Se afișează postările cu eticheta sancţiuni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sancţiuni. Afișați toate postările

sâmbătă, 18 martie 2023

Cum şi de ce a doborît Obama, în 2014, avionul liniilor aeriene malaieziene MH17

 


Înainte ca avionul de pasageri MH17 să fie doborât deasupra zonei de război civil din Ucraina la 17 iulie 2014, președintele american Barack Obama a trebuit să convingă 9 țări UE care se opuneau la adăugarea de noi sancțiuni împotriva Rusiei - a trebuit să le forțeze să aprobe adăugarea acestor sancțiuni. El trebuia să le furnizeze "dovezi" că Rusia făcea lucruri odioase în războiul civil din Ucraina. La 15 iulie 2014, postul rusesc RT a titrat "9 țări din UE sunt gata să blocheze sancțiunile economice împotriva Rusiei" și a relatat că:

Franța, Germania și Italia se numără printre membrii UE care nu doresc să urmeze exemplul SUA și să impună sancțiuni comerciale Rusiei. Sancțiunile americane sunt văzute ca un impuls pentru a-și promova propriul pact de comerț liber cu Europa, în valoare de mai multe miliarde de dolari. 

Franța, Germania, Luxemburg, Austria, Bulgaria, Grecia, Cipru, Slovenia și președintele UE, Italia, nu văd niciun motiv în mediul actual pentru introducerea de sancțiuni comerciale și economice sectoriale împotriva Rusiei și, la summit, vor bloca această măsură", a declarat o sursă diplomatică pentru ITAR-TASS.

Pentru ca un nou val de sancțiuni să treacă, toți cei 28 de membri ai UE trebuie să voteze în unanimitate în favoarea lor. Miniștrii UE intenționează să discute noile sancțiuni împotriva Rusiei la summitul lor de miercuri, 16 iulie, de la Bruxelles. Chiar dacă doar o singură țară se va opune prin veto, sancțiunile nu vor fi impuse. În condițiile în care grei precum Franța și Germania se opun unor noi sancțiuni, măsura va fi probabil din nou blocată, a precizat sursa citată.

După ce avionul a fost doborât, America, Marea Britanie și Ucraina au declarat imediat că Rusia și separatiștii susținuți de Rusia în Ucraina au făcut-o. Imediat, toate cele 9 state membre ale UE care nu au fost de acord cu sancţiunile au trecut la aprobarea sancțiunilor suplimentare antirusești pe care le dorea Obama.

Acum, la 5 martie 2023, jurnalistul de investigație independent Kit Klarenberg a titrat "Faceți cunoștință cu firma legată de serviciile secrete britanice care a deformat știrile despre MH17" și a relatat cum a fost coordonată și planificată în prealabil de serviciile secrete britanice (care au lucrat mână în mână cu guvernul Ucrainei și cu cel al Americii în acest sens) operațiunea MH17 care a fost pusă la cale nu doar pentru a doborî avionul, ci și pentru a fi susținută cu "dovezi" false că a fost făcută de Rusia.

La 7 octombrie 2019, titrasem deja "Actualizare privind cazul MH17" și am documentat faptul că guvernul Olandei semnase un "acord din 8 august 2014 [niciodată făcut public] cu Ucraina, pentru a constata că Ucraina nu a comis doborârea. Dar familiile [celor 196 de olandezi care au fost uciși prin doborâre] nu știu acest lucru", iar instanța olandeză care judeca cazul MH17 a refuzat să ia în considerare orice altă dovadă, mai ales din partea Rusiei, și a refuzat să ia în considerare insistențele acelor familii pentru ca acea instanță să ia în considerare orice dovadă oferită în acest caz - inclusiv din partea Rusiei, pe care guvernul olandez o acuza preventiv că ar fi efectuat doborârea. Acest acord secret a fost încheiat între cei patru membri ai "Echipei comune de anchetă", toți patru fiind "aliați" (națiuni vasale) ai guvernului SUA: "Olanda, Ucraina, Belgia și Australia". Toți au fost de acord ca acest caz să fie judecat în Olanda, deoarece 196 dintre cele 298 de cadavre proveneau de acolo. Articolul meu dă un link către dovezile pe care Rusia dorea să le prezinte, dar a fost împiedicată să le prezinte, precum și către dovezile guvernului Malaeziei și către cutiile negre pe care le avea, precum și către cadavrele piloților MH17 pe care le avea Malaezia, toate acestea fiind la fel de clare că MH17 a fost doborât nu de vreo rachetă BUK din Rusia, ci de un avion de război al forțelor aeriene ucrainene care a tras direct în pilot, al cărui cadavru a fost ciuruit de gloanțe. Pilotul avionului de război ucrainean, din avionul căruia se trăgea cu acele gloanțe, se afla sub comanda guvernului ucrainean pe care îl instalase Obama. Cu alte cuvinte: Obama a fost comandantul șef al întregii operațiuni. Și și-a obținut obiectivul: la 31 iulie 2014, cei 9 membri recalcitranți ai UE au trecut cu toții la aprobarea noilor sancțiuni împotriva Rusiei.

Sursa: https://theduran.com/how-why-obama-downed-the-mh17-passenger-plane-on-17-july-2014/



joi, 10 martie 2022

Naționalismul învinge liberalismul şi diluează în timp, până la anulare, efectele sancţiunilor economice

Statele care aplică sancţiuni contra Rusiei



De ce sancţiunile economice nu rezolvă problema şi lovesc în oamenii obişnuiţi

autor: Ryan Mc Maken, senior editor la Mises Institute

În ceea ce privește sancțiunile economice, există mai multe motive pentru care sancțiunile nu reușesc să atingă scopurile declarate.

În primul rând, sancțiunile vor eșua dacă nu există o cooperare aproape universală din partea altor state. În cazul embargoului american asupra Cubei, de exemplu, puține alte state au cooperat, ceea ce a însemnat că statul cubanez și populația cubaneză au putut obține resurse din multe alte surse decât Statele Unite. Pe de altă parte, sancțiunile conduse de SUA împotriva Iranului au avut mai mult succes, deoarece un număr mare de state comerciale cheie au cooperat cu sancțiunile.

Situația sancțiunilor impuse Rusiei va fi probabil undeva la mijloc între Cuba și Iran. În timp ce mai multe state occidentale cheie, precum SUA și Marea Britanie, au adoptat o poziție dură împotriva Rusiei, multe alte state de dimensiuni considerabile au fost reticente în a impune sancțiuni similare.

Germania, de exemplu, a refuzat să impună sancțiuni pe termen scurt, menționând că Germania - precum și o mare parte din Europa - nu își poate satisface nevoile energetice fără a face mai întâi schimbări de durată în politica energetică și în producția industrială. De asemenea, mai multe state cheie de mărime medie au evitat să adopte o linie dură în ceea ce privește sancțiunile. India, de exemplu, a refuzat să anuleze un acord de armament cu Rusia. Mexicul a declarat că nu va impune sancțiuni, iar Brazilia afirmă că urmărește o poziție neutră.

Cel mai important, China nu a cooperat cu eforturile de sancționare conduse de SUA, iar China ar putea beneficia de pe urma sancțiunilor impuse de alte state. Deși în ultimele zile China nu a semnalat încă un sprijin declarat pentru Moscova, s-a abținut totuși la votul ONU de condamnare a invaziei rusești în Ucraina. Acest lucru este probabil mai puțin decât spera Moscova, dar Rusia poate conta pe China ca pe un cumpărător voluntar de petrol rusesc și alte resurse. La urma urmei, China nu a fost cooperantă cu sancțiunile conduse de SUA în Iran și a fost un cumpărător semnificativ de petrol iranian. Este probabil ca chinezii să încheie înțelegeri similare cu Rusia. În plus, dacă Rusia se confruntă cu un număr restrâns de cumpărători pentru petrol, acest lucru permite Beijingului mai multe pârghii pentru a obține resursele rusești la preț redus.

Atâta timp cât Rusia poate continua să facă comerț cu state importante precum China, Mexic, Brazilia și, posibil, India, Rusia nu se va confrunta cu tipul de izolare pe care SUA speră să îl impună.

Un al doilea motiv pentru care sancțiunile eșuează este că naționalismul - o forță puternică în rândul majorității populațiilor - tinde să împingă populațiile sancționate să sprijine regimul atunci când este amenințat.

După cum a remarcat Robert Keohane, chiar și în situații care nu sunt de criză, naționalismul poate fi o sursă generală de putere pentru un stat, deoarece naționalismul poate unifica populațiile în spatele regimului. Mai mult, așa cum arată John Mearsheimer în
The Great Delusion: Liberal Dreams and International Realities (Marea amăgire: Visuri liberale și realități internaționale): "Naționalismul este o ideologie politică extrem de puternică. ...Nu există nicio îndoială că liberalismul și naționalismul pot coexista, dar atunci când se ciocnesc, naționalismul câștigă aproape întotdeauna".

Altfel spus, în situații de criză, ne putem aștepta adesea ca până și reformatorii liberali nemulțumiți să dea curs impulsurilor naționaliste în detrimentul celor liberale, ceea ce întărește și mai mult opoziția națională față de sancțiunile impuse din exterior.

Pentru a vedea plauzibilitatea afirmațiilor noastre, nu trebuie să ne uităm mai departe de Statele Unite, care au fost mult timp remarcabil de ferite de orice amenințare realistă de cucerire străină. Cu toate acestea, chiar și în Statele Unite, nu este nevoie de prea mult în ceea ce privește agresiunea străină pentru a convinge populația să se unească în sprijinul regimului. Cu siguranță, regimul rareori s-a bucurat de mai mult sprijin decât în urma Pearl Harbor și a 11 septembrie 2001. În cazul în care o putere străină - să spunem, China - ar încerca să-i constrângă pe americani să se angajeze în schimbarea regimului prin sancțiuni economice, este greu de imaginat că acest lucru ar avea ca rezultat un sentiment pro-chinez în SUA.

În mod similar, sancțiunile americane nu au revigorat tocmai eforturile pro-americane sau anti-regim în Cuba, Iran, Coreea de Nord, Venezuela sau în orice alt stat în care SUA au încercat să producă schimbări politice interne prin sancțiuni.

Pentru a găsi cele câteva cazuri în care sancțiunile ar fi putut funcționa, avem puține opțiuni. Totuși, cele două exemple de referință în acest sens - Irak și Serbia - sunt cazuri în care sancțiunile economice au fost însoțite de forță militară copleșitoare sau de amenințări plauzibile cu aceasta. Inutil să mai spunem că acesta este un tip foarte specific de sancțiune și nu prea are legătură cu un conflict care implică o putere nucleară precum Rusia.  

Sancțiunile ar putea aduce, de asemenea, efecte secundare nedorite. După cum arată Richard Haass de la Brooking Institution:

    Încercarea de a-i constrânge pe alții să se alăture unui efort de sancționare prin amenințarea cu sancțiuni secundare împotriva unor terțe părți, care nu doresc să sancționeze ținta, poate cauza prejudicii serioase pentru o serie de interese de politică externă ale SUA. Acest lucru s-a întâmplat atunci când au fost introduse sancțiuni împotriva firmelor de peste mări care au încălcat termenii legislației americane privind Cuba, Iranul și Libia. Este posibil ca această amenințare să fi avut un anumit efect de descurajare asupra dorinței anumitor persoane de a se implica în activități comerciale interzise, dar cu prețul creșterii sentimentului antiamerican ... Sancțiunile au sporit dificultățile economice din Haiti, declanșând un exod periculos și costisitor de persoane din Haiti către Statele Unite. În fosta Iugoslavie, embargoul asupra armelor a slăbit partea bosniacă (musulmană), dat fiind faptul că sârbii și croații din Bosnia aveau stocuri mai mari de provizii militare și un acces mai mare la provizii suplimentare din surse externe. Sancțiunile militare împotriva Pakistanului au sporit dependența acestuia de opțiunea nucleară, atât pentru că sancțiunile au tăiat accesul Islamabadului la armamentul american, cât și prin slăbirea încrederii pakistanezilor în fiabilitatea americană.

Și, în cele din urmă, chiar dacă sancțiunile "ar funcționa", acest lucru ar fi insuficient pentru a justifica utilizarea lor. La urma urmei, ele reprezintă un tip de protecționism pe steroizi, ceea ce presupune sancționarea persoanelor și firmelor americane care încalcă aceste reglementări guvernamentale - multe dintre ele greu de parcurs legal pentru americani.

Cu toate acestea, sancțiunile rămân populare pentru că îi liniștesc pe alegătorii care insistă că "noi" trebuie să "facem ceva", iar oficialii guvernamentali sunt mai mult decât fericiți să se angajeze în politici care cresc puterea statului și pot fi folosite pentru a recompensa prietenii regimului.

Dar a pune regimul să "facă ceva" este un joc periculos, iar dacă alegătorii doresc să semnaleze opoziția lor virtuoasă față de inamicii străini percepuți, alegătorii pot oricând să acționeze pe cont propriu. Dacă americanilor nu le plac bunurile și serviciile rusești, ei sunt liberi să boicoteze aceste bunuri, așa cum americanii au boicotat bunurile britanice în timpul Revoluției. Dar îmbrățișarea a încă mai multă putere federală în numele unei lecții pentru a da o lecție regimurilor străine tinde să dăuneze oamenilor obișnuiți în multe feluri pe care puțini le pot anticipa, în timp ce, de asemenea, îi poate pune pe mulți americani în pericol din punct de vedere juridic. Și toate acestea vor fi făcute, nu mai puțin, cu puține speranțe de succes.

Ryan McMaken (@ryanmcmaken)

Sursa: https://mises.org/wire/why-sanctions-dont-work-and-why-they-mostly-hurt-ordinary-people

duminică, 6 martie 2022

În pragul unui big-bang către un nou univers economic? Vestul a desfiinţat proprietatea! Foametea, o realitate foarte apropiată! Şi multe altele.

Având în vedere evenimentele îngrozitoare și încă în desfășurare ale invaziei lui Vladimir Putin în Ucraina și răspunsul colectiv al Occidentului la aceasta, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva ne aflăm în pragul unei singularități economice în care legile și convingerile fundamentale care au stat la baza ordinii economice internaționale timp de decenii se vor prăbuși. Consecințele sunt la fel de necunoscute, dar bănuim că o mare resetare ar putea fi, într-adevăr, în fața noastră. Chiar dacă o încetare a focului este anunțată la câteva momente după ce publicăm acest articol, daune șocante aduse sistemului economic global au fost, fără îndoială, deja făcute, iar anumite duhuri nu vor putea fi puse cu ușurință înapoi în sticlele lor.
....

Cea mai uluitoare mișcare a SUA și a aliaților săi a fost tăierea accesului băncii centrale rusești la cea mai mare parte a rezervelor sale valutare de 630 de miliarde de dolari. Fără acces, ne întrebăm dacă aceste fonduri sunt cu adevărat rezervele "sale"? Ce este proprietatea fără acces? Indiferent cât de justificată ar putea părea astăzi această mișcare, nu putem scăpa de faptul că această acțiune va avea reverberații în anii următori. Într-un articol de opinie fără menajamente din Wall Street Journal intitulat "Dacă rezervele valutare rusești nu sunt cu adevărat bani, lumea va avea un șoc", reporterul Jon Sindreu a spus următoarele despre modul în care băncile centrale de pretutindeni trebuie să își privească acum rezervele:

    "Mulți economiști au asimilat mult timp acești bani cu economiile dintr-un purceluș, care la rândul lor corespund investițiilor făcute în străinătate în economia reală. Evenimentele recente evidențiază eroarea acestei gândiri: Cu excepția aurului, aceste active sunt responsabilitatea altcuiva - cineva care poate decide pur și simplu că nu valorează nimic. Anul trecut, FMI a suspendat accesul Afganistanului controlat de talibani la fonduri și DST. Sancțiunile impuse Iranului au confirmat faptul că deținerea de rezerve offshore nu împiedică Trezoreria SUA să ia măsuri. După cum subliniază profesorul de drept din New England, Christine Abely, înțelegerea din 2017 cu CSE TransTel din Singapore arată că simpla utilizare a dolarului în străinătate poate încălca sancțiunile, pornind de la premisa că o anumită compensare a plăților are loc, în cele din urmă, pe teritoriul SUA."

Un șoc, într-adevăr. În esență, articolul lui Sindreu susține că această mișcare crește substanțial riscul ca dolarul american să își piardă statutul privilegiat de monedă de rezervă la nivel mondial și, cel puțin, asigură probabil o polarizare a economiei globale în cel puțin două tabere - Occidentul într-una și Rusia/China/Iran/Arabia Saudită plus alte țări vizate sau aliniate în cealaltă. Dacă 20-30 de trilioane de dolari sau mai mult din PIB-ul global se leapădă de moneda de rezervă preexistentă, mai este aceasta moneda de rezervă? Dacă rezervele pot fi anulate peste noapte, mai sunt ele rezerve? Câte alte țări trebuie să se protejeze împotriva posibilității unor sancțiuni similare? Ar trebui să adăugăm India pe listă?

    "Administrația Biden analizează dacă să impună sancțiuni împotriva Indiei din cauza stocurilor sale de echipamente militare rusești și a dependenței de acestea, ca parte a consecințelor de amploare pe care Occidentul încearcă să le impună Moscovei din cauza invaziei sale în Ucraina.

    Donald Lu, asistentul secretarului de stat pentru afaceri sud-asiatice, a declarat joi, în cadrul unei audieri, că administrația cântărește cât de amenințătoare este pentru securitatea SUA relația militară apropiată din punct de vedere istoric a Indiei cu Rusia."


O altă evoluție care încreţeşte frunţile este înființarea de către Departamentul de Justiție al SUA a sinistru numitului grup operativ Task Force KleptoCapture, care are intenția declarată de a confisca (nu de a îngheța) activele oligarhilor ruși. Iată cum o descrie New York Times:

  "Crearea grupului operativ reflectă controlul dur exercitat asupra oligarhilor ruși, mulți dintre ei construindu-și averile datorită legăturilor lor cu dl Putin. Chiar dacă nu sunt direct implicați în invazia Rusiei în Ucraina, ei îi permit dlui Putin ajutându-l să-și ascundă propriile averi și să rămână la putere.

    Oligarhii ruși și-au investit averile în active din întreaga lume, iar legăturile lor cu dl Putin i-au ajutat să obțină influență și conexiuni în lumea artelor frumoase, a imobiliarelor, pe Wall Street și în Silicon Valley."


Suntem primii care recunosc că "oligarhul rus" este o facțiune mai puțin simpatică decât "camionagiul canadian", iar săvârșirea unui război împotriva unei alte națiuni suverane este mult mai grav decât să claxonezi în centrul orașului Ottawa, dar multe dintre aceleași întrebări pe care le-am ridicat cu privire la consecințele impulsurilor lui Justin Trudeau par a fi potrivite în acest caz. Cine definește oligarhul? Ce se califică drept abilitare? Acuzații au vreo cale de atac? Dacă bunurile din Occident sunt supuse unei confiscări rapide, fără un proces echitabil, chiar și pentru că au permis în mod indirect un lider politic național nepopular în prezent - indiferent cât de justificată ar fi această nepopularitate -, ce proprietar de bunuri străine sănătos la cap nu ar lua în considerare cel puțin lichidarea activelor acum și relocarea în străinătate a bogăției pe care o poate păstra? Ne-am gândit la dominoul care va cădea prin rescrierea fundamentală a legilor proprietății?

Mai jos, în același articol din New York Times, găsim un alt pasaj interesant. Susținem de mult timp că este iminentă o reprimare a criptomonedelor. Vor folosi SUA invazia rusă din Ucraina ca pretext pentru a face acest lucru? Se pare că da:

    "Grupul operativ va viza persoanele și companiile care încearcă să eludeze legile împotriva spălării banilor, să-și ascundă identitatea de instituțiile financiare și să folosească criptomonede pentru a se sustrage sancțiunilor și a spăla bani. Departamentul de Justiție a precizat că va folosi confiscarea activelor în materie civilă și penală pentru a confisca bunurile aparținând persoanelor care fac obiectul sancțiunilor.

    Departamentul a precizat că activitatea sa o va completa pe cea a unui grup operativ transatlantic anunțat la sfârșitul săptămânii trecute pentru a identifica și confisca activele persoanelor și companiilor rusești sancționate din întreaga lume."


O altă evoluție semnificativă este mișcarea corporațiilor multinaționale de a autosancționa toate aspectele activității lor comerciale legate de Rusia, motivate, fără îndoială, de imaginile tulburătoare venite din Ucraina și presate de acționarii lor să facă ceva în acest sens. Nu este prima dată când corporațiile au fost chemate la acțiune după anumite evenimente politice - guvernele occidentale au o istorie îndelungată de încercări de a pune în aplicare politici controversate sprijinindu-se pe liderii de afaceri pentru a face munca lor murdară în locul lor - dar aceste evoluții recente provoacă probabil îngrijorare chiar și în rândul liderilor occidentali. Poate că, în mod naiv, SUA și aliații săi din NATO au încercat în mod specific să scoată petrolul și gazele rusești de sub incidența sancțiunilor, recunoscând nevoia noastră critică de aceste livrări esențiale (o slăbiciune despre care scriem de mai multe luni). Dar, așa cum descrie Financial Times într-un raport recent, dacă spiritul vremurilor etichetează în mod uniform o entitate ca fiind toxică - chiar și o întreagă țară din G20 - nu pot exista excluderi:

    "În realitate, însă, multe bănci, rafinării și armatori occidentali se "autosancționează" de fapt - se comportă ca și cum petrolul rusesc ar fi fost deja pus sub sancțiuni. 'Petrolul rusesc a devenit efectiv toxic', a declarat un bancher.

    Unii dintre cei mai mari cumpărători de țiței rusesc au anulat livrări și comenzi, în timp ce companii, de la bănci la asigurători și armatori, se retrag din afacerile cu Rusia.


    Aproximativ 70% din țițeiul rusesc 'se chinuie să găsească cumpărători', potrivit companiei de consultanță Energy Aspects. Drept dovadă, țițeiul rusesc Urals, marca amiral a Rusiei, un produs de bază pentru rafinăriile din nord-vestul Europei și din Marea Mediterană, a fost cotat miercuri la un discount record de peste 18 dolari pe baril."

Iată doar câteva dintre consecințele economice potențial catastrofale la care trebuie să reflectăm dacă aceste evenimente continuă să se transforme în bulgăre de zăpadă pe o pantă tot mai abruptă. Locul evident de unde trebuie să începem este în sectorul energetic, unde prețurile gazelor naturale europene s-au tranzacționat ca o monedă de înșelătorie criptografică, crescând și scăzând zilnic cu sume de neconceput. Impactul economic atât al prețului ridicat, cât și al volatilității energiei asupra sectorului de producție european va fi dezvăluit în următoarele săptămâni și luni - bănuim că rezultatele îi vor uimi pe mulți.

 

În mod similar, Rusia și Ucraina se numără printre cei mai prolifici producători și exportatori de produse alimentare esențiale din lume, iar prețurile produselor agricole clipesc în roșu. Într-un articol pe care l-am scris încă din octombrie anul trecut, intitulat Starvation Diet (Dieta foametei), am prezis că un eveniment global de foamete în masă este aproape inevitabil, și asta înainte de izbucnirea războiului din Ucraina. Iată cum începea articolul:

    "Ne aflăm în pragul unui eveniment de înfometare în masă semnificativ, provocat de noi înșine. În curând, zeci de milioane dintre cei mai săraci oameni din lume vor muri din cauza incapacității de a se hrăni, în timp ce mulți dintre cei care se descurcă confortabil acum - în special în lumea occidentală - vor avea un șoc."

Deloc surprinzător, grâul s-a tranzacționat la limită în sus timp de mai multe zile la rând, iar prețurile ajung la niveluri care condamnă mari părți din populația globală la soarta pe care am descris-o cu reticență mai sus. Inflația alimentară este catalizatorul multor revolte populare, iar calea de la rafturile goale la ghilotină a fost, din punct de vedere istoric, una directă. Acum, luați în considerare în continuare faptul că Occidentul a externalizat producția de energie și de materiale miniere critice în țări sărace. Ce se întâmplă atunci când aceste guverne sunt răsturnate și activele de producție sunt naționalizate?

 

Există nenumărate alte consecințe alarmante pe care am putea să le documentăm aici -  Rusia produce 40% din livrările globale de paladiu și Ucraina este responsabilă pentru majoritatea exporturilor globale de gaz neon (critice pentru producția de lasere folosite la fabricarea microcipurilor, care sunt deja în deficit cronic) - dar chiar și noi ne pierdem capacitatea de a medita la totalitatea catastrofei economice care ne așteaptă.

Declarațiile recente ale liderilor politici americani nu inspiră prea multă încredere în capacitatea noastră de a traversa această criză fără o escaladare economică și politică suplimentară substanțială. Într-o singură perioadă de 24 de ore, președintele Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, a cerut interzicerea importurilor de petrol rusesc, afirmându-și în același timp opoziția față de dezvoltarea petrolului american pentru a le înlocui. Între timp, senatorul republican Lindsay Graham a cerut în direct la televizor, cu nonșalanță, asasinarea președintelui Rusiei. Pentru a-și impune punctul de vedere nesăbuit, el a intrat apoi pe Twitter și și-a amplificat mesajul:

 

Se apropie un big bang. Pregătiți-vă pentru impact.

Sursa:  https://doomberg.substack.com/p/on-the-cusp-of-an-economic-singularity?s=r

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...