sâmbătă, 30 mai 2020

Eroi şi meduze

VIDEO Meduzele albastre au apărut pe plaja din Eforie Nord. Ce ... 
În finalul interviului său din The Telegraph (despre care puteţi citi pe ActiveNews sau pe care îl puteţi citi chiar la sursă), Michael Levitt, laureat Nobel în 2013, profesor la Stanford University,  întrebat dacă se așteaptă la o nouă izbucnire a pandemiei,  a răspuns: 
Cel mai mult mi-aș face griji în legatură cu China. Eu am 73 de ani și mă simt foarte tânăr. Nu-mi pasă deloc de acest risc. Pe măsură ce îmbătrânești, riscul de a muri de boală este atât de mare, încât acum e momentul să-ți cumperi o motocicletă sau să te duci la schi.
Asta după ce  în toată perioada blocadei sociale a insistat că direcţia de acţiune a guvernelor  - respectiv al celui britanic - este greşită, că victimele virusului vor fi mult mai puţine decât autorităţile guvernamentale şi cele medicale locale sau internaţionale, vehiculează, din motive, zice el încă "neclarificate". Iar estimarea lui este că victimele de tot felul ale acestei blocade anti-umane sunt deja mult mai multe decât ale covid 19 şi numărul lor va creşte. Declaraţii curajoase în lumea occidentală de azi, chiar şi pentru un nobelist, căci ştiu câţiva care, pentru nişte afirmaţii necontondente sau glume nevinovate, au fost daţi afară din universităţi.
 
Dar aş vrea să mă întorc la pasajul citat mai sus pentru că el conţine un adevăr extreaordinar, la care nu m-am gândit până acum în acest sens. Levitt are perfectă dreptate când spune că după o anumită vârstă pericolele exterioare se estompează în raport de cele interioare, numai că eu m-aş duce mai departe de motociclat sau schiat: vârstnicia poate fi perioada în care noi să dăm societăţii mai mult decât la tinereţe, dar, de data asta, mai ales calitativ.. Când ar trebui să ne implicăm, să ne dăruim, să ne luptăm pentru ceilalţi, să ne sacrificăm chiar.  
Moartea vine oricum pentru fiecare dintre noi şi, de asemenea, ea poate veni oricând. Dar, tot atât de adevărat este şi că probabilitatea de a muri, din cauza unor maladii, este mai mare la vârstele la care organismul este uzat şi fragilizat. Adică după 50, 60, 70 ... de ani. Şi atunci? De ce, într-o proporţie covârşitoare, să fim nişte moşi căcăcioşi (idem babe) când acum putem risca cu mai multă uşurinţă, cu mai puţine pierderi, când putem fi nişte viteji luptând pentru ceilalţi, ajutându-i? Când putem finaliza ca eroi, nu ca nişte zombi. Ne putem încheia vieţile pe baricade, cu steagul grijii pentru ceilalţi în mâini şi suflete, şi nu ascunşi îndărătul unor neputinţe mai mult sau mai puţin închipuite.
Un tânăr, în cazul implicării, de exemplu, în activităţi de contestare a unui regim abuziv, dictatorial, poate suferi diverse măsuri represive de la  pierderea locului de muncă, izolarea socială, aruncarea în stradă, blocarea carierei, la suprimarea lui de către agenţii autorităţilor.
Un pensionar nu rămâne fără mijloace de trai, are deja o carieră închegată, sau nu are căci nu l-a interesat, nu mai are nevoie de acelaşi tip de recunoaştere socială care să-i permită avansarea sa pe drumul profesional, sau vocaţional, iar în ceea ce priveşte pericolul suprimării, acesta se diluează în cocteilul de multe alte pericole medicale ce îl pândesc. Iar pericole, riscuri, pierderi, sacrificii sunt la implicarea în multe alte cauze care îi privesc pe cei din jurul nostru; chiar şi numai în cazul îngrijirii lor.
Şi totuşi, noi, mulţi dintre noi, continuăm a îmbătrâni ca nişte personaje triste, dezarmate, interesate doar de aspectul necesităţilor personale imediate, auto-eliminate din viaţa socială, din curentul care imprimă destinului colectiv un anume curs (mai puţin grija pentru mărirea pensiei), ca nişte muribunzi fără speranţă. 
Deşi, toţi ceilalţi, sunt alături de noi, în jurul nostru, au nevoie de noi, aşteaptă implicarea noastră, curajul nostru, vitejia noastră care capătă o altă forţă aşezate pe fundamentul unei înţelepciuni mai clar conturate, dublate de experianţă, noi ne purtăm ca nişte meduze eşuate pe o plajă pe care ne aşteptăm sfârşitul. Sau ca nişte bacterii flămânde, interesate doar de supravieţuire. Căci, aşa e, deşi ştim că murim, trăim ca şi cum nu am şti, ca şi cum am fi veşnic pe acest pământ şi acest lucru ar ţine doar de câtă pensie primim şi de cât de mult ne îngrijim fizic de noi înşine. Şi numai de noi înşine. Ceilalţi? Treaba lor!
Am ajuns astfel într-un punct în care cele de mai sus  se leagă cu o învăţătură fundamentală  a Bisericii: Trăieşte cu gândul la moarte!
Gândul la moarte este desăvârşita înţelepciune - ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Moartea ca reper, ca punct cardinal, funcţie de care să îţi înţelegi, ordonezi şi organizezi viaţa. Moartea ca călăuză către Viaţă, viaţa veşnică, pe care o dobândim prin mântuire. 
E acel reper care îţi arată repede şi clar ce e cu adevărat important în această existenţă, care te îndeamnă la o viaţă pământeană plină de frumos, de bucurie, de dragoste, toate prin şi pentru ceilalţi. La curaj, vitejie, dăruire, sacrificiu. 
Un tânăr poate ajunge la sacrificiu într-un mod nu tocmai chibzuit, urmând un model, un "trend", o modă, un impuls, prins într-o euforie trecătoare, deci, într-un fel, incomplet, în timp ce un vârstnic ar putea face acelaşi lucru în deplină cunoştinţă de cauză şi asumare sacrificială. 
Dacă tot murim, dacă tot ne sfârşim periplul prin această lume, vremelnică şi ea, să murim sub steagul lui Hristos pentru semenii noştri şi întâlnirea cu El!


joi, 28 mai 2020

De ce vârstnicii ar trebui să fie în linia întâi a dăruirii, curajului, vitejiei şi sacrificiului pentru ceilalţi. (Trăieşte cu gândul la moarte!)

Scriitorul comandor, Radu Theodoru, a împlinit miercuri , 17 ...
GENERALUL DE FLOTILĂ AERIANĂ, COMANDORUL ŞI SCRIITORUL RADU THEODORU
În finalul interviului său din The Telegraph (despre care puteţi citi pe ActiveNews sau pe care îl puteţi citi chiar la sursă), Michael Levitt, laureat Nobel în 2013, profesor la Stanford University,  întrebat dacă se așteaptă la o nouă izbucnire a pandemiei,  a răspuns: 
Cel mai mult mi-aș face griji în legatură cu China. Eu am 73 de ani și mă simt foarte tânăr. Nu-mi pasă deloc de acest risc. Pe măsură ce îmbătrânești, riscul de a muri de boală este atât de mare, încât acum e momentul să-ți cumperi o motocicletă sau să te duci la schi.
Asta după ce  în toată perioada blocadei sociale a insistat că direcţia de acţiune a guvernelor  - respectiv al celui britanic - este greşită, că victimele virusului vor fi mult mai puţine decât autorităţile guvernamentale şi cele medicale locale sau internaţionale, vehiculează, din motive, zice el încă "neclarificate". Iar estimarea lui este că victiomele de tot felul ale acestei blocade anti-umane sunt deja mult mai multe decât ale covid 19 şi numărul lor va creşte. Declaraţii curajoase în lumea occidentală de azi, chiar şi pentru un nobelist, căci ştiu câţiva care, pentru nişte afirmaţii necontondente sau glume nevinovate, au fost daţi afară din universităţi.
 
Pasajul citat mai sus conţine un adevăr extreaordinar, la care nu m-am gândit până acum în acest sens. Levitt are perfectă dreptate când spune că după o anumită vârstă pericolele exterioare se estompează în raport de cele interioare, numai că eu m-aş duce mai departe decât motocicleta sau schiul: vârstnicia poate fi perioada în care noi să dăm societăţii mai mult decât la tinereţe, dar, de data asta, mai ales calitativ.. Când ar trebui să ne implicăm, să ne dăruim, să ne luptăm pentru ceilalţi, să ne sacrificăm chiar.  
Moartea vine oricum pentru fiecare dintre noi şi, de asemenea, ea poate veni oricând. Dar, tot atât de adevărat este şi că probabilitatea de a muri, din cauza unor maladii, este mai mare la vârstele la care organismul este uzat şi fragilizat. Adică după 50, 60, 70 ... de ani. Şi atunci? De ce, într-o proporţie covârşitoare, să fim nişte moşi căcăcioşi (idem babe) când acum putem risca cu mai multă uşurinţă, cu mai puţine pierderi, când putem fi nişte viteji luptând pentru ceilalţi, ajutându-i? Când putem finaliza ca eroi, nu ca nişte zombi. Ne putem încheia vieţile pe baricade, cu steagul grijii pentru ceilalţi în mâini şi suflete, şi nu ascunşi îndărătul unor neputinţe mai mult sau mai puţin închipuite.
Un tânăr, în cazul implicării, de exemplu, în activităţi de contestare a unui regim abuziv, dictatorial, poate suferi diverse măsuri represive de la  pierderea locului de muncă, izolarea socială, blocarea carierei, la suprimarea lui de către agenţii autorităţilor.
Un pensionar nu rămâne fără mijloace de trai, are deja o carieră închegată, sau nu are căci nu l-a interesat, nu mai are nevoie de acelaşi tip de recunoaştere socială care să-i permită avansarea sa pe drumul profesional, sau vocaţional, iar în ceea ce priveşte pericolul suprimării, acesta se diluează în cocteilul de multe alte pericole medicale ce îl pândesc. Iar pericole, riscuri, pierderi, sacrificii sunt la implicarea în multe alte cauze care îi privesc pe cei din jurul nostru; chiar şi numai în cazul îngrijirii lor.
Şi totuşi, noi, mulţi dintre noi, continuăm a îmbătrâni ca nişte personaje triste, dezarmate, interesate doar de aspectul necesităţilor personale imediate, auto-eliminate din viaţa socială, din curentul care imprimă destinului colectiv un anume curs (mai puţin grija pentru mărirea pensiei), ca nişte muribunzi fără speranţă. 
Deşi, toţi ceilalţi, sunt alături de noi, în jurul nostru, au nevoie de noi, aşteaptă implicarea noastră, curajul nostru, vitejia noastră care capătă o altă forţă aşezate pe fundamentul unei înţelepciuni mai clar conturate, dublate de experianţă, noi ne purtăm ca nişte meduze eşuate pe o plajă pe care ne aşteptăm sfârşitul. Sau ca nişte bacterii flămânde, interesate doar de supravieţuire. Căci, aşa e, deşi ştim că murim, trăim ca şi cum nu am şti, ca şi cum am fi veşnic pe acest pământ şi acest lucru ar ţine doar de câtă pensie primim şi de cât de mult ne îngrijim fizic de noi înşine. Şi numai de noi înşine. Ceilalţi? Treaba lor!
Am ajuns astfel într-un punct în care cele de mai sus  se leagă cu o învăţătură fundamentală  a Bisericii: Trăieşte cu gândul la moarte!
Gândul la moarte este desăvârşita înţelepciune - ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Moartea ca reper, ca punct cardinal, funcţie de care să îţi înţelegi, ordonezi şi organizezi viaţa. Moartea ca călăuză către Viaţă, viaţa veşnică, pe care o dobândim prin mântuire. 
E acel reper care îţi arată repede şi clar ce e cu adevărat important în această existenţă, care te îndeamnă la o viaţă pământeană plină de frumos, de bucurie, de dragoste, toate prin şi pentru ceilalţi. La curaj, vitejie, dăruire, sacrificiu. 
Un tânăr poate ajunge la sacrificiu într-un mod nu tocmai chibzuit, urmând un model, un "trend", o modă, un impuls, prins într-o euforie trecătoare, deci, într-un fel, incomplet, în timp ce un vârstnic ar putea face acelaşi lucru în deplină cunoştinţă de cauză şi asumare sacrificială. 
Dacă tot murim, dacă tot ne sfârşim periplul prin această lume, vremelnică şi ea, să murim sub steagul lui Hristos pentru semenii noştri şi întâlnirea cu El!


sâmbătă, 23 mai 2020

Fii binecuvântată, pandemie! Binefaceri, foloase şi învăţăminte ale acestei experienţe.

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu – Surplus de Sănătate 
Fii binecuvântată, pandemie, pot spune aceia dintre noi, pentru care aceasta s-a dovedit o mare binefacere, o plină de folositoare învăţăminte experienţă, smulgere de pe drumul spre moarte şi aşezarea pe drumul către viaţă. 

În tot răul și un bine! - zice românul. 

Nimic din ceea ce ni se întâmplă nu e fără ca Domnul să ştie, să permită şi să ne fie de folos pentru lucrarea cea mare: mântuirea noastră, întoarcerea alături de El, iar ura, răutatea și lucrarea diavolului nu pot covârşi dragostea, bunătatea şi lucrarea lui Dumnezeu. În plus şi înainte de toate, Dumnezeu nu ne-a făcut, nu ne face şi nu ne va face ceva care să ne doară, nu ne va da suferinţă, lipsuri, necazuri) (aşa cum nu ne-a dat nici moartea) chiar dacă acel ceva ne-ar fi de folos. Noi le facem, pe post de actori, diavolul ne face, pe post de regizor.
Diavolului îi ies multe atunci când e vorba de iluzionism, magie, virtual, dar niciodată, nimic, atunci când e vorba de a dăuna cu adevărat omului pentru că el nu ştie, nu înţelege, nu discerne voia şi lucrarea lui Dumnezeu, dincolo de înţelegerea inexplicabilei, pentru el, iubiri fără limite a Acestuia pentru noi; şi din acest motiv diavolul eşuează continuu. Chiar în ispitirea din Grădina Raiului, sau, mai concludent, în orchestrarea răstignirii Fiului lui Dumnezeu, cu efecte fundamental contrare celor dorite de el.

V-am adus aminte de toate acestea pentru a aşeza cât mai aproape de adevăr înţelesul profund al crizei prin care trecem, cunoscută sub numele de cod, alocat de orchestratorii ei, "pandemia covid 19". Neplăcută, enervantă, hidoasă, dar ca tot ce ni se întâmplă, şi cu potenţiale foloase; chiar esenţiale, salvatoare foloase. 

Am înțeles cu cine avem a face. Cine ne sunt dușmanii. Că  autorităţile, conducătorii, reprezentanţii, elitele noastre sunt, în marea lor majoritate, formate din nişte nemernici ticăloşi, torţionari şi/sau călăi.

Primul mare folos este acela că acum mult mai mulţi dintre noi sunt lămuriţi în legătură cu faptul că conducătorii/elitele economice, politice, culturale, media locale şi mondiale (în proporţie de peste 90 %) lucrează, sub conducerea mafiei bancare globaliste, împotriva noastră, ne dispreţuiesc, ne urăsc, ne vor răul şi nu binele pe care îl afişează. 

Nu am ajuns, prin această trezire, a fi majoritatea şi nici nu vom fi. Dar suntem mai mulţi şi trebuie să ne bucurăm pentru toţi cei care au făcut acest pas şi următoarele despre care vom vorbi, căci sunt paşi către adevăr şi viaţă.

Nu voi discuta aici tema originii coronavirusului. E o temă terţiară, dacă nu chiar cuaternară. Căci fie că a fost lansat premeditat, fie că e o scăpare, sau chiar vine de la lilieci direct, reacţia coordonată, dictatorială a autorităţilor din întreaga lume (cel puţin în peste 97% dintre statele abordate de covid 19), minciunile, direcţiile false, abuzurile medicale şi sociale, ignorarea, chiar prigonirea vocilor contestatare, ale specialiştilor, în primul rând, şi ale oricui încerca să pună la îndoială naraţiunea oficială,  şi tot setul de tactici şi măsuri pe care le cunoaşteţi deja foarte bine, ne dovedesc un lucru fără putinţă de tăgăduit: există un consens, un proiect, o strategie şi tactici pentru, de mult anunţata, construcţie a unei noi ordini mondiale într-un stat mondial demonic.

Am înţeles ce ne pregătesc aceştia: o lume de coşmar, un iad terestru, un viitor în care nu vor mai exista oameni, ci slugi  ale diavolului şi victimele acestora.

Al doilea folos este că mai mulţi dintre noi avem acum o imagine mult mai clară, chiar dacă, uneori, încă prea optimistă, despre cum va arăta viitorul croit de aceste elite, aşa că putem să nu ne mai pierdem timpul cu mimarea normalităţii şi să trecem la pregătirea pentru acest viitor, sărind etapele de somnolenţă şi speranţă tâmpă în mai bine. Nu, nu va fi mai bine, ci va fi mult mai rău. Statul mondial demonic. Iadul pe pământ, un uriaş lagăr. Războiul proxi al diavolului împotriva lui Dumnezeu prin oameni. Fermă de plăceri pentru slugile lui pământene. Pentru care trebuie să fim dezumanizaţi, înrobiţi, transformaţi în sclavi fără drepturi, libertate, conştiinţă, cunoaştere; combinaţii de biologic, digital, mecanic, şi electronic. Adică în produse (nu fiinţe!) post sau trans-umaniste.

Ne-a arătat cine suntem: nişte bacterii, o sumă vidă de de lucruri vide, de "a avea"-uri inutile, mortale, aneantizante.

Mici, meschini, egoişti, singuri, trişti, dezorientaţi, speriaţi, neştiutori, uşor manipulabili, lipsiţi de substanţă, opaci, dacă nu chiar întunecaţi, călduţi, dacă nu chiar îngheţaţi în foamea glacială de a avea, lipsiţi de simpatie, grijă, dragoste pentru ceilalţi.

Am descoperit că a avea, în multele şi feluritele lui forme, (alimente, obiecte, plăceri), poate să fie total nefolositor, iar unii  dintre noi chiar că "a avea" este contrariul lui "a fi".
Ne-am uitat în oglinda existenţei şi nu am văzut nici măcar o fiinţă nudă, ci un gol, o lipsă, nimicul.

Ne-a arătat cât de relative, de iluzorii sunt bunurile materiale din care ne construim viaţa, cât de perisabile sunt ele, cum dintr-odată pot dispărea, sau pot deveni inutile, de nefolosit,  cum toate cele cu care ne obişnuisem ca fiindu-ne îndreptăţite/menite au devenit fără înţeles şi fără valoare.
Ce folos că ai zece maşini, dacă nu poţi folosi niciuna. sau zece case, dacă eşti blocat într-una. Sau multe haine, dacă nu ai unde le purta. Sau multe dispozitive, care nu te pot ajuta să fii mai liber. Sau cunoscuţi, dacă nu vor să te întâlnească, sau nu pot să te întîlnească, nu au voie. Sau...  Sau...

Am trăit zdruncinarea siguranţei călduţe şi dezumanizante în eternitatea şi în binefacerile unei ordini materiale construite prin progresul tehnic (am descoperit că acum, când suntem mai tehnicizaţi ca oricând, suntem la fel de vulnerabili); a comodităţii, confortului, vieţii de bacterie. Şi chiar prăbuşirea înţepenelii într-o vieţuire de organism primitiv. S-a destrămat, pentru unii dintre noi, magia demonică care ne ţinea captivi în această vieţuire.
Am făcut primii paşi pentru redescoperirea lui Dumnezeu, către grija, dragostea, necontenita lui prezenţă alături de noi pentru a ne ajuta să revenim lângă El.

1. Nu aş vrea însă să se înţeleagă că cele de mai sus justifică şi absolvă de vină pe cei care mint, manipulează, chinuiesc, siluiesc, distrug, ucid în masă pe semenii lor. 
Dincolo de justiţia terestră - în faţa căreia, probabil, nu vor ajunge - îi aşteaptă întâlnirea cu golul întunecat al existenţei de aici în care vor rămâne captivi şi după.

2. Nu vă temeţi. Dumnezeu e aici mereu, pentru fiecare. Aşteaptă doar să-i vorbiţi, să-l auziţi.


 

marți, 19 mai 2020

Să-i sacrificăm pe alţii pentru a scăpa noi! - o posibilă situaţie a viitorului nu foarte îndepărtat.


Vă aduc în atenţie această posibilă situaţie, care mi-a fost sugerată de un comentariu de pe FB, privind reacţia oamenilor la frică, nu pentru a vă speria, nu pentru a vă spori grijile şi nici din dorinţa de senzaţional, ci pentru a ne gândi cum să facem ca să o împiedicăm. Cum să lucrăm cu semenii noştri pentru a-i întoarce spre Dumnezeu. Cum să ne pregătim ca să ne apărăm în caz că va fi nevoie şi vom fi în situaţia celor vânaţi. 
Şi, mai ales, cum să ne pregătim pentru ca sub niciun motiv să nu ajungem călăi.

Pentrucă tot vorbim despre teama de moarte, care îi face pe semenii noştri să reacţioneze tip "turmă tâmpă".
Una dintre fazele de testare şi de lucru de mai târziu va fi cea în care ni se va spune că pentru a supravieţui unii, trebuie să moară alţii; că pentru a rămâne cei utili societăţii, va trebui să dispară cei inutili, de exemplu. Sau cei periculoşi din diverse motive. de boală, de gândire deviantă, de comportament prea social, de nepurtare de mască, sau nepăstrare a distanţării sociale, de culoare a ochilor, pielii etc.
Cum credeţi că va reacţiona majoritatea (compusă din indivizi fără Dumnezeu) atunci când îi vor fi indicate segmente - întotdeauna minoritare - care ar fi mai bine să dispară? În care vor intra inclusiv rude mai apropiate sau mai îndepărtate, prieteni?

Celor cărora nu le vine să creadă, sau vor zice că mă duc prea departe cu imaginaţia, le amintesc zecile de mii de delaţiuni, denunţuri din perioada comunistă împotriva unor prieteni sau rude, uneori chiar foarte apropiate, care au dus la întemniţarea şi chiar moartea multora dintre cei denunţaţi. De campaniile duse pentru ca copiii să-şi denunţe părinţii care nu gândesc corect - reluate de câţiva ani în câteva state foarte corecte politic din nordul Europei, în care poliţia, guvernele îndeamnă copiii să-şi reclame părinţii.

Şi le mai amintesc un episod plin de substanţă din perioada măcelului diavolesc, numit revoluţia franceză (episoade similare putem regăsi în istoria tuturor revoluţiilor) (https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/12/orgia-urii-si-un-genocid-pentru-ca.html.) Şi ţineţi cont că e vorba despre o situaţie în care masacratorii nici nu erau puşi în situaţia de a-i sacrifica pe alţii pentru a scăpa ei. Aveau doar sentimentul că fac un act de salubritate socială.

Nu se ştie cine anume a dat ordinul sau doar a sugerat ca din închisori sa fie scoşi şi apoi să fie masacraţi deţinuţii. Fie ca a fost Georges Danton, cum e foarte posibil, sau un altul, are mai puţină importanţă, aici singurul fapt demn de interes este sugestia puternică acţionand asupra mulţimii care şi-a asumat sarcina masacrului.

Armata masacratorilor număra aproape trei sute de persoane şi constiuie tipul “ideal” de masa eterogena. Pe lângă câţiva nemernici sadea, ea se compunea din negustoraşi ori meseriaşi foarte diverşi: cizmari, lăcătusi, zidari, frizeri, mici funcţionari etc. Sub înrâurirea sugestiei, asemeni bucătarului pomenit mai sus, ei au dobândit convingerea că îndeplinesc o datorie patriotica şi îşi asuma dubla funcţie – de judecători si de călăi, nesocotindu-se nicio clipă criminali.

... In toate acestea se regăsesc formele rudimentare de gândire, specifice gloatelor. Astfel, dupa ce au fost suprimaţi 1200 – 1500 de duşmani ai poporului, cineva a remarcat – şi sugestia lui a fost pe dată acceptată – ca în celelalte închisori erau cerşetori bătrâni, vagabonzi, tineri fără căpătâi, adica tot atâtea guri inutile de care ar fi bine să se debaraseze. De altfel şi printre ei se aflau cu siguranţă duşmani ai poporului, cum ar fi o anume doamna Delarue, văduva unui acuzat de otrăvire: “Trebuie că e furioasa că se află la închisoare; dacă ar putea, ar da foc Parisului. Trebuie că a şi spus-o. Da, a spus-o!” Demonstraţia pare suficienta şi toţi sunt masacraţi la gramăda, inclusiv vreo cincizeci de copii între 12 şi 17 ani, care puteau deveni, sigur, duşmani ai poporului, deci trebuia să fie lichidaţi.

   După o săptămână de lucru, toate operaţiunile au fost terminate şi masacratorii au putut să se gândeasca la odihnă. Nutrind convingerea că patria are de ce sa le fie recunoscătoare, au cerut recompensă de la autorităţi, cei mai zeloşi pretinzând chiar o medalie.


Viitorul arată rău: 4/10 români nu s-ar vaccina, 1/3 nu are încredere în stat, dar 8/10 ar renunţa la drepturi şi libertate pentru siguranţă!

Vaccinare antigripală 2019. Unde te poți vaccina antigripal gratuit 
IRES a realizat un sondaj de opinie în ultimele două zile ale sării de urgență. Ca mai toate sondajele care îi au ca subiecţi pe români, rezultatele sunt paradoxale şi nu ne fac să sperăm într-un viitor mai bun din moment ce marea majoritate ar renunţa oricând la libertăţi şi drepturi pentru a primi în schimb iluzia de siguranţă. Şi asta deşi, din convingerile acumulate, este clar că au ajuns la informaţii reale, au înţeles că la mijloc este o mare manipulare, nu au încredere în stat, nici în vaccinuri, înţeleg că viitorul va fi sumbru ca nivel al vieţii. Adică, nu va exista opoziţie masivă faţă de o altă şi o altă punere în scenă de tipul "pandemie ucigaşă". Este exact ceea ce aşteaptă şi pe ce au mizat şi vor miza regizorii globalişti văzuţi şi nevăzuţi pentru a transforma viitorul în coşmar. Cu pandemii reale sau inventate, turma cetăţenilor (şi nu numai români din câte am văzut) va fi condusă fără bici către ţarcul din care de la un moment dat încolo nu vor mai ieşi.
IRES a realizat un sondaj de opinie în ultimele două zile ale sării de urgență. Vă prezentăm zece concluzii, alese chiar de sociologi când au prezentat sondajul, pe care îl găsiți și atașat, la final

https://www.economica.net/vaccin-pandemie-covid-coronavirus-teste-sondaj-romani-ires_184607.html

Informaţiile publicate de ECONOMICA.net pot fi preluate de alte publicaţii doar în limita a 500 de caractere, cu două link-uri active către sursă, din care unul în lead. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
În cele ce urmerază vă prezint zece concluzii mai importante ale sondajului efectuat pe 1.027 de subiecți cu vârsta de peste 18 ani, telefonic, prin metoda CATI (Computer Assisted Telephone Interviewineg), în zilele de 13 și 14 mai. Marja de eroare anunțată de IRES este de 3,1%.

8 din 10 români spun că ar renunța la drepturile și libertățile lor pentru a rămâne în siguranță într-o situație de criză similară celei generate de virusul SARS-CoV2.

Peste 4 din 10 români (44 %) ar fi dispuși să se vaccineze împotriva COVID – 19 odată ce ar exista un vaccin omologat, dar 33% spun că nu s-ar vaccina sub nicio formă. 6 din 10 români ar fi dispuși să se testeze în schimbul primirii unui ”pașaport de imunitate”.

Aproape jumătate dintre români cred că virusul SARS-CoV2 este mai puțin periculos pe cât se crede, în timp ce 1 din 5 români apreciază că este chiar mai periculos.

Jumătate dintre români cred că statul a ascuns informații importante în această criză și același procent cred că statul și presa au avut o înțelegere pentru a trunchia, denatura sau limita informații cu privire la COVID – 19.

Doar o treime dintre români mai văd statul ca pe un partener de încredere.

România va ieși mai dezbinată după criza generată de pandemia de COVID – 19, cred jumătate dintre români.

Viitorul sigur devine grija principală pentru mai mult de jumătate dintre români.

Apropierea celor dragi este lucrul cel mai de preț care le-a lipsit românilor în perioada stării de urgență.

Aproape 1 din 3 români se așteaptă ca situația financiară proprie să se degradeze după 15 mai

Peste jumătate dintre români cred că situația economică a țării se va degrada după ieșirea din starea de urgență.

luni, 18 mai 2020

APĂRAŢI LUMINA DIN VOI! STRIGOII ĂŞTIA, SLUGILE ASTEA ALE DIAVOLULUI NU VĂ VOR LĂSA ÎN PACE NICI MORŢI! DAR NU VĂ TEMEŢI!

A guide to key terms related to the 2019 novel coronavirus disease ... 
Purtarea obligatorie a măștilor în spaţiile publice închise şi măsurarea temperaturii pentru a fi primit în astfel de spaţii sunt ultimele dovezi despre ticăloşia, perversitatea autorităţilor care aplică o strategie premeditată, de tip diabolic, de măcinare psihică şi fizică a populaţiei: fă-i să creadă că sunt liberi, apoi arată-le biciul, care înlocuieşte cuşca.
Dă-le drumul pe o parte, dar când să zică că au revenit la normal, trăiesc din nou, adu-i într-un anormal mai absurd: deşi mult-trâmbiţata, dar mult mincinoasa pandemie este, chiar potrivit datelor oficiale, într-un regres masiv, sporeşte-le coşmarul. 
Dacă în starea de urgenţă nu te puteai deplasa decât cu mari şi inutile restricţii, dar deplasat nu aveai nevoie de mască şi nu-ţi controla nimeni chiloţii, acum când eşti liber să umbli, nu mai poţi, dacă nu te supui, dacă nu urmezi orbeşte măsuri cretine şi ticăloase. Adică nu poţi să te aprovizionezi, să-ţi rezolvi probleme cu instituţiile de stat sau private, să te deplasezi cu mijloace de transport în comun. 
Ceea ce nu era necesar atunci când boala făcea, pasămite, ravagii, a devenit obligatoriu acum. E vorba, fără doar şi poate, de o politică evidentă de şicanare, de hărţuială, de dresaj, de dispreţ, de desconsiderare, de zdrobire a personalităţii, de luare în robie; tehnici de transformat oameni în sclavi dezumanizaţi, din care a fost stoarsă şi ultima fărîmă de lumină.
E, fără doar şi poate, o politică de murdărire, de pocire, de urâţire extremă: interioară, căci celebra "distanţare socială", după toată politica de individualism atroce promovată în ultimele secole, e ca o cireaşa pe resturile fetide ale relaţiilor dintre noi. Dar şi exterioară:
cu măşti pe feţe nu mai părem oameni, ci monştri.

Apăraţi lumina din voi, păstraţi cu disperare căldura iubirii de ceilalţi, nu vă supuneţi orbeşte, nu vă duceţi ca vitele după o mâna de fân împuţit. Există locuri de unde să vă procuraţi cele necesare fără a vă lăsa terfelită în excrementele minţilor lor  demnitatea, verticalitatea omenească lăsată de Dumnezeu.
Gândiţi în perspectiva viitorului şi pregătiţi-vă pentru a rezista într-un regim de terorizare continuă; la măsuri încă şi mai absurde şi mai ticăloase. 
Căutaţi de pe acum antidotul, mijloacele de anulare, sau măcar de aternuare a efectelor pentru cele ce vor urma.  
Opuneţi rezistenţă azi, pentru a nu-i lăsa să defileze chiar ca la paradă cu strategia lor întunecată prin vieţilor voastre, dar pregătiţi-vă pentru mâine. 
Şi
NU VĂ TEMEŢI! 
DUMNEZEU E CU NOI ÎN FIECE CLIPĂ. 
TREBUIE DOAR CA ŞI NOI SĂ FIM CU EL.

În vremea pandemiei: Războiul biologic. Avantaje faţă de cel convenţional.

Biological warfare: where do we stand? - Ouvry - CBRN Protective ...
 
Povestea tot mai clar pusă în scenă a pandemiei a fost, colateral din păcate, şi un prilej pentru a discuta teme cu adevărat serioase, cum ar fi ameninţarea unui război biologic, adusă în discuţie parţial doar în disputa dintre SUA şi China privind sursa coronavirusului şi scopul presupus al răspândirii sale. O controversă la fel de butaforică ca şi restul campaniei orchestrate la nivel mondial pentru distrugerea psihologică şi fizică a populaţiilor, un război pe faţă împotriva acestora, bazat pe un şir nesfârşit de minciuni, începând chiar cu mortalitatea covid 19: aproape de zero, după cum demonstrează studiile echipei de specialişti italieni condusă de medicul legist Pasquale Mario Bacco - vezi aici pentru română şi aici pt articolul din Il Giornale.
 
În ceea ce priveşte războiul biologic, cel mai gălăgios stat, veşnicul "campion" al binelui (făcut, e adevărat, cu forţa, cu şantaj, sau/şi corupţie!), care se pretinde apărătorul omului/omenirii şi entitatea cea mai bine intenţionată, sunt SUA. Şi totuşi, în timp ce se prezintă ca cel mai înverşunat "demascator" al pretinsei utilizări a armelor chimice şi biologice de către personaje sau state care nu-i sunt pe plac (vezi de exemplu, războiul din Siria) SUA deţin cel mai formidabil arsenal de laboratoare biologice (peste 200 în întreaga lume, dintre care cele mai multe în jurul Rusiei şi Chinei) şi se opun creării unui mecanism de verificare a corespondenţei dintre ceea ce se pretinde şi ceea ce se face în acest tip de unităţi civilo-militare. 
 
Deşi pandemnia ar fi fost un prilej minunat pentru o largă dezbatere populară asupra acestui tip de cercetări şi limitelor care ar trebui să existe în ceea ce le priveşte, cât şi privind laboratoarele respective, acest lucru nu s-a întâmplat, populaţiile fiind înfricoşate, terorizate şi orientate spre a supravieţui (în faţa unui pericol inventat). Mai mult, s-a instituit o represiune masivă împotriva încercărilor de a pune întrebări, sau de a pune sub semnul întrebării activitatea autorităţilor. Dictaturile locale (din zona democratică!!!) au făcut un salt uriaş la nivel mondial, slugile mafiei bancare globaliste distrugând practic în doar câteva zile ce mai rămăsese din drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. 

Tema războiului biologic general sau local este însă o realitate care ne aşteaptă nu mai departe de următorul colţ - afirmă mulţi specialişti şi analişti militari. În cele câteva rânduri de mai jos vă prezint, în viziunea lui Doug Casey, avantajele unui astfel de conflict.
 
În primul rând, nu distruge materiale. Acesta este un plus uriaș. Care este şmecheria de a cuceri o țară dacă tot ce obţii este o ruină radioactivă fumegândă? Acesta a fost, desigur, principalul avantaj al bombei de neutroni, dar armele biologice vor face ca armele atomice să devină depăşite.

În al doilea rând, armele biologice pot fi structurate pentru a ataca doar anumite grupuri rasiale. Dacă SUA este în război cu China, ar putea considera acest lucru ca pe un avantaj. Desigur, amândoi pot juca acest joc. În orice caz, vă puteți imuniza propria populație sau cel puțin pe cei care luptă şi pe “esențiali”, astfel încât să nu vă faceți rău prea tare.

În al treilea rând, armele biologice sunt foarte ieftine și ușor de fabricat. Dacă cineva are acces la un laborator de chimie bun din liceu, respectivul este deja în biznis. Nu este nevoie de o U-235 costisitoare și delicată sau alte astfel  de orice jucării costisitoare pe care Pentagonul cheltuiește sute de miliarde.

În al patrulea rând, armele biologice nu au nevoie de sisteme sofisticate de livrare; nu este nevoie de B-2s, B-52s, rachete de croazieră sau oricare din acestea. Un turist bolnav sau doi, sau câteva pachete trimise prin posta vor face treaba.

În al cincilea rând, armele biologice, fie că sunt viruși sau bacterii, nu numai că oferă posibilitatea de negare plauzibilă a atacului, ci și posibilitatea de a învinovăți o terță parte. Puteți lansa un atac și nimeni nu poate fi sigur cine a făcut acest lucru şi nici măcar dacă, de fapt, a fost lansat un atac.

Din punctul de vedere al agresorului, există toate avantajele posibile pentru războiul biologic. Și agresorul nici măcar nu trebuie să fie un stat națiune, care este, desigur, o altă scuză pentru guverne de a pune  şi mai multă presiune pe populații — dar asta e o altă poveste.
 

BLOCADA singura soluţie? O mare şi criminală minciună! În Spania, cei care au mers la lucru s-au îmbolnăvit mai puţini decât cei care au stat acasă.

Renumitul cercetător și medic francez, Didier Raoult, a postat acest studiu guvernamental din Spania https://issuu.com/prisarevistas/docs/prevalencia/3 din care o primă concluzie interesantă şi demolatoare pentru acţiunile oficialităţilor de blocare a populaţiei, este cea care ne arată că cei care şi-au continuat activitatea la locul de muncă pe timpul blocadei au fost mai puțin infectați decât care au fost blocați acasă.

Pentru această comparație citiți ultimele două rânduri de jos din tabel: primul - cu No - este coeficientul pentru cei care au stat acasă. 
La - Si - este coeficientul de infectări la cei care au mers în continuare la lucru.






 

luni, 4 mai 2020

CUMPĂRAȚI-VĂ ARME PENTRU AUTOAPĂRARE

John McAfee: Coronavirus is a government plot, grab your guns ... 
E o decizie pe care eu am luat-o de ceva timp şi aştept doar "relaxarea" ca să fac formalităţile necesare. Nu de alta, dar în criza, foametea, anarhia şi haosul controlat, care vor urma, vom avea parte de tâlhării şi jafuri, avute şi ele în vedere în planul de a ne pune la pământ pe toate căile posibile, astfel încât să cerem în genunchi guvernelor protecţia: adică mai multă supraveghere, mai mult control, cipuri, tatuaje digitale, suspendarea drepturilor şi libertăţilor şi tot restul cu care s-a făcut un, cred, lămuritor exerciţiu în ultimile luni. 
Americanii şi canadienii - şi nu numai ei - au cumpărat masiv arme şi muniţie în ultimile 2-3 luni, cu atât mai multe cu cât perspectivele economice au devenit mai negre, iar nevoia de autoapărare din viitorul apropiat, mai evidentă. Şi, aici ar trebui să-i credem, sau, altfel, pe americanii de rând ar trebui să-i credem pentru că ei au trăit şi trăiesc într-o societate ceva mai "înfierbântată" decât a noastră.
Este exact sfatul pe care îl dă şi excentricul John McAfee, "legendarul tech-guru", într-o intervenţie de acum 2 zile în care afirmă că pandemia este un complot al guvernelor, care ne mint şi ne înşeală şi că, în scurt timp, dacă ai mâncare dar nu ai arme să o aperi ţi-o vor lua cei care au arme şi nu au mâncare. 
Şi, adaug eu, nu e vorba numai de mâncare, ci de orice alte bunuri din care interlopii pot scoate bani, inclusiv copii şi adolescenţi, femei tinere, pentru reţelele de trafic de carne vie şi de organe.
Sau poate fi vorba de oricare dintre cei mai în putere, siliţi să muncească în condiţii de sclavie atroce, vânduţi, închiriaţi, ucişi la nevoie. (Am avut astfel cazuri chiar anii trecuţi, aici în România, şi sunt sigur că ele sunt mai multe, chiar şi în timpuri, despre care credeam că ar fi, cât de cât, normale.) 
Şi nu-mi aduceţi aminte că suntem în secolul 21 şi că nu mai e posibil! Ba tocmai pentru că suntem în secolul 21, cel al întoarcerii spre slcavia generalizată, spre zdrobirea persoanei umane şi transformarea ei într-o fiinţă sub-animalică, este şi va fi posibil.
Aşa cum este posibil în mai toate minunatele state occidentale,  cu o mare parte dintre muncitorii sezonieri români.

Aşa cum a fost, în fiecare clipă a minunatului secol 20, şi este posibil în continuare să existe sclavia sexuală, în care sunt exploataţi zeci de milioane de femei şi de copii.

Aveţi grijă! Deja cele mai negre scenarii încep să devină posibile, sau chiar sunt aplicate.
Nu vă temeţi!  Rugaţi-vă. Şi, rugaţi-vă pentru duşmanii voştri! Dar pentru apărarea celorlalţi, dacă va fi nevoie să înfruntaţi o asemenea situaţie, e bine să aveţi şi o unealtă materială.

Pt McAfee sursa:  https://decrypt.co/27447/john-mcafee-virtual-blockchain-talk


Ultima modă în regatul diabolic al "genului": îndepărtarea chirurgicală a organelor genitale! (Ştiri din anti-lume)

  „Nullo” sau „smoothie” este termenul pentru bărbații care suferă o intervenție chirurgicală voluntară pentru a-și îndepărta organele gen...