Unde e căinţa medicilor? Trebuie ca medicii să-şi ceară iertare? Chiar şi aşa medicina a murit! Fiecare deces şi dizabilitate, provocat de vaxxinarea arnmistică, este un cui în coşciugul ei.

Sacrificarea pacienţilor

Medicii din această țară - de fapt, din toată civilizația occidentală - le datorează cetățenilor lor scuze și explicații și, chiar și așa, s-ar putea să nu fie în măsură să salveze medicina modernă. Medicii și-au dezonorat și şi-au lipsit profesia de respect. Au promulgat un program de vaccinare Covid- 19 care acum, în mod clar, ucide o mulțime de oameni la vârste fragede și în mod nefiresc. Până în prezent, niciun grup profesional de medici, nicio asociație formală, sau jurnal important nu a cerut încetarea programului vaxx.

Semnalul de pericol a fost clar de aproape un an. Produsele ARNm realizate de Pfizer și Moderna nu au oprit transmiterea Covid-19 și au provocat daune pe scară largă, în special în rândul populației de vârstă activă între 25 și 64 de ani, care a fost obligată să facă vaccinurile pentru a-și păstra locul de muncă. Pentru întreaga populație, decesele și dizabilitățile din toate cauzele erau încă în creștere la sfârșitul anului 2022.

Tendința părea să înceapă cu morțile nefirești ale sportivilor profesioniști care cădeau morți pe terenurile de joc. Apoi, la începutul anului 2022, companiile de asigurări de viață au raportat că ratele de deces ale deținătorilor de polițe angajați de companii cu planuri de asigurare au crescut cu 40%. Cifrele fără precedent au fost confirmate la jumătatea anului 2022 de către Societatea Actuarilor - organul profesional al oamenilor care analizează efectiv statisticile pe care industria asigurărilor își bazează modelul de afaceri. De fapt, numărul de decese în exces în grupele de vârstă mai tinere crescuse dramatic - vaccinarea cu Covid a produs o creștere cu 78% a numărului de decese în exces în rândul grupei de vârstă 25-34 de ani, o creștere cu 100% a numărului de decese în exces în rândul grupei de vârstă 35-44 de ani și o creștere cu 80% a numărului de decese în exces în rândul grupei de vârstă 45-54 de ani.

Aceste semnale alarmante au sosit cu livrare specială și împachetate ca un cadou pentru profesia medicală și, în mod surprinzător, nu a apărut niciun avertisment corespunzător pentru public. Medicii au continuat să promoveze vaccinurile. Oficialii din domeniul sănătății publice (mulți dintre ei medici) din toate agențiile din cadrul Departamentului de Sănătate și Servicii Umane al SUA au ascuns informații despre daunele care se făceau și au continuat să difuzeze reclame pentru vaccinare în același timp în care acești oficiali trebuie să fi observat datele îngrijorătoare care soseau. Încă din acest an nou, directorul CDC, Rochelle Walensky, a apărut în reclame televizate care promovau vaccinurile de rapel cu ARNm.

Pe scurt, o clasă profesională de care publicul depinde pentru a defini realitatea a făcut tot posibilul pentru a ascunde și distorsiona realitatea. Rețelele de știri prin cablu și ziarele au amplificat denaturările pentru a împiedica publicul să înțeleagă ce li se întâmplă într-o criză epică de sănătate mondială. Mass-media socială, gestionată în culise de agențiile guvernamentale de informații, a întărit blocarea informațiilor și propriile minciuni nefaste. Criza nu venea atât de mult de la virusul Covid-19 în sine, care avea o rată de mortalitate mult sub unu la sută dintre cei infectați; criza venea de la presupusul remediu pentru virus, vaccinurile împinse asupra cetățenilor neinformați și dezinformați.

În afara unui cerc restrâns de medici proscrişi - doctorii Malone, McCullough, Kory, Cole, Risch, Bhattacharya și alții -, medicii practicieni din America au urmat orbește și cu viclenie programul de vaccinare al guvernului. Propriul meu medic de familie mi-a spus că este "sută la sută încrezător în vaccinuri" atunci când a încercat să mă convingă să mă vaccinez. (Am refuzat.) La examenul fizic din anul următor nici măcar nu a menționat vaccinurile. Ce părere aveți despre medicii dumneavoastră? Vă întrebați ce au învățat ei?  Sau dacă au învățat ceva?

Și ce au de gând să facă acum? Să se prefacă că nimic din toate acestea nu se întâmplă? Vor continua să-i demonizeze, să-i discrediteze și să-i pedepsească pe puținii medici care nu se vor preface? Doctorul meu de la PC este în același timp și șeful departamentului de sănătate al cabinetului său. El a concediat medici și alte persoane din personal care au refuzat să facă vaccinurile impuse de compania sa. Și-a dezonorat jurământul lui hipocratic. Este la jumătatea vieții și are, în mod normal, mulți ani de muncă în față. Informațiile despre decesele și dizabilitățile cauzate de vaccinuri se vor înrăutăți, iar propriul său comportament în legătură cu criza va părea mai rău, probabil chiar și pentru el însuși. Există sute de mii de medici ca el. Până acum, la începutul anului 2023, nu există nicio mișcare generală în rândul lor pentru a explica sau a-și cere scuze pentru acțiunile lor. Ce se va întâmpla?

Vă spun eu ce se va întâmpla: medicina, așa cum am cunoscut-o, se va prăbuși, împreună cu majoritatea celorlalte activități din societatea noastră. În afară de infracțiunile etice împotriva publicului în cazul unic al urgenței Covid-19, medicii și cohortele lor administrative s-au predat pe furiș unui model de afaceri de șantaj care deja dăunase grav practicii medicale înainte ca Covid-19 să intre în scenă.

Nu uitați: ca principiu general, organismele și sistemele își ating adesea cea mai mare dimensiune chiar înainte de a dispărea sau de a eșua. Este exact ceea ce vedeți în conglomerația spitalelor din SUA. Dacă ideea a fost de a elimina redundanțele de dragul "eficienței", atunci au făcut exact ceea ce distruge ecosistemele. În orice caz, efectul net al acestei consolidări spitaliceşti a fost doar acela de a face accesul la asistență medicală mult mai dificil pentru cetățeanul mediu, iar singurul beneficiu a fost acela de a face multimilionari pe directorii care conduc spitalele.

Apoi a apărut Covid-19 și și-au decimat propria forță de muncă cu mandate de vaccinare. Acum, multe spitale abia mai pot funcționa, iar multe dintre ele au fost nevoite să închidă anumite servicii. Destul de multe spitale dau faliment, ceea ce nu face decât să alimenteze consolidarea prădătoare încă în desfășurare. Atunci când tulburările financiare, bancare și de asigurări care se profilează vor începe să muște mai târziu în acest an, spitalele se vor închide. Între timp, mult mai mulți oameni își vor pierde viața din cauza efectelor secundare dezastruoase ale vaccinurilor. Se întâmplă deja - pentru a înrăutăți lucrurile - ca persoanele rănite de vaccinuri care cer ajutor din partea sistemului medical să fie mințite, tratate greșit sau ignorate. Unii dintre aceștia sunt chiar medicii și alți profesioniști din domeniul sănătății care se ciocnesc de realitate pe calea cea grea.

Ceva va înlocui în mod emergent acest monstru pe care îl numim "asistență medicală". Poate că se va considera în continuare medicină, dar va funcționa la o scară mult mai mică, fără multe dintre scumpele și mai degrabă miraculoasele vrăjitorii de înaltă tehnologie dezvoltate în epoca noastră, dar și fără multe dintre intervențiile periculoase de înaltă tehnologie, în special produsele farmaceutice, care au fost folosite ca surse de venit supranatural de profitabile, în ciuda efectelor negative pe care le-au indus.

Își vor recăpăta medicii încrederea publicului? Va fi o luptă grea pentru ei. Vor avea un drum lung de parcurs doar pentru a-și recăpăta propria onoare și respectul de sine. Va trebui să se întâmple mai întâi un fel de act public sincer și foarte vizibil de scuze și pocăință.

Sursa: https://kunstler.com/clusterfuck-nation/repentance/

 

Vremea distrugerii - Păstrarea credinţei ortodoxe

 

 Semnele strigătoare la cer ale vremurilor

Fiind conștient de efortul pentru un guvern mondial unic de mai bine de patruzeci de ani, este deconcertant - chiar tulburător - să vezi cum lucrurile prezise de zeci de ani încep să prindă contur. În anii 1970, unul dintre cei mai respectați misionari protestanți din acea vreme, Willard Cantalon, a fost un pionier în utilizarea filmului pentru promovarea misiunilor mondiale. El a filmat misiunile în acțiune și a adus imaginile la donatori. Ca producător de filme cu o vastă experiență, era probabil inevitabil ca el să investigheze "Noua Ordine Mondială". Munca sa mi-a făcut cunoștință cu oamenii din spatele cortinei.

Cartea sa, "The Day the Dollar Dies" (Ziua în care dolarul moare), încă se află pe raftul meu, cu coloana vertebrală dezintegrată, majoritatea paginilor desprinse (Copyright 1973: anul în care am absolvit liceul). În confesiunea în care eram, Cantalon făcea adesea circuitul predicilor. De puținele ori când l-am auzit vorbind în persoană, am fost foarte impresionat de calitatea caracterului său, de sinceritatea discursului său și de poveștile sale despre misiunile mondiale. A fost cu adevărat un misionar în suflet. Dar întotdeauna vorbea despre subiectul sistemului bancar mondial și despre scopul său final de a controla lumea la toate nivelurile. Cele mai multe dintre complexitățile sistemului bancar mondial au trecut pe lângă mine, așa simplu la minte cum sunt eu. Dar avertismentul său general a fost foarte clar. Folosindu-se de economie, răul primordial căuta să răstoarne tot ce este al lui Dumnezeu pe Pământ. Urma să vină o zi în care nimeni nu va mai putea cumpăra sau vinde fără semn.

Cu prezicerile lui Cantalon mereu în minte, creșterea organizațiilor globale (UE, NAFTA, OMC, organizații caritabile globale / ONG-uri, Națiunile Unite etc.) părea să demonstreze dezvoltarea continuă a acestei paradigme a unei singure lumi. La fiecare pas, puteam vedea cum aceste puteri ascunse își sporesc controlul asupra națiunilor individuale, folosind banii ca mijloc de înrobire. Criza datoriei grecești este doar un exemplu al modului în care o națiune aflată în dificultate economică poate fi transformată din punct de vedere politic. Acest lucru se întâmplă peste tot acum, într-o lume post-lockdown scufundată în sărăcie și dependentă de subvenții.

Cantalon nu a fost singurul care a văzut semnele. În timpul acelei generații, mulți predicatori, autori și chiar regizori de film au luat act și, pentru o vreme, escatologia a devenit o modă. S-au făcut filme: Un hoț în noapte, Un tunet îndepărtat și altele. ....
Poate că toate acestea au fost un avertisment de la Dumnezeu pentru generația mea.  Un avertisment despre lucruri care nu se vor întâmpla în tinerețea noastră, dar pe care vom trăi să le vedem ca bătrâni. ... Globaliștii despre care auzisem de zeci de ani au acum instrumentele necesare pentru a forța întreaga lume să se închidă la nivel global; un lagăr de concentrare global, un Auschwitz global. Acum, suntem în "Ajunul distrugerii".  Se întâmplă deja în Australia, Canada și în alte părți ale lumii.
Putem să ne retragem de pe stâncă? Sau vom plonja cu capul înainte în antihrist? Acest lucru ar putea fi decis de "noi" colectivul.  
 .... 

Deși nu putem spune cu certitudine că "ANTICRISTUL" este aici, putem spune cu siguranță că toate elementele sunt aici pentru a-i facilita ascensiunea. Big Tech, Big Pharma și propriul nostru guvern se combină pentru a face din controlul total al vieții noastre o posibilitate reală pentru prima dată în istorie. Dacă negați acest lucru, trăiți într-o realitate alternativă.

Întrebarea nu este dacă aceste forțe încearcă sau nu să ne controleze, ci mai degrabă dacă le vom lăsa să reușească acest lucru?  

Cunoscute și necunoscute

Sortând "semnele vremurilor", avem cunoscute și necunoscute. Ce știm?

    1. Pandemia cu vaccinul său a creat un instrument de dominație mondială, indiferent dacă credeți sau nu în eficacitatea sa; "pandemia" este globală, iar "vaccinul" este global, iar odată cu implementarea sa vine și controlul. Este deosebit de periculos faptul că oficialii guvernamentali vorbesc despre vaccin în termeni religioși.
    2. Guvernul dumneavoastră nu poate fi de încredere: pe măsură ce tot mai multe vaccinuri sunt impuse, acest lucru demonstrează o răutate pronunțată din partea guvernului. Acum că vaccinul are un istoric, este mult mai rău decât orice alt vaccin anterior în ceea ce privește daunele colaterale.
    3. Unii episcopi ortodocși nu pot fi de încredere: fie din cauza incompetenței, fie din cauza faptului că sunt mână în mână cu globaliștii, nu putem spune, deoarece fiecare episcop este diferit. Cu toate acestea, este clar că există mult prea multe edicte dăunătoare, incompatibile cu ceea ce înseamnă să fii ortodox, pentru ca la mijloc să fie doar ignoranța ecleziastică.
    4. Nu se poate avea încredere în medicina modernă: încrederea de lungă durată că medicul tău poate fi de încredere este acum fantezie. A avut loc o schimbare. Medicii spun lucruri, prescriu lucruri, pe care în trecut nu le-ar fi spus niciodată. Motivul: ei sunt forțați să urmeze protocoale niciodată imaginate până acum. Pârghia: teama de a-și "pierde licența", fără de care nu vor mai fi medici.
    5. Multe corporații americane manifestă o aversiune inconfundabilă pentru tot ceea ce este "american" în locul chinezilor și al unei paradigme a unei singure lumi.
    6. Cei care exercită o autoritate "de urgență" (nu un proces echitabil) nu sunt dispuși să renunțe la noile lor puteri, cu cât au mai mult, cu atât mai mult iau.
    7. Răul este în mișcare, ne pierdem libertățile, în special libertățile creștine.
    8. Dacă răul este în mișcare, este cu permisiunea lui Dumnezeu (nu a omului) și Dumnezeu va face un plan de scăpare pentru poporul Său, pentru cei care îl caută și îl găsesc[4] Dacă răul este în mișcare, atunci și Dumnezeu este la fel, deoarece acolo unde abundă păcatul, cu atât mai mult abundă Harul lui Dumnezeu. Acesta nu va fi automat, ci pentru cei care caută și găsesc "Locul secret al Celui Preaînalt". Nu vă refugiați în locul de muncă, în finanțe sau chiar în episcopi șovăitori. Spre deosebire de Dumnezeu, toate acestea vă vor dezamăgi.

Care sunt lucrurile pe care nu le cunoaștem?

    1. Dacă acesta este sau nu antihristul final.
    2. Dacă vaccinul este sau nu, "semnul fiarei". S-ar putea să fie, s-ar putea să nu fie. La fel de îngrijorătoare sunt pașapoartele vaccinale care pregătesc calea pentru "Semnul Fiarei"? Puține schimbări de o asemenea amploare și anvergură se întâmplă deodată.
    3. Deși știm că se apropie lucruri rele, nu se știe cum va afecta fiecare zonă a țării; va fi diferit de la un loc la altul. Aceasta înseamnă că nu putem presupune că ceea ce se întâmplă cu noi se întâmplă cu toți, chiar și în jurisdicțiile ortodoxe.

Pregătiți-vă pentru impact

Deși putem dezbate natura tendințelor actuale, este clar că răul avansează, iar revenirea la "vechea normalitate" nu se va întâmpla prea curând. Este timpul să ne regândim unde ne aflăm în lumina lucrurilor care sunt deja în mișcare și să lăsăm deoparte gândul reconfortant "Nu se poate întâmpla aici". Cea mai mare parte a "lucrurilor" s-au întâmplat deja. Gândiți-vă: am experimentat deja închideri de biserici, membri cărora li s-a interzis să participe la slujbe și episcopi care se asociază cu apostați în toată regula ca și cum ar fi rude.

Pe termen lung, trebuie să ne facem niște planuri. Iată câteva sugestii:

    1. Salvarea copiilor: orfelinatele vor reveni în actualitate. Unii părinți vaccinați (poate mulți) vor ceda de moarte timpurie. Vor exista mulți orfani. Dacă noi, ca ortodocși, vrem să ne pregătim pentru viitorul Credinței, trebuie - absolut trebuie - să facem provizii pentru a avea grijă de copiii părinților ortodocși decedați. Mai mulți preoți tineri au sucombat recent din cauza a ceva (efecte secundare ale vaccinurilor?) lăsându-și copiii orfani de tată. De asemenea, trebuie să ne opunem vaccinării copiilor. Efectele secundare ale vaccinului sunt mai periculoase pentru copii decât COVID. Pur și simplu nu există niciun motiv medical pentru a injecta ARNm în copii și mult rău potențial. Ca comunitate, trebuie să ne dublăm eforturile de a proteja și de a învăța generația următoare credințele și practicile autentice ale credinței ortodoxe, indiferent cât de mult încearcă lumea să le deformeze pe amândouă.
    2. Cum unii episcopi ortodocși sunt mai mult alături de stat decât de părinți, trebuie înființate jurisdicții suplimentare sau consolidări de parohii credincioase sub îngrijirea ierarhilor credincioși rămași care vor rămâne fideli Ortodoxiei. Cât mai repede posibil. Pe măsură ce tot mai multe vaccinuri vor fi impuse, ar putea deveni din ce în ce mai dificil să găsești cultul ortodox fără astfel de restricții. Chiar acum corporațiile impun vaccinurile. Se va produce o schimbare de populație pe măsură ce angajații ortodocși se vor muta pentru a găsi locuri de muncă fără vaccinare obligatorie. Pe măsură ce acest lucru se va întâmpla, vechile legături etnice și istorice vor fi rupte. Refugiații ortodocși se vor concentra pe găsirea cultului și credinței ortodoxe autentice în noile lor case. Parohiile, eparhiile și jurisdicțiile care nu oferă nimic mai mult decât lumea se vor micșora și, poate, chiar vor muri.
    3. Ar trebui să ne facem provizii de alimente? Poate că da. În acest moment, unele lanțuri de aprovizionare sunt atât de întinse încât au ajuns la mari lipsuri. Nu se știe în ce măsură evenimentele viitoare vor avea un impact asupra aprovizionării generale cu alimente. După cum știu cei care locuiesc în zone predispuse la inundații sau uragane, a avea provizii de rezervă nu este niciodată un lucru rău. Rezervele de alimente reprezintă cea mai bună poliță de asigurare și există multe opțiuni. Dar, așa cum nu puteți cumpăra o asigurare auto după ce mașina dumneavoastră este distrusă, tot așa nu veți putea cumpăra provizii alimentare de urgență atunci când veți avea nevoie de ele. La fel ca Iosif în Egipt, trebuie să faceți provizii pentru foamete în avans. De asemenea, este bine să vă amintiți că o grădină parohială poate fi o resursă neprețuită.
    4. CREAȚI SPAȚIU SACRU (acest lucru este imens): Ca ortodocși, avem toate instrumentele puse la dispoziție de Dumnezeu omenirii pentru a ne feri de afluxul răului. Când plăgile judecății au lovit Egiptul, casa evreiască a fost marcată ca spațiu sacru cu Sângele legământului Mielului, ținând răul la distanță și salvând primii născuți. Când ciuma a lovit Israelul din cauza păcatului lui David de a număra poporul, ciuma a fost oprită tocmai la "aria de treierat" (locul de cernere), când David și bătrânii au căzut cu fața la pământ. Luați în considerare Sfânta ocrotire a Theotokos. TOT ce ține de Ortodoxie înseamnă a face ca spațiul să fie sacru pentru a-l proteja de rău - inima, casa, biserica, chiar și întregul oraș prin procesiuni și binecuvântări publice. Eu personal duc apă sfințită la "locul înalt" al orașului nostru și mă rog peste oraș pentru a face din el un spațiu sacru. Dacă vreți să vă salvați orașul, faceți procesiuni sau, cel puțin, ungeți-l ca pe un pământ sfânt cu Ulei Sfânt și Apă Sfântă. Acest război spiritual este dreptul de naștere al fiecărui creștin ortodox.
    5. În concluzie: În lumea vaccinărilor forțate, a pandemiilor și a tulburărilor economice, acesta este, pentru creștinii ortodocși, cel mai bun moment al nostru. Am fost făcuți pentru vremuri ca acestea; am fost făcuți pentru ca însăși porțile iadului să nu ne poată cuceri. Tot ce trebuie să facem este să fim credincioși credinței, să construim o generație viitoare de ortodocși și, ghiciți ce? Am câștigat!!! Când e bine, e bine. Când nu e bine, tot bine e (Slavă lui Dumnezeu pentru toate).  

Construiți viitorul, acum

Dacă nu începem să construim în mod conștient un viitor în această lume tulbure, atunci ortodocșii nu vor avea unul. Începeți acum.

Este timpul acum să ne trezim, să mirosim tămâia, să vedem episcopii necanonici pentru ceea ce sunt (trădători ai lui Hristos) și să începem să construim viitorul ortodocșilor făcând aceste lucruri: 1. Creați noi jurisdicții / consolidați în jurisdicții credincioase, 2. Faceți loc pentru următoarea generație, pregătiți-i să fie noii gardieni ai credinței. 3. Creați spațiu sacru, nu doar în bisericile noastre, ci și în casele, inimile și orașele noastre.

Slujitorul vostru binecuvântat și umil, John Lee

[1] În Ortodoxie, muntele din care a fost tăiată "Piatra" fără mâini (activarea unui om) este Sfânta Fecioară. Luați în considerare: picioarele colosului lui Daniel sunt două; demonstrat acum de comunismul asiatic (chinez) și european (Swab, Gates, Fauci), care sunt într-o oarecare măsură în contradicție unul cu celălalt. Există o luptă pentru putere, cu America prinsă la mijloc.

[2] https://m.youtube.com/watch?v=X1FcTKNXlO0

[3] Matei 3:7, Luca 3:7, I Tesaloniceni 1:10, 2:16, Apocalipsa 6:17, 11:18, 12:12.

[4] Vezi nota 3

 Întregul text la: https://orthodoxreflections.com/eve-of-destruction-preserving-the-orthodox-christian-faith/

MEDICINA INSTAURATĂ CA CULT NEGRU, ANTIUMAN, RITUAL DEMONIC AL NEGĂRII FIINŢEI UMANE - (Natura, organizatorii, mijloacele şi scopul real al statului totalitar mondial – 6)

 

Giorgio Agamben (n. 1942) nu este un frecventator al saiturilor şi evenimentelor, catalogate oficial ca „conspiraţioniste”, nu este un exaltat, un ideolog-activist al vreunui partid de stânga sau de dreapta, nici (conform definiţiei lui CTP) un „văcar”, adică cleric, sau vreo „vită”, adică un credincios fervent. Nu, el este un filosof italian cunoscut, profesor de filosofie, scriitor de filosofie, chiar, cum este adesea prezentat, o „stea” a filosofiei italiene actuale. Vă propun ca, în cadrul acestei serii dedicate totalitarismului finalului lumii, să vă prezint unele dintre analizele sale dedicate legăturii dintre impunerea unui despotism absolut mondial şi falsa pandemie coronaviriană.

 

MEDICINA CA RELIGIE

 Giorgio AGAMBEN

 

Faptul că știința a devenit religia timpurilor noastre, aceea în care oamenii cred că cred, este deja evident de ceva timp. În Occidentul modern au coexistat și, într-o certă măsură, încă coexistă trei mari sisteme de credință: creștinismul, capitalismul și știința. În istoria modernității, aceste trei „religii” s-au intersectat adesea, intrând din când în când în conflict, pentru ca mai apoi, în diferite moduri, să se împace, până când au ajuns progresiv la un fel de coexistență pașnică și articulată, dacă nu chiar la o adevărată și adecvată colaborare în numele unui interes comun.

Ceea ce este nou este faptul că între știință și celelalte două religii s-a reaprins, fără a băga de seamă, un conflict subteran și implacabil, ale cărui rezultate victorioase pentru știință sunt acum în fața ochilor noștri și determină într-o manieră fără precedent toate aspectele existenței noastre. Acest conflict nu privește, așa cum s-a mai întâmplat în trecut, teoria generală și principiile, ci, ca să zic așa, practica cultică. De fapt și știința, ca orice religie, cunoaște forme și niveluri diferite prin care își organizează și își ordonează propria structură: elaborării unei subtile și riguroase dogmatici îi corespunde în practică o sferă cultică extrem de amplă și răspândită, care coincide cu ceea ce numim tehnologie.

Nu este surprinzător că protagonistul acestui nou război religios este acea parte a științei în care dogmatica este mai puțin riguroasă, iar mai puternic este aspectul pragmatic: medicina, al cărui obiect imediat este corpul viu al ființelor umane. Să încercăm să stabilim caracteristicile esențiale ale acestei credințe victorioase cu care va trebui să ne reglăm conturile din ce în ce mai mult.

1. Prima caracteristică este aceea că medicina, precum capitalismul, nu are nevoie de o dogmatică specială, ci doar se limitează la a-și împrumuta conceptele fundamentale din biologie. Spre deosebire de biologie, ea își articulează aceste concepte într-un sens gnostic-maniheist, adică conform unei exagerate opoziții dualiste. Există un zeu sau un principiu malign, anume boala, ai cărui agenți specifici sunt bacteriile și virusurile, și un zeu sau un principiu benefic, care nu este sănătatea, ci vindecarea, ai cărei agenți cultici sunt medicamentele și terapia. Ca în fiecare credință gnostică, cele două principii sunt clar separate, dar, în practică, se pot contamina reciproc, iar principiul benefic și doctorul care îl reprezintă pot comite o greșeală și colabora în necunoștință de cauză cu inamicul, fără ca prin aceasta să fie invalidată în vreun fel realitatea dualismului și necesitatea cultului prin care principiul benefic își luptă bătălia. Și este semnificativ faptul că teologii care trebuie să-și stabilească strategia sunt reprezentanții unei științe, virologia, care nu-și are locul propriu, dar se află la granița dintre biologie și medicină.

2. Dacă această practică cultică a fost până acum, ca orice liturghie, episodică și limitată în timp, fenomenul neașteptat la care asistăm este acela că a devenit permanentă și atotcuprinzătoare. Nu mai este vorba despre a lua medicamente sau de a ne supune, atunci când este necesar, unei examinări medicale sau unei intervenții chirurgicale: întreaga viață a ființelor umane trebuie să devină, în orice moment, locul unei celebrări cultice neîntrerupte. Inamicul, virusul, este întotdeauna prezent și trebuie combătut fără încetare și fără niciun posibil armistițiu. Religia creștină cunoștea, de asemenea, tendințe similare de totalitarism, doar că vizau doar unii indivizi – în special călugării – care alegeau să-și pună întreaga lor existență sub stindardul „rugăciunii neîncetate”. Medicina ca religie preia acest percep paulin și, în același timp, îl inversează: acolo unde călugării se reuneau într-o mănăstire să se roage împreună, acum cultul trebuie să fie practicat la fel de asiduu, dar rămânând separat și la distanță.

3. Practica de cult nu mai este liberă și voluntară, expusă doar sancțiunilor de natură spirituală, ci trebuie făcută obligatoriu, în mod normativ. Complicitatea dintre religie și puterea profană nu este, cu siguranță, un fapt nou; ceea ce este însă cu totul nou este faptul că nu mai privește, așa cum s-a întâmplat în cazul ereziilor, profesiunea dogmelor, ci exclusiv celebrarea cultului. Puterea profană trebuie să vegheze ca liturghia religiei medicale, care coincide acum cu întreaga viață, să fie respectată punctual în fapte. Că avem aici de a face cu o practică cultică și nu cu o exigență științifică rațională este evident în mod imediat. Bolile cardiovasculare sunt de departe cea mai frecventă cauză de mortalitate în țara noastră și se știe că acestea ar putea scădea dacă s-ar practica un stil de viață mai sănătos și dacă s-ar respecta o anumită dietă. Dar niciunui medic nu i-a trecut vreodată prin minte că această formă de viață și de alimentație, pe care el o recomandă pacienților, ar putea deveni obiectul unei reglementări legale, care ar decreta ex lege ce trebuie mâncat și cum trebuie trăit, transformându-ne întreaga existență într-o obligație sanitară. Tocmai acest lucru s-a întâmplat și, cel puțin deocamdată, oamenii au acceptat ca și cum ar fi fost evident să renunțe la libertatea lor de mișcare, muncă, la prieteni, la iubiri, la relațiile sociale,  la propriile convingeri religioase și politice.

Aici vedem măsura în care celelalte două religii ale Occidentului, religia lui Hristos și religia banului, și-au cedat primatul, aparent fără luptă, medicinei și științei. Biserica și-a renegat pur și simplu principiile, uitând că sfântul, al cărui nume actualul papă îl poartă, îmbrățișa leproșii, că una dintre lucrările milostivirii era vizitarea bolnavilor, că sacramentele pot fi administrate doar în prezență. Capitalismul, de partea sa, deși cu unele proteste, a acceptat pierderi de productivitate pe care nu îndrăznise niciodată să le socotească, sperând probabil pe mai târziu să ajungă la un acord cu noua religie, care în acest punct pare dispusă să negocieze o soluție.

4. Religia medicală a preluat fără rezerve din creștinism urgența escatologică, pe care aceasta din urmă a lăsat-o baltă. Deja capitalismul, secularizând paradigma teologică a mântuirii, eliminase ideea sfârșitului timpurilor, înlocuind-o cu o stare permanentă de criză, dar fără răscumpărare sau sfârșit. Krisis este la origine un concept medical, care desemna în corpusul de texte ale lui Hippocrate momentul în care medicul decidea dacă pacientul va supraviețui. Teologii au preluat termenul pentru a indica Judecata de Apoi care are loc în ultima zi. Dacă observăm starea de excepție cu care ne confruntăm, am putea spune că religia medicală unește criza perpetuă a capitalismului cu ideea creștină a unui timp ultim, a unui eschaton în care decizia finală este întotdeauna în curs, iar sfârșitul este atât accelerat, cât și dilatat, în încercarea neîncetată de a-l putea guverna, fără însă a-l rezolva o dată pentru totdeauna. Este religia unei lumi care se simte la sfârșit și totuși nu este în stare, ca și medicul hippocratic, să decidă dacă va supraviețui sau va muri.

5. Precum capitalismul și spre deosebire de creștinism, religia medicală nu oferă nicio perspectivă de mântuire și răscumpărare. Dimpotrivă, vindecarea pe care o urmărește nu poate fi decât temporară, întrucât zeul cel rău, virusul, nu poate fi eliminat o dată pentru totdeauna, căci se modifică încontinuu și își asumă mereu forme noi, cel mai probabil tot mai periculoase. Epidemia, așa cum sugerează etimologia termenului (demos înseamnă în greacă popor în calitate de corp politic, iar polemos epidemos este în Homer numele pentru războiului civil) este, în primul rând, un concept politic, care se pregătește să devină noul teren al politicii – sau non-politicii – mondiale. Într-adevăr, este posibil ca epidemia cu care ne confruntăm să fie realizarea războiului civil mondial care, conform celor mai atenți politologi, a luat locul războaielor mondiale tradiționale. Toate națiunile și toate popoarele sunt acum într-un război de anduranță cu ele însele, deoarece inamicul invizibil și evaziv cu care se luptă se află în noi.

Așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în decursul istoriei, filosofii trebuie să intre din nou în conflict cu religia, care nu mai este însă creștinismul, ci știința sau acea parte din ea care și-a asumat forma unei religii. Nu știu dacă focurile de arme vor reveni și cărțile vor fi puse la index, dar cu siguranță, gândirea acelora care continuă să caute adevărul și să respingă minciuna dominantă va fi, așa cum se întâmplă deja în fața ochilor noștri, respinsă și acuzată de răspândirea de știri (știri, nu idei, pentru că știrile sunt mai importante decât realitatea!) false. Ca în toate momentele de urgență, reale sau simulate, vedem încă o dată cum ignoranții îi calomniază pe filosofi și cum ticăloșii încearcă să profite de nenorocirile pe care ei înșiși le-au provocat. Toate acestea s-au întâmplat deja și vor continua să se întâmple, dar cei care mărturisesc pentru adevăr nu vor înceta să facă acest lucru, pentru că nimeni nu poate depune mărturie în locul martorului.

Sursa:  https://forum-nepantla.org/giorgio-agamben-medicina-ca-religie/

 

NOTĂ:

Anul din urmă, cu ticăloşia perfidă a pandemiei, cred că a dovedit tuturor (dar mulţi sunt nepăsători, crezând că vor avea în continuare burta plină şi se înşeală, amarnic se înşeală, iar multor altora, micii dictatori piloni ai marii dictaturi, le convine) că trăim într-o sumă de societăţi totalitare, care se îndreaptă către statul totalitar mondial.

Şi nu orice fel de totalitarism, ci cel mai crunt, prin complexitatea şi mijloacele lui de coerciţie şi de condiţionare şi prin puterea lui de înrobire şi de desfigurare a fiinţei umane, menite îndumnezeirii. Suntem în Babilonul cel Mare, adică în lumea confuziei, disoluţiei, dezintegrării, izolării, urii, egoismului atroce, nihilismului, deznădejdii, nebuniei absolute, cu care demonul dictator îşi hrăneşte puterea.

Vă propun, printr-o serie de texte traduse şi personale, puse în pagină fără o ordine anume, să mergem împreună până în burta "chitului" pentru a înţelege foarte bine în ce situaţie ne aflăm şi pentru a gândi şi pune în practică soluţiile de supravieţuire. Pentru că, aşa cum ştim deja, la fel ca Babilonul cel mic, şi cel mare va fi sortit pierii. Pentru acel timp, deloc îndepărtat, trebuie să începem să gândim şi să ne pregătim. Pentru cei dintre noi, care îl vor prinde, dar mai ales pentru ca unii dintre urmaşii noştri să ducă mai departe lumea făcută după Cuvântul lui Dumnezeu. Dar asupra acestui subiect voi reveni într-o altă serie de scrieri.

Lumina cunoştinţei şi viaţa veşnică. Exerciţiul cunoaşterii ne modifică până la nivelul expresiei genetice (Cine suntem)

Lumina cunoașterii și viața luminată de credință
Și în planul experienței directe, și în cel mai larg al cercetării științifice, lumina însoțește eforturile cunoașterii. O lume în care cunoașterea să se realizeze fără utilizarea luminii (a radiației electromagnetice, în general) este mai degrabă imposibil de imaginat. Cele mai mari descoperiri ale fizicii din ultimele secole au fost posibile prin intermediul luminii. Ea a fost și este indispensabilă observațiilor astronomice și a jucat un rol foarte important în formularea Teoriei Relativităţii Restrânse, în descoperirea mişcării galaxiilor și a Universului în expansiune.

Formularea ipotezei existenţei radiaţiei de fond, observațiile care au validat Teoria Relativităţii Generale și legile fizicii cuantice, care privesc microcosmosul, au fost legate de lumină. Și în cazul a două dintre cele mai provocatoare mistere ale cosmologiei recente, detectarea materiei întunecate și expansiunea accelerată a universului (și implicit energia întunecată), lumina s-a dovedit un martor esențial. În fine, recenta detectare a undelor gravitaționale, recompensată cu Premiul Nobel în fizică, în 2017, a fost posibilă prin utilizarea unui Interferometru Laser (lumină coerentă).

Pentru gândirea patristică însă, toate cunoștințele legate de lumea sensibilă au nevoie de o altă lumină pentru a fi utilizate în mod ziditor, folositor în sens spi­ritual. Gândirea patristică ne îndeamnă să vedem că adevărata cunoaștere se dovedește în slujba vieții, în planul acestei lumi și în veșnicie.

Pe de o parte, datele cunoașterii, descoperirile științifice și posibilități tehnologice își împlinesc rostul dacă sunt puse în slujba semenilor. În zilele noastre se poate întrevedea cum cercetarea științifică se desfășoară în coo­perare, prin contribuția multor specialiști și investitori. Pe de altă parte, pentru a prelungi această experiență asemănătoare sobornicității¹, roadele cercetării trebuie să fie valorificate în vederea întrajutorării oamenilor.

În multe privințe, lucrurile nu se petrec așa. Mai degrabă, putem constata contrariul. Provocările actuale au dovedit că achizițiile cunoașterii și puterile tehnologice sporite de care dispune astăzi umanitatea nu au eradicat sărăcia sau conflictele, poluarea sau risipa, ceea ce evidențiază importanța unei reflecții privind raportul dintre cunoaștere și viață.

Spiritualitatea creștină urmărește valorificarea cunoștințelor omenești desprinse din Creație sau din Scriptură în planul vieții interioare, în vederea cultivării virtuților, pentru o mai bună slujire a semenilor, pentru sporirea comuniunii cu Dumnezeu. Cunoștințele privitoare la cele create sunt înțelese ca „lumini interioare”, destinate minții. Pentru o adecvată întrebuințare a lucrurilor și puterilor cu care științele îl înzestrează pe om, el are nevoie de o altă lumină: lumina înțelegerii. Este vorba despre un anumit mod de înțelegere, strâns legat de lucrarea despătimirii.

Aceasta pentru că simțirea și mintea sunt strâns legate între ele. Aceasta este chiar legătura ce face posibilă cu­noașterea în minte, și prin trup, a celor sensibile: „Simțirea şi cele supuse simțurilor au fost create ca să slujească minții”² și într-atât de strâns sunt legate ele, încât oricare ar lipsi va împiedica pe cealaltă să-și arate lucrările sale³.

De fapt, în aceasta constă legătura vitală, și adesea trecută cu vederea astăzi, între ceea ce cunoaștem, prin simțire (și demersul observațiilor și explorărilor sensibile desfășurate în planul cercetărilor științifice privitoare la lumea sensibilă) şi minte (ca loc interior, unde se depozitează, se imprimă această cunoaștere). Este vorba despre ce păstrăm în noi și despre cum anume creștem de pe urma experiențelor și cunoștințelor noastre.

Experiența și cunoașterea transformă viața

În mod remarcabil, medicina și neuroștiințele au scos la iveală, în ultimele două decenii, numeroase rezultate care arată această interconexiune a experienței și cunoașterii.
Astăzi este bine cunoscut faptul că rețelele neuronale, structurile și activitatea cerebrală pot suferi modificări importante și de durată, sub incidența experiențelor de fiecare zi⁴. Simplul control repetat al atenției determină modificări neuronale semnificative în procesarea semnalelor provenite din stimuli⁵. Până și posturile corpului, influențând considerabil tabloul hormonal, induc dispoziții emoționale specifice⁶. Însă s-a putut constata că o modi­ficare în dispozițiile emoționale schimbă semnificativ modul în care gândim⁷. E corect să spunem, folosind o expresie a unei autoare recente, că însuși corpul - posturile și experiența lui - poate imprima o formă și o mișcare minții⁸. În fine, pe un alt drum de explorare situat în câmpul științelor medicale, ne parvin dovezi care indică faptul că experiențele, strădaniile noastre de cunoaștere produc modificări în adâncul ființei noastre, la nivelul expresiei genetice!
Așadar, exercițiul cunoașterii afectează profund viața propriu-zisă. Eforturile cunoașterii se imprimă în viață, lăsând urme în dispozițiile și felul minții de a gândi.

Lumina cunoștinței și viața veșnică

Este mai ușor de înțeles acum că înaintarea omului în cunoașterea lui Dumnezeu, în experiența credinței, precum și experiența comuniunii de iubire cu Persoanele Sfintei Treimi transformă profund viața persoanei. Credința, ca experiență a comuniunii cu Dumnezeu și cu oamenii, de înaintare în cunoașterea Lui și a semenilor reprezintă, așadar, cel mai cuprinzător parcurs de înnoire a vieții omenești. Un autor filocalic formulează un temei pentru aceasta: ochiul este luminătorul trupului şi mintea este luminătorul inimii, iar Dumnezeu este luminătorul minții. De aceea, lipsită de lumina cunoștinței, inima „nu poate produce înțelesuri şi gânduri dumnezeiești şi lucrări vrednice de Dumnezeu şi nu se poate umple deplin de vederi dumnezeiești”⁹.

Hristos Însuși este Lumina lumii și Lumina cunoștinței, cunoștința omenească fiind lumina dăruită de El, ca drum către cunoașterea Lui și către Viața veșnică în comuniune de iubire cu El: „Aceasta este viaţa veșnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).

Autor: diacon Adrian Sorin MIhalache
Sursa: Ziarul Lumina

Note:
¹ Această expresie este utilizată de Alexei Nesteruk în S. Trubeţkoi, „Despre natura conștiinței umane”, în: Opere alese ale lui S. Trubețkoi, Mysl, Moscova, 1994, pp. 483-591, apud Alexei Nesteruk, Universul în comuniune. Către o sinteză neopatristică a teologiei şi ştiinţei, traducere de Mihai-Silviu Chirilă, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009, p. 319.
² Talasie Libianul, Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte către Pavel prezbiterul, Suta a patra, 5, în: Filocalia, vol. 4, 2010, p. 37.
³ Sfântul Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice şi practice, Suta a doua, 34, în: Filocalia, vol. 6, 2011, p. 84.
⁴ Chiar și 30 de minute de efort pot induce o schimbare în funcția cerebrală. Atât de importante sunt experiențele și atât de valoros este timpul pe care îl trăim (Cf. Tomas Ros, et all., „Endogenous control of waking brain rhythms induces neuroplasticity in humans”, în European Journal of Neuroscience, vol. 31, nr. 4, 2010, p. 770).
⁵ Cf. Briggs, Farran et all, „Attention enhances synaptic efficacy and the signal-to-noise ratio in neural circuits”, în Nature, vol. 499, nr. 7459, 25 iulie 2013, pp. 476-480.
⁶ Cf. Minvaleev, R.S. ș.a., „Postural Influences on the Hormone Level in Healthy Subjects: I. The Cobra Posture and Steroid Hormones”, în Human Physiology, vol. 30, nr. 4, iulie 2004, pp. 452-456.
⁷ Cf. Najjar et al., „Compassion Fatigue: A Review of the Research to Date and Relevance to Cancer-care Providers”, în Journal of Health Psychology, vol. 14, nr. 2, 2009.
⁸ Amy Cuddy, Prezență, Editura Publica, București, 2016, p. 221 sqq.
⁹ Calist Patriarhul, Capete despre rugăciune, 15, în: Filocalia, vol. 4, vol. 8, pp. 274-275.