marți, 8 martie 2016

Aliaţii islamiştilor: radicalii şi teroriştii socialişti europeni (Apocalipsa Europei 8)



Am vorbit, în episoadele trecute despre cele trei forţe aflate în acest moment într-o gigantică încleştare: socialismul internaţional, islamul şi identitarii. Am arătat, cu exemple, cum elita occidentală  este cea care pune în pagină politica de islamizare a Occidentului, în paralel cu slăbirea acestuia prin transformarea omului şi a societăţii în nişte caricaturi neputincioase, ridicole, groteşti.
Am vorbit mai ales despre elitele financiare- politice-academice- media- civice, despre personajele aflate în zonele de decizie economică, politică, administrativă care împreună impun dictatorial politica amintită mai sus.
Dar acest socialism internaţional cu gulere albe are şi un braţ înarmat întru totul asemănător teroriştilor musulmani: extremiştii, sau radicalii de stânga terorişti, mai precis puzderia de grupuri marxiste, marxist-leniniste, maxist-maoiste, troţkiste, anarhiste, feministe, lgbt-iste, ecologiste etc., practicând, printre altele, terorismul militar (bombe, arme de foc, arme albe, arme biologice, chimice, radiologice etc.), cultural, sexual, rasial. Le regăsim în fiecare stat occidental. Se manifestă public cu violenţă, atât în limbaj cât şi în manifestare. Fac mitinguri şi marşuri când vor muşchii lor, fără a fi oprite sau pedepsite, distrug, incendiază, răspândesc teroarea, promovează un discurs cu adevărat al urii şi exterminării celorlalţi, urăsc creştinii, familia, identitatea, etnicitatea, naţiunea, evreii, ordinea, valorile tradiţionale.
Mai nou, le-am găsit şi le regăsim permanent în manifestări entuziaste faţă de migraţia masivă a musulmanilor.
Terorismul militar european de după 1950
Ştim că stânga, preocupată, zice ea, de binele omului şi al popoarelor, strigă de zeci de ani: Fasciştii! Rasiştii! Naziştii! – speriindu-ne de cele ce pun la cale şi sunt gata să înfăptuiască nişte presupuşi extremişti de dreapta. Iar astăzi strigătele ei se aud parcă mai tare ca niciodată. Oricine îndrăzneşte să vină cu o observaţie, critică, protest faţă de politica UE sau a statelor din Vest, copios dominate politic şi administrativ de socialişti, pe faţă, sau în piei de alte animale politice, este automat, - şi cum ar putea să fie altfel?! – rasist, fascist, xenofob, nazist.
Dacă vom urmări însă traiectoria mişcărilor revoluţionare, revoluţiilor, atentatelor, comploturilor, regimurilor dictatoriale, vom constata că întreg secolul 20, de la un capăt la celălalt, este marcat de sutele de milioane de victime ale socialismului sub diversele lui forme.
Mă voi opri cu altă ocazie asupra primei jumătăţi a secolului pentru că ea implică evenimente de mare anvergură. În analiza de faţă am să vă reamintesc doar, sau am să vă informez, pe cei care nu ştiţi,  că, până la cel islamic de acum, terorismul violent european, de tip militar, a fost, în toţi anii de după cel de-al doilea război mondial, 99 % de stânga. Asta în timp ce toate elitele amintite anterior, strigau, înfierau, averizau permanent asupra pericolului celui de extremă dreapta.
Facțiunea Armata Roșie (Germania) – cunoscută la început ca Banda Baader-Meinhof, a fost una dintre cele mai violente grupări teroriste de stânga. FAR a fost fondată în 1970 de către Andreas Baader , Gudrun Ensslin , Horst Mahler , şi Ulrike Meinhof care au descris-o ca fiind o mişcare comunistă şi anti-imperialistă de ” gherilă urbană “, angajată în rezistenţă armată împotriva a ceea ce ei considerau a fi un stat fascist. Deşi după 1998 părea anihilată, în octombrie 2011 aflăm că s-ar putea să nu fie.  
O grupare de stânga - Hekla - şi-a asumat responsabilitatea pentru explozibilul găsit în tunelul de cale ferată din Berlin. Autorităţile germane au găsit, luni, şapte bombe cu petrol pe linia de cale ferată Berlin-Hamburg. Bombele erau echipate cu detonator cu ceas, iar intenţia teroriştilor era să le detoneze când ar fi urmat să treacă un tren, pentru ca acesta să deraieze. ... Aceeaşi grupare pare să fi fost la originea unui alt incident: incendierea echipamentului de semnalizare de pe linia de cale ferată dintre Berlin şi Hamburg, ce a cauzat întârzieri mari garniturilor ce circulau pe această linie. ...
Politicienii şi poliţia au avertizat germanii că asistă la o renaştere a Facţiunii Armatei Roşii. ... Acum, chiar dacă vechile structuri ale FAR sunt atrofiate, autorităţile germane spun că gruparea este chiar mai periculoasă, pentru că este descentralizată, iar celulele sunt afiliate vag cu mai multe grupuri mici de indivizi. Ceea ce înseamnă că sunt şi mai greu de prins, deoarece mare parte a celor care se consideră parte a grupării nu ştiu mare lucru de activitatea celorlalte celule. Anul acesta, nu mai puţin de 600 de maşini au fost incendiate de anarhişti.Multe din acestea erau maşini ale poliţiei din Berlin şi din landul Brandenburg. Iar pe termen lung, această campanie a extremiştilor de stânga riscă să producă o mulţime de victime”. (Adevărul)
Celulele Revoluționare (Germania) au fost responsabile pentru  mult mai multe atacuri cu bombă, incendii şi alte infracţiuni decât Facţiunea Armata Roşie, dar nu s-a bucurat de notorietatea acesteia. Între 1973 şi 1995 se crede că au organizat circa 300 de atacuri.
Gruparea Meinhof-Puig Antic (Germania) – de mai mică importanţă.
Brigăzile Roșii (Italia) – „Fondată de exponenţi ai mişcării studenţeşti din Tretino, de foşti militanţi comunişti şi de conducători ai nucleelor extremiste din fabrici, organizaţia a fost influenţată de grupul german Baader-Meinhof. Primele acţiuni au lovit prin atentate şi sabotaje fabricile din Milano. Activitatea Brigăzilor Roşii s-a orientat spre jefuirea băncilor pentru autofinanţare şi spre răpirea persoanelor cu funcţii de conducere din industrie şi a judecătorilor”.(Historia) L-a răpit şi ucis, printre alţii, pe fostul prim ministru al Italiei, Aldo Moro. Este considerată şi cea mai de „succes” organizaţie teroristă europeană, din afara spectrului marxist-separatist (vezi IRA).
 În 1988, poliţia reuşeşte sa anihileze majoritatea structurilor Brigazilor Rosii. Dar, ca şi în cazul surorii sale germane, acesta nu e sfârşitul. „La inceputul acestui an (2007 –n.aut.), politia italiana a arestat 15 membri ai unei organizatii teroriste autointitulate Partidul Comunist Politico-Militar. Cei 15 erau organizati in trei celule, la Milano, Torino si Padova. Liderul celulei din Torino era un important lider de sindicat, Vincenzo Sisi. Ingrijoratoare pentru societatea italiana este simpatia pe care a trezit-o arestarea extremistilor de stanga. Graffiti-uri ce sprijineau Brigazile Rosii si pe cei arestati au aparut pe zidurile fabricilor din Padova si doua marsuri de protest au avut loc in oras. Un cocktail Molotov neaprins a fost lasat in casa unuia dintre anchetatori. "Am anihilat aceasta aripa, dar nu stim daca mai sunt si altele. Cred ca e un cantec de sirena revolutionar, adanc inradacinat in societatea noastra", spune Bruno Megale, seful sectiei de politie din Milano, citat de Wall Street Journal”. (România Liberă)
Armata Republicană Irlandeză (Marea Britanie) organizaţia cu cea mai lungă istorie (1922 - 2016), care a trecut prin mai multe schimbări şi separări. O ramură, numită Noua ARI funcţionează şi astăzi cu obiectivul reunirii întregii Irlande. Chiar dacă nu de la început, a ajuns sub influenţă marxistă, fiind sprijinită de sovietici (ca mai toate celelalte organizaţii teroriste europene). Numai între 1966 şi 1997 are la activ peste 1700 de victime.
Organizația Separatistă Bască ETA (Spania) – formată în 1959 luptă pentru un stat socialist basc. Are la activ, până în 2010, 829 de victime.
Frontul corsican de eliberare nationala (Franţa) – mişcare marxistă corsicană pentru independenţă.  
Organizația Revoluționară 17 Noiembrie (Grecia) – 17N, a operat 25 de ani în Grecia. Era formată din studenţi având în frunte un profesor universitar; a recurs la numeroase asasinate împotriva oficialilor şi militarilor americano-britanici cantonaţi pe teritoriul ţării. În 2002, au fost operate primele arestări, care au dezorganizat gruparea.
GRAPO (Grupul de rezistenţă antifascistă „1 Octombrie” - Spania) – grupare maoistă, provenită din alta marxist-leninistă, care vrea instaurarea unei republici după modelul Chinei Populare.
Acțiunea directă (Franța), care se considera, ca şi aproape toate celelalte, o „organizaţie de gherilă urbană”. Cu o istorie mai scurtă, mai puţine victime şi atentate.
Armata secretă armeană pentru eliberarea armeniei de sorginte marxist-leninistă – îndreptată împotriva autorităţilor turceşti, a desfăşurat atacuri cu bombe şi asupra unor obiective franceze şi elveţiene pentru a forţa eliberarea unor camarazi.

Acestea, dar mai ales primele şapte au terorizat decenii la rând Europa, au omorât mii de oameni, au rănit alte mii, au atacat clădiri, sisteme de transport, facilităţi şi utilităţi urbane. Căutaţi pe internet şi veţi găsi toate grozăviile înfăptuite de aceştia în lupta împotriva capitalismului, „fascismului”, „nazismului”, naţionalismului, creştinismului. Deşi nu era nici urmă de fascism şi nazism, deşi statele respective erau conduse lungi perioade de forţe politice declarate de stânga, deşi celelalte forţe politice de guvernare, chiar dacă declarate populare, creştin-democrate sau altfel, au avut tot un comportament socialist, aceste organizaţii marxist-leniniste sau marxist-maoiste, sau marxiste şi separatiste, au acţionat cu cruzime, cu dispreţ faţă de viaţa şi persoana umană, similar cu acţiunile grupărilor islamiste de astăzi.
În toată jumătatea secolului 20 o singură organizaţie desemnată, dar nu autoasumată, ca fiind de extremă dreapta apare cu o oarecare activitate violentă. Este vorba despre “Nationalsozialistischer Untergrund” (NSU, “Nazi Underground”) din Germania, descoperită din întâmplare în 2011, care este acuzată de omorârea, între 2000 şi 2006, a 10 turci şi greci şi a unei poliţiste. De asemenea, se presupune implicarea ei în 14 jafuri de bănci, mai multe bombe şi alte infracţiuni. Palmaresul lor pare mai curând unul de bandă mafiotă, care şi-a eliminat nişte „concurenţi”, decât de organizaţie politică de extremă dreapta. De fapt, NSU nu apare în marea majoritate a analizelor şi studiilor despre terorismul european, nu a revendicat niciunul dintre atentate, nu a avut niciun comunicat cu principii, identitate, obiective, nu a anunţat în niciun fel lupta sa împotriva străinilor şi pentru o Germanie pură. Şi nici nu apar după 2006 alte crime motivate etnic, chiar dacă migraţia în Germania devenise tot mai vioaie şi producea tot mai multe probleme cetăţenilor.
Am făcut aceast scurt istoric al terorismului european pentru a înţelege mai bine cât de complicată este lupta „identitarilor” rezistenţei europene. Grupărilor vechi şi noi, gata de luptă armată alături de islamişti, în stilul, li se adaugă miile de asociaţii, fundaţii, grupuri, mişcări, care se manifestă cu virulenţă împotriva a tot ceea ce este originar Europei. Vezi mişcarea FEMEN, vezi socialiştii care au organizat mitinguri de susţinere a teroriştilor islamici a doua zi după atentatele de la Paris, vezi toate manifestaţiile pro-migratori şi cele care în care sunt preferaţi violatorii musulmani rasiştilor indigeni, pentru a aminti doar vârful aisbergului.
Adăugaţi-i acestora – şi sunt mulţi – pe activiştii plătiţi generos de „Soroşi”, pe funcţionarii zeloşi şi tâmpi, pe cetăţenii creduli şi tâmpi, pe tinerii debusolaţi de propaganda socialistă şi veţi înţelege cam ce forţă uriaţă stă în faţa celor din rezistenţa europeană.
Va urma.

miercuri, 17 februarie 2016

România fiica ploii, sau politica externă zero a Bucureştiului



Lumea se mişcă mult mai repde decât în urmă cu doar câteva luni. Un subiect tabu – tabu pentru că fusese îngropat sub deciziile cel puţin „exotice”, dacă nu totalitare de-a dreptul, ale guvernelor occidentale – iese la suprafaţă cu tot mai mare viteză. Pericolul dispariţiei civilizaţiei europene – şi, pe un termen uşor mai lung, şi a prelungirii sale nord-americane - a trecut de site-urile şi blogurile antisistem ale dreptei şi de mass-media independentă şi a juns în discuţia publică de la toate nivelurile. Astăzi despre acest pericol vorbesc şi Putin şi John Kerry.
Sub presiunea clocotului populaţiei, Franţa, ca o găină lăsată de socialişti fără pene în pragul iernii, zice Pas! Şi o lasă pe Merkel cu fustele ridicate de curentul de opinie ostil pe care l-a declanşat în Germania, unde până şi turcii cu vechime şi integraţi în mod real ameninţă că vor vota Alternativa pentru Germania.
Acest pericol nu mai este o fantezie a unor rasişti, xenofobi, fascişti cum erau (şi sunt încă copios) catalogaţi cei care critică orientarea UE şi a elitelor occidentale de stimulare a unei migraţii masive către Europa (iar Obama şi Trudeau cu ai lor către SUA şi Canada). Este o realitate acceptată tot mai mult, chiar la nivelul oficial.
Turcia şantajează Europa pentru a obţine 4 miliarde de euro, iar Germania, în loc să se ocupe de Europa, o susţine complice. Cu banii în buzunar, Erdogan lasă refugiaţii să se scurgă în continuare către continent, la fel cum se face că se luptă cu ISIS (de la care cumpără petrol cu zecile de mii de tiruri şi pe ai cărui jihadişti îi lasă să treacă cu autobuzele prin fosta frontieră cu Siria pentru a ajunge ca refugiaţi în Europa) şi îi bombardează pe kurzi. Arabia Saudită, răsfăţatul ajutoarelor militare americane, şi principala finanţatoare a salafismului, vrea să devină suprema autoritate a suniţilor, şi se pregăteşte să atace Siria împreună cu Turcia. Care vrea să aibă petrolul sirian şi să evite formarea unui stat kurd în Siria. Alte miliarde de euro se duc către statele din nordul Africii, singurul rezultat fiind o amplificare a islamului radical.
În faţa spectacolului înspăimântător al unei Uniuni Europene care a silit statele membre cu frontiere către lumea din afară să bage zeci de miliarde de euro în securizarea spaţiului Schengen (numai la noi au fost 1,5), dar care pare paralizată în faţa migraţiei de masă, ţările central şi est-europene s-au decis să-şi ia singure soarta în mâini, sfidând chiar apelurile Bruxelului şi Berlinului. În fata unui pericol de invazie musulmană, similar cu cel de acum câteva sute de ani ca posibile rezultate, dar diferit ca mod de implementare de acela, statele din regiune se unesc. Apare astfel o primă formă concretă, viabilă de solidaritate europeană extinsă.
Ieri, la Praga, s-au întâlnit liderii Cehiei, Ungariei, Slovaciei şi Poloniei, cunoscute şi ca ţările Vişegrad (după tratatul dintre ele semnat acum 25 de ani) într-o reuniune extraordinară pentru a decide împreună asupra modalităţilor de preîntâmpinare a invaziei migratorilor şi de aşezare a acestora în această zonă. La întâlnire au participat şi primul ministru bulgar şi preşedintele Macedoniei.
Primul ministru ceh, Bohuslav Sobotka a declarat că sumitul extraordinar Visegrad 4 are ca scop promovarea unor politici şi luarea unor măsuri care să asigure statele din Balcani că nu vor rămâne singure în faţa milioanelor de migratori în cazul în care strategia de cooperare a UE cu Turcia nu dă rezultate. Germania şi Austria au anunţat măsuri de blocare a frontierelor, măsuri asemănătoare intenţionează să aplice, sau au aplicat deja statele nordice, Franţa vorbeşte despre reluarea controalelor la graniţe, iar Grecia, lăsată singură în faţa tsunamiului migrator nu poate face faţă. De aceea cei 4 au decis să ajute Bulgaria şi Macedonia să-şi întărească frontierele cu Grecia, contribuind la construcţiile militare de apărare dar şi cu forţe de poliţie. Primul ministru a mai spus că acest sumit se adresează şi Serbiei, Croaţiei şi Sloveniei cu asigurarea că nu vor rămâne singure, discuţiile urmând să continue între întâlnirile la vârf. Nimic despre România. E adevărat, nici România nu s-a prea „băgat în seamă”. Atunci de ce să o bage alţii.
Cei şase şi-au reafirmat sprijinul pentru o UE unită şi pentru planul acesteia discutat cu Turcia, dar au spus şi că este necesar un plan B.
Dincolo de declaraţiile linilştitoare cuprinse în declaraţia de final, este clar că UE nu mai oferă garanţiile necesare şi deci nici liniştea privind un viitor comun (de prosperitate ce să mai zicem), că mai-marii europeni sunt atenţi doar la nevoile şi problemele lor, că nu există o solidaritate europeană reală. De exemplu, costurile Greciei şi ale Macedoniei în această criză sunt mult mai mari decât ale unor state puternice din Vest, iar economiile lor sunt mult mai şubrede. Apoi există o teamă reală, şi foarte bine argumentată de fapte, că libera circulaţie europeană se va închide pe aliniamentul Austria, Germania ceea ce ar însemna o blocare de facto a migratorilor în spetele ei, adică în statele central şi est-europene. Mai jos, Italia are ea însăşi probleme destul de serioase cu migratorii.
Este clar că asistăm la o reconfigurare a Europei, că solidarităţile şi alianţele se reconstruiesc după imperativele zilei, nu după fanteziile incompetente şi impotente ale birocraţilor europeni. Este de asemenea destul de sigur că în Europa de Vest vom asista la războaie civile. O spun deja figuri importante ale politicii şi analizei politice şi de securitate mondiale.
Este destul de sigur, de asemenea, că vor apărea mari probleme economice şi sociale şi pentru statele neafectate de conflict, dar dependente de comerţul cu cei din vest. Vor dispărea – deja se preconizează micşorarea lor pentru a plăti Turcia sau pentru a rezolva costurile refugiaţilor – fondurile europene. Vor fi mişcări de populaţie dinspre Vest spre Est, cetăţeni estici, care se reîntorc, dar şi vestici care vor fugi din calea conflictelor locale, sau a perspectivei islamizării. Multe alte lucruri sunt de discutat despre cât de diferit va fi viitorul peste un an-doi, poate şi mai curând. Şi nu am inclus în acest sistem de ecuaţii Rusia, care dintr-o pacoste va deveni (a devenit deja) un aliat (protector?) extrem de binevenit în unele capitale.
Am încercat în cele de mai sus o schiţă extrem de sumară a extraordinar de complexei problematici internaţionale actuale. Aş fi vrut ca în încheiere să prezint activa prezenţă a României pe toate aceste planuri, în legătură cu toate aceste teme, care, că vor sau nu autorităţile statului român, ne afectează şi ne vor afecta substanţial. Din păcate, nu am reuşit să găsesc trimiteri, referiri, documentări despre politica externă a României. Dincolo de expresii din lemn de plută, discursuri din puf de gâscă, dincolo de generalităţi, de fraze convenabile cărora nu are nimeni ce le reproşa, dar pe care nu le poţi reţine, de exprimări cu care toţi sunt de acord, de definiri de direcţii luate din îndrumarul de buzunar al participantului la o conferinţă internaţională, de obsesiile MCV şi Schengen (care Schengen?) şi de ceva Moldovă, nu am aflat de la Preşedintele Iohannis şi ministrul de externe .... Lazăr Comănescu (de atât prezenţă publică, uitasem cine e ministru), nimic despre politica externă, despre vreo iniţiativă, despre vreo idee proprie.
Cum ne poziţionăm noi faţă de cererea UE şi a Germaniei privind primirea de refugiaţi? Care este părerea noastră despre pericolul islamizării Europei şi chiar a unui al treilea război mondial amintit tot mai des? Cum ne poziţionăm noi faţă de debusolarea reală, sau jucată, de politica de stimulare a unei migraţii masive a elitelor occidentale? Cum ne poziţionăm faţă de intenţia de construcţie a unor baraje defensive terestre la graniţele Bulgariei, Macedoniei, Ungariei, Slovaciei, Sloveniei, Austriei etc.? Cum ne poziţionăm noi faţă de cooperarea regională în care vor fi prinse, cel mai probabil, toate statele din zonă din moment din moment ce dilema: Cu Vestul sau cu Rusia?  a fost spulberată de un pericol mult mai clar şi mai mare? Rămânem doar cu opţiunea NATO şi parteneriatul strategic cu SUA? Dar dacă americanii schimbă placa şi se retrag? Dacă ne trezim, cum s-a mai întâmplat, singuri în faţa duşmanului? Avem definită o strategie a relaţiei cu Rusia? Sau aşteptăm alinierea planetelor? Sau poate ploaia...
În lume lucrurile se schimbă cu repeziciune, Europa de mâine va fi una islamică, sau una greu de definit acum, dar oricum departe de cea socialistă a prezentului. Uniunea Europeană, această construcţie născută din birocraţie şi socialism, dar lipsită de fundamentul unei solidaritaţi reale, va dispărea, sau va fi înlocuită cu altceva pornind de la o cooperare cinstită, de la un parteneriat corect şi tuturor folositor, în care fiecare să aibă identitatea şi locul său bine stabilit, dar să fie împreună pentru că vor fi descoperit că este necesar să fie împreună.  
Lumea se schimbă, lumea se cutremură. Se schimbă relieful politic al Europei, al lumii, se închid falii vechi, se deschid falii noi. Sunt gata se se prăbuşească construcţii ridicate pe nisip. Se ridică altele cu fundaţia mult mai bine înfiptă în solul identităţii distilate în mii de ani. Urmează conflicte care pot atinge proporţii gigantice. Posibilitatea izbucnirii celui de-al treilea război mondial nu mai e o fantezie conspiraţionistă; ea este evocată chiar de greii planetei.
Ce crede România despre toate astea? Nu ştim. Pentru că România doarme, flăcăii care ţin frîiele sunt prea ocupaţi cu furatul, cu plimbatul, sau cu închisul gurii păcătoşilor, iar noi ceilalţi cu cumpărăturile de la mall. Şi mai vine şi primăvara şi se dă startul la grătare. În curând, dacă nu suntem atenţi, grătare halal. Dar numai halal. Deşi nu sunt sigur că Coranul permite grătarul.

sâmbătă, 13 februarie 2016

RĂZBOI CIVIL ÎN GERMANIA - Opinia unei românce din Munchen

Ce îmi scrie o româncă din Germania (habar nu am avut că e româncă atunci când i-am scris) după ce i-am răspuns la cererea de prietenie şi am descoperit pe pagina ei un scurt film nemţesc despre islam, pe care am rugat-o să-l traducă în engleză. Numele ei este  Grace Dorian  şi o puteţi găsi la pagina respectivă. Tot acolo alte materiale interesante, dar, din păcate în germana, care este mai puţin accesibilă publicului românesc.   După cum i-am mărturisit ulterior, iniţial am crezut că este o copiliţă rătăcită, care a ajuns întâmplător la pagina mea de FB şi am stat în cumpănă dacă să îi răspund. Dar se pare că este mult mai mult. Dacă veţi intra pe pagina ei veţi înţelege însă de ce am avut acea impresie.     

 Va multumesc pentru interes. Saptamanile urmatoare nu am timp de nimic, dar mai tarziu pot face traducerea direct in romana. Din pacate, ca romanca ce traieste intens fenomenul de distrugere a civilizatiei europene, direct din Germania, pot confirma ca atat acest film, cat si toate postarile care sunt pe siteul dvs sunt foarte reale. Daca in acest an nu se intampla nimic in Germania, in sensul indepartarii pasnice a actualei clase politice, urmata de expulzarea imediata a acestor invadatori, pot extrapola ca in 2017 va porni un razboi civil in Germania. Cenzura aici este la fel cum a fost la noi in timpul comunismului, dar cetatenii germani nu sunt ca romanii. Ei ori plac pe cineva, ori il urasc. Iar nivelul urii lor la adresa invadatorilor atinge cote de neimaginat. Problema este ca nici invadatorii astia nu au venit numai cu gandul sa violeze femeile si copiii europenilor. Tot milionul care a intrat in Germania anul trecut, cel putin pana in decembrie, a trecut prin granite ca prin paine. Nimeni nu le-a luat amprente, documente li s-au facut pe loc, toti avand data de nastere 01.01 si un an dat la nimereala si cel mai important, nimeni nu le- a controlat bagajele. In momentul in care nemtii vor reactiona, atunci isi vor scoate ei la iveala tot armamentul pe care si l-au adus aici. De aceea va fi razboi. Ei sunt in asteptare acum. Ceea ce s-a intamplat la Koeln a fost un test. S-a urmarit gradul de mobilizare al invadatorilor si modul de reactie al europenilor. Din pacate am esuat lamentabil. Ei stiu acum ca ne pot face orice,fara ca noi sa reactionam. Iar dimensiunea discriminarii cetatenilor germani in fata acestor invadatori atinge absurdul in Germania.

joi, 11 februarie 2016

Domnule Preşedinte Klaus Iohannis nu vă lăsaţi conştiinţa încărcată cu sânge, suferinţă şi distrugeri



Grijiţi să lăsaţi în memoria acestui popor, cât va mai dăinui el, amintirea unui om de stat care şi-a îndeplinit misiunea de a-l apăra, de a-l creşte în educaţie şi bunăstare, de a-l ajuta să fie un model pentru alte popoare, de a-l ajuta să-şi continue parcursul prin istorie.
Când vorbesc despre sânge şi suferinţă mă gândesc atât la români cât şi la ceilalţi. La aşa-zişii „refugiaţi”. Pentru că morţii şi răniţii, după cum vă voi explica, ar fi de ambele părţi. Distrugerile ar fi însă exclusiv ale României. Iar dispariţia poporului român ar fi vina celor care au pus-o în aplicare, sau au ajutat la punerea ei în pagină.
Am aflat pe ocolite – adică nu de la autorităţile române - despre două, neanunţate localităţi din România unde „refugiaţii” ar fi trebuit să fie aduşi: Ardud şi Tăşnad. Şi unde nu vor mai fi aduşi datorită revoltei localnicilor.
Vă scriu pentru că nu am înţeles până acum foarte clar care este poziţia dumneavoastră asupra problemei primirii de „refugiaţi”. Aţi avut la început o poziţie fermă, care s-a transformat peste noapte în opusul ei, la fel de fermă, apoi o revenire ambiguă.
Vă scriu pentru că nu am văzut un raport dat publicităţii cu ceea ce intenţionează să facă statul român pe acestă direcţie: câţi migratori să accepte în final, conform cărui grafic, de unde să fie relocaţi, ce vârste, sex, naţionalităţi, religie au aceştia, unde să fie amplasaţi în România. Am aflat cu suprindere că pentru primirea acestora se lucrează „la negru” fără informarea populaţiei, fără consultarea ei.
Vă scriu şi pentru că după cum Preşedintele României este preşedintele fiecărui român, consider de datoria fiecărui român să fie consilierul preşedintelui său. (Nu ştiu ce vă spun consilierii dumneavoastră, dacă ei vă spun ceva. Nu ştiu dacă aveţi timp să vă informaţi.) Am decis deci, ca în această problemă, care mă preocupă de mai mult timp şi în care am parcurs mii de pagini de documente, articole, analize, informaţii să fiu un consilier al dumneavoastră voluntar. Sper să vă fiu de folos.
Domnule Preşedinte,
Dacă după ce veţi citi puţinele argumente din această scrisoare, nu veţi fi încă lămurit, vă propun să vă faceţi timp şi să căutaţi personal informaţii despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în Europa. E simplu, internetul vă stă la dispoziţie şi cred că aveţi viteze mari de navigare la palat. Evitaţi însă presa aşa-zisă mainstream, presa mare, oficială, care, s-a dovedit (au fost silite să o recunoască atât ziare cât şi televiziuni)    omite, minte, deformează, manipulează, se „trezeşte” mai târziu să informeze, apoi îşi prezintă scuzele. Ea este astăzi etichetată, de exemplu în Germania de peste 60 % din populaţie, ca „presa mincinoasă” (lügenpresse).
Căutaţi sursele independente care vă vor ajuta să aveţi o imagine mai apropiată de realitate despre islamizarea deliberată, premeditată, organizată, coordonată a Europei, la desfăşurată de la nivelul ONU, EU şi al majorităţii elitelor financiare-politice-civice-academice-media ale state occidentale.
Minciuna, dezinformarea, manipularea, suspendarea dreptului la opinie, la libera exprimare şi la informare, represiunea, chiar violentă, a opozanţilor actualei politici socialiste de dezintegrare a identităţilor naţionale şi de islamizare forţată şi rapidă, suspendarea şi încălcarea flagrantă a legilor şi a constituţiilor, fac ca atmosfera din actualele state ale Vestului să ne amintească mai curând de cea din regimurile comuniste, fasciste şi naziste decât de una de esenţă democratică. De aceea, consultarea surselor oficiale, a declaraţiilor liderilor politici, sau a mediei partenere cu guvernele nu este de niciun folos.
Voi încerca ca în rândurile de mai jos să vă aduc câteva argumente împotriva acceptării în România a unui contigent, sub-contigent, sau pluton de „refugiaţi”, nici măcar a unui refugiat primit oficial în ideea unei strategii de repatriere ulterioară, de integrare a celor cu statut real de refugiat etc. Toate aceste aşa-zise rezolvări încep şi se termină la fel: pentru puţin timp devine permanent, iar puţini migratori devin foarte mulţi.
Să ne oprim împreună asupra câtorva mituri despre necesitatea primirii „refugiaţilor”.
1. Umanitarism, solidaritate, generozitate etc. sau islamizare?
Primirea migratorilor nu are nicio legătură cu generozitatea, umanitarismul, solidaritatea. Dacă acestea toate existau cu advărat în intenţie, statele occidentale nu ar fi răvăşit Africa de Nord şi Orientul Mijlociu în perspectiva unei iluzorii democratizări, care, în realitate,  se doveşte o cruntă şi catastrofică formulă a terorii, bunului plac, a genocidului.
Dacă erau îngrijorate de soarta popoarelor respective, occidentalii ar fi încercat să rezolve situaţia acolo, unde este normal şi posibil, nu aici, unde această strategie va duce la  confruntări inter-rasiale, la genocid de ambele părţi şi la o catastrofă civilizaţională. În loc să-i democratizăm şi să-i ajutăm pe ei să se dezvolte, ce facem? Importăm aici toate conflictele locale şi pregătim terenul pentru un conflict de amploare între europeni şi migratori.
2. Rezolvarea problemelor necesarul de forţă de muncă şi ratei demografice scăzute.
Importul de imigraţie nu este o soluţie pentru niciuna dintre cele două. El este o soluţie pentru cucerirea continentului şi pentru pentru înlocuirea şi trecerea în sclavie a populaţiei autohtone, adică pentru islamizare.
În ceea ce priveşte forţa de muncă, realitatea fierbinte, recunoscută chiar şi la nivel oficial în Germania, arată că circa 80 % dintre migratori sunt aproape analfabeţi, necalificaţi şi, oricum, fără chef de muncă. Adică cu un comportament de cuceritor. Datele Budesbank prevăd niveluri de peste 70 % al şomajului în rândul „refugiaţilor” şi uriaşe cheltuieli sociale şi pentru posibila calificare a refugiaţilor. Plus condiţia ca să vrea şi Grivei să fie calificat.
În ceea ce priveşte demografia, nu m-aş duce în altă parte, pentru a vă da un exemplu, decât în Japonia, ţara care refuză să se deschidă imigranţilor, dincolo de un procent infim şi bine controlat de 1 % din populaţia ei de 127 milioane, 1% în care musulmanii sunt doar câteva zeci de mii. Japonia preferă politicii europene şi nord-americane, de influx masiv de imigranţi, cu deosebire musulmani, investiţia în propria populaţie: aproape o treime din bugetul actual va fi alocat pentru protecția și întărirea familiei, pentru combaterea deficitului de natalitate și a îmbătrânirii populației.
În Europa şi America s-a procedat şi se procedează invers: s-a stimulat avortul, este incriminată familia tradiţională, se oficializează căsătoria homosexuală, se torpilează identitatea sexuală naturală, se rup relaţile dintre copii şi părinţi, se promovează cariera şi nu procearea. După care suntem certaţi că nu mai avem un spor demografic pozitiv şi, ca prin minune, apare şi soluţia – gândită cu aprope 100 de ani în urmă, vezi proiectul Kalergi - a importului de populaţie şi al metisajului între rase.
3. Beneficiul creşterii consumului?
O minciună puerilă. Veniţi aici pentru a se înfrupta din El Dorado-ul Europa, structuraţi într-o cultură total diferită, necalificaţi şi cu o ofertă de angajare redusă, pe de o parte, şi nedoritori să muncească, ci doar să primească, pe de altă parte, migratorii vor încărca până la epuizare bugetele naţionale. Iar de cheltuit de unde vor cheltui? Din banii primiţi de la stat, nu din producţia de bunuri. Nu din plusvaloarea muncii lor.
Cheltuielile pentru găzduirea acestora sunt semnificative. Germania a cheltuit în câteva luni 600 milioane euro numai pentru găzduirea a 10.000 de migratori în hoteluri. Dar pentru restul de peste un milion? Dar pentru milioanele ce stau să vină? Are România fonduri pentru clădirile, personalul, hrana, obiectele personale, igiena, sănătatea a 6300 de persoane, când ea nu are bani pentru bolnavii din spitale, pentru medicamente vitale bolnavilor de cancer, diabet sau alte boli grave, sau penru alte nevoi vechi şi mereu presante ale cetăţenilor săi?
4. Nu constituie un pericol; noi vom primi extrem de puţin migratori raportat la populaţie.
Se spune că 6300 (un prim contigent, de fapt, alocat de UE) nu înseamnă mare lucru. Ştiţi însă cu cât se multiplică, în termen de 10-15 ani, un bărbat de 20 -35 de ani sosit singur (şi circa 80 % dintre migratorii actuali îndeplinesc aceste două condiţii)? Cu rudele pe care dreptul la azil îi permite să şi le aducă – părinţi, fraţi surori, soţiile şi soţii acestora, copiii acestora, soţiile personale şi copii pe care îi vor face cu acestea? (În Germania mulţi bărbaţi musulmani au mai multe soţii, cu care au copii. Femeile respective sunt în evidenţa statului german ca mame singure cu copii şi primesc casă, ajutoare substanţiale ca să nu trebuie să muncească şi să-şi crească copiii, adiccă tot ceea ce este necesar pentru a face şi a creşte şi mai mulţi copii.) În medie un astfel de adult mascul atrage după sine alte 60 -75 de persoane, dar poate trece şi de  100. Să facem un calcul: 6300 x 60 = 378.000. Şi dacă mai vin şi alte contigente şi dacă mai vin şi alţii de capul lor, peste graniţă, cum au început şi vor continua să vină, facem milionul mai repede de zece ani. Cum va fi atunci?
Nu vă gândiţi la comunitatea musulmană din România. Cei de aici au trăit sute de ani într-o altă cultură, împreună cu românii, au învăţat să se cunoască, să se accepte, s-au împrietenit, au învăţat, au muncit, au trăit împreună. E altceva. Mai mult, prin aducerea migratorilor riscăm ca, la nivelul tinerilor din această comunitate, să provocăm confuzii, radicalizări şi implicări în activităţi teroriste.
După cum au arătat autorităţile poloneze, maghiare, slovace, cehe şi croate, niciuna din ţările lor nu este pregătită, nu are o economie suficient de puternică pentru a suplini nevoile unui astfel de segment suplimentar al societăţii şi nici nu cred în posibilitatea convieţuirii a două culturi atât de diferite. Cu atât mai puţin România, aflată economic în urma, sau mult în urma acestora.
5. Mai mulţi sau mai puţini bani pentru asistenţa socială?
Autorităţile europeneafirmă că vor munci mai mulţi şi vor fi în încasări mai mari la buget, inclusiv pentru asigurările sociale. Dar vor munci mai mulţi, sau vor fi mai multe, mult mai multe persoane fără venituri în întreţinerea statului? Făceam trimitere mai sus la analiza Bundesbank. Există multe alte studii şi simulări extrem de detaliate şi aplicate care vorbesc despre transferuri astronomice de fonduri de la protecţia cetăţenilor autohtoni, producători de venituri pentru buget, către cei nou-sosiţi. Cum cele mai multe guverne europene sunt deja puternic îndatorate, unele trecând de 100 % din PIB, o supraîncărcare excesivă poate duce la prăbuşirea sistemelor de asigurări sociale. Mai mult chiar şi mai dramatic: prin primirea unui mare număr de migratori din culturi ne-europene, riscul e dublu: pe de o parte prăbuşirea sistemelor de asigurări interne, pe de altă parte dispariţia ajutorului pentru ţările ne-dezvoltate.
5. Islamul o religie a păcii?
Dacă veţi studia dinamica comunităţilor musulmane din întreaga lume – Africa de Nord, Africa Centrală, Orientul Mijlociu, Indonezia, Filipine, India, Europa etc. – veţi constata că există mai multe faze în care acestea trec, pe măsura creşterii lor,  de la tăcere şi bună-aparentă integrare, atunci când numărul membrilor lor este scăzut, la solicitări de drepturi tot mai extinse, odată cu creşterea numărului, până la faza în care, devenind majoritari, ceilalţi trebuie să se islamizeze, să plece, să moară sau să devină sclavii lor. Contestarea violentă a celorlalţi şi încercarea de intimidare şi impunere începe undeva după un procent de 5-6 % şi devine deja o problemă la 10 %, situaţie în care se află aproape toate statele vest europene.
6. Diversitate culturală şi socială binefăcătoare, sau conflicte sociale şi explozie a infracţionalităţii ?
Studii laborioase, efectuate pe perioade de 50 de ani, măsurând 109 variabile care contribuie la violenţa colectivă – gherilă, terorism, războiae civile - au arătat că 20 % din variaţia violenţei colective a fost cauzată de o singură variabilă: numărul de grupuri etnice din societate. Conflictele au fost mult mai intense atunci când părţile în conflict au avut religii diferite. Un alt studiu făcut pe 176 de societăţi a arătat că, la nivelul anului 2010 două treimi din variaţia globală a conflictului etnic a fost explicată prin diversitatea etnică. Cercetări ample şi îndelungate privind amestecul culturilor asupra etnocentrismului şi xenofobiei au arătat că amestecul pe scală largă al diverselor etnicităţi reduce stabilitatea şi pune în pericol pacea din societate.
Pe măsură ce diversitatea şi eterogenitatea creşte, scade cooperarea socială, participarea la acţiuni voluntare, oamenii devin mai izolaţi şi mai puţin încrezători, creşte ghetoizarea, separarea în şcoli, cluburi, baruri, restaurante, locuri de divertisment, canale de televiziune etc.
În ceea ce priveşte infracţionalitatea nu vă amintesc decât faptul că Suedia a ajuns pe locul doi în lume la violuri pe cap de locuitor, marea majoritate a acestora fiind făcute de migratori, deşi aceştia reprezintă doar 16 % din populaţie, sau că în Danemarca infracţiunile de toate soiurile înfăptuite de migratori şi în special de către cei din Orientul Mijlociu şi Africa, depăşesc pe segmentul de vârstă 15 -39 de ani, cu până la 135 % numărul infracţiunilor danezilor majoritari.
7. Societăţi înfloritoare sau războaie civile, o Europă multidimensională sau una islamică?
Perspectiva Europei este cea de islamizare: fie demografic, în circa 30 de ani, fie combinat, adică demografic, prin continuarea migrării, prin trădarea elitelor actuale şi prin forţă, în mult mai puţini ani; în unele cazuri, chiar zece. Singura şansă de a scăpa de islamizare, adică de o transformare completă a Europei într-o societate islamică radicală (acesta este trendul islamului la nivel global) cu toate caracteristicile ei, o reprezintă rezistenţa armată a populaţiei.
În acest moment, conform multor analişti şi multor studii din domeniul sociologiei, etologiei, antropologiei şi al securităţii, Europa este în pragul unor războaie civile. Ce vor însemna acestea? Pierderi masive de vieţi omenşti de ambele părţi, răniţi, mutilaţi, deplasări de populaţii, distrugeri masive, pierderi economice incalculabile, economii dărâmate. Şi totul se poate întinde pe mai mult de zece de ani. Poate chiar pe zeci de ani. Vrem oare, să avem aceleaşi tragedii, aceeaşi catastrofă umană şi economică în România?
În sensul tuturor celor de mai sus – şi a multor altora care nu au încăput în această scrisoare – cred că ar trebui să vă alăturaţi de urgenţă conducătorilor de stat din statele central şi est-europene amintite mai sus, să stabiliţi o strategie comună şi să contracaraţi orice încercare de intimidare din partea celor care îşi distrug cu bună-ştiinţă popoarele. Să nu acceptaţi primirea niciunui migrator, cel mult, aşa cum au anunţat şi alţii că e posibil, a unora creştini verificaţi minuţios în ceea ce priveşte adevărul declaraţiei lor, victime reale al unui genocid actual.
În acelaşi timp e necesar să acţionaţi pentru ca la nivelul partidelor, parlamentului, guvernului să fie conştientizată situaţia în care se află Europa şi să se pregătească din timp măsurile necesare pentru marile probleme economice care se vor abate, prin ricoşeu, şi asupra României.
UE şi şefii de stat ai Germaniei şi Franţei ne-au cerut solidaritate. E cazul să o arătăm. Dar nu urmându-i pe aceştia în acţiunea criminală pusă în acţiune sub acoperirea unor regimuri deja totalitare, ci prin solidaritatea cu popoarele vestului. Solidaritate care începe cu restabilirea adevărului şi refuzul minciunii, cu rostirea acestuia cu glas tare, cu opoziţia faţă de o politică care poate conduce la un genocid similar cu cele ale războaielor mondiale şi al comunismului.
Aş vrea să închei cu un citat de îmbărbătare de la o personalitate cunoscută, dar cum nu găsesc niciunul prin memorie în acest moment nu am a vă spune nimic mai mult decât:
Fiţi brav, domnule Preşedinte!

Ultima modă în regatul diabolic al "genului": îndepărtarea chirurgicală a organelor genitale! (Ştiri din anti-lume)

  „Nullo” sau „smoothie” este termenul pentru bărbații care suferă o intervenție chirurgicală voluntară pentru a-și îndepărta organele gen...