Ecranele televizoarelor au fost transformate în simeze acaparate mai tot
timpul de chipuri infatuate de politicieni portocalii care interpretează, ca la
un casting de muppeți, roluri de victorioși atotputernici și atoateștiutori.
Fără a-i duce capul că “muppet” vine de la o combinație grotescă între
marionetă și păpușă, și că ei sunt doar niște caricaturi tridimensionale
agățate acolo exclusiv pentru amuzamentul galeriei.
Eu i-am citit de la început. Știu ce le poate pielea. Nici nu prea ai cum
să te-nșeli la vederea unor astfel de bizari! Niște goi, care anterior
umflării forțate cu drojdie de bere marca “intelligence”, se făcuseră de atâtea
ori, ca mărunți trepăduși, subiect de bășcălie populară, încât acum, mascați
pentru carnavalul puterii, au devenit desăvârșit grotești.
Raluca Țurcan, Rareș Bogdan, Florin Câțu, Ludovic Orban – acesti nuli trași
din cărbune gros cu linii frânte și unghiuri ascuțite și aciuați ca
peturi de lins izmene la curtea kaizerului Iohannis, nu știu altceva în
aparițiile lor publice decât să secrete răzbunare și să împroaște bilă verde.
Te crucești când vezi ce priorități și-au fixat susnumiții “patrioți”: să
desființeze SIIJ, să demită toți pesediștii din funcții publice, să-i radă de
la pensii speciale doar pe aceia care nu le pot fi de folos în propășirea la
putere, să dezechilibreze bugetul națiunii răsfățând instituțiile de
forță în dauna sănătății și învățământului și, peste toate, cu spume de
fiertură bătrână, să forțeze alegeri anticipate cu orice preț și peste orice
argumente de solidaritate și interes național. Despre nevoile majore ale țării,
ioc.
Și a venit începutul de an: lovitura americană din Iran. Uciderea de către
o dronă a US Army a generalului Qasem Soleimani, cel mai puternic lider militar
al Iranului. Reacția lor, a marilor noștri driveri, a fost una pe măsura
așteptărilor de la ei: TĂCERE! Tăcere absolută!
Toți liderii țărilor din marile structuri planetare (NATO, UE, …) s-au
poziționat imediat public față de acest eveniment cu potențial fără precedent,
după criza rachetelor din Cuba, de a arunca din nou în aer pacea lumii.
Ai noștri, mucles total. Reminiscență omerta.
Doar comentatorii de politică externă, invitați pe la televiziunile de
știri, ce au mai strecurat ceva ingrijorări competente legate de acest subiect.
Și asta cu greu, printre reluările în buclă ale glumițelor din noaptea de Revelion
și ale bazaconiile despre zodii și numerologie care, se pare, au mare succes la
somnolenții noștri compatrioți care preferă să fie mințiți frumos decât să fie
informați corect.
Președintele Iohannis, care se împăunează cu mare aplomb, de câte ori are ocazia,
cu prerogativele sale în materie de politică externă a României, nu și-a
revenit încă după oboseala trândăvelii de Sărbători. Probabil că nimeni nu a
îndrăznit să-i strice perpetua siestă informându-l că un fitil cu mai multe
terminații explozive, printre care Mihail Kogălniceanu și Deveselu – România,
tocmai a fost aprins în Orientul Mijlociu. Tot ce-a avut de comunicat
poporului, în acest moment încordat, administratia prezidențială, a fost că
domnul Klaus Iohannis va efectua prima sa vizită peste hotare din 2020 – ghici
unde? – în landul Bavaria!
Daily Mail scrie: Iran a promis să se răzbune după ce forțele americane
l-au ucis pe generalul Qassem Soleimani, lăsând Orientul Mijlociu în pragul
unui conflict care ar putea să escaladeze rapid și să se transforme în cel
de-al Treilea Război Mondial.
Vladimir Putin şi Emmanuel Macron şi-au mărturisit ”preocuparea” după
uciderea generalului iranian:
“Putin și Macron și-au exprimat îngrijorarea cu privire la cele întâmplate
și au îndemnat Statele Unite şi Iranul să dea dovadă de reținere. Preşedintele
Franţei „a cerut din nou Iranului să revină rapid la respectarea deplină a
obligaţiilor nucleare şi să se abţină de la orice provocare”, a transmis și
Palatul Elysée”.
China face apel la calm:
„Le cerem în mod imperios tuturor părţilor implicate, în special SUA, să-şi
păstreze calmul şi să dea dovadă de reţinere, pentru a evita o nouă escaladare
a tensiunilor”.
Marile agenții internaționale de presă avertizează cu flashuri intermitente
de breaking news:
“Iran gata de război: a arborat steagul roșu pe moscheea Jamkaram pentru
prima dată în istorie. Arborarea steagului roșu simbolizează începerea unui
război sângeros”!
Și exemple de luări de poziție oficiale ale țărilor cu lideri responsabili
pot fi înșiruite pe încă zece pagini. Dar la ce bun din moment ce România nu se
află printre acestea?
Încă o dată guvernanții de la București ne demonstrează că România nu
contează în concertul dialogului internațional. Nu există acolo nici măcar
pentru figurație.
Eu pot să înțeleg că pentru alții nu contăm. Că alții nu ne bagă în seamă.
Dar că noi înșine ne disprețuim într-atât încât să ne ștergem singuri și de
bună voie de pe harta celor care ar avea dreptul la voce și mesaj nu pot
înțelege și nici accepta!
Klaus Iohannis e abulic. Incapabil de a gândi independent și pe bază de
principii favorabile națiunii române. El tace pentru că așteaptă să i se
șoptească și abia apoi să îngâne. Se duce în landul Bavaria, mascat, pentru a
primi prin viu grai directivele Germaniei.
Ludovic Orban și gașca tac pentru că ei au menirea de a fi ecoul lui Klaus
Iohannis. Și nu-i dizlocă din această “predestinare” nimic. Pentru că binele
României și al poporului român nu există ca prioritate pentru ei. Pentru ei e
important să desființeze SIIJ. Și să extirpe PSD-ul din viața politică a țării.
Ei vor o țară fără opozanți și fără identitate. La limită, dacă altfel nu-și
pot conserva privilegiile, chiar o țară fără teritoriu și fără popor.
Să fii obsedat de exterminarea adversarilor politici interni și de forțarea
unor alegeri anticipate, adică de dezbinare și instabilitate, când totul în jur
se clatină, când pentru binele țării tale ar fi imperios nevoie de unitate și
fortă identitară, mi se pare premeditarea imploziei. Planificarea
autodistrugerii din interior.
Pentru mine e de neconceput cum într-un moment de criză ca acesta atât
președintele țării cât și primul ministru nu catadicsesc, după trei zile de la
eveniment, să dea poporului lor un minim mesaj de poziționare și solidarizare.
Măcar față de rudele soldaților noștri dislocați în teatrele de război
din Orientul Apropiat ar trebui să aibă această elementară obligație de
clarificare: bărbații lor (și ai noștri, ai României) își riscă acolo viața
pentru interesul țării lor sau împotriva acestuia?
Klaus Iohannis nu s-a întors încă din vacanță. Și, în afara serviciului
fiind, consideră că nu are niciun fel de datorie față de noi să ne spună ce
gândește, dacă gândește ceva. Odată cu el, și cuvintele lui continua să se
odihnească.
Eu însă m-am întors din vacanță. Și am și cuvintele cu mine. Așa că sunt hotărât
să spun ce gândesc. Și voi spune!
Sursa: www.conteledesaintgermain.ro/romania-2020-o-tara-condusa-de-muppeti/
