Se afișează postările cu eticheta avere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta avere. Afișați toate postările

joi, 3 decembrie 2020

1 trilion de dolari (o sută de mii de miliarde) câştig, un motiv (dar nu cel mai important) pentru o pandemie


 

Miliardarii americani nu au fost doar imuni la pandemie, ei au înflorit în ea, crescând exploziv averea colectivă. O analiză a lui Chuck Collins de la Institutul de studii politice a constatat că miliardarii americani şi-au crescut averea cu 1 trilion de dolari din luna martie a acestui an - adică, mai mult de 34 la sută. Acest lucru nu s-a întâmplat în timpul crizei financiare din 2008, când a fost nevoie de trei ani ca cei 400 de oameni bogați ai lui Forbes să-şi recupereze pierderile din Marea recesiune. Constatările lui Collins evidențiază o amplificare de avere pentru numai 650 de persoane care, după cum notează Niall McCarthy, de la Stantista, pare obscenă într-un moment în care aproape 7 milioane de americani sunt expuși riscului de evacuare atunci când moratoriul plătirii chiriilor expiră la sfârșitul anului.
 
Sursa şi mai multe:   
 

vineri, 27 ianuarie 2017

Ce „nu trebuie să ştiţi” despre legătura dintre cei mai bogaţi şi cei mai săraci oameni ai planetei şi stânga planetară



Să fiu clar de la început: averea, bogăţia în sine nu este un lucru rău, nu e o problemă, un păcat. Dar modul în care a fost obţinută şi/sau folosirea ei pot fi nişte probleme teribile. La cele din urmă mă voi referi în cele de faţă.
Nimic din ceea ce am să vă spun nu este un secret şi, probabil, mulţi dintre voi deja ştiţi aceste lucruri. Dar alţii nu. Şi nici nu le vor găsi în exprimările, tezele, studiile, viziunile, programele oficiale. Şi nici în presa afiliată puterii. Adică în 90 % din media clasică existentă pe piaţă: ziare, reviste, televiziuni.
În urmă nu cu multe zile, agenţiile de presă anunţau că : Cei mai bogaţi opt miliardari ai lumii au o avere de 426 de miliarde de dolari, adică echivalentă cu cea a jumătăţii sărace a populaţiei globale, formată din 3,6 miliarde de oameni, arată un raport publicat de Oxfam. Cei opt sunt (aveţi evaluarea averii lor pentru 2016 şi 2008, înainte de criză):Bill Gates, Microsoft, 75/58 mld, Amacio Ortega, Zara, 67/20,2 mld, Warren Buffett, Berkshire Hathaway, 60/62 mld, Carlos Slim Helu, Grupo Carso, 50/60 mld, Jeff Bezos, Amazon, 45/8,2 mld, Mark Zuckerberg, Facebook, 44,6 mld, Larry Ellison, Oracle, 43,6/  şi Michael Bloomberg, 40/11,5 mld. Acolo unde nu apar cifre pentru 2008 înseamnă că ele erau foarte mici şi nu intrau încă pe lista primilor 300.
1. Nu sunt cei mai bogaţi, nu şi-au făcut averile „singuri în garaje” şi nu sunt de capul lor.
Primul lucru pe care trebuie să-l ştim: bogaţii din topurile Forbes, Bloomberg şi oricare altele nu au ajuns la aceste sume pur şi simplu. Dincolo de ideile şi munca unora, sau de averile moştenite, au fost sume investitite de alţii în ei. Alţii care, evident, îşi trag partea leului şi sunt adevăraţii şefi.
Al doilea: nu sunt nici pe departe cei mai bogaţi. Ei sunt doar nişte „personaje de faţadă” care fac bani pentru ceilalţi (şi, evident, pentru ei) şi care sunt trimişi la înaintare pe aceste liste pentru a acoperi adevăraţii bogaţi despre care, astfel, nu mai vorbeşte aproape nimeni. Adică, familiile Rothschild, Warburg, Morgan, Lazard, Rockefeller, Kuhn Loeb, Schiff, Stillman, Lehman, Goldman Sachs, Schoellkopf. Evident şi altele în continuarea acestora şi în combinaţie cu acestea. Ca să aveţi o idee despre ce averi vorbim cu adevărat, numai averea familiei Rothschild era evaluată la finalul secolului 20 la peste 100.000 miliarde dolari, adică de peste 1300 ori mai mult ca Bill Gates!
Cum de apar unii şi nu apar ceilalţi şi cum se face evaluarea Forbes, Bloomberg etc? Simplu. În cazul celor 8, şi a restului celor de pe lista 300, este vorba de valoarea acţiunilor dintr-una sau mai multe companii publice, listate pe burse. E mult mai greu însă să cuantifici averea atunci când proprietăţile şi capitalurile nu sunt publice. Averea care e răspândită şi controlează sute de bănci şi fonduri de investiţii, sute de super-companii, mii de companii mari, zeci de mii de firme mijlocii, întinse imperii imobiliare sau latifundiare, ţări întregi, continente. Nu e imposibil însă e interzis. Încercaţi. Autorităţile nu vă vor da date. Nimeni de acolo nu vă va ajuta. Vi se va comunica că e vorba de chestiuni strict-confidenţiale. Voi reveni.
2. Cei mai mulţi dintre ceilalţi de pe lista de 300 şi toţi cei din umbră sunt de stânga. De unde ştim? Simplu: de exemplu, 7 dintre cei 8 i-au susţinut, inclusiv în alegerile recente, pe democraţii din SUA. Democraţi care sunt nu numai socialişti, ci, dovediţi, şi globalişti. Pentru că cele două, stângismul şi globalismul, merg de minune împreună. De fapt, lucrează permanent împreună. Voi reveni.
Gates a cooperat şi cu Bill şi cu Hillary atât direct cât şi prin fundaţia Clinton (acum pe moarte din moment ce nu mai primeşte şpăgile celor care căutau favoruri la guvernul SUA). Despre Barack Obama a declarat că „este fantastic să lucrezi cu el”.
Buffet s-a dovedit un mare susţinător public al candidaţilor democraţi, în special Clinton şi Obama. Şi unul financiar, de asemenea.
De la diverse firme ale sale, Carlos Slim Helu (Libanezul din Mexic, nu mexicanul. Ştiaţi de părinţii săi libanezi? Tatăl emigrat la 14 ani din Liban, iar mama fiica unor emigranţi libanezi anteriori.) a contribuit cu multe milioane la fundaţia Clinton şi s-a angajat cu 100 milioane în Clinton Giustra Sustainable Growth Initiative un proiect comun al fundaţiei şi magnatului canadian din domeniul minier Frank Giustra.
Jeff Bezos a sprijinit-o pe Hillary şi l-a atacat pe Trump prin „Washington Post”, pe care l-a cumpărat în 2013. A făcut donaţii către mai mulţi politicieni democraţi şi a donat fundaţiei Clinton prin fundaţia familiei Bezos. A şi primit un contract de 16,5 milioane de la Hillary pentru Amazon.
Zuckerberg a fost unul dintre cei mai mari susţinători ai lui Hillary şi ai democraţilor. Şi a pus şi Facebookul la bătaie pentru ei cenzurând site-urile, blogurile, vocile conservatoare. Să nu uităm nici de discuţiile cu Merkel şi de înţelegerile cu aceasta şi cu alte conduceri din Vest şi cu liderii UE pentru limitarea accesului la FB al criticilor migraţiei, lgbt-ului, autorităţilor.
Larry Ellison, sprijinitor al lui Rubio - fals republican, convergent în idei cu Hillary şi democraţii -, globalist, sprijinitor al politicii imigraţionale a lui Obama.
Bloomberg un suporter înfocat al lui Hillary şi al agendei liberale, finanţator al multor grupuri împotriva posesiei de arme de către cetăţeni.
3. În timp ce bogaţii stângii s-au îngrăşat, săracii au slăbit. Enorm.
Avem o serie de date din mai mulţi ani pe care trebuie doar să le comparăm. În 2016 Oxfam anunţase (pentru 2015) că 62 de miliardari (şi nu opt, ca la finalul lui 2016) aveau o avere cât jumătate din populaţia globului. În 2014 erau 85, iar suma comună era în jur de 1 000 de miliarde lire sterline (1210 miliarde euro), adică în jur 1300 miliarde dolari (la cursul actual).
În Europa, în 2015 aveam 489 de miliardari, a căror avere crescuse de la începutul la finalul anului de la 1.190 de miliarde de dolari la 1.830 de miliarde de dolari.
Soros, cel mai malefic personaj dintre cele vizibile, avea 9 mld în 2008 şi este estimat cu astăzi, pe locul 23, cu 24,9 mld.
Acum puţină aritmetică: 3,5 mld oameni aveau în 2014 o avere cumulată de 1300 mld dolari . În 2016, 3,6 mld oameni mai au numai 426 mld dolari, adică o avere medie de 118 dolari/persoană. Un calcul simplu ne arată o sărăcire uriaşă, de 300% a celor mai săraci oameni de pe glob în numai 2 ani.
Unde s-au dus banii săracilor? De unde provin aceşti bani ai miliardarilor? În cea mai mare parte şi pentru mulţi dintre miliardari de la cei săraci, care devin tot mai săraci – căci atenţie, accesul la unele dintre beneficiile tehnologiei, invocat adesea pentru a face comparaţia cu trecutul, nu este o condiţie necesară şi suficientă pentru a echivala cu o îmbogăţire. De multe ori, este chiar invers. De exemplu: când omul îşi lua apa din fântâna lui el avea o fântână pe care o folosea când şi cum voia, gratis, şi cu care putea face, la o adică şi bani. Azi, omul are o ţeavă fără valoare prin care vine apa pentru care plăteşte. Iar dacă nu poate plăti nu are nici apă.
4. Stânga iubeşte, nu combate sărăcia
Evident, sărăcia altora. Sărăcia maselor, care astfel devin „mase cerşetoare”, „mase asistate”,  cărora li se asigură mult circ (tehnologia a bătut aici orice imaginaţie) şi li se aruncă o pâine. În schimb, trebuie să voteze pentru „binefăcătorii” lor. Ceea ce şi fac. Iată exemplul cel mai edificator, imposibil de imaginat în urmă cu câteva zeci de ani, al Americii devenită un stat asistenţial cu peste 50 % din populaţie asistată social – de exemplu, 46 de milioane de americani primesc tichete de masă.
Detaliile acestei legături intriseci dintre stânga şi sărăcie se adună sub un singur termen: globalism. Tentaţia şi proiectul statului mondial totalitar. Esenţa viziunii şi activităţii stângii de la începuturile ei (finanţate de bancherii ce-şi doreau puterea mondială) şi până astăzi. Marele proiect al celor care nu ajung niciodată în topuri.
În articolul „Consensul de la Davos – Mai multă asistenţă socială mai mult războiNick Giambruno, senior editor al „International man” sintetizează simplu şi realist:
Nu contează care este problema, reţeta lor este întotdeauna mai multă asistenţă socială, mai mult război, mai mulţi bani tipăriţi, mai multe taxe şi, desigur, mai multă centralizare şi putere pentru instituţiile globale.
Aceasta este stânga şi aţi face bine, cei care aveţi încă alte idei, să începeţi să vă puneţi nişte întrebări şi să căutaţi răspunsuri. Voi reveni.
PS1. - Ştiaţi că Trump nu a fost invitat niciodată la Davos? Dar adversarii lui, au fost?
PS2 – Din fericire, nu toţi bogaţii sunt de stânga. Şi nici ticăloşi.

Materialişti contra materiei - omul maşină, negarea femeii şi a bărbatului, veţi fi ca Dumnezeu...

    de Anthony Esolen Care este miza în controversele actuale legate de bărbat și femeie? Nimic altceva decât creația însăși. Una dintr...