Să fiu clar de la început: averea, bogăţia în sine nu este un lucru rău,
nu e o problemă, un păcat. Dar modul în care a fost obţinută şi/sau folosirea
ei pot fi nişte probleme teribile. La cele din urmă mă voi referi în cele de
faţă.
Nimic din ceea ce am să vă spun nu este un secret şi, probabil, mulţi
dintre voi deja ştiţi aceste lucruri. Dar alţii nu. Şi nici nu le vor găsi în
exprimările, tezele, studiile, viziunile, programele oficiale. Şi nici în presa
afiliată puterii. Adică în 90 % din media clasică existentă pe piaţă: ziare,
reviste, televiziuni.
În urmă nu cu multe zile, agenţiile de presă anunţau că : Cei mai bogaţi opt miliardari ai lumii au o
avere de 426 de miliarde de dolari, adică echivalentă cu cea a jumătăţii sărace
a populaţiei globale, formată din 3,6 miliarde de oameni, arată un raport
publicat de Oxfam. Cei opt sunt (aveţi evaluarea
averii lor pentru 2016 şi 2008, înainte de criză):Bill Gates, Microsoft, 75/58
mld, Amacio Ortega, Zara, 67/20,2 mld, Warren Buffett, Berkshire Hathaway,
60/62 mld, Carlos Slim Helu, Grupo Carso, 50/60 mld, Jeff Bezos, Amazon, 45/8,2
mld, Mark Zuckerberg, Facebook, 44,6 mld, Larry Ellison, Oracle, 43,6/ şi Michael Bloomberg, 40/11,5 mld. Acolo unde
nu apar cifre pentru 2008 înseamnă că ele erau foarte mici şi nu intrau încă pe
lista primilor 300.
1. Nu sunt cei mai bogaţi, nu şi-au făcut averile „singuri în
garaje” şi nu sunt de capul lor.
Primul lucru pe care trebuie să-l ştim: bogaţii din topurile Forbes,
Bloomberg şi oricare altele nu au ajuns la aceste sume pur şi simplu. Dincolo
de ideile şi munca unora, sau de averile moştenite, au fost sume investitite de
alţii în ei. Alţii care, evident, îşi trag partea leului şi sunt adevăraţii
şefi.
Al doilea: nu sunt nici pe departe cei mai bogaţi. Ei sunt doar nişte
„personaje de faţadă” care fac bani pentru ceilalţi (şi, evident, pentru ei) şi
care sunt trimişi la înaintare pe aceste liste pentru a acoperi adevăraţii
bogaţi despre care, astfel, nu mai vorbeşte aproape nimeni. Adică, familiile
Rothschild, Warburg, Morgan, Lazard, Rockefeller, Kuhn Loeb, Schiff, Stillman,
Lehman, Goldman Sachs, Schoellkopf. Evident şi altele în continuarea acestora şi
în combinaţie cu acestea. Ca să aveţi o idee despre ce averi vorbim cu
adevărat, numai averea familiei Rothschild era evaluată la finalul secolului 20
la peste 100.000 miliarde dolari, adică de peste 1300 ori mai mult ca Bill
Gates!
Cum de apar unii şi nu apar ceilalţi şi cum se face evaluarea Forbes,
Bloomberg etc? Simplu. În cazul celor 8, şi a restului celor de pe lista 300,
este vorba de valoarea acţiunilor dintr-una sau mai multe companii publice,
listate pe burse. E mult mai greu însă să cuantifici averea atunci când
proprietăţile şi capitalurile nu sunt publice. Averea care e răspândită şi
controlează sute de bănci şi fonduri de investiţii, sute de super-companii, mii
de companii mari, zeci de mii de firme mijlocii, întinse imperii imobiliare sau
latifundiare, ţări întregi, continente. Nu e imposibil însă e interzis.
Încercaţi. Autorităţile nu vă vor da date. Nimeni de acolo nu vă va ajuta. Vi
se va comunica că e vorba de chestiuni strict-confidenţiale. Voi reveni.
2. Cei
mai mulţi dintre ceilalţi de pe lista de 300 şi toţi cei din umbră sunt de
stânga. De unde ştim? Simplu: de exemplu, 7 dintre cei 8 i-au susţinut,
inclusiv în alegerile recente, pe democraţii din SUA. Democraţi care sunt nu
numai socialişti, ci, dovediţi, şi globalişti. Pentru că cele două, stângismul
şi globalismul, merg de minune împreună. De fapt, lucrează permanent împreună.
Voi reveni.
Gates a cooperat şi cu Bill şi cu
Hillary atât direct cât şi prin fundaţia Clinton (acum pe moarte din moment ce
nu mai primeşte şpăgile celor care căutau favoruri la guvernul SUA). Despre Barack
Obama a declarat că „este fantastic să lucrezi cu el”.
Buffet s-a dovedit un mare susţinător
public al candidaţilor democraţi, în special Clinton şi Obama. Şi unul
financiar, de asemenea.
De
la diverse firme ale sale, Carlos Slim
Helu (Libanezul din Mexic, nu mexicanul. Ştiaţi de părinţii săi libanezi?
Tatăl emigrat la 14 ani din Liban, iar mama fiica unor emigranţi libanezi
anteriori.) a contribuit cu multe milioane la fundaţia Clinton şi s-a angajat
cu 100 milioane în Clinton Giustra Sustainable Growth Initiative un proiect
comun al fundaţiei şi magnatului canadian din domeniul minier Frank Giustra.
Jeff Bezos a sprijinit-o
pe Hillary şi l-a atacat pe Trump prin „Washington Post”, pe care l-a cumpărat
în 2013. A făcut donaţii către mai mulţi politicieni democraţi şi a donat
fundaţiei Clinton prin fundaţia familiei Bezos. A şi primit un contract de 16,5
milioane de la Hillary pentru Amazon.
Zuckerberg a fost unul
dintre cei mai mari susţinători ai lui Hillary şi ai democraţilor. Şi a pus şi
Facebookul la bătaie pentru ei cenzurând site-urile, blogurile, vocile
conservatoare. Să nu uităm nici de discuţiile cu Merkel şi de înţelegerile cu
aceasta şi cu alte conduceri din Vest şi cu liderii UE pentru limitarea
accesului la FB al criticilor migraţiei, lgbt-ului, autorităţilor.
Larry Ellison, sprijinitor al
lui Rubio - fals republican, convergent în idei cu Hillary şi democraţii -,
globalist, sprijinitor al politicii imigraţionale a lui Obama.
Bloomberg un suporter
înfocat al lui Hillary şi al agendei liberale, finanţator al multor grupuri
împotriva posesiei de arme de către cetăţeni.
3. În timp ce bogaţii stângii s-au îngrăşat,
săracii au slăbit. Enorm.
Avem
o serie de date din mai mulţi ani pe care trebuie doar să le comparăm. În 2016
Oxfam anunţase (pentru 2015) că 62 de miliardari (şi nu opt, ca la finalul lui
2016) aveau o avere cât jumătate din populaţia globului. În 2014 erau 85, iar suma comună era în
jur de 1 000 de miliarde lire sterline (1210 miliarde euro), adică în jur 1300
miliarde dolari (la cursul actual).
În
Europa, în 2015 aveam 489 de
miliardari, a căror avere crescuse de la începutul la finalul anului de la
1.190 de miliarde de dolari la 1.830 de miliarde de dolari.
Soros, cel
mai malefic personaj dintre cele vizibile, avea 9 mld în 2008 şi este estimat
cu astăzi, pe locul 23, cu 24,9 mld.
Acum
puţină aritmetică: 3,5 mld oameni aveau în 2014 o avere cumulată de 1300 mld
dolari . În 2016, 3,6 mld oameni mai au numai 426 mld dolari, adică o avere
medie de 118 dolari/persoană. Un calcul
simplu ne arată o sărăcire uriaşă, de 300% a celor mai săraci oameni de pe glob
în numai 2 ani.
Unde s-au
dus banii săracilor? De unde provin aceşti bani ai miliardarilor? În cea mai
mare parte şi pentru mulţi dintre miliardari de la cei săraci, care devin tot
mai săraci – căci atenţie, accesul la unele dintre beneficiile tehnologiei,
invocat adesea pentru a face comparaţia cu trecutul, nu este o condiţie
necesară şi suficientă pentru a echivala cu o îmbogăţire. De multe ori, este
chiar invers. De exemplu: când omul îşi lua apa din fântâna lui el avea o
fântână pe care o folosea când şi cum voia, gratis, şi cu care putea face, la o
adică şi bani. Azi, omul are o ţeavă fără valoare prin care vine apa pentru
care plăteşte. Iar dacă nu poate plăti nu are nici apă.
4. Stânga iubeşte, nu combate sărăcia
Evident,
sărăcia altora. Sărăcia maselor, care astfel devin „mase cerşetoare”, „mase
asistate”, cărora li se asigură mult
circ (tehnologia a bătut aici orice imaginaţie) şi li se aruncă o pâine. În
schimb, trebuie să voteze pentru „binefăcătorii” lor. Ceea ce şi fac. Iată
exemplul cel mai edificator, imposibil de imaginat în urmă cu câteva zeci de
ani, al Americii devenită un stat asistenţial cu peste 50 % din populaţie
asistată social – de exemplu, 46 de milioane de americani primesc tichete de
masă.
Detaliile acestei legături intriseci dintre stânga şi sărăcie se adună
sub un singur termen: globalism. Tentaţia şi proiectul statului mondial
totalitar. Esenţa viziunii şi activităţii stângii de la începuturile ei
(finanţate de bancherii ce-şi doreau puterea mondială) şi până astăzi. Marele
proiect al celor care nu ajung niciodată în topuri.
În articolul
„Consensul de la Davos – Mai multă
asistenţă socială mai mult război” Nick
Giambruno, senior editor al „International man” sintetizează
simplu şi realist:
Nu contează
care este problema, reţeta lor este întotdeauna mai multă asistenţă socială, mai
mult război, mai mulţi bani tipăriţi, mai multe taxe şi, desigur, mai multă
centralizare şi putere pentru instituţiile globale.
Aceasta este
stânga şi aţi face bine, cei care aveţi încă alte idei, să începeţi să vă
puneţi nişte întrebări şi să căutaţi răspunsuri. Voi reveni.
PS1.
- Ştiaţi că
Trump nu a fost invitat niciodată la Davos? Dar adversarii lui, au fost?
PS2
– Din fericire, nu toţi bogaţii sunt de stânga. Şi nici ticăloşi.
