Se afișează postările cu eticheta epidemiologie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta epidemiologie. Afișați toate postările

sâmbătă, 7 noiembrie 2020

Declaraţia de la Great Barrington pentru schimbarea politicilor COVID-19 inițiată de somități medicale internaționale. Semnează şi tu.


Declaraţia de la Great Barrington
reprezintă momentul de cotitură al opoziţiei faţă de măsurile abuzive, represive, genocidare ale guvernelor aflate în slujba mafiei globaliste prin trecerea de la cea formula locală la o formulă internaţională, de un incontestabil înalt  nivel academic şi cu o largă suţinere a cetăţenilor obişnuiţi. Ea a fost iniţiată de

Dr. Martin Kulldorff , profesor de medicină la Universitatea Harvard, biostatistician și epidemiolog cu expertiză în detectarea și monitorizarea erupțiilor de boli infecțioase și evaluarea siguranței vaccinurilor.

Dr. Sunetra Gupta, profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu expertiză în imunologie, dezvoltarea vaccinurilor și modelarea matematică a bolilor infecțioase.

Dr. Jay Bhattacharya, profesor la Școala de Medicină a Universității Stanford, fizician, epidemiolog, economist specializat în sănătate și expert în politici de sănătate publică axate pe boli infecțioase și populații vulnerabile 

şi co-semnată iniţial alături de aceştia de alte 53 de personalităţi de prima linie ale cercetării şi practicii medicale.

La ora la care scriu acest text acestora li s-au alăturat

11.792 de oameni de ştiinţă din domeniul medical şi al sănătăţii publice,

33.908 de specialişti medicali şi de

617.786 de cetăţeni îngrijoraţi.

Este extrem de clar că această declaraţie a devenit un manifest internaţional şi, aşa cum afirmam într-un text anterior (https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/terorizarea-populatiei-nivelul-2-nu-va.html), aşa-zisele atentate teroriste islamiste din luna octombrie (Franţa, Austria) reprezintă o diversiune a guvernanţilor tocmai din cauza creşterii opoziţiei la măsurile dictatoriale şi a internaţionalizarea ei. 

Dincolo de bunul simţ şi de intuiţia politică a fiecăruia, care probabil vă spun acelaşi lucru, să remarcăm că subita radicalizare islamistă soldată liniţial cu decapitarea profesorului Samuel Paty a avut loc la numai 12 zile după lansarea declaraţiei. 

Aveţi în continuare textul ei şi la final un link pentru semnarea acesteia.

În calitate de epidemiologi ai bolilor infecțioase și oameni de știință cu specializare pe sănătatea publică, suntem foarte îngrijorați în legătură cu impactul nociv pe care actualele politici COVID-19 îl au asupra sănătății fizice și psihice. Recomandăm o abordare pe care o numim Protecție Focalizată.

Suntem de peste tot din lume, atât de dreapta cât și de stânga. Ne-am dedicat carierele țelului de a proteja oamenii. Politicile curente de carantinare produc efecte devastatoare asupra sănătății publice, atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Rezultatele (și ne limităm aici la doar câteva) includ rate mai mici de vaccinare a copiilor, înrăutățirea situației bolilor cardiovasculare, testări mai puține pentru depistarea cancerului și un declin al sănătății mintale – toate ducând la o mortalitate în exces în anii următori, cei din clasa muncitoare și cei tineri fiind afectați cel mai grav. Ținerea elevilor și studenților în afara școlilor este o mare nedreptate.

Continuarea acestor măsuri până când apare un vaccin va provoca daune iremediabile, iar cei care sunt mai puțin privilegiați vor suferi disproporționat de mult.

Din fericire, putem înțelege din ce în ce mai mult acest virus. Știm că vulnerabilitatea fatală din cauza COVID-19 este de mai bine de o mie de ori mai mare în rândul celor bătrâni și bolnavi decât în rândul celor tineri. De fapt, pentru copii, COVID-19 este mai puțin periculoasă decât multe alte rele, inclusiv gripa.

Pe măsură ce imunitatea crește în rândul populației, riscul infectării devine pentru toți mai mic – inclusiv pentru cei vulnerabili. Știm că, în final, toate populațiile vor obține imunitatea de grup – adică punctul la care rata noilor infectări este stabilă – și că acest lucru poate fi ajutat (dar nu este dependent) de un vaccin. Scopul nostru, deci, ar trebui să fie acela de a minimiza mortalitatea și suferința socială până când obținem imunitatea.

Abordarea cea mai înțeleaptă și blândă, care pune în balanță riscurile și beneficiile obținerii imunității de grup, este să permitem celor care au un risc minim de moarte să-și trăiască viețile în normalitate și să consolideze imunitatea la virus prin infectare naturală. În același timp, trebuie să protejăm mai bine pe cei care au riscul cel mai mare. Aceasta este ceea ce numim Protecție Focalizată.

Adoptarea de măsuri pentru a-i proteja pe cei vulnerabili ar trebui să fie scopul central al politicilor de sănătate publică vizavi de COVID-19. De exemplu, casele de bătrâni ar trebui să folosească personal care a obținut imunitatea și să facă frecvent teste PCR celorlalți lucrători și tuturor vizitatorilor. Rotația personalului ar trebui să fie minimizată. Pensionarilor care trăiesc acasă ar trebui să le fie livrate cumpărăturile la domiciliu. În măsura în care este posibil, ar trebui să se întâlnească cu rudele în aer liber, nu în interior. Se poate și este perfect în aria și capacitățile celor specializați în sănătate publică să pună în aplicare o listă comprehensivă și detaliată de măsuri, inclusiv de abordări pentru gospodăriile multigeneraționale.

Celor care nu sunt vulnerabili ar trebui să li se permită imediat să își reia viața obișnuită. Pentru a scădea pragul imunității de grup, toată lumea ar trebui să recurgă la măsuri simple de igienă, precum spălatul mâinilor și statul acasă al celor care se simt rău. Școlile și universitățile ar trebui să fie deschise pentru predarea la clasă. Activitățile suplimentare, precum sporturile, ar trebui să fie reluate. Adulții tineri care au risc scăzut ar trebui să poată lucra în mod normal, nu neapărat de acasă. Restaurantele și alte afaceri ar trebui să fie deschise. Artele, muzica, sporturile și alte activități culturale ar trebui să se reia. Cei care sunt mai expuși riscului ar trebui să poată participa dacă își doresc, în timp ce societatea ca întreg se bucură de protecția oferită celor vulnerabili de cei care și-au obținut imunitatea.

Pe data de 4 octombrie 2020, această declarație a fost scrisă și semnată la Great Barrington, Statele Unite, de:

Dr. Martin Kulldorff ,

Dr. Sunetra Gupta,

Dr. Jay Bhattacharya.

Pentru semnătură:  https://gbdeclaration.org/#sign

Pe acelaşi subiect, articolul dr Gupta despre ostilitatea cu care a fost primită această declaraţie în mediile guvernamentale şi în presa oficiale aveţi aici  https://paulghitiu2009.blogspot.com/2020/11/o-poveste-reala-despre-ura-minciuna-si.html

 

marți, 3 noiembrie 2020

Dacă încălzeşti zăpada nu vine vara; nici dacă izolezi oamenii nu dispare virusul -- (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 9)

Au comis eradicatorii de boli o greşeală de logică elementară?

– October 28, 2020

Rar am văzut (o greşeală de logică) atât de pe şleau afişată ca în video-ul postat mai jos, într-un interviu cu epidemiologul Paul Elliott. Totuşi, am început să suspectez că această eroare s-a strecurat în gândirea izolatorilor de-a lungul verii.

Se pare că anumiți experți în boli cred cu adevărat că ei se pot juca cu rata de reproducere a virusului pentru a o aduce mai jos de 1, și, prin urmare, să obţină un rezultat matematic care va face virusul să dispară. Acesta pare a fi obiectivul lor și metrica prin care măsoară dacă și în ce măsură l-au atins. Problema este că rata de reproducere (foarte dificil de distins cu precizie) este un efect – o măsurare a unei condiții evoluate – nu o cauză.

La prima vedere pare o nebunie că o astfel de eroare logică elementară ar putea fi în centrul ideologiei de izolare. Această prezumție eronată îi plasează pe funcționarii din domeniul sănătății publice în poziția de a fi planificatori centrali pentru întreaga populație, reglementând cât de aproape ne apropiem unii de alții, pe cine ne întâlnim și când, unde mergem, luând controlul asupra tuturor interacțiunilor noastre și a întregului nostru corp, ca și cum aceştia sunt proprietarii noștri.

Ei vorbesc ca și cum ei au încredere deplină că acest lucru se poate întâmpla, și apoi, în mod magic, virusul, lipsindu-I gazdele, se retrage într-o pensionare profundă și lasă pe toată lumea în pace.

Dacă sună ca fiind de bun simț, ei bine nu este. Din câte știu, aceasta este prima dată în istoria lumii în care s-a încercat ceva de genul acesta.

Există vreo epidemie de virus în istoria lumii în care funcționarii din domeniul sănătății publice au manipulat cu succes populația umană într-un mod care a dus la reducerea ratei de infecție și, prin urmare, s-a eliminat agentul patogen dintre noi? Dacă nu ar dispărea în întregime acum – și nu va fi și nu e posibil – nu ar trebui planificatorii centrali să blocheze și în viitor fiecare generație?

Modul în care rata de infectare a fost redusă în mod tradițional în istorie este singurul mod în care poate fi redusă, și anume prin realizarea imunității de turmă, fie prin imunitate naturală dobândită, sau cu un vaccin (se poate afla mai multe despre asta în Cell Biology for Dummies).). Virusul nu dispare. Devine endemic; adică predictibil și gestionabil în fiecare generație.

Am întrebat un epidemiolog de școală veche dacă există o eroare logică simplă legată de faptul că reducerea coercitivă a R la zero este chiar posibilă. El a confirmat ceea ce bănuiam: totul se bazează pe o eroare care amestecă cauza și efectul.

Da, când se atinge imunitatea turmei, valoarea R poate fi, eventual, măsurată pentru a vedea că fiecare persoană infectează mai puțin de o singură altă persoană și scade şi scade până când virusul  devine endemic. Dar nu se poate juca în cealaltă direcție, forțând un efect pentru a ajunge la cauză.

În mod similar, nu puteți împrăștia frunzele pe sol pentru a provoca sosirea toamnei, sau să puneți lămpi solux pe zăpadă pentru a accelera vara.

Poate întreaga eroare aici să fie într-adevăr atât de simplă? Poate că da.

O greșeală aparent simplă poate avea implicații surprinzător de radicale. Dacă credeți cu adevărat că experții pot pune ciomagul pe R zero pentru ca  să determine soarta unui agent patogen, toate jocurile sunt oprite. Nu mai poate exista libertate sau drepturi pentru nimeni.

Vedem acest lucru în economie tot timpul. În timpul recesiunilor, cererea agregată scade; dacă stimulăm cererea agregată, recesiunea se încheie: aceasta este pretenţia de bază a politicii anticiclice keynesiene. Am văzut acest lucru în 2008. Scăderea prețurilor proprietăților imobiliare a fost considerată mai degrabă o cauză decât un efect; prin urmare, obiectivul politicii a devenit creșterea acestora pentru a îndepărta scăderea.
Este la fel și cu controlul prețurilor. Oamenii cred că numai dacă putem să scădem nivelul prețurilor, rezultatele expansiunii monetare dispar.

Încercarea de a ciomagi efectele existente pentru a șterge cauzele este o greșeală convențională în științele sociale, și, aparent, printre anumiţi naivi luptători cu bolile.

Este posibil ca aceeași greșeală să fi devenit virală în profesia epidemiologică?

Sursa: https://www.aier.org/article/do-the-disease-eradicators-make-an-elementary-logical-mistake/

 NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

O poveste reală despre ură, minciună şi isterie. Metastaza totalitară a Occidentului - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 8)


Vă prezint în cele de mai jos povestea valului de ură şi isterie declanşat împotriva unui om de ştiinţă cunoscut (Dr. Sunetra Gupta, profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu experientă în imunologie, dezvoltarea vaccinurilor şi modelarea matematică a bolilor infecţioase), care, alături de alţi oameni de ştiinţă de renume internaţional, critică sistemul izolării/carantinei/arestării în masă a populaţiilor ca fiind în realitate catastrofal pentru omenire. Cum efectele, clare şi pentru o persoană cu nivel mental scăzut, le cunoaşteţi deja, vă prezint acest text-mărturisire de credinţă şi poveste inimaginabilă în urmă cu nu mulţi ani, nu pentru efecte, ci pentru că povestea este un model despre metastaza totalitară care a pus stăpânire pe lumea occidentală. Din care, din păcate pentru această tragică realitate, facem şi noi parte.

 

O EPIDEMIE DE URĂ ŞI ISTERIE

 Dr. Sunetra Gupta



(Dr. Gupta este profesor la Universitatea Oxford, epidemiolog cu experienta in imunologie, dezvoltarea vaccinului si modelarea matematica a bolilor infectioase.)

Izolarea este o politică obtuză, fără discernământ, care obligă persoanele cele mai sărace și mai vulnerabile să suporte greul luptei împotriva coronavirusului. Ca epidemiolog al bolilor infecțioase, cred că trebuie să existe o cale mai bună.

De aceea, la începutul acestei luni, împreună cu alți doi oameni de știință internaționali, am fost co-autor al unei propuneri pentru o abordare alternativă - una care îi protejează pe cei mai expuși riscului, permițând în același timp restului populației să-și reia viața obișnuită într-o anumită măsură.
Mă așteptam la dezbateri și dezacorduri cu privire la ideile noastre, publicate sub numele de Declaraţia de la Great Barrington.

Ca om de știință, aș saluta acest lucru. La urma urmei, știința progresează prin ideile și contra-indeile sale.

Dar am fost total nepregătită pentru atacul de insulte, critici personale, intimidări și amenințări pe care le-au stârnit propunerea noastră. Nivelul de vitriol și ostilitate, nu doar din partea membrilor publicului online, ci și din partea jurnaliștilor și a cadrelor universitare, m-a îngrozit.

Nu sunt politician. Zarva vieții politice și a mă găsi în ochii mass-media nu mă atrag deloc.

Sunt în primul rând un om de știință; unul care este mult mai confortabil stând în biroul sau laboratorul meu decât în fața unei camere de televiziune.

Desigur, am în mod profund idealuri politice - cele pe care le-aș descrie ca fiind în mod inerent de stânga. Nu mă voi alinia, este corect să spun, în mod normal, cu Daily Mail.

Am opinii puternice despre distribuția bogăției, despre importanța statului social, despre nevoia de utilități publice și investiții guvernamentale în industriile naționalizate.

Dar Covid-19 nu este un fenomen politic. Este o problemă de sănătate publică - într-adevăr, este una atât de gravă încât răspunsul la aceasta a condus deja la o criză umanitară. Așa că am fost uluită să văd o ruptură politică deschisă, cu un abuz total faţă de cei care, ca și mine, pun sub semnul întrebării punctul de vedere official.

 În centrul propunerii noastre se află recunoașterea faptului că blocarea în masă provoacă daune enorme.

Vedem deja cum politicile actuale de blocare produc efecte devastatoare asupra sănătății publice pe termen scurt și lung.

Rezultatele – pentru a numi doar câteva – includ rate mai mici de vaccinare a copiilor, agravarea rezultatelor bolilor cardiovasculare, mai puține examinări pentru cancer și deteriorarea sănătății mintale.

Astfel de capcane ale caractinei naţionale nu trebuie ignorate, mai ales atunci când clasa muncitoare și membrii mai tineri ai societății care poartă cea mai grea povară.

Am fost, de asemenea, profund îngrijorată de faptul că carantinele întârzie doar răspândirea inevitabilă a virusului. Într-adevăr, credem că o modalitate mai bună de a avansa ar fi să vizăm măsuri de protecție pentru anumite grupuri vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă din casele de îngrijire.

Desigur, vor exista provocări, cum ar fi în cazul în care oamenii sunt îngrijiți în propriile lor case de familie multi-generații.

Cu siguranță nu mă prefac că am toate răspunsurile, dar aceste probleme trebuie discutate și puse în discuție în detaliu.

De aceea, am constatat că este atât de frustrant cum, în ultimele săptămâni, susținătorii politicilor de blocare şi-au dovedit intenția de a închide dezbaterea, mai degrabă decât de a promova discuții motivate.

Îmi pare incredibil faptul că atât de mulți refuză chiar să ia în considerare beneficiile potențiale ale faptului de a permite cetățenilor non-vulnerabili, cum ar fi tinerii, să înfrunte viața și riscurile de infectare, realizând astfel imunitatea de turmă și, prin urmare, protejând viețile cetățenilor vulnerabili.

Cu toate acestea, mai degrabă decât să se angajeze în discuții serioase, raționale cu noi, criticii noștri au respins ideile noastre ca "fantezii" și "bătut câmpii".

Acest refuz de a prețui valoarea metodei științifice lovește în inima a tot ceea ce eu, ca om de știință, îndrăgesc. Pentru mine, schimbul motivat de idei este baza societății civilizate.

Așa că am rămas uimită după ce am fost invitaăt recent la un program de radio de la mijlocul dimineții, doar pentru ca un producător să mă avertizeze cu câteva minute înainte de a intra în direct că nu trebuie să menționez declarația de la Barrington. Producătorul a repetat avertismentul și a indicat că aceasta a fost o instrucțiune a unui director executiv de radiodifuziune.

Am cerut o explicație și, în secundele următoare mi s-a spus că publicul nu ar fi familiarizat cu sensul sintagmei "Declaraţia de la Great Barrington".

Și aceasta nu a fost o experiență izolată. Citeva zile mai tirziu, un alt post national de radio s-a apropiat de biroul meu pentru a crea un interviu, apoi a retras invitatia. Ei au simțit, după reflecție, că acordarea de timp de antenă pentru mine ar "nu fi în interesul național".

Dar Declaraţia de la Great Barrington  reprezintă o încercare sinceră a unui grup de academicieni cu decenii de experiență în acest domeniu de a limita răul izolării. Nu pot concepe cum poate cineva să interpreteze acest lucru drept „împotriva interesului național”.

Mai mult, cu siguranță, lucrurile nu sunt ajutate de instituții precum The Guardian, care a publicat în repetate rânduri texte de opinie care fac declarații factuale incorecte și eronate din punct de vedere științific, precum și comentarii defăimătoare la limită cu privire la mine, refuzând în același timp să ofere părții noastre o oportunitate de a ne prezenta punctul de vedere.
Sunt surprinsă, având în vedere importanța problemelor în cauză - nu în ultimul rând principiul jurnalismului corect și echilibrat - că The Guardian nu doreşte să prezinte toate dovezile cititorilor săi. La urma urmei, cum să încurajăm dezbaterea corectă și sinceră despre știință?

În ceea ce privește social media, o mare parte din discurs nu a avut niciun fel de decoruri.

Nu am mai folosit Twitter, dar sunt conștientă de faptul că o serie de cadre universitare au luat să-l folosească pentru a face atacuri personale asupra caracterului meu, în timp ce munca mea este respinsă ca "pseudo-știință". Deprimant, criticii noștri au luat, de asemenea, pentru a ridiculiza Declaraţia de la Great Barrington ca "extremistă" și "periculoasă".
Dar "extremistă" este un cuvânt ridicol, care  implică faptul că doar că “ştiinţa oficială“ contează. Dacă ar fi așa, știința ar stagna. Și reducerea noastră la tăcere sub motivul „periculos” este la fel de neajutător, nu în ultimul rând pentru că este un termen inflamator, emoțional încărcat cu implicații de iresponsabilitate. Când este aruncat în lume de oameni cu influență, devine toxic.
Dar această pandemie este o criză internațională. A închide discuția cu abuz și defăimare - acest lucru este cu adevărat periculos.

Cu toate acestea, dintre toate criticile aduse, cea pe care o consider cea mai supăratoare este acuzația că ne complacem în „facere de dovezi bazate pe politică” — cu alte cuvinte, că aranjăm argumentele pentru a se potrivi agendei noastre ideologice.

Iar această ideologie, potrivit unora, este una de extremism libertarian de dreapta.
Potrivit Wikipedia, de exemplu, Declarația de la Great Barrington a fost finanțată de un think-tank de dreapta, cu legături cu negaţioniştii schimbărilor climatice.
Ar trebui să fie evident pentru oricine că scrierea unei propuneri scurte și postarea acesteia pe un site web nu necesită o finanțare mare. Dar permiteți-mi să o spun, deoarece, aparent, trebuie să: Nu accept să fiu plătită ca co-autor al declarației de cla Great Barrington.

Banii nu au fost niciodată motivația în cariera mea. Mă doare profund că oricine mă cunoaște ar putea crede pentru un minut că aș accepta o plată clandestină pentru orice.

Sunt foarte norocoasă că am o casă și grădină care îmi plac, și nu aş putea cere mai multă bogăție materială decât asta. Mult mai important pentru mine sunt familia și munca mea. Cu toate acestea, abuzul continuă să inunde, din ce în ce mai mult de natură personală.

Am fost acuzată că nu am avut expertiza potrivită, că sunt un epidemiolog „teoretic” cu capul în nori. De fapt, în cadrul grupului meu de cercetare, avem un laborator înfloritor care a fost unul dintre primele care a dezvoltat un test de anticorpi pentru coronavirus.

Am reușit să facem acest lucru deoarece lucrăm în ultimii șase ani la un vaccin antigripal, folosind o combinație de tehnici de laborator și teoretice. Tehnologia noastră a fost deja brevetată și licențiată și prezintă un exemplu rar de model matematic care duce la dezvoltarea unui vaccin.

Cu toate acestea, și mai încurajator este faptul că acum există un val de mișcări — Us For Them, PanData19 și The Price of Panic, pentru a numi doar trei — care încearcă să asigure exprimarea liberă a celor care, ca mine, cred că daunele colşaterale ale izolării pot fi mai rele decât virusul în sine.
Joi, o coaliție largă a fost lansată sub egida Redresării. Atrăgând oameni din toate zonele politice, mișcarea cere echilibru și moderație în răspunsul nostru la Covid-19, susținute de o dezbatere publică adecvată și de o anchetă publică cuprinzătoare.

Sunt încântată că a primit un astfel de nivel de sprijin.
Pentru că, în cele din urmă, izolarea este un lux al celor bogaţi; ceva care poate fi permis numai în țările bogate - și chiar și acolo, numai de către cei mai îmbelşugaţi din aceste țări.

O modalitate de a ne schimba perspectiva ar fi să catalogăm toate modurile în care izolările din întreaga lume sunt dăunătoare pentru societăţi. În prezent, colaborez cu un număr de colegi pentru a face acest lucru, sub bannerul www.collateralglobal.org.

Pentru că adevărul simplu este că covid-19 nu va pleca doar dacă vom continua să impunem restricții destul de lipsite de sens asupra noastră. Și cu cât nu recunoaștem mai mult acest lucru, cu atât mai rele vor fi daunele economice permanente - al căror greu va fi, din nou, suportat de cei defavorizați și de tineri.

Când am semnat Declaraţia de la Great Barrington pe 4 octombrie, am făcut acest lucru cu colegii oameni de știință pentru a ne exprima opinia că carantinele naționale nu ne vor vindeca de Covid.

În mod clar, nici unul dintre noi nu a anticipat un astfel de răspuns vitriolic.
Abuzul care a urmat a fost rușinos.

Dar fiți siguri. Orice ar arunca pe noi, nu vor reuşi să ne abată – pe mine şi pe colegii mei - de la principiile care stau în spatele a ceea ce am scris.

Sursa:https://www.aier.org/article/a-contagion-of-hatred-and-hysteria/

NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

 

Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...