În ultimile 3 zile Iohannis a fost mustrat
cu asprime în media și nu de oriunde, nu dinspre cei care îl critică în mod
constant, ci dinspre cei care l-au susţinut.
Dincolo de mirare, şi după o primă reacţie fondată numai pe baza articolului
din Der Spiegel, am înţeles repede că aceasta nu se datora numai faptului că
guvernatorul Iohannis a fugit din braţele merkeliene ale Germaniei în cele
trumpiene ale SUA, ci emană dintr-un fundament ideologic adânc, şi este rezultatul
acrobaţiilor insalubre pe care le executase în ultimii ani în plan intern, şi,
cu precădere, în ultimul an în plan extern numitul individ.
În analiza
din septembrie în care prevedeam situaţia de acum, am analizat cele două
acumulări politice negative ale lui Iohannis: schimbarea dramatică de la
închinarea faţă de “monarhia” germano-UE, la declararea vasalităţii
necondiţionate faţă de cancelaria imperială americană, pe plan extern şi întinderea
sulfuroasă în încercarea de a acoperi tot spectrul, aparent anti-psd, dar de
fapt anti-românesc, – pnl, usr, plus, resist de orice tip, onguri soroşiste,
corporaţii, pe plan intern. O frază
oarecum sinteză din aceea analiză era: Dorindu-se
cavalerul apocaliptic al liberalilor, useriştilor, cioloşiştilor şi în general
al tuturor „rezistenţilor” produşi, conduşi şi finanţaţi, ca şi Usr-ul şi Plusul,
de ongeurile globaliste şi/sau servicii, Johannis uită că postura de dulău
axiomatic al lui Trump poate trezi curenţi subterani potrivnici ambiţiilor
sale.
Datele concrete ale acestei dezvoltări
recente sunt următoarele: critici prin cotidianul Der Spiegel şi radioul de
stat cu emisie internaţională Deutsche Welle, reluate de Europa Liberă România,
iar la intern dinspre G4Media, Ziare.com, HotNews-Contributors, Adevărul. Motivele
şi consecinţele pot fi discutate pe mai multe planuri: cel al relaţiilor cu Germania/intra-UE
şi cel ideologic al globalismului.
Presa germană, trompetă a guvernului german; şi nu numai
Este indubitabil că poziţiile exprimate de
cele două organe de presă germane, unul de stat, celălalt lucrând în bună
cooperare cu guvernul german, reprezintă de fapt nemulţumirea şi avertismentul
guvernului german direct. Dar cum Germania este şi liderul UE, le putem citi şi
ca o exprimare a nemulţumirii birocraţiei UE, armata cea mai fidelă şi active a
proiectului globalist în Europa.
Europa Liberă şi dimensiunea “progresistă” a globalismului
După cum ştim deja, articolul din Spiegel a
fost comentat pe larg, cu pasaje generoase, pe saitul Europei Libere România. Dar
Europa Liberă este un post de radio internaţional finanţat de guvernul SUA şi aflat
sub oblăduirea CIA şi a Departamentului de Stat. Nu reprezintă Europa, sau
state din continent, ci, în principiu, SUA. De fapt poziţia celor două entităţi
amintite mai sus care în acest moment este disjunctă de cea a Casei Albe.
Poziţia acestui post coincide deci cu cea a
globalismului la zi: anti-creştină, anti-identitară, anti-naţională. Opusă, pe
aceste repere, poziţiei lui Trump. Ajungem astfel la dimensiunea ideologică şi
la forţele globale în (aparentă sau reală) înfruntare: mafia financiar-bancară
globalistă opusă lui Trump, care vrea finalizarea rapidă a transformării lumii
şi o altă parte a ei care pare (sau foloseşte acest tertip pentru a-i prinde în
plasă şi a-i manipula şi pe răzvrătiţi) a alege o cale a păstrării unora dintre
valorile anterioare, şi care l-a propulsat pe Trump la conducerea Americii.
Îngenuncherea la picioarele ui Trump, în
mod clar pe dimensiunea jefuirii resurselor şi bugetului României, nu poate fi
acceptată, chiar dacă Iohannis nu s-a dezis de desconsiderarea familiei,
promovarea lgbt-ismului, sau a migraţiei. Dacă mâine se ajunge la mai mult? Dacă
se încurajează rezistenţa popurului la spălarea pe creier şi la atomizarea lui?
Trădarea şi pericolele ei nu pot fi trecute cu vederea.
Europa Occidentală este în linia întâi a “progresismului” globalist
Iată deci că semnalul dinspre presa germane
şi preluarea lui de postul CIA reprezintă mai mult decât frustarea nemţilor. Generic
vorbind, tot “deep state”-ul mondial, aflat la ordinul mafiei financiar-bancare
globaliste, poate fi regăsit în spatele acestui avertisment dur primit de
Iohannis. Şi aici nu putem să uităm mâna, uneori nevăzută, a lui Soros, maestrul
organizator şi finanţator al deep state-ului de pretutindeni, mult iubit de
elitele “progresiste” europene. Mână pe care o vom regăsi şi în plan intern.
La intern: “democraţie progresistă”, servicii, umbra lui Coldea
Presa care l-a susţinut (şi îl susţine) ,
dar care a a declanşat acum atacul la Iohannis a fost/este doar conjunctural
alături de el. Pentru că deocamdată a fost şi este calul câştigător care să
asigure continuarea transformării “progresiste” a României pe drumul spre noul comunism.
De fapt, preferatele sunt construcţiile
tip USR şi PLUS, adică cele încadrate organic
în acest curent de transformare a lumii.
Media respectivă, direct, sau prin oamenii
lor sunt afiliate/susţinute de organizaţiile lui Soros. Indivizii implicaţi în
ele au beneficiat de fonduri, programe de formare, deplasări în afara României.
Ele promovează agresiv aşa-zisul progresism cu toate noile dezvoltări
ideologice, inclusiv trans-umanismul, atacă credinţa, familia, identitatea. Susţinerea
lui Iohannis le-a convenit şi sunt forţaţi să le mai convină, dat fiind că
USR-ul se poate dovedi un cal mort din cauza lui Barna (criticat la rândul lui
pentru dezamăgirea produsă) şi nu numai. Dar este deja o susţinere condiţionată
public. Şi nu de cele i se reproşează în respectivele articole, ci de agenda
ascunsă, care i-a fost anunţată şi îi este reamintită cu acest prilej.
Serviciile speciale române, lopeţile şi
târncoapele groparilor lumii libere, sunt şi ele prezente în tot acest tablou dinamic,
ca un segment dintre slugile interne ale mafiei anticreştine. Şi aş aminti, în
primul rând, afilierea certă în unele cazur, sau bănuită în altele, a cel puţin
unora dintre “progresiştii” de serviciu din “organele” de presă amintite.
O dimensiune interesantă a prezenţei
serviciilor în acţiunea de pedepsire a lui Iohannis ar fi eternul şi
binevoitorul domn Coldea, despre care cineva scria că după căderea lui Barna a
ieşit cu adevărat la pensie; adică va fi pedepsit să joace şah în Cişmigiu.
Părerea mea este că ceea ce vedem acum la intern este şi urmarea comenzii
acestuia către “pupilii” lui din presă, nu numai ca urmare a directivelor primite
direct de afară. Sau, altfel: directivele de afară au venit chiar/şi prin
domnul Coldea, şi muştruluiala lui Iohannis este şi o plată pentru atacarea “frankesteinului”
Barna, creaţia numitului domn şi a puterii întunecate pe care o reprezintă.
Câteva concluzii şi un prognostic: Iohannis nu-şi va duce la final noul mandat
Adunate astfel, indiciile, dovezile,
deducţiile conturează adevăratul motiv al aceste campanii de presă împotriva
lui Iohannis: pedepsirea lui printr-un avertisment public, cu plusl de câştig
că arată pisica şi altor posibili zburdalnici. Nicidecum însă o încercare de
a-l înfunda pe acesta, o întoarcere a armelor şi armatelor securiste împotriva lui, după cum presupun
unii, şi o posibilă victorie a Vioricăi Dîncilă. După cum am mai spus, momentul
ales pentru “biciuirea” publică a trădătorului nu e întâmplător ales: destul de târziu pentru o înfrângere, suficient
totuşi pentru a provoca o dezbatere cu ceva efecte reale. Iar faptul că Iohannis
refuză o dezbatere publică este mult prea puţin pentru a reduce apetitul de a-l
vota al fanatizaţilor anti-psd.
Este în acelaşi timp o dovadă a
caracterului tranzitoriu al susţinerii lui Iohannis şi a PNL-ului, până la un
personaj şi un partid cu totul dedicaţi înfăptuirii sclavagismului mondial de
tip nou în România, sau în ceea ca va mai rămâne din ea.
Pe această linie, a construirii în laborator
a unor servitori politici mai performanţi şi mai devotaţi, putem chiar
presupune că Iohannis nu-şi va duce mandatul la capăt în cazul în care nu se va
dezice de Trump. Mai ales dacă Trump reuşeşte să vină din nou la Casa Albă anul
viitor. Şi că trădătorii nu mai inspiră încredere, ei putând doar să fie folosiţi până la înlocuire.
