Adevărul de neconceput despre de ce au bombardat americanii cu adevărat atât Hiroshima cât și Nagasaki. La doar 3 zile una după alta.

    

de L. Reichard White

    OLIVER STONE: ... Fiecare școlar - încă, fiica mea în școala ei, în școala privată, într-o școală bună, încă învață asta: Am aruncat bomba pentru că a trebuit să o facem, pentru că rezistența japoneză era fanatică și am fi pierdut multe vieți americane luând Japonia. Aceasta este o poveste la care nu există alternativă.   - Oliver Stone despre istoria nespusă a Statelor Unite, de la epoca atomică, la Vietnam și până la războaiele cu drone ale lui Obama | Democracy Now!

Iată alternativa - o parte a adevărului care ar trebui să fie predată în școlile bune și cinstite:

    La ora 8:16, în dimineața zilei de 6 august 1945, lumea a avut parte de o imagine a propriei sale mortalități. În acel moment, orașul Hiroshima a fost distrus de o minge de foc care a trimis valuri de căldură arzătoare, apoi o comoție asurzitoare, peste tot în peisaj. Trei zile mai târziu, o a doua bombă a lovit Nagasaki. ... [Președintele Dwight D.] Eisenhower a declarat în 1963: "Nu era necesar să-i lovim cu acel lucru îngrozitor".

    ... Pe lângă impulsul intern al Proiectului Manhattan, a existat un motiv extern. Liderii săi trebuiau să justifice cheltuielile de 2 miliarde de dolari (26 miliarde de dolari în dolari de astăzi) în fața Congresului și a publicului... Byrnes... l-a avertizat pe Roosevelt că va urma un scandal politic dacă [bomba atomică] nu va fi folosită. ... "Cum vei convinge Congresul să aloce bani pentru cercetarea în domeniul energiei atomice [după război] dacă nu vei arăta rezultate pentru banii care au fost deja cheltuiți?" ...SUA au produs două tipuri de bombe - una care folosea uraniu, cealaltă plutoniu. Ori de câte ori cineva sugera că în momentul în care bomba ar fi fost aruncată, războiul s-ar fi terminat, [birocratul] Groves răspundea: "Nu până când nu vom arunca două bombe asupra Japoniei". După cum explică [istoricul] Goldberg... "O bombă a justificat Oak Ridge, a doua a justificat Hanford". Hiroshima a fost lovită cu bomba cu uraniu, supranumită "Little Boy"; bomba cu plutoniu, "Fat Man", a fost folosită împotriva Nagasaki.

    Din Why We Dropped The Bomb de William Lanouette, CIVILIZATION, The Magazine of the Library of Congress, ianuarie/februarie 1995

Este greu pentru americanii care se identifică cu guvernul SUA să accepte ideea că această organizație ar fi putut să se angajeze în acte atât de îngrozitoare - de două ori în trei zile - fără motive imaculate. Iată ce a gândit despre acest lucru secretarul american al apărării din perioada Vietnamului, Robert S. McNamara - care făcea parte din comandamentul generalului Curtis LeMay atunci când au fost lansate bombele: "El, [generalul Curtis LeMay] și eu ne-am comportat ca niște criminali de război."


În ceea ce privește criminalii de război, din păcate, încă îi mai avem.

Sursa:  https://www.antiwar.com/blog/2013/08/07/why-we-really-nuked-both-hiroshima-nagasaki-in-just-3-days/

După cele din 2020, veţi trăi anul acesta schimbări mai dramatice, care vă vor modifica aproape total viaţa.Colectivismul corporatist şi noua ordine

De mai mult timp, sunt unii care afirmă cu insistenţă că cei care controlează industria, finanțele și guvernele sunt în esență aceiași oameni - o cabală - care, de-a lungul generațiilor, și-au solidificat relațiile pentru a obține o mai mare bogăție și putere, făcând în acelaşi timp ca lucrurile să devină din ce în ce mai dificile pentru ca piața liberă să existe.

Dar de ce ar trebui să se întâmple acest lucru? E oare sigur că liderii corporatişti sunt capitaliști cu mai multă ardoare decât oricine altcineva?

Ei bine, la suprafață, aşa s-ar părea, dar după ce o poziție semnificativă de putere a fost atinsă, cei care au realizat acest lucru recunosc că, din moment ce au ajuns deja în partea de sus, preocuparea principală se schimbă. De atunci, preocuparea principală devine asigurarea că nimeni nu mai poate urca la fel de sus ca ei.

În acel moment, ei își dau seama că efortul lor cel mai important trebuie să fie un impuls către corporatism – fuziunea puterii între guvern și mediul de afaceri.

Aceasta este o căsătorie naturală. Lumea politică este una parazitară. Ea se bazează pe un flux continuu de finanțare. Lumea afacerilor mari este un efort în exclusivitate – capacitatea de a face imposibilă apariția pretendenților la tron. Deci, afacerile mari asigură banii; guvernul oferă o legislație de protecție care asigură preferința pentru cei care sunt în vârf.

In cele mai multe cazuri, această a doua jumătate a ecuaţiei nu înseamna un monopol pentru o singură corporaţie, ci un monopol pentru o cabală – un grup de elita al corporaţiilor.

Această relație corporatistă are rădăcini adânci în SUA, cu peste o sută de ani vechime. Până în prezent, acele familii de elită care au preluat controlul petrolului, oțelului, sistemului bancar, autovehiculelor și altor industrii cu un secol în urmă, au reuşit repede şi o preluare a învățământului superior (universități), a sănătății (Big Pharma) și a "apărării" (complexul militar-industrial).
Prin legislație, SUA au fost apoi transformate pentru a se asigura că toate aceste interese vor fi satisfăcute, creând generații atât de comandă cât şi de profit.

Desigur, „profitul” nu ar trebui să fie un cuvânt rău, dar, în condițiile capitalismului de cumetrie, devine o monstruozitate – o denaturare a pieței şi libere și moartea economiei laissez faire (cu interferenţă guvernamentală minimă).

Desigur, acest gen de colectivism nu este ceea ce a avut în vedere Karl Marx atunci când a visat cu ochii deschiși la paradisul muncitorilor în care liderii de afaceri îşi asumă tot riscul și responsabilitatea de a crea și construi afaceri, în timp ce lucrătorii au cuvântul final cu privire la modul în care veniturile vor fi distribuite lucrătorilor înșiși.

Domnul Marx nu a reușit să fie suficient de obiectiv pentru a înțelege că, dacă creatorul de afaceri și-a asumat riscul și responsabilitatea, dar a renunțat la capacitatea de a decide ce s-a întâmplat cu venitul, nu s-ar deranja niciodată să deschidă o afacere. Chiar și un lustragiu ar respinge o astfel de noțiune și ar alege să primească de pomană, decât să muncească.

Domnul Marx voia mai mult să-i dărâme pe cei care au avut succes decât să-i ridice pe cei care nu reuşeau, cu toate acestea, el a creat în mod involuntar o nouă idee – colectivismul corporatist – în care chiar oamenii pe care a încercat să-i dărâme s-au folosit de retorica colectivistă pentru a diminua atât libertățile, cât și veniturile lucrătorilor.

La suprafață, acest lucru ar putea părea a fi o sarcină grea – prinderea în plasă a gloatei – dar, de fapt, este destul de ușor și a fost mereu eficient.

Noua ordine a lui Hitler a fost o astfel de construcție – promisiunea de a readuce Germania la măreție și poporul german la prosperitate prin legi din ce în ce mai draconice, război și o ușă economică rotativă între guvern și industrie.

Desigur, a fost nevoie de un aflux major de capital – miliarde de dolari – și acest lucru a fost furnizat cu nerăbdare de industria și băncile din SUA. Șefii băncilor din New York nu numai că au finanțat industria nazistă; familii precum Ford, Rockefeller, Morgan etc., au intrat în consiliile de administrație ale corporațiilor germane.

Efortul nazist a eșuat, deoarece au subestimat voința rusă de a lupta până la moarte. (Optzeci la sută dintre toate decesele armatei germane s-au datorat campaniei rusești.)

Totuşi, cei din New York au fost capabili să se regrupeze și să fie primii în coada de așteptare pentru restructurarea industriei germane după război și, în cele din urmă, au profitat copios.

Dar cel mai semnificativ fapt, ideea de colectivism corporatist nu a murit. Chiar înainte de război, același grup de familii și corporații au elaborat planul The New Deal al lui Franklin Roosevelt.

Domnul Roosevelt a fost un om al Wall Street-ului și director al unor bănci din New York. În anii 1930 și la începutul anilor 1940, el a creat, ca președinte, o ușă turnantă care a favorizat marile corporații, în timp ce americanul mediu a fost intenţionat menținut la nivelul de subzistență prin acordarea de drepturi de către guvern.

Escrocheria a funcționat. Americanii miopi nu numai că au fost recunoscători; i-au divinizat pentru asta.

De asemenea, Noua Frontieră a lui John Kennedy a căutat să revitalizeze conceptul, la fel ca și Marea Societate a lui Lyndon Johnson: Dă-le oamenilor drepturi care să îi ţină cât mai jos. impozitează întreprinderile mai mici și crează un flux de dolari luaţi prin impozite către industriile elitei, care, la rândul lor, oferă favoruri monetare clasei politice.

Green New Deal este doar cea mai recentă schemă colectivistă de pe listă.

Colectivismul corporatist poate fi definit ca un sistem în care cei puțini care dețin monopolurile legale ale finanțelor și industriei obțin un control superior asupra tuturor celorlalți și, astfel, extrag în mod sistematic bogăția de la aceştia.

Astăzi, acest sistem a devenit atât de rafinat încât, deși americanul obișnuit are un televizor cu ecran plat și un smartphone scump, nu are de unde lua 400 de dolari pentru a acoperi o urgență care apare în viața sa. El este în continuu faliment, şi funcționează într-o existență de tip zombie de dependență continuă.

Acest lucru, la suprafață, nu poate părea chiar atât de periculos, dar cei care nu-şi pot rezolva singuri o urgență mică sunt ușor de controlat. Doar creați o urgență, cum ar fi un uber-virus și acest fapt va fi rapid evident.

Pentru a maximiza ascultarea unei populații, maximizează dependența lor.

După cum s-a menționat mai sus, acest mecanism a funcţionat de generații întregi. Dar acum a ajuns la un crescendo. Este acum derulat în viteză în cea mai mare parte din fosta „lume liberă” și cei care țin sforile sunt gata pentru un pas major înainte în colectivismul corporatist.

În anul acesta, vom vedea schimbări dramatice apărând într-un ritm amețitor. Controlul capitalului, controlul migrației, controlul circulației interne, majorările fiscale, confiscarea bunurilor și eliminarea drepturilor „inalienabile” vor intra în vigoare - atât de repede încât, înainte ca populația să poată chiar să îmbrăţişeze cele mai recente restricții, vor fi aplicate unele noi.

Așa cum se desfășoară, vom asista la erodarea statului-națiune. Comenzile vor veni de la autoritățile globale, cum ar fi ONU, FMI și WEF. Organizații care nu au nicio autoritate oficială asupra națiunilor vor comanda din ce în ce mai mult și oamenii se vor întreba cum este posibil acest lucru. Oficialii aleși vor deveni tot mai mult simpli comis-voiajori, făcând jocurile unei clase conducătoare nealese.

Schimbările care au loc nu vor fi deosebite de o pătură care este aruncată asupra umanității.

Întrebarea atunci va fi dacă să, a) mergi cu această forță, b) i te opui și cel mai probabil cazi victimă acesteia, sau c) cauti un mijloc de a cădea în afara perimetrului păturii.

* * *
Din păcate, cei mai mulți oameni nu au nici o idee despre ce se întâmplă cu adevărat atunci când un guvern scapă de sub control, să nu mai vorbim despre cum să se pregătească… Următoarea criză economică și politică va fi mult mai gravă, mult mai lungă și foarte diferită de ceea ce am văzut în trecut. Tocmai de aceea, Doug Casey și echipa sa au lansat un videoclip urgent. Faceți clic aici pentru a-l viziona acum.

 Sursa: https://internationalman.com/articles/the-coming-new-order/

Terorismul wahhabit, instrumentul geostrategic al imperialismului anglo-american (Ciocnirea ideologică mondială 3)

FD Roosevelt şi Abdelaziz ibn Saud pe crucişătorul Quincy

Episodul anterior: https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/01/potrivit-torei-poporul-edom-pe-care.html

 Youssef HINDI

America iudeo-protestantă

Aceasta viziune mesianica evreiasca originala, devenita protestanta, se va implanta in America colonizata de englezi, care se considerau noi oameni alesi, America noul Pământ promis, tara originilor lumii, iar în ceea ce-i privește pe indieni, o sub-rasă bună pentru exterminare, urmând modelul narațiunii biblice a cuceririi Țării promise de Josua:

„   Au pus mâna pe cetate şi au nimicit-o cu desăvârşire, trecând prin ascuţişul sabiei tot ce era în cetate, bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni, până la boi, oi şi măgari.” (Iosua 6:21)

„Iosua a bătut astfel toată ţara, muntele, partea de miazăzi, câmpia şi costişele şi a bătut pe toţi împăraţii; n-a lăsat să scape nimeni şi a nimicit cu desăvârşire tot ce avea suflare, cum poruncise* Domnul Dumnezeul lui Israel.”(Iosua 10:40)

Or, această concepție rasistă și genocidare este cea a protestanților englezi (ca buni moștenitori ai iudaismului), dar din punctul de vedere catolic lucrurile stau altfel. Într-adevăr, problema umanității indienilor dă motive de dezbatere renascentismului. Controversa din Valladolid (Spania), din 1550-1551, a permis dominicanului Las Casas să reafirme datoria misionarilor creștinilor față de indigeni ^[15].

Întrebarea reapare în secolul următor când calvinul Isaac de la Peyrère (1594-1676) avansează ipoteza că primii locuitori ai Americii ar fi descendenții unei omeniri dinaintea de Adam ^[16].

John Lock, în al doilea din cele Două tratate de guvernare ale sale (1690), a acordat Americii statutul său și funcția sa filosofică: La început, a scris el, lumea era America. 17]

Din pământ de origine al lumii, America a devenit, in secolul al XVIII-lea, un anunt profetic al viitorului. În conștiința unei anumite elite europene și engleze, America a fost legată de speranța mesianică de răscumpărare, în mare parte sub presiunea mișcării evanghelice care face ca fostul pământ de misiune un cămin misionar.

În secolul al XIX-lea, Alexis de Tocqueville a perceput în mod clar această transformare: „Mi se pare că văd întregul destin al Americii închis în primul puritan care a ajuns pe țărmurile sale, la fel ca întreaga rasă umană din primul om.” [18]

Încă din 1781, abatele Guillaume-Thomas Reynal a anunțat posibilitatea colonizării Europei în sens invers de către America: Ne temem că într-o zi Europa va găsi stăpâni în chiar copii săi.” 19]

În același timp, în Anglia secolelor 18 și 19, mișcarea protestantă proto-sionistă, numită și restauraţionism, este extinsă și este reprezentată de personaje precum Thomas Newton (1704-1782), episcopul de Bristol şi Anthony Ashley Cooper (1801-1885), conte de Shaftesbury.

În final, restauraţionismul (proto-sionismul) și mesianismul american, două mișcări protestante care derivă din mesianismul evreiesc, vor converge și vor ghida politica externă americană, în beneficiul Israelului.

Alianța iudeo-protestanților și saudito-wahhabiţilor

Între 1744 și 1745, tatăl wahhabismului – o doctrină eretică în ceea ce privește Islamul și învăţaţii săi [20] – Muhammad ibn Abd al-Wahhab a încheiat un pact de alianță (pactul Nadjd) cu liderul tribului Saud. Acest pact a făcut din saudiţi purtătorii de stindard ai wahhabismului și din Ibn Abd al-Wahhab și descendenții săi, liderii religioși ai dinastiei saudite; aceasta din urmă a folosit apoi doctrina wahhabită ca mijloc de cucerire și de luare în stăpânire a Arabiei – din a cărei cucerire vor rezulta trei regate saudite succesive.

Ibn Saud și Ibn Abd al-Wahhab se vor angaja într-o serie de distrugeri și masacre ale musulmanilor, similar celor comise împotriva catolicilor irlandezi și scoțieni de protestantul puritan Olivier Cromwell (1599-1658).
De exemplu, wahhabiţii au ucis între 2,000 și 5,000 de persoane la Kerbala în 1801, au masacrat bărbați, femei și copii și chiar au eviscerat femei însărcinate ^[21]. 

Este exact metoda de teroare care a fost aplicată de teroriști în perioada contemporană din Siria, Libia, Irak ... Toate finanțate de Arabia Saudită și Qatar, armate și sprijinite în mod deschis de Statele Unite și aliații lor. Ceea ce a recunoscut în cele din urmă New York Times într-un articol la 23 ianuarie 2016 ^[22].

Saudo-wahhabiţii au fost sprijinit de britanici de la primul război mondial și, fără sprijinul acestora, actualul regat saudit, fondat în 1932, nu ar fi văzut niciodată lumina zilei. Iar din 1945, americanii au preluat ştafeta de la Imperiul britanic. Pe 14 februarie 1945, Regele Abdelaziz ibn Saud și președintele american Franklin Delano Roosevelt s-au întâlnit pe crucisator Quincy; s-a ajuns la un pact: În schimbul petrolului din Arabia, Regatul Saud se va afla acum sub protecția statelor Unite.

Prin cuplarea petrolului saudit și a dolarului american, începe faza de expansiune a doctrinei wahhabiste – sponsorizată de petrodolari – în afara Arabiei. Wahhabismul s-a hotărât apoi să cucerească Islamul, în special prin numeroase instituții precum Congresul islamic mondial (1949-1952), Congresul islamic din Ierusalim (1953), Înaltul Consiliu pentru afaceri musulmane (1960), Organizația Frăției Islamice (1969), Liga Mondială musulmană (1962), Adunarea Mondială a Tineretului musulman (1972).

Saudo-wahhabiți finanțează de asemenea posturi universitare la Harvard, California, Santa Barbara, Londra și Moscova. În plus, Arabia Saudită deține, din punct de vedere financiar, 30% din pachetul satelitar arab, 50 de canale de televiziune și tot atâtea titluri în presa scrisă.

Terorismul wahhabit a devenit apoi instrumentul geostrategic al imperialismului anglo-american. Zbigniew Brzezinski (1928-2017), consilierul pentru probleme de securitate nationala al Statelor Unite (20 ianuarie 1977 - 20 ianuarie 1981), sub presedintia lui Jimmy Carter, a fost, la sfarsitul anilor '70, principalul contractant al unei manevre de coordonare CIA cu serviciile pakistaneze si Saudite, cu scopul de a finanţa şi de a înarma viitorii terorişti, inclusiv Bin Laden. Obiectivul lui Brzezinski a fost acela de a atrage Uniunea Sovietică către cimitirul afgan. Această strategie a fost folosită din nou la sfârșitul anilor '90 în Cecenia pentru a provoca implozia Federației Ruse, şi din nou după războiul din 2003, în Irak și din 2011 în Libia, Siria, Yemen și în alte părți…


Într-un interviu pentru Nouvel Observateur, în 15 ianuarie 1998, Brzezinski va explica "cum și de ce l-a finanțat pe Bin Laden în Afganistan" ^[23].

La întrebarea: "Nu regretaţi că a favorizat integrismul islamist, că a dat arme, sfaturi viitorilor teroristi?" , Brzezinski a răspuns: Ce este mai important din punctul de vedere al istoriei lumii? Talibanii sau prăbuşirea imperiului sovietic? Câţiva islamiști excitaţi sau eliberarea Europei Centrale și sfârșitul Războiului Rece?”

De fapt, Brzezinski, care a rămas unul dintre cei mai influenți geostrategi din Statele Unite, ne explică că acest terorism este o creație artificială și că amploarea sa depinde de politica occidentală, şi mai ales de politica anglo-americană.

Terorismul wahhabo-takfirist, al cărui prim dușman este lumea musulmană (unde ucide cel mai mult), este un instrument în geopolitică globală, după cum armata americană servește în principal interesele Israelului. Un instrument multifuncțional, care distruge vecinii Israelului, exacerbează tensiunile dintre Edom (Occident) și Ismael (lumea musulmană), pentru a provoca în sfârșit o conflagrație globală.

Un risc de razboi mondial cu atât mai mare cu cât imperiul american se află într-o stare de agitaţie care se înrăutățeste pe măsură ce puterea lui scade. Iar această agitaţie  este instrumentat de israelieni si de ulii americani ai războiului care se găsesc sub comanda lor.

^[15] J. Dumont, La Vraie Controverse de Valladolid, Paris, Critérion, 1995.
^[16] Isaac de La Peyrère, Preadamitae, sl, 1655.
^[17] Bernard Cottret, Histoire de la réforme protestante xvi^e-xviii^e siècle, Perrin, 2001, p. 209.
^[18] Alexis de Tocqueville, De la démocratie en Amérique, Paris, Gallimard, 1986, I, p. 414.
^[19] G. Esquier, L’anticolonialisme au xviii^e siècle, Paris, PUF, 1951, p. 290.
[20] https://youssefhindi.fr/2015/12/09/la-verite-sur-le-wahhabisme-des-saoud-a-daech/
^[21] Faits rapportés par diverses sources arabes et étrangères : Hamadi Redissi, Le pacte de Nadjd, ou comment l’islam sectaire est devenu l’islam, Seuil, 2007, pp. 52-53.
^[22] https://www.nytimes.com/2016/01/24/world/middleeast/us-relies-heavily-on-saudi-money-to-support-syrian-rebels.html
^[23] https://www.investigaction.net/fr/034-Pourquoi-et-comment-j-039-ai/

Va urma.

   
Youssef Hindi este istoric al religiilor, politolog și geopolitolog. Specialist în mesianism și implicațiile sale istorice, politice și geopolitice, cercetările sale inovatoare au pus în lumină originile ideologiilor moderne, inclusiv asupra sionismului, socialismului și republicanismului francez. De asemenea, este autorul a numeroase articole prospective privind relațiile internaționale, dar și al mai multor cărți, inclusiv „Occident et Islam” și „La Mistique de la Laïcité”.