SUA, lovită cu putere la "ea acasă". Rachetele Patriot nu au doborât nimic. Mulţi morţi şi rănăţi. Pagube materiale substanţiale.

La câteva ore după ce s-a predat, sub ochii înspăimântați ai generalilor săi, afirmând că o "armată mare și puternică (armata SUA)" nu înseamnă neapărat să dorească război și că statele Unite ar putea chiar coopera cu Iranul în diferite domenii a căror luptă împotriva lui ISIS, Administrația de la Washington a cerut Iranului să "poarte discuții serioase fără condiții prealabile".

Aceasta informaţie provine de la Reuters, agenția de știri sionistă dedicată. Acest apel la dialog după un discurs prezidențial sacadat care ar fi trebuit să ducă la o declarație de război împotriva Iranului după moartea a cel puțin 80 de soldați americani în Ain al-Asad marchează un pas regal înapoi. O capitulare. În primele ore ale zilei de miercuri, 8 ianuarie, Satele Unite ale Americii au suferit prima lovitură militară din ultimii 70 de ani, o lovitură pentru care se pregăteau din 3 ianuarie, când au comis "eroarea fatală" de a viza în centrul axei Rezistenței. 22 de rachete de mare precizie de tip "Ghiyam, Fateh, Zolfaghar" au cazut in jumatate de ora pe 20 de obiective strategice din interiorul bazei, toate pulverizate. Aceasta înseamnă că fiecare rachetă a atins între unul și mai multe obiective. Aceasta înseamnă, de asemenea, că Iranul nu face promisiuni deșarte și că această nouă fază de confruntare împotriva unei Americi ale cărei cereri de dialog fac parte dintr-o tactică de război va continua. Peste 100 de baze americane din regiune, probabil chiar mai vulnerabile decât Ain al-Asad, sunt acum expuse pe scară largă.

Ghassan Ezzedin, analist de afaceri internaționale, crede că puternica lovitură balistică iraniană de miercuri dimineața este doar o primă fază a răspunsului,  care, dacă America decide să riposteze, va declanșa cu siguranță un mare război regional: "A doua fază a răspunsului ar putea consta într-adevăr din ceea ce aliații irakieni ai Iranului nu au tergiversat să remarce în mesajele lor de felicitare de miercuri, și anume faptul că lovitura iraniană este un factor care declanșează o acțiune concertată vastă a întregii axe a Rezistenței. În decurs de câteva ore de la lovituraa balistică de miercuri, liderul lui Ansarallah, precum și toate componentele irakiene ale axei Rezistenței au salutat-o, declarând că au așteaptat-o cu nerăbdare și că vor trece la etapa următoare. In acest caz, daca americanii vor persista si nu vor evalua cu seriozitate nivelul prezentei lor in Asia de Vest, marele razboi care va urma va implica si China si Rusia".

Analistul a adăugat: "După cum a confirmat liderul iranian, lovitura Ain al Asad a fost doar o palmă pe fața Americii. Va veni răspunsul. Nu se va face într-un singur pas și repede. Face parte dintr-o acţiune de durată și este desfăşurat pe mai multe axe astfel încât să fie cât mai dureros posibil: O acțiune concertată Iran Hezbollah-Ansarallah-Hachd? Este posibil și este înspăimântător. Probabil că, gândindu-se la această posibilitate, Trump și generalii Pentagonului au dat înapoi în mod lamentabil... În timp ce peste 200 de răniți din atacul iranian sunt evacuați în Tel Aviv, unele surse indică până la 1,500 de decese ale SUA în Ain al Asad, inclusiv victime în Marea Britanie și în Canada. Saitul militar rus Avia.pro a salutat performanțele rachetelor iraniene și incapacitatea Patriot de a-l apăra pe Ain al Asad prin raportarea informațiilor pe care el însuși nu le poate confirma.

"Potrivit informațiilor neoficiale, Iranul are o rachetă balistică intercontinentală în arsenalul său, capabilă să transporte ogive de 4.2 megatone. Racheta ar fi hipersonică și raza sa maximă de 11 mii de kilometri. Nava ar trebui să poarte numele generalului Soleimani".

Sursa: https://parstoday.com/fr/news/iran-i84485-j_1_%C3%A0_quoi_ressemble_a%C3%AFn_al_asad

Deveselu, o verigă din reţeaua mondială a bazelor militare americane şi a reţelelor de exploatare sexuală a femeilor, traficului de alcool şi de droguri afiliate acestora (I)

În timpul şi după cel de-al doilea război mondial, SUA au împînzit lumea cu bazele lor militare manifestându-şi în acest mod pretenţiile de putere imperială mondială. Scopul: controlul economiei modiale şi a pieţelor financiare şi preluarea resurselor naturale (resurse primare şi ne-regenerabile). Diverse analize vorbesc despre controlul Americii asupra a aproape 200 de state; în realitate, după cum vedem şi în acest moment, controlul american prin combinarea pârghiilor sistemului militar cu ale celui financiar, impune tuturor statelor unele dintre politicile sale – vezi sancţiunile pentru diverse motive fără acoperire. Inclusiv Chinei şi Rusiei, care nu au încă definitivate mecanismele financiare şi monetare independente de cele impuse de mafia financiar-bancară globalistă lumii prin braţul său înarmat, SUA. O asemenea combinare a celor trei direcţii de forţă ale politicii imperialiste americane o putem vedea în combinarea sancţiunilor şi acţiuni de intimidare militară asupra Iranului; în aşa-zisul război comercial cu China şi prezenţa militară în Marea  Chinei de Sud; în combinarea sancţiunilor/războiului comercial cu Rusia şi China şi cele circa 500 de baze militare americane, care le încercuiesc pe cele două, în sprijinirea insurgenţilor islamişti în foste republici sovietice şi a islamiştilor uiguri din China, sau în acţiunile de destabilizare internă prin finanţarea şi instrumentalizarea revoltei stradale şi apoi prin ameninţarea cu alte sancţiuni.

Direcţiile principale pe care se manifestă distorsiunile şi dezastrele induse de bazele militare americane în statele gazdă şi la nivel mondial

1. Poluarea morală în societate şi în politică rezultat al statutului de colonie a statelor care le găzduiesc: corupţie generalizată, lovituri de stat sângeroase împotriva voinţei populare exprimate în aleşi care încearcă eliberarea de sub bocancul american, regimuri oligarhice, dictatură, teroare, represiune, criminalitate, dezvoltarea endemică a reţelelor de traficanţi, suprimarea fizică a opozanţilor, războaie în interiorul sau în vecinătatea acestor state. Cel mai bun exemplu în acest sens este cel al statelor central şi sud-americane, Orientului Mijlociu, mai nou, Africa.

2. Poluarea morală din cauza imensei pieţe de prostituţie, alcool şi droguri susţinută de reţelele de trafic afiliate acestor baze şi protejate de acestea, despre care vom vorbi în continuare, cu accent pe prostituţie şi traficul de carne vie.

3. Poluarea gravă a mediului, terenurile acestor baze şi împrejurimile lor fiind puternic contaminate de materialele depozitate acolo (combustibili, explozivi, muniţie activă, deşeurile muniţiei folosite, diverse substanţe chimice, materiale radioactive etc.) necesare activităţilor specifice din bază şi din operaţiunile desfăşurate în afara ei. O evaluare făcută la nivelul anului 2005 (între timp au apărut baze noi în Orientul Apropiat şi nu numai) estima la 2.202,735 de hectare suprafaţa tuturor bazelor americane din SUA şi din afara lor, ceea ce făcea Pentagonul unul dintre cei mai mari deţinători de terenuri la nivel mondial. Acesta este în mare şi suprafaţa uneori deteriorată iremediabil de armata americană. Un articol recent din The Guardian, mai 2019  – vorbeşte despre gravele probleme de sănătate provocate de astfel de baze chiar în interiorul SUA - A trail of toxicity: the US military bases making people sick. Un alt articol din mai 2019, apărut în THE ASAHI SHIMBUN vobeşte depre gravele probleme de la bazele americane din Japonia. Conform lui THE ECOLOGIST, armata americană poluează mai mult decât 140 de state luate împreună.

4. Poluarea economiei, transformată într-o tehnologie de spoliere, exploatare sălbatică, servire a intereselor companiilor americane şi ale aliaţilor, având ca rezultate sărăcie, malnutriţe, boli grave, şomaj ridicat, deplasări de populaţii, înapoiere.

Baze militare americane pe teritoriul unui stat înseamnă statut de colonie. În lume sunt, după diverse evaluări, între 750 şi 1000 de baze americane şi instalaţii militare de diverse dimensiuni, oficiale, sau secrete, în între 70 şi 180 de state, însumând între 200.000 şi 250.000 de militari. În acelaşi timp, alte 11 state au împreună 70 de baze militare în afara teritoriului lor. Rusia, cu între 26 şi 40 de baze în 9 state, în principal în foste republici sovietice în Siria şi  Vietnam, este urmată de UK, Franţa şi Turcia cu de la 4 la 10 baze fiecare: India, China, Japonia, Coreea de Sud, Germania, Italia şi Olanda cu între 1 şi 3 baze.

Povestea tristă a morţii Mariei Laol şi prietenelor sale

Evenimente neprevăzute au dus la descoprirea de trupe americane dislocate în alte state fără ca despre această prezenţă să se ştie chiar la nivelul Congresului american. După o lovitură de stat reuşită de un ofiţer pregătit de americani, relaţiile militare dintre SUA şi Mali sunt suspendate. În mod normal, niciun militar american nu mai are ce căuta pe teritoriul acestui stat. Şi totuşi:

Era 5.09 dimineaţa când un Toyota Land Cruiser a sărit de pe un pod din ţara vest-africană Mali. Timp de două secunde, SUV-ul a zburat prin aer răsucindu-se cu 180 şi căzând de la 70 de picioare în râul Niger.

Trei dintre morţi erau membri de comando americani. Şoferul, un căpitan poreclit „Whiskey Dan” era liderul unei echipe secrete niciodată descrisă în media şi rar menţionată chiar şi în publicaţiile guvernamentale. Unul dintre pasageri era dintr-o unitate şi mai secretă, a cărei activitate este adesea integrată în Joint Special Operations Command (JSOC), care desfăşoară misiuni clandestine de omorâre şi capturare în afara SUA. Trei nu erau personal militar şi nici americani. Erau femei marocane descrise eventual ca chelneriţe sau „prostituate”.

Cele şase morţi au fost finalul unui periplu de o noapte întreagă prin barurile din Bamako, capitala Mali, în conformitate cu un raport desecretizat al investigatorilor penali din armata SUA. De la cină şi băuturi la un restaurant denumit Blah-Blah, alte băuturi la La Terrasse apoi altele la Club XS şi băuturile de final la Club Plaza, a fost un înot zgomotos în vodcă fără măsură. Şi de vodcă şi Red Bull. Şi vodcă şi suc de portocale. Şi de vodcă cu vanilie şi rodie. Şi Chivas Regal. Şi Jack Daniels. Şi bere Corona. Şi bere Castel. Şi să nu uităm B-52, o băutură făcută în general din Kahlúa, Grand Marnier şi Bailey’s Irish Cream. Numai la Club Plaza, nota de plată a fost echivalentul a 350 de dolari SUA.

La aproximativ 5 dimineaţa, în 20 aprilie, cei şase s-au înghesuit în acel Land Cruiser, cu căpitanul Dan Utley la volan către o  nouă locaţiue „fierbinte”: Bamako By Night. Opt minute mai târziu, Utley a sunat o femeie pe care a întrebat-o dacă e supărată. I-a spus că se va întoarce şi o va lua, dar ea i-a spus să nu se obosească. Utley i-a dat telefonul Mariei Laol, una dintre marocance. „Nu fi supărată. Ne vom întoarce să te luăm” i-a spus aceasta femeii de la celălalt capăt al firului, care a mai auzit ţipete şi apoi tăcere. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)

Relatarea de mai sus, adusă la lumină după multe lupte cu autorităţile duse de autorul articolului, Nick Turse, este exemplară pentru tema propusă din mai multe puncte de vedere: imposibilitatea evaluării precise a prezenţei americane în lume, dar şi amploarea ei, militarii americani executând misiuni chiar şi acolo unde, oficial, ei nu există; legătura dintre prezenţa americană consumul de băuturi, de droguri, prostituţie şi agresiuni sexuale; ascunderea acestei realităţi.

Pe măsură ce operaţiunile militare americane s-au în înmulţit în Africa, ajungând la un record de 674 misiuni în 2014, rapoarte despre consumul excesiv de alcool, sex cu prostituate, consum de droguri, agresiuni sexuale şi ale forme de violenţă ale personalului AFRICOM s-au înmulţit şi ele, chiar dacă multe au fost ascunse pentru săptămâni sau luni şi chiar pentru ani. (https://www.commondreams.org/views/2015/04/21/sex-drugs-and-dead-soldiers-what-us-africa-command-doesnt-want-you-know)

Practic, prezenţa bazelor amercane reprezintă semnul supunerii respectivului stat şi nu numai o piedica împotriva asanării morale a societăţii pe toate palierele ei, ci chiar cangrenizarea, metastazarea acesteia. Membrii lor, ca şi tot restul personalului american dislocat în alte state, nu se supun legilor locale, ci celor americane - vă amintiţi cazurile de la noi, între care cel al lui Teo Peter. Inversul însă nu este valabil. FBI-ul pe faţă, CIA-ul pe ascuns, extrag cetăţenii altor state pentru a-i judeca în America.Orice cetăţean al lumii poate fi judecat de instanţele americane. Şi chiar orice stat. Ceea ce este departe de a fi o dovadă de prieten democrat şi întru democraţie, a SUA.

(Va urma)