Se afișează postările cu eticheta ceilalţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ceilalţi. Afișați toate postările

marți, 19 mai 2020

Să-i sacrificăm pe alţii pentru a scăpa noi! - o posibilă situaţie a viitorului nu foarte îndepărtat.


Vă aduc în atenţie această posibilă situaţie, care mi-a fost sugerată de un comentariu de pe FB, privind reacţia oamenilor la frică, nu pentru a vă speria, nu pentru a vă spori grijile şi nici din dorinţa de senzaţional, ci pentru a ne gândi cum să facem ca să o împiedicăm. Cum să lucrăm cu semenii noştri pentru a-i întoarce spre Dumnezeu. Cum să ne pregătim ca să ne apărăm în caz că va fi nevoie şi vom fi în situaţia celor vânaţi. 
Şi, mai ales, cum să ne pregătim pentru ca sub niciun motiv să nu ajungem călăi.

Pentrucă tot vorbim despre teama de moarte, care îi face pe semenii noştri să reacţioneze tip "turmă tâmpă".
Una dintre fazele de testare şi de lucru de mai târziu va fi cea în care ni se va spune că pentru a supravieţui unii, trebuie să moară alţii; că pentru a rămâne cei utili societăţii, va trebui să dispară cei inutili, de exemplu. Sau cei periculoşi din diverse motive. de boală, de gândire deviantă, de comportament prea social, de nepurtare de mască, sau nepăstrare a distanţării sociale, de culoare a ochilor, pielii etc.
Cum credeţi că va reacţiona majoritatea (compusă din indivizi fără Dumnezeu) atunci când îi vor fi indicate segmente - întotdeauna minoritare - care ar fi mai bine să dispară? În care vor intra inclusiv rude mai apropiate sau mai îndepărtate, prieteni?

Celor cărora nu le vine să creadă, sau vor zice că mă duc prea departe cu imaginaţia, le amintesc zecile de mii de delaţiuni, denunţuri din perioada comunistă împotriva unor prieteni sau rude, uneori chiar foarte apropiate, care au dus la întemniţarea şi chiar moartea multora dintre cei denunţaţi. De campaniile duse pentru ca copiii să-şi denunţe părinţii care nu gândesc corect - reluate de câţiva ani în câteva state foarte corecte politic din nordul Europei, în care poliţia, guvernele îndeamnă copiii să-şi reclame părinţii.

Şi le mai amintesc un episod plin de substanţă din perioada măcelului diavolesc, numit revoluţia franceză (episoade similare putem regăsi în istoria tuturor revoluţiilor) (https://paulghitiu2009.blogspot.com/2019/12/orgia-urii-si-un-genocid-pentru-ca.html.) Şi ţineţi cont că e vorba despre o situaţie în care masacratorii nici nu erau puşi în situaţia de a-i sacrifica pe alţii pentru a scăpa ei. Aveau doar sentimentul că fac un act de salubritate socială.

Nu se ştie cine anume a dat ordinul sau doar a sugerat ca din închisori sa fie scoşi şi apoi să fie masacraţi deţinuţii. Fie ca a fost Georges Danton, cum e foarte posibil, sau un altul, are mai puţină importanţă, aici singurul fapt demn de interes este sugestia puternică acţionand asupra mulţimii care şi-a asumat sarcina masacrului.

Armata masacratorilor număra aproape trei sute de persoane şi constiuie tipul “ideal” de masa eterogena. Pe lângă câţiva nemernici sadea, ea se compunea din negustoraşi ori meseriaşi foarte diverşi: cizmari, lăcătusi, zidari, frizeri, mici funcţionari etc. Sub înrâurirea sugestiei, asemeni bucătarului pomenit mai sus, ei au dobândit convingerea că îndeplinesc o datorie patriotica şi îşi asuma dubla funcţie – de judecători si de călăi, nesocotindu-se nicio clipă criminali.

... In toate acestea se regăsesc formele rudimentare de gândire, specifice gloatelor. Astfel, dupa ce au fost suprimaţi 1200 – 1500 de duşmani ai poporului, cineva a remarcat – şi sugestia lui a fost pe dată acceptată – ca în celelalte închisori erau cerşetori bătrâni, vagabonzi, tineri fără căpătâi, adica tot atâtea guri inutile de care ar fi bine să se debaraseze. De altfel şi printre ei se aflau cu siguranţă duşmani ai poporului, cum ar fi o anume doamna Delarue, văduva unui acuzat de otrăvire: “Trebuie că e furioasa că se află la închisoare; dacă ar putea, ar da foc Parisului. Trebuie că a şi spus-o. Da, a spus-o!” Demonstraţia pare suficienta şi toţi sunt masacraţi la gramăda, inclusiv vreo cincizeci de copii între 12 şi 17 ani, care puteau deveni, sigur, duşmani ai poporului, deci trebuia să fie lichidaţi.

   După o săptămână de lucru, toate operaţiunile au fost terminate şi masacratorii au putut să se gândeasca la odihnă. Nutrind convingerea că patria are de ce sa le fie recunoscătoare, au cerut recompensă de la autorităţi, cei mai zeloşi pretinzând chiar o medalie.


marți, 31 martie 2020

Atunci când Frica domneşte în locul Raţiunii


În noi gândeşte Frica, nu mai gândeşte Raţiunea!
Vorbeşte Frica, nu mai vorbeşte Raţiunea!
Vorbeşte Glasul care ne asigură că ne vrea în siguranţă, ne sfătuieşte Glasul, ne porunceşte Glasul, ne îndreptăţeşte Glasul; el ştie întotdeauna mai bine, el ştie tot. Şi-l ascultăm orbeşte, căci este Glasul Fricii.
Urâm libertatea căci libertatea înseamnă necunoscut.
Ne lepădăm libertatea cu gemete guturale de satisfacţie, cu trăiri extatice.
Ne temem de lumină, fugim de lumină, blestemăm Lumina!
Binele şi Frumosul, Lumina sunt suspecte, periculoase, subversive.
Îl refuzăm, îl negăm, îl urâm pe Dumnezeu pentru că e Libertate, Bine, Frumos, Lumină.
Ne ascundem în întuneric, iar întunericul pătrunde în noi și naşte monştri care ne devorează căldura, iubirea, viaţa, lumina interioară.
Suntem drogaţi, Frica eliberează în corpul nostru substanţe, care ne afectează grav raţiunea, dreapta socotinţă, discernământul, liberul arbitru, voinţa.
Suntem suspicioși.
Suntem neîncrezători.
Suntem tot timpul în alertă.Uităm de ceilalţi.
Ne e frică de ceilalți.
Ceilalți sunt necunoscutul, care este întotdeauna periculos.
Celălalt să stea deoparte, departe, să facă bine să se supună, să asculte fără crâcnire ce ordonă Frica.
Suntem gata să-i sacrificăm pe ceilalţi pentru a scăpa noi.
Devenim fiare turbate faţă de cei care, în aceeaşi situaţie cu noi, par a ne pune în pericol prin inconştienţa neascultării de Frică, pe care Frica din noi ni-i dezvăluie ca nişte corpi străini periculoşi, ca pericolul însuşi.
Cei stăpâniţi de Frică, sudaţi prin curentul de înaltă intensitate al panicii, devenim o masă omogenă, devenim "gloata".
Îi denunţăm pe duşmanii gloatei.
Îi hăituim pe duşmanii gloatei.
Îi prindem şi îi predăm organelor represive pe duşmanii gloatei.
Îi linşăm pe duşmanii gloatei.
Avem nevoie de cineva care să poarte de grijă fricii noastre.
Strigăm după cineva care să hrănească frica noastră. 
Implorăm ca cineva să îngraşe frica noastră. 
Care să ne pună în lanţ pentru securitatea noastră.
Care să ne pună în cuşti separate, pentru securitatea noastră.
Care să ne devină raţiunea noastră, gândurile noastre, voinţa noastră, dorinţele noastre.
Care să ne biciuiască spre binele şi securitatea noastră.
Care să ne facă să uităm că SUNTEM.
Şi care să decidă când, cum şi cu ce folos să murim, de exemplu, de coronavirus, când de fapt noi ne înecăm cu balele ce curg pe osul aruncat printre gratiile supermarketurilor salvatoare. 

OAMENII ÎNNEBUNESC ÎN MASĂ, DAR ÎŞI REVIN ÎNCET ŞI UNUL CÂTE UNUL. TREBUIE SĂ FACEM TOT CE PUTEM CA SĂ ADUCEM MULŢIMEA ÎNSPĂIMÂNTATĂ ÎNAPOI LA RAŢIUNE. NU CEDAŢI ÎN FAŢA FRICII! NU RENUNŢAŢI LA DREPTURILE VOASTRE! NU VĂ VINDEŢI LIBERTATEA PE UN BOL DE MÂNCARE ŞI UN SAC DE MINCIUNI!





 


Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...