Nanoparticulele lipidice intră în creier fără probleme. Şi ce fac ele acolo? Orice. Sau orice sunt puse să facă! Întrebarea ICAN către FDA.

 SENT VIA EMAIL  

January 05, 2020Dr. 

Peter MarksDirector, 

Center for Biologics Evaluation and Research 

U.S. Food and Drug Administration10903 

New Hampshire AvenueW071-3128 

Silver Spring, MD 20993-0002 

Email: Peter.Marks@fda.hhs.gov 

Re:Lipid Nanoparticles in COVID-19 VaccinesDear Dr. Marks:

 

Dragă domnule Marks,

 

Vă scriem în numele clientului nostru, Informed Consent Action Network, (Rețeaua de acțiune pentru consimțământul informat („ICAN”). După cum știți, vaccinurile Pfizer și Moderna COVID-19 includ ARNm într-o nanoparticulă lipidică („LNP”). Un studiu din 2018 intitulat Lipid Nanoparticles: A Novel Approach for Brain Targeting (Nanoparticule lipidice: O abordare nouă pentru ţintirea creierului) afirmă că "...nanoparticulele lipidice sunt lacceptate imediat de către creier din cauza naturii lor lipofilice. Natura bioacceptabilă și biodegradabilă a nanoparticulelor lipidice le face mai puțin toxice și potrivite pentru țintirea creierului." Articolul afirmă, de asemenea, că „aceste nanostructuri trebuie investigate intensiv pentru a ajunge cu succes la stadiul de studii clinice.” 

Există, de asemenea, sprijin pentru presupunerea că organismul va avea o reacție imună la LNP-urile din aceste vaccinuri anti-COVID-19 din prima doză, astfel încât a doua doză va fi mult mai reactogenică. Un articol intitulat Side Effects and COVID-19 Vaccines: What to Expect (Efectele secundare și vaccinurile COVID-19: La ce să ne așteptem.), publicat de Johns Hopkins, afirmă că "Efectele secundare au fost mai frecvente după a doua doză în studiile vaccinurilor."(1) Acest eveniment este demonstrat în Exogenous nanoparticles and endogenous crystalline molecules as danger signals for the NLRP3 inflammasomes (Nanoparticule exogene și molecule cristaline endogene ca semnale de pericol pentru inflamazomi NLRP3), care vine să susţină afirmaţia că efectele secundare din ce în ce mai inflamatorii observate în brațul vaccinat în cadrul studiului sunt atribuibile LNPurilor și că se înrăutățesc prin injectare repetată. Această reactogenicitate crescută este ilustrată în mod clar în studiile clinice pentru COVID-19 atât pentru Pfizer(2), cât și pentru Moderna.(3)
Dacă LNPurile din vaccinul, care conține ARNm, intră în țesutul cerebral și se produce o reacție imună în timpul celei de-a doua doze la aceste LNPuri, aceasta prezintă un risc de siguranță pentru destinatarii vaccinului? 

ICAN rămâne dedicat asigurării faptului că publicul american este capabil să dea sau să obțină consimțământul în cunoștință de cauză cu privire la orice vaccin COVID-19. În acest scop, ICAN vă solicită să luați în considerare întrebarea prezentată în acest document și să oferiți sprijin pentru un răspuns cu substanță. Suntem gata să vă furnizăm orice informații suplimentare sau să ne întâlnim cu dvs. pentru a discuta aceste solicitări.

Very truly yours, 

/s/ Aaron Siri 

Aaron Siri, Esq.  

Elizabeth A. Brehm, Esq

 

(1) https://www.jhsph.edu/covid-19/articles/side-effects-and-covid-19-vaccines-what-to-expect.html. 

(2) https://www.fda.gov/media/144245/download la pag. 34-38. 

)3 ) https://www.fda.gov/media/144452/download la pag. 59-62.

 

Descărcarea creierului uman într-un calculator. Interfaţa creier-calculator. Vom deveni omul-robot?

Ofensiva diavolului împotriva omului este tot mai înverşunată şi pe mii de căi. Am vorbit despre vaccinuri, cipuri, tatuaje digitale. Dar mai sunt multe altele. Ca, de exemplu, contopirea omului cu inteligenţa artificială. 

Ca de fiecare dată, înaintea unei direcţii de atac care ascunde o mai adâncă degradare şi distrugere a fiinţei umane, se aşează motivaţii pline de umanitarism, cum ar fi ajutorarea aproapelui aflat în nevoie, a bolnavilor de exemplu. 

În cazul inteligenţei artificiale, direcţia de atac este una încă şi mai perfidă: pasămite, ar trebui să ne cuplăm cu aceasta pentru că ea ar putea deveni în chiar viitorul apropiat, prin capacitatea ei superioară de calcul, o ameninţare pentru om. Aşa că mai bine ne facem frate cu ea, o păcălim şi după ce o lăsăm să ne invadeze trupul şi mintea, nu mai e periculoasă! Slab raţionament, o dovadă a cât de jos a ajuns omul occidental (dar nu numai) cu capacitatea de a raţiona, dacă poate rumega liniştit astfel de construcţii logice şubrede.

În cele ce urmează, v-am tradus un articol care descrie proiectul Neuralink al lui Elon Musk, gata de pus în aplicare pe om încă din acest an. (De mâine, dacă va obţine avizele necesare. Şi, precis le va obţine.) Nu este un articol contestatar, dintre cele care arată pericolul uriaş al controlului nostru, al transformării noastre în roboţi prin această tehnologie, pentru că am vrut să vă las să judecaţi singuri care sunt problemele etice (expediate în două două propoziţii interogative scurte) şi pentru a preîntâmpina posibilele comentarii cum că este un material părtinitor şi, în felul acesta, ameţirea vigilenţei voastre.

Descărcarea unui creier uman într-un calculator: proiectul Neuralink al lui Elon Musk

Sigur că știți despre Tesla și SpaceX, dar cât de multe știți despre lansarea start-up-ului Neuralink al lui Melon Musk? Între numeroasele proiecte excentrice la care lucrează în prezent Musk, Neuralink ia cu siguranță cireaşa de pe tort. Ambițiosul strat-up pare a lucra la ceva care vine direct dintr-un film de ficțiune.

Neuralink este o companie înființată de Elon Musk în 2016, care explorează creierul uman și modul în care acesta poate fi conectat la o interfață de computer. Operând la o scară mult mai mică decât Tesla sau SpaceX, acest start-up conceptual are ca scop utilizarea acestei interfețe creier-maşină pentru a integra oamenii cu inteligența artificială prin implantarea chirurgicală a procesoarelor în creierul nostru, printr-o procedură despre care se spune că nu este mai invazivă decât o operație de genul LASEK.

Acum, probabil vă întrebați de ce oamenii ar putea dori să facă așa ceva? Si de ce sună ca un episod din Black Mirror?

Interfețele creier-maşină nu sunt complet noi și au potențialul de a ajuta milioane de oameni. După cum se menționează în documentul publicat de Neuralink, „Interfeţele-creier-maşină (BMI) promit restaurarea funcției senzoriale și  motoare și tratamentul tulburărilor neurologice”. Cu toate acestea, motivul pentru care oamenii ar putea dori să își conecteze creierul la computer se reduce la o potențială amenințare existențială, inteligența artificială (în continuare IA).

Sursa: Neuralink/YouTube
Experții, oamenii de afaceri și cercetătorii de pe tot globul cred că inteligența artificială are puterea de a schimba lumea în bine, având un impact aproape asupra tuturor industriilor din lume. Cu toate acestea, unii dintre acești lideri, inclusiv Elon Musk, cred că IA ar putea deveni, foarte mult, o amenințare la nivel de știință-ficțiune dacă nu îi acordăm atenție.

Pe scurt, Neuralink ar oferi imbunatatiri creierului uman care ne-ar putea face mai competitivi fata de IA cu nivelul uman sau cu o inteligenta mai mare.

Interfețele aparatului cerebral cu lățime de bandă ultra-înaltă, care urmează să fie introduse de Neuralink, ar putea contribui la elaborarea unui nou pas evolutiv pentru oameni. Cu toate acestea, ne aflăm puțin înaintea noastră. Iată tot ce trebuie sa stiţi despre Neuralink.

Privind spre viitorul apropiat

Să ne imaginăm un scenariu. Peste cinci ani, vă aflați confortabil în locuința dvs. inteligentă, plină de viață cu cele mai recente și mai mari aparate inteligente. Vă uitaţi pe net la cel mai nou sezon Game of Thrones, lucrând confortabil de acasă. E prima dupa-amiaza si te simti putin obosit, asa ca e timpul pentru o cafea. Fără să vă ridicaţi, utilizând doar gândurile, puteți spune mașinii inteligente de cafea să vă facă o ceașcă de cafea. Poate vă decideți să puneți ceva muzică pe fundal și să opriți televizorul în timp ce lucrați. Nu este necesară nicio telecomandă. Tot ce trebuie să faceți este să vă folosiți mintea.

https://youtu.be/0jOjh6lwp9w
Neuralink ne-ar putea aduce acest viitor. Cu toate acestea, se merge mult mai departe decât la simplul control al aparatelor inteligente și al serviciului de streaming. Interfețele cerebrale ar putea ajuta persoanele cu handicap să își controleze mai bine viața, permițându-le să comunice cu persoanele dragi în moduri mai dinamice sau să își finalizeze sarcinile zilnice, care, în caz contrar, sunt aproape imposibil de realizat. Persoane paralizate ar putea controla aparatele inteligente și computerele.
Pentru a oferi oamenilor aceste superputeri, Neuralink-ul lui Musk va instala un dispozitiv special pentru care să creeze o “interfață corticală directă” pentru a încărca și descărca gânduri. De la înființarea companiei în 2016, echipa lui Musk nu a oferit multă lumină asupra proiectului. Cu toate acestea, în 2019, Elon Musk a împărtășit modul în care echipa sa intenționează să transforme Neuralink în realitate și suntem mult mai aproape decât credeți.

Purtarea dispozitivului Neuralink

Sursa: Neuralink/YouTube

În iulie 2019, în cadrul unei prezentări din San Francisco, dl Musk a prezentat ceea ce el și echipa sa de 100 de angajați lucrează la Neuralink. Echipa sa a dezvoltat un dispozitiv compus dintr-un cip minuscul, denumit N1, care constă din puțin peste 3.000 de electrozi. Atașați la fire flexibile mai subțiri decât părul uman, acești electrozi pot monitoriza activitatea a 1.000 neuroni. Această construcţie servește, de asemenea, unui scop foarte precis.

Dispozitivul Neuralink poate viza zone foarte specifice ale creierului. Acest lucru, la rândul său, permite ca dispozitivul să fie mult mai sigur din punct de vedere chirurgical și îi permite să se adreseze unor zone foarte specifice ale creierului. Mai mult, Neuralink a declarat că un pacient poate avea în orice moment implantarea a 10 de cipuri N1. Acum următoarea întrebare se poate concentra asupra modului exact în care va fi implantat dispozitivul. Elon Musk a declarat de multe ori că procesul ar fi practic fără dureri, nu diferit de intervenția chirurgicală LASEK.

Dispozitivul Neuralink va fi implantat folosind metode neurochirurgicale traditionale in siguranta si fara probleme, de un chirurg robot. După cum s-a menționat în documentul publicat de Neuralink, „am construit și un robot neurochirurgical capabil să introduce șase fascicule (192 electrozi) pe minut. Fiecare fascicul poate fi introdus individual în creier cu precizie de microni pentru evitarea vascularizației suprafeței și pentru a viza anumite regiuni cerebrale.”

Au inceput testarea dispozitivelor?

Sursa: Neuralink/YouTube

Echipa Neuralink a început deja să experimenteze diverse versiuni ale dispozitivelor atât pe șobolani, cât și pe maimuțe. Rezultatele au fost impresionante. În timpul prezentării din San Francisco, Musk și echipa sa au descris un exemplu de maimuță care poate controla un computer cu propriul creier. Din păcate, (sau din fericire) nu au existat teste asupra oamenilor. Echipa speră însă să obțină aprobarea FDA și să înceapă testele umane încă din acest an.

Există riscuri?

In timpul prezentarii sale, Elon Musk a reiterat ideea ca Neuralink va fi o parte importanta a viitorului nostru, permitand in cele din urma sa ajungem la simbioza cu inteligenta artificiala. „cu o interfață de tip creier-mașină cu lățime de bandă înaltă, putem porni la drum și putem avea efectiv opțiunea de a fuziona cu IA”, a declarat Musk. Si in ce priveste riscurile pentru atingerea acestui obiectiv? Musk a asigurat audiența că aparatul va fi în siguranță.

Cu atât mai mult cu cât tehnologia BMS nu este complet nouă și este utilizată în prezent pentru a-i ajuta pe cei cu handicap în materie de mobilitate. Totuși, această tehnologie se află încă în stadii infinite, este foarte invazivă și nu este atât de scalabilă. Asta face Neuralink atât de special. Sistemul Bandwith din N1 își poate promite să fie non-invaziv, mai sigur și poate mai ușor de integrat în viața noastră.
Cu toate acestea, există multe provocări tehnice și etice pentru Neuralink, dacă doresc să facă acest lucru posibil. Ar putea cineva să hăcuiască aceste dispozitive în viitor? Ce facem cu toate datele pacientului N1 colectate? Kritika D'Silva, cercetător IA la Frontier Development Lab și participant la eveniment, a sintetizat perfect pentru BBC News, când a declarat: “tehnologia descrisă de NeuraLink este interesantă, deoarece este mult mai puțin invazivă decât lucrul anterior în acest domeniu.”

Crezi că merită?

Potrivit directorului executiv al Neuralink, Max Hodak, primii oameni capabili să testeze dispozitivele Neurlink vor fi pacienți care suferă de cvadriplegie din cauza leziunilor coloanei vertebrale. Neauralink i-ar putea ajuta pe cei cu tulburări neurologice care au originea în incapacitatea creierului de a se conecta cu nervii din jurul corpului. Musk ne descrie o imagine în care această tehnologie este un lucru obişnuită, deschizând o nouă eră în care trebuie să fuzionăm cu tehnologia pentru a concura ca specie cu inteligența artificială.

https://youtu.be/r-vbh3t7WVI
Care sunt unele dintre întrebările etice pe care ar trebui să ni le punem înainte de a continua un astfel de proiect? Esti incantat sa vezi un proiect ca Neuralink? Sau te sperie?
Ne place perspectiva generală pozitivă Oleksiei Kharkovyna asupra dispozitivului, afirmată în articolul său de pe Medium, „teoretic, adoptarea acestei tehnologii inovatoare, pentru persoanele paralizate, va fi posibilă revenirea capacității de mișcare. Numai dacă va fi posibilă înlocuirea fibrelor nervoase suficient deteriorate sau absente din alte motive.

„În plus, Neuralink poate ajuta persoanele cu Parkinson, epilepsie și depresie prin transmiterea promptă a pulsațiilor electrice în zonele responsabile de simptomele specifice ale acestora. Și cred că este incredibil de benefic, vreau să spun că este foarte bine! Dacă acest lucru se întâmplă vreodată umanităţii, va fi, cel mai probabil, cel mai mare progres”.

Sursa: https://interestingengineering.com/downloading-the-human-brain-to-a-computer-elon-musks-neuralink

Lumina cunoştinţei şi viaţa veşnică. Exerciţiul cunoaşterii ne modifică până la nivelul expresiei genetice (Cine suntem)

Lumina cunoașterii și viața luminată de credință
Și în planul experienței directe, și în cel mai larg al cercetării științifice, lumina însoțește eforturile cunoașterii. O lume în care cunoașterea să se realizeze fără utilizarea luminii (a radiației electromagnetice, în general) este mai degrabă imposibil de imaginat. Cele mai mari descoperiri ale fizicii din ultimele secole au fost posibile prin intermediul luminii. Ea a fost și este indispensabilă observațiilor astronomice și a jucat un rol foarte important în formularea Teoriei Relativităţii Restrânse, în descoperirea mişcării galaxiilor și a Universului în expansiune.

Formularea ipotezei existenţei radiaţiei de fond, observațiile care au validat Teoria Relativităţii Generale și legile fizicii cuantice, care privesc microcosmosul, au fost legate de lumină. Și în cazul a două dintre cele mai provocatoare mistere ale cosmologiei recente, detectarea materiei întunecate și expansiunea accelerată a universului (și implicit energia întunecată), lumina s-a dovedit un martor esențial. În fine, recenta detectare a undelor gravitaționale, recompensată cu Premiul Nobel în fizică, în 2017, a fost posibilă prin utilizarea unui Interferometru Laser (lumină coerentă).

Pentru gândirea patristică însă, toate cunoștințele legate de lumea sensibilă au nevoie de o altă lumină pentru a fi utilizate în mod ziditor, folositor în sens spi­ritual. Gândirea patristică ne îndeamnă să vedem că adevărata cunoaștere se dovedește în slujba vieții, în planul acestei lumi și în veșnicie.

Pe de o parte, datele cunoașterii, descoperirile științifice și posibilități tehnologice își împlinesc rostul dacă sunt puse în slujba semenilor. În zilele noastre se poate întrevedea cum cercetarea științifică se desfășoară în coo­perare, prin contribuția multor specialiști și investitori. Pe de altă parte, pentru a prelungi această experiență asemănătoare sobornicității¹, roadele cercetării trebuie să fie valorificate în vederea întrajutorării oamenilor.

În multe privințe, lucrurile nu se petrec așa. Mai degrabă, putem constata contrariul. Provocările actuale au dovedit că achizițiile cunoașterii și puterile tehnologice sporite de care dispune astăzi umanitatea nu au eradicat sărăcia sau conflictele, poluarea sau risipa, ceea ce evidențiază importanța unei reflecții privind raportul dintre cunoaștere și viață.

Spiritualitatea creștină urmărește valorificarea cunoștințelor omenești desprinse din Creație sau din Scriptură în planul vieții interioare, în vederea cultivării virtuților, pentru o mai bună slujire a semenilor, pentru sporirea comuniunii cu Dumnezeu. Cunoștințele privitoare la cele create sunt înțelese ca „lumini interioare”, destinate minții. Pentru o adecvată întrebuințare a lucrurilor și puterilor cu care științele îl înzestrează pe om, el are nevoie de o altă lumină: lumina înțelegerii. Este vorba despre un anumit mod de înțelegere, strâns legat de lucrarea despătimirii.

Aceasta pentru că simțirea și mintea sunt strâns legate între ele. Aceasta este chiar legătura ce face posibilă cu­noașterea în minte, și prin trup, a celor sensibile: „Simțirea şi cele supuse simțurilor au fost create ca să slujească minții”² și într-atât de strâns sunt legate ele, încât oricare ar lipsi va împiedica pe cealaltă să-și arate lucrările sale³.

De fapt, în aceasta constă legătura vitală, și adesea trecută cu vederea astăzi, între ceea ce cunoaștem, prin simțire (și demersul observațiilor și explorărilor sensibile desfășurate în planul cercetărilor științifice privitoare la lumea sensibilă) şi minte (ca loc interior, unde se depozitează, se imprimă această cunoaștere). Este vorba despre ce păstrăm în noi și despre cum anume creștem de pe urma experiențelor și cunoștințelor noastre.

Experiența și cunoașterea transformă viața

În mod remarcabil, medicina și neuroștiințele au scos la iveală, în ultimele două decenii, numeroase rezultate care arată această interconexiune a experienței și cunoașterii.
Astăzi este bine cunoscut faptul că rețelele neuronale, structurile și activitatea cerebrală pot suferi modificări importante și de durată, sub incidența experiențelor de fiecare zi⁴. Simplul control repetat al atenției determină modificări neuronale semnificative în procesarea semnalelor provenite din stimuli⁵. Până și posturile corpului, influențând considerabil tabloul hormonal, induc dispoziții emoționale specifice⁶. Însă s-a putut constata că o modi­ficare în dispozițiile emoționale schimbă semnificativ modul în care gândim⁷. E corect să spunem, folosind o expresie a unei autoare recente, că însuși corpul - posturile și experiența lui - poate imprima o formă și o mișcare minții⁸. În fine, pe un alt drum de explorare situat în câmpul științelor medicale, ne parvin dovezi care indică faptul că experiențele, strădaniile noastre de cunoaștere produc modificări în adâncul ființei noastre, la nivelul expresiei genetice!
Așadar, exercițiul cunoașterii afectează profund viața propriu-zisă. Eforturile cunoașterii se imprimă în viață, lăsând urme în dispozițiile și felul minții de a gândi.

Lumina cunoștinței și viața veșnică

Este mai ușor de înțeles acum că înaintarea omului în cunoașterea lui Dumnezeu, în experiența credinței, precum și experiența comuniunii de iubire cu Persoanele Sfintei Treimi transformă profund viața persoanei. Credința, ca experiență a comuniunii cu Dumnezeu și cu oamenii, de înaintare în cunoașterea Lui și a semenilor reprezintă, așadar, cel mai cuprinzător parcurs de înnoire a vieții omenești. Un autor filocalic formulează un temei pentru aceasta: ochiul este luminătorul trupului şi mintea este luminătorul inimii, iar Dumnezeu este luminătorul minții. De aceea, lipsită de lumina cunoștinței, inima „nu poate produce înțelesuri şi gânduri dumnezeiești şi lucrări vrednice de Dumnezeu şi nu se poate umple deplin de vederi dumnezeiești”⁹.

Hristos Însuși este Lumina lumii și Lumina cunoștinței, cunoștința omenească fiind lumina dăruită de El, ca drum către cunoașterea Lui și către Viața veșnică în comuniune de iubire cu El: „Aceasta este viaţa veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).

Autor: diacon Adrian Sorin MIhalache
Sursa: Ziarul Lumina

Note:
¹ Această expresie este utilizată de Alexei Nesteruk în S. Trubeţkoi, „Despre natura conștiinței umane”, în: Opere alese ale lui S. Trubețkoi, Mysl, Moscova, 1994, pp. 483-591, apud Alexei Nesteruk, Universul în comuniune. Către o sinteză neopatristică a teologiei şi ştiinţei, traducere de Mihai-Silviu Chirilă, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009, p. 319.
² Talasie Libianul, Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte către Pavel prezbiterul, Suta a patra, 5, în: Filocalia, vol. 4, 2010, p. 37.
³ Sfântul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, Suta a doua, 34, în: Filocalia, vol. 6, 2011, p. 84.
⁴ Chiar și 30 de minute de efort pot induce o schimbare în funcția cerebrală. Atât de importante sunt experiențele și atât de valoros este timpul pe care îl trăim (Cf. Tomas Ros, et all., „Endogenous control of waking brain rhythms induces neuroplasticity in humans”, în European Journal of Neuroscience, vol. 31, nr. 4, 2010, p. 770).
⁵ Cf. Briggs, Farran et all, „Attention enhances synaptic efficacy and the signal-to-noise ratio in neural circuits”, în Nature, vol. 499, nr. 7459, 25 iulie 2013, pp. 476-480.
⁶ Cf. Minvaleev, R.S. ș.a., „Postural Influences on the Hormone Level in Healthy Subjects: I. The Cobra Posture and Steroid Hormones”, în Human Physiology, vol. 30, nr. 4, iulie 2004, pp. 452-456.
⁷ Cf. Najjar et al., „Compassion Fatigue: A Review of the Research to Date and Relevance to Cancer-care Providers”, în Journal of Health Psychology, vol. 14, nr. 2, 2009.
⁸ Amy Cuddy, Prezență, Editura Publica, București, 2016, p. 221 sqq.
⁹ Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 15, în: Filocalia, vol. 4, vol. 8, pp. 274-275.

Mai sănătoşi, mai tineri şi mai înţelepţi! Trei într-unul! (CINE SUNTEM)

Vă voi prezenta într-o rubrică CINE SUNTEM texte care să ne ajute să aflăm şi să înţelegem răspunsul la această întrebare. Vor fi, mai ales, texte care pun în ecuaţia de egalitate a înţelesurilor spiritualitatea cu ştiinţa, sau invers, sau chiar ştiinţifice pe de-a întregul, uşor de citit şi de digerat de orice cititor cu o pregătire medie. Pentru că dorinţa mea nu este de a vă conecta ca specialişti la informaţii despre noi, sau chiar vechi, dar mai puţincunoscute, descoperiri ci de a încerca să înţelegem împreună CINE SUNTEM.

Abordaţi deci cu curiozitate, relaxare şi curaj aceste texte care, dincolo de unii termeni care vă par necunoscuţi sau greu asimilabili (din contră, textele îi vor descoperi ca fiind foarte uşor de digerat) ne vorbesc despre noi aşa cum nu se obişnuieşte în bombardamentul de informaţii, nefolositoare, superficiale, chiar nocive al televiziunilor, ziarelor, site-urilor dedicate ameţirii şi apoi distrugerii noastre.

Plasticitatea cerebrală și înnoirea cugetului

Diacon Adrian Sorin Mihalache

În ultimii ani, cercetarea ştiinţifică, ajutată de dispozitive tot mai rafinate, a pătruns cu o fermitate fără precedent în teritoriul lăuntric, investigând procesele biologice şi psihologice ale subiectului uman. Pe acest front nou s‑au înregistrat progrese remarcabile, în privința proceselor ce însoțesc viața persoanei, a celor de care depinde starea sănătății și a capacităților obișnuite ale subiectului (percepția, memoria sau vorbirea). În mod special, au fost luate în atenție și unele chestiuni realmente adânci, cum sunt emoţiile, gândirea, voinţa sau conștiința. În fine, prin ipotezele şi rezultatele recente, cercetarea neuroştiinţelor bate la porţile unor taine chiar mai mari, anume procesele ce însoţesc experienţa religioasă.

Este lesne de înțeles că, prin explorări de acest fel, ştiinţa se apropie tot mai mult de reflecţia filosofică şi de experienţa spirituală. Aceasta pentru că prin rezultatele ce privesc aceste aspecte sunt dezvăluite modalitățile prin care persoana umană, dispunând în mod liber de propriile ei puteri, se face pe sine însăși, prin obișnuințele de fiecare zi, prin acțiunile sale, prin felul în care alege să acorde o semnificație sau alta aspectelor realităţii.

Și, prin abordări de acest fel, științele medicale, și în special neuroştiinţele, pledează în favoarea vieţii spirituale, consolidând deschiderea ştiinţei faţă de filosofie şi teologie petrecută în secolul trecut. Într‑un mod spectaculos, neașteptat, sunt amplificate demersul început de revoluţia mecanicii cuantice și a cosmologiei și abordarea filosofiei, care a întors reflecția examinatoare dinspre lume către subiect, pentru o temeinică înțelegere a cunoașterii și a vieții, abordare prezentă în fenomenologie și hermeneutică.

Neuroștiințele întrevăd posibilitatea înnoirii vieții

Două rezultate din ştiinţele medicale actuale fac posibile şi relevante conexiunile cu viața spirituală. Aceste descoperiri au determinat, în a doua jumătate a secolului trecut, schimbări majore în paradigma ştiinţelor despre creier. Ambele constatări, neuroplasticitatea și neurogeneza, evidențiază posibilitățile reale de schimbare și generare neuronală care antrenează modificări de durată în unele structuri și funcţii cerebrale, la vârstă adultă.

Neuroplasticitatea vizează metamorfoza continuă a creierului care se petrece pe parcursul învățării, o capacitate remarcabilă a materiei cerebrale de a codifica noi și noi abilități și comportamente, cogniții și emoții, la orice vârstă, prin amprente specifice, dacă subiectul se încumetă să facă suficient de des și de atent efortul necesar pentru fixarea deprinderii. După ce multă vreme știinţele medicale au susținut că în cazul adulților căile nervoase sunt fixe, de neschimbat¹, cu două decenii au apărut dovezi ce arată că pacienţi afectaţi de atacuri cerebrale pot recupera funcţiile pierdute². Acum se știe că exceptând anumite patologii, prin repetiția cu atenție, fiecare activitate lasă amprente specifice în creier.

Cea de‑a doua noutate medicală, neurogeneza, justifică și ea discuţia științifică despre ameliorarea vieţii. În prezent se cunoaște faptul că într‑o regiune numită girusul dentat (situat în hipocamp), se nasc între 500 şi 1.000 de neuroni în fiecare zi, pe toată durata vieţii³. Apariția celulelor neuronale noi, cu un important rol restaurator în funcția nervoasă, este influențată de activitățile voluntare, de exerciţiile mentale⁴, de efortul fizic susținut, de folosirea memoriei⁵, de meditație sau prin activități care presupun sarcini noi⁶.

Rezultate de acest fel au schimbat semnificativ maniera de înțelegere a vieții omenești. Acum avem argumente pentru a cântări obișnuințele vieții! Doar supravegherea lor atentă, recomandată și în viața spirituală, ne este de ajutor pentru a fixa în minte gândurile, trăirile și faptele virtuoase. Or, constatarea aceasta se apropie atât de mult de indicațiile filocaliei!

Tocmai de aceea, neuroplasticitatea și neurogeneza justifică preocupările neuroștiințelor pentru viața spirituală. Într‑adevăr, luarea în atenție a propriilor cuvinte, gesturi și fapte, pot determina modificări corespunzătoare de durată, la nivel biologic și, desigur, la nivelul vieții ca atare. Și, desigur, suntem în cuprinsul experienței filocalice, întrucât întreaga osteneală a despătimirii, postul și rugăciunea omului duhovnicesc sunt, potrivit mărturiilor sfinților, resimțite și în trup.

Neuroplasticitatea indică așadar, într‑o lectură spirituală, putința omului de a se schimba, întrevăzută în planul biologic, o schimbare prin angajament (dăruire, pasiune) și perseverență, un fel de capacitate a sa de a fi imprimat de ceea ce face. Si­tuația aceasta ne încarcă cu o cuprinzătoare responsabilitate față de tot ceea ce alegem să înfăptuim și să spunem, în fiecare ceas! Neurogeneza la rândul ei dovedește, în aceeași lectură simbolică, prin capacitățile autoreparatorii ale sistemului nervos, un anumit mecanism al înnoirii biologice care este chipul văzut ce corespunde înnoirii cugetului și minții omenești, plasticitate proprie ființei omenești care viețuiește în lume, care ne însărcinează iarăși cu obligația supravegherii mișcărilor și dispo­zițiilor de fiecare zi.

În rezultatele ce privesc neuroplasticitatea și neurogeneza se poate întrevedea o anumită capacitate a omului de a schimba obișnuințele proaste, de a lepăda ceea ce este rău, însăși suportul biologic dovedind această pu­tință, prin mecanismele ce sunt pregătite să înmagazineze pe termen lung schimbările.

Hrana e pentru trup și trupul este pentru suflet

Mulți specialiști din lumea medicală consideră postul printre procedeele terapeutice cele mai eficiente pentru întreținerea și protejarea sănătății⁷. Expe­riența clinică evidențiază faptul că postul, practicat cu măsură, este indicat în cazul obezității, dar și în tratamentul multor boli cronice⁸. Unii medici cu diverse specializări men­țio­nează utilizarea postului între două și opt zile chiar în situații mai grave, de exemplu în cazul unor pacienți care necesită intervenții chirurgicale. Aportul crescut de grăsimi și carbohidrați nu este benefic. Abundența alimentară nu întreține sănătatea, ci o amenință. Postul însă, un regim hipocaloric, atent gestionat însă, are de cele mai multe ori numeroase efecte benefice asupra sănătății. Multe voci autorizate din științele medicale recomandă astăzi un principiu obișnuit al vieții spirituale, anume a nu consuma hrană sub imperiul poftei, ci mai ales atunci când ne este foame⁹.

Cercetările arată, de exemplu, că practicat atent, pe parcursul mai multor zile, postul deter­mină o schimbare în regimul celular de alimentare cu combustibil.

În mod obișnuit, combustibilul celulei nervoase este asigurat de glucoză, obținută din alimentația zilnică. Între mese, mai ales dacă acestea sunt separate de mai multe ore, celula nervoasă este alimentată cu un flux constant de glucoză din sânge, glucoză obținută prin descompunerea glicogenului depozitat în ficat și mușchi.

Însă această sursă secundară de energie este limitată, încât se epuizează destul de repede. În funcție de masa musculară și de necesarul de glucoză, depozitele de glicogen se pot epuiza în câteva ore sau zile. Ce se întâmplă dacă mesele întârzie sau sunt în continuare în regim de post? Organismul are o a treia soluție, pentru menținerea nivelului de glucoză necesar funcționării celulare, prin producerea moleculelor de glucoză din aminoacizii proveniți din descompunerea proteinelor existente în mușchi! Este vorba despre un consum din propriile țesuturi (mai întâi cel adipos și apoi cel muscular), încât s‑ar putea spune că trupul se mistuie, asigurând viața subiectului, în parametri optimi.

Într‑un mod remarcabil însă, organismul mai are o versiune pentru obținerea combustibilului necesar în arderile celulare. După aproximativ trei zile de post, metabolismul intră într‑un regim în care ficatul folosește grăsimea corporală pentru a crea compușii numiți cetone. Practic, energia pentru arderile celulare este obținută din metabolizarea propriilor acizi grași! Corpii cetonici (principala cetonă fiind beta‑hidroxibutiratul sau beta‑HBA) sunt o excelentă sursă de combustibil pentru celula nervoasă, care ne permite să funcționăm cognitiv în perioade lungi de timp, în condiții în care hrana este insuficientă¹⁰.

Beneficiile medicale ale postului

Există numeroase studii care arată efectele benefice ale postului. O cercetare efectuată în 2012 de exemplu, care a avut în atenție 107 subiecți, a arătat faptul că, în situația unui regim alimentar egal din punct de vedere al aportului caloric, dieta săracă în carbohidrați și bogată în grăsimi are efecte benefice mai pronunțate asupra sănătății în raport cu cele care au fost bogate în carbohidrați și sărace în grăsimi. Un alt studiu a arătat că persoanele cu vârste cuprinse între 55 și 80 de ani care au o dietă mediteraneană, cu puține dulciuri și mai mult pește, prezintă riscuri mai scăzute pentru boli cardiace, cu până la 30%, în raport cu cei care au o astfel de dietă. Potrivit unor studii clinice, postul s‑a dovedit util și în tratarea altor afecțiuni cum ar fi astmul, unele afecțiuni ale intestinului, hipertensiunea arterială, cancerul¹¹. În privința funcției nervoase, postul este de asemenea benefic pentru organism. Pe de o parte, cercetătorii indică faptul că beta‑HBA este, în unele privințe, un combustibil mai eficient decât glucoza obișnuită, întrucât este protectiv pentru celula nervoasă, prezervând țesuturile împotriva toxinelor asociate cu bolile Alzheimer și Parkinson¹². Pe de altă parte, o reducere a aportului de carbohidrați favorizează creș­terea funcției antioxidative cu rol important în curățirea organismului de deșeurile arderilor celulare.

Nevoințele postului și înnoirea vieții

Este semnificativ faptul că postul potențează cele două mecanisme care însoțesc schimbarea vieții omenești, neuroplasticitatea și neurogeneza, stimulând apariția neuronilor noi și adecvând rețelele neuronale pentru codificarea noilor conținuturi cognitive și comportamente!

Deosebit de relevante aici sunt rezultatele care arată că postul determină o creștere a nivelului unei proteine esențiale în neuroplasticitate. Este vorba despre factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF), un fel de catalizator care asistă plasticitatea cerebrală. Aceasta în­seamnă că postul crește, indirect, disponibilitatea neuronală a practicantului pentru învățarea lucrurilor noi, îmbunătățind calitatea memoriei și favorizând schimbarea comportamentului¹³.

Pe de altă parte, postul fa­vo­rizează și procesele specifice neurogenezei. Mai întâi trebuie spus faptul că apariția neuronilor noi este posibilă întrucât în creierul adulților există celulele stem neuronale. În mod obișnuit, ele sunt într‑o stare „somnolentă”, fiind supravegheate de un mecanism ce blochează multiplicarea și diferenţierea lor. Cerce­tă­torii au reușit să identifice două proteine care joacă un rol decisiv în trezirea celulelor stem, declanşând divizarea¹⁴ şi diferenţierea lor¹⁵.

Cercetările indică faptul că „rezerva” de celule stem neuronale şi frecvenţa cu care acestea dau naştere noilor celule nervoase nu sunt decisiv influenţate de vârsta persoanei. Adulţii de diferite vârste nu au un număr semnificativ diferit de celule stem neuronale în hippocamp. Nu scăderea rezervei de celule stem neuronale în stare som­nolentă este cea care diferențiază semnificativ adulții de cei mai în vârstă, ci vigoarea proceselor care determină trezirea celulelor stem, procesul de divizare şi diferenţierea lor¹⁶.

Este semnificativ faptul că postul se dovedește a fi un mod prin care se poate spori neurogeneza!¹⁷ Se întrevede așadar în această constatare medicală cum nevoitorul, exersându‑și cură­țirea trupului de greutatea bucatelor, își înnoiește mai grabnic și cugetul, fiind dispus să de­prindă înțelesuri și comportamente noi. Se întrevede aici constatarea filocalică potrivit căreia „postul cu dreaptă socoteală, având ca însoţitoare privegherea împreunată cu cugetarea şi cu rugăciunea, face pe cel care se nevoieşte cu el să ajungă repede la hotarul nepătimirii”¹⁸.

Note: 
¹ ‑Cuvintele aparţin neuroanatomistului spaniol Santiago Cajal (1852‑1934), apud Bruce Terter, J. Wesson Ashford, „Neuroplasticity in Alzheimerâs Disease”, în Journal of Neuroscience Research, vol. 70, 1 noiembrie 2002, p. 402.
² ‑E. Taub, N. E., Miller ş.a., „Techinque to improve Chronic Motor Deficit after Stroke”, în Archives of Physical Medicine and Rehabilitation, vol. 74, 1993, pp. 347‑354; E. Taub et al., „A Placebo Controled Trial of Constraint‑induced Movement Therapy for Upper Extremity after Stroke”, în Stroke, vol. 37, nr. 4, aprilie 2006, pp. 1045‑1049.
³ ‑În comparație cu 100 miliarde de neuroni, cât pare că există în creier, 1.000 de neuroni ar putea să pară prea puțin. Totuși, fiecare neuron aduce cu sine posibilitatea a 10.000 de conexiuni cu alţi neuroni.
⁴ ‑Cf. Chih‑Wei Wu et al., „Exercise enhances the proliferation of neural stem cells and neurite growth and survival of neuronal progenitor cells in dentate gyrus of middle‑aged mice”, în Journal of Applied Physiology, vol. 105, nr. 5, noiembrie 2008, pp. 1585‑1594.
⁵ ‑Cf. „Nerve Cell Production Linked to Memory in Humans”, în Sciencedaily, 26 august 2010 şonlineţ în http://www.sciencedaily.com/releases/2010/08/100826113258.htm, data accesării: 20 august 2011.
⁶ ‑Cf. Amar Sahay et al., „Increasing adult hippocampal neurogenesis is sufficient to improve pattern separation”, în Nature, nr. 472, 28 aprilie 2011, pp. 466‑470.
⁷ ‑Cf. Victor Pauchet, Drumul către fericire, Editura Herald, București, 2014, p. 38.
⁸ Ibidem, p. 41.
⁹ Ibidem, p. 42.
¹⁰ ‑Cf. Dr. David Perlmuter, Kristin Loberg, Alimente care ucid creierul, Editura Litera, București, 2015, p. 223.
¹¹ ‑Cf. Thierry de Lestrade, Postul negru: o nouă terapie, Editura Philobia, 2014.
¹² ‑Cf. Dr. David Perlmuter, Kristin Loberg, Alimente care ucid creierul, Editura Litera, București, 2015, p. 224.
¹³ ‑Cf. Dr. David Perlmuter și dr. Aberto Villoldo, Neuroștiința iluminării, Editura For You, București, p. 126.
¹⁴ ‑Cf. „Brain Stem Cells Can Be Awakened, Say Scientists” în Sciencedaily, 9 iunie 2008, consultat online în http://www. sciencedaily. com/releases /2008/06/ 080606110925.htm, data accesării: 11 noiembrie 2016.
¹⁵ ‑Cf. Mirco H.H. Schmidt et al., „Epidermal growth factor‑like domain 7 (EGFL7) modu­lates Notch signalling and affects neural stem cell renewal”, în Nature Cell Biology, nr. 11, 2 iulie 2009, pp. 873‑880.
¹⁶ ‑Somnolenţa celulelor stem neuronale este necesară, întrucât este evitată multiplicarea indefinită a celulelor (cf. Helena Mirasend et al., „Signaling through BMPR‑IA Regulates Quiescence and Long‑Term Activity of Neural Stem Cells in the Adult Hippocampus”, în Cell Stem Cell, vol. 7, nr. 1, 2 iulie 2010, pp. 78‑89).
¹⁷ ‑Cf. Doris Stangl, Sandrine Thuret, „Impact of diet on adult hippocampal neurogenesis“, Genes and Nutrition, nr. 4, vol. 4, decembrie 2009; pp. 271–282, doi: 10.1007/ s12263‑009‑0134‑5.
¹⁸ ‑Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, Suta a doua, cap. 79, în Filocalia, vol. VI, p. 257.

Sursa:  http://ziarullumina.ro/plasticitatea-cerebrala-si-innoirea-cugetului-117556.html