iluzia că, chiar dacă baza noastră de putere se prăbușea, am putea cumva să păstrăm controlul prin amenințări și fanfaronadă. Marea Britanie s-a înșelat total în această privință și, prin aceasta, a reușit doar să își înstrăineze partenerii comerciali, coloniile și aliații.

Același lucru se întâmplă din nou astăzi. China, Rusia și restul lumii, atunci când se vor confrunta cu amenințările și fanfaronada americană, nu își vor împături corturile și nu vor accepta pur și simplu că SUA trebuie să fie ascultate. Vor crea, în schimb, alternative. Și fac acest lucru extrem de bine și rapid. În acest moment, excesul SUA nu numai că permite altor puteri să se ridice, ci le forțează mâna pentru a crea literalmente următorul imperiu în toată regula.

Jeff Thomas este britanic. A trăit în mai multe țări din copilărie, dar locuiește în principal în Caraibe. Fiu al unui economist și al unui istoric, a învățat de timpuriu să pună la îndoială guvernele ca principiu general. A cumpărat metale prețioase de-a lungul întregii sale vieți de adult. Un contrazisar și un gânditor independent convins, el își descrie "calificările" ca fiind faptul că nu a urmat o diplomă în economie convențională la universitate, că a fost înconjurat de cei din industria financiară, deși nu se baza pe această industrie pentru venituri și că a ales de timpuriu să evite să locuiască în țări în care nu-și putea controla propriul viitor. Deși și-a petrecut cariera creând și dezvoltând afaceri, a scris, de asemenea, în mod regulat, timp de peste treizeci de ani, despre economia austriacă, libertatea personală și limitarea guvernului. Este redactor de articole pentru International Man, pe lângă faptul că este publicat frecvent în alte publicații.

Sursa: https://internationalman.com/articles/the-next-empire/

British Medical Journal acuză: Covid 19 - politizare, corupţie şi suprimarea ştiinţei de către guvernul britanic şi complexul medico-politic

Politicienii și guvernele suprimă știința. Fac acest lucru, spun ei, în interesul public, pentru a accelera disponibilitatea diagnosticelor și tratamentelor. O fac pentru a sprijini inovarea, pentru a aduce produsele pe piață cu o viteză fără precedent. Ambele motive sunt parțial plauzibile; cele mai mari decepții sunt ascunse după un grăunte de adevăr.

Știința este suprimată pentru câștigul politic și financiar. Covid-19 a dezlănțuit corupția de stat la scară largă și dăunează sănătății publice. Politicienii și industria sunt responsabili pentru această delapidare oportunistă. La fel sunt și oamenii de știință și experții în sănătate. Pandemia a dezvăluit modul în care complexul medico-politic poate fi manipulat în caz de urgență – moment în care este și mai important să protejăm știința.

Răspunsul britanic la pandemie oferă cel puțin patru exemple de suprimare a științei sau a oamenilor de știință. În primul rând, apartenența, cercetarea și deliberările Grupului Ştiințific Consultativ pentru Urgențe (SAGE) au fost inițial secrete până când o scurgere de presă a forțat transparența. Scurgerea a dezvăluit implicarea necorespunzătoare a consilierilor guvernamentali în SAGE, expunând în același timp sub-reprezentarea din partea sănătății publice, a îngrijirii clinice, a femeilor și a minorităților etnice. Guvernul a fost, de asemenea, solicitat recent să publice un raport din 2016 privind deficiențele în pregătirea în vederea unei pandemii, Operation Cygnus, în urma unui verdict emis de Biroul Comisarului pentru Informații.

În al doilea rând, un raport privind sănătatea publică din Anglia referitor la covid 19 și inegalități. Publicarea raportului a fost amânată de către departamentul sănătății din Anglia; o secțiune privind minoritățile etnice a fost inițial reținută și apoi, în urma unui protest public, a fost publicată ca parte a unui text următor. Autorii de la sănătatea publică engleză au fost instruiți să nu vorbească cu mass-media.

În al treilea rând, pe 15 octombrie, editorul Lancet s-a plâns că un autor al unui document de cercetare, un om de știință guvernamental din Marea Britanie, a fost blocat de guvern de la a vorbi cu mass-media din cauza unui „peisaj politic dificil.”

Acum, un nou exemplu se referă la controversa privind testarea de tip POCT pentru anticorpi pentru covid-19.8 Operațiunea Moonsshot a primului ministru depinde de disponibilitatea imediată și largă a testelor

rapide de diagnosticare precise. De asemenea, depinde de logica discutabilă a screening-ului în masă— în prezent, fiind testat în Liverpool cu un test PCR suboptim.

Incidentul se referă la cercetările publicate în această săptămână de BMJ, care constată că guvernul a achiziționat un test de anticorpi care, în testele din lumea reală, nu reuşeşte performanțele afirmate de producătorii săi. Cercetători din domeniul Public Health England și instituții colaboratoare au încercat să publice concluziile studiului înainte ca guvernul să se angajeze să cumpere un milion de aceste teste, dar au fost blocaţi de departamentul de sănătate și de biroul primului ministru. De ce a fost important să se procure acest produs fără o verificare riguroasă normală? Publicarea prealabilă a cercetării pe un server preprint sau pe un site web guvernamental este compatibilă cu politica de publicare a BMJ. Ca și cum pentru a dovedi această anormalitate, Public Health England a încercat apoi fără succes să blocheze comunicatul de presă BMJ despre documentul de cercetare.

Politicienii pretind adesea că se supun științei, dar aceasta este o simplificare excesivă înșelătoare. Știința este rareori absolută. Rareori se aplică la orice situaţie sau la orice populație. E fără sens să te supui servil ştiinţei. O abordare mai bună este pentru politicienii ca factorii de decizie numiți public, să fie informați și ghidați de știință atunci când decid politici pentru publicul lor. Dar chiar și această abordare păstrează încrederea publică și profesională numai dacă știința este disponibilă pentru control și fără interferențe politice și dacă sistemul este transparent și nu este compromis de conflicte de interese.

Suprimarea științei și a oamenilor de știință nu este un fenomen nou sau în mod special britanic. În SUA, guvernul președintelui Trump a manipulat Food and Drug Administration pentru a aproba în grabă medicamente nedovedite, cum ar fi hidroxiclorochină și remdesavir.15 La nivel global, oameni, politici, şi achizițiile publice sunt corupte de agendele politice și comerciale.16

Răspunsul britanic la pandemie se bazează prea mult pe oamenii de știință și pe alți membri ai guvernului care au interese concurente îngrijorătoare, inclusiv titluri de participare la societăți care produc teste de diagnostic, tratamente și vaccinuri pentru covid-19.17 Persoanele desemnate de guvern sunt capabile să ignore sau să aleagă din știință ceea ce le convine - o altă formă de abuz - și să se complacă în practici anticoncurențiale care favorizează propriile produse și pe cele ale prietenilor și asociaților.
….
Guvernele și industria trebuie să înceteze, de asemenea, să facă cunoscută politica științifică importantă printr-un comunicat de presă. Astfel de mișcări prost judecate lasă știința, mass-media și piețele bursiere vulnerabile la manipulare. Publicarea clară, deschisă și în avans a bazei științifice pentru politică, achiziții și medicamente miraculoase este o cerință fundamentală.

Mizele sunt mari pentru politicieni, consilieri științifici și pentru persoanele desemnate de guvern. Carierele și soldurile bancare pot depinde de deciziile pe care le iau. Dar ei au o responsabilitate şi o datorie mai mare față de public. Știința este un bun public. Nu este nevoie să fie urmată orbește, dar trebuie să fie luată în considerare în mod corect. Este important de menționat că suprimarea științei, fie prin întârzierea publicării, prin alegerea cercetării favorabile, fie prin forţarea oamenilor de știință, reprezintă un pericol pentru sănătatea publică, cauzând decese prin expunerea oamenilor la intervenții nesigure sau ineficiente și prin împiedicarea acestora să beneficieze de cele mai bune îngrijiri. Atunci când se încurcă cu interese comerciale înseamnă, de asemenea, administrarea defectuoasă a banilor contribuabililor.

Politizarea științei a fost folosită cu entuziasm de unii dintre cei mai răi autocrați și dictatori ai istoriei, iar acum, din păcate, este un lucru obișnuit în democrații. Complexul medico-politic tinde spre suprimarea științei pentru puterea și bogăţia celor aflați la putere. Și, pe măsură ce cei puternici devin mai de succes, mai bogați și mai îmbătați cu puterea, adevărurile incomode ale științei sunt suprimate. Când știința bună este suprimată, oamenii mor.