Se afișează postările cu eticheta tineri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tineri. Afișați toate postările

miercuri, 23 martie 2022

De ce contează Dr. Jordan Peterson pentru tinerii bărbați

 


 de Jonathon Van Maren

Dr. Jordan Peterson călătorește din nou pe continent, susținând prelegeri despre cartea sa din 2021, Beyond Order: More Rules for Life.. Ca răspuns, explicațiile lui Jordan Peterson apar în ziare, cu diverși experți cu cap ascuțit care încearcă să articuleze motivul pentru care Peterson este atât de popular. În acest moment, le-am auzit pe toate - este un expert populist, un reacționar al extremei drepte, o figură a masculinității toxice. Aceste calomnii obosite sunt produsul unor imaginații sterile și al unor cranii ermetice. Peterson nu este niciunul dintre aceste lucruri. El este cel care se îndreaptă spre leprozeria culturală.

Bărbații tineri au o viață grea în aceste zile, iar femeile tinere îi depășesc în aproape orice măsură . Aproximativ 25% dintre copiii americani - aproximativ 18 milioane - cresc fără un tată sau o figură paternă în casă. Acesta este motivul pentru care Rob Kenney, originar din Chicago - care a crescut fără tată - a lansat un canal YouTube numit "Tată, cum fac?", care îi învață pe tinerii fără tată cum să facă lucruri pe care tații lor ar fi trebuit să-i învețe, cum ar fi cum să facă un nod la cravată sau să desfacă o scurgere. Canalul a adunat 1,85 milioane de abonați în două luni - acum are peste 3,9 milioane. Jordan Peterson se încadrează în aceeași categorie - în National Review, Christian Chensvold l-a numit "figura paternă a YouTube".

Peterson este faimos pentru compasiunea sa față de tinerii care se luptă, și a fost adesea adus la lacrimi în public în timp ce vorbea despre dificultățile lor, despre poveștile pe care aceștia i le spun și despre cei care spun că le-a schimbat (sau chiar salvat) viața. Milioane de tineri îl iubesc în schimb pe Peterson, și este ușor de înțeles de ce. Îi pasă cu adevărat de tinerii pe care mulți i-au găsit, în general, ușor de disprețuit - tineri dependenți de pornografie, obsedați de jocurile video, tineri disfuncționali, care nu au fost niciodată învățați să muncească, sunt adesea aproape incapabili să mențină relații solide (și nici măcar nu li s-a arătat vreodată cum arată acestea.) Atât dreapta, cât și stânga îi disprețuiesc adesea.

Dreapta crede că ar trebui să se maturizeze, să își găsească un loc de muncă și să se ridice singuri, chiar dacă nu au sau dacă nu au avut un tată care să îi învețe cum să folosească cizmele. Stânga îi plasează în partea de jos a totemului, tineri care pot fi toxici doar pentru că nicio figură paternă nu i-a învățat vreodată să fie utili, dar care, cu toate acestea, sunt condamnați și respinși. Mulți tineri sunt victime ale unor familii destrămate, fără ca nimeni să vorbească în numele lor, Dreapta spunându-le să se adune, iar Stânga spunându-le că sunt oribili. Ei sunt priviți cu antipatie, dar mulți pur și simplu nu știu cum să devină bărbați în primul rând.

Intră Jordan Peterson, care a făcut ceva cu totul diferit: îi iubește. În mod evident, el vrea să-i ajute. Le răspunde la apelurile pe Skype pentru a le vorbi despre problemele lor. Le calmează nervii atunci când le pun întrebări. A fost un moment în 2018, în timpul primului său turneu de promovare a cărții, când un tânăr i-a pus o întrebare pe care o scrisese în prealabil pe smartphone-ul său. Tremura, era nervos și se împiedica de cuvinte, iar Peterson i s-a adresat liniștit: "Nu vă faceți griji pentru ceilalți din sală. Doar prefă-te că suntem noi doi și pune-ți întrebarea". Doar primele câteva rânduri l-au auzit spunând-o. La fel a făcut și tânărul. Și-a pus întrebarea.

Dacă ești un social conservator ca mine, este ușor să cazi în capcana de a disprețui mulți tineri, pentru că vezi constant răul pe care l-au provocat. În general (conform datelor), sunt obsedați de pornografie; le cer fetelor poze nud pe care le împart cu alții; sunt cinici; nu știu cum să se poarte cu femeile. Dar, din nou, mulți dintre ei nu au avut tați. Nimeni nu i-a învățat că pornografia este o otravă; că relațiile adevărate, intime sunt o sursă de fericire și împlinire; că reținerea este esențială pentru o viață cu sens. Asta până când a apărut Dr. Jordan Peterson și le-a spus să își facă curat în camere. Milioane dintre ei ascultă.

Am spus de multe ori că eu cred că m-am născut cu privilegii, dar că acestea nu au nimic de-a face cu etnia și totul are legătură cu faptul că am avut părinți iubitori și o familie numeroasă în care să cresc. Milioane de oameni cresc fără acest privilegiu și, astfel, lucrurile pe care eu le consider de la sine înțelese sunt refuzate multor tineri care trăiesc doar amărăciune și absență în locul lor. Băieții au nevoie disperată de tați care să-i învețe cum să trăiască, cum să muncească, cum să iubească femeile, cum să fie bărbați. Fără tați, suntem pierduți. Jordan Peterson, cu hărțile sale de semnificație, este pentru mulți tineri o figură paternă, pentru că vede cine ar fi putut fi dacă tații lor ar fi rămas în preajmă și cine ar putea fi încă dacă ar lucra asupra lor.

Întotdeauna m-a derutat faptul că progresiviștii îl disprețuiesc cu atâta înverșunare pe Jordan Peterson. Proiectul său nu este unul deosebit de ideologic. Scopul său principal pare să fie transformarea tinerilor în cetățeni solizi - războiul pentru afecțiunea lor ideologică poate veni mai târziu. Departe de a fi un guru alt-right, el îi ajută pe băieți să devină bărbați - genul de bărbați cu care femeile se pot căsători și cu care pot avea copii. Lupta sa este, în acest sens, una civilizaţională. De aceea, sunem norocoşi că-l avem.

 Jonathon Van Maren este un vorbitor public, scriitor și activist pro-viață. Comentariile sale au fost traduse în peste opt limbi și publicate pe scară largă online, precum și în ziare tipărite, cum ar fi Jewish Independent, National Post, Hamilton Spectator și altele. A primit un premiu pentru combaterea antisemitismului în presa scrisă din partea organizației evreiești B'nai Brith. Comentariile sale au fost prezentate la CTV Primetime, Global News, EWTN și CBC, precum și la zeci de posturi de radio și agenții de știri din Canada și Statele Unite.

El ține discursuri pe o mare varietate de subiecte culturale în întreaga Americă de Nord la universități, licee, biserici și alte evenimente. Unele dintre aceste subiecte includ avortul, pornografia, revoluția sexuală și eutanasia. Jonathon este licențiat în istorie la Universitatea Simon Fraser și este directorul de comunicare al Centrului canadian pentru reformă bioetică.


Prima carte a lui Jonathon, The Culture War, a fost lansată în 2016.

Sursa: https://thebridgehead.ca/2022/03/22/why-dr-jordan-peterson-matters-to-young-men/

joi, 20 mai 2021

Sinuciderile copiilor au crescut cu până la 200 % în Canada în timpul panemiei [Ştiri din Antilume]

 

Numărul tinerilor din Canada care au încercat să se sinucidă a crescut cu 100 până la 200% în timpul pandemiei de coronavirus și a restricțiilor ulterioare, potrivit organizațiilor caritabile și spitalelor, care avertizează asupra unei crize a tinerilor. 

Children First Canada – o organizație de caritate care pledează pentru binele tinerilor – a avertizat prin campania sa Pink Code că au existat “efecte devastatoare asupra sănătății mentale și fizice a copiilor.” 
Organizația de caritate a susținut că o combinație de închideri de școli, lipsa de sport și alte activități de divertisment fizic, precum și izolarea de prieteni și de familie au creat o criză masivă în rândul tinerilor din Canada, inclusiv o creștere cu 200% a abuzului de substanțe, o creștere cu 100% a cazurilor de abuz asupra copiilor, şi o creștere cu 100% a tentativelor de sinucidere în rândul tinerilor – care ar putea fi de fapt tot 200%, potrivit Spitalului de copii McMaster.
În plus, 70% dintre tinerii cu vârste cuprinse între șase și 18 de ani au declarat că pandemia le-a afectat sănătatea mintală. 
Children First împreună cu un grup de spitale pentru copii, declară acum o criză a tinerilor și solicită redeschiderea școlilor și a altor facilități, precum și relaxarea restricțiilor. Cel puțin opt spitale și organizații din întreaga țară au sprijinit campania. 
Comentatorii și-au exprimat de mult timp îngrijorarea cu privire la impactul blocărilor coronavirus și restricțiilor asupra tinerilor și adulților din întreaga lume. 
În luna februarie, British Journal of Psychiatry a raportat că aproape unul din patru tineri a spus că s-a auto-vătămat în ultimul an, și au existat o serie de cazuri mult mediatizate de sinucideri ale tinerilor din cauza izolării sociale în lockdown. 
În Rusia, numărul adulților care solicită asistență psihologică a crescut cu aproape 30% în timpul pandemiei, iar sondajele au constatat că sănătatea mintală americană se află la cel mai scăzut nivel de zeci de ani.
 

joi, 28 mai 2020

De ce vârstnicii ar trebui să fie în linia întâi a dăruirii, curajului, vitejiei şi sacrificiului pentru ceilalţi. (Trăieşte cu gândul la moarte!)

Scriitorul comandor, Radu Theodoru, a împlinit miercuri , 17 ...
GENERALUL DE FLOTILĂ AERIANĂ, COMANDORUL ŞI SCRIITORUL RADU THEODORU
În finalul interviului său din The Telegraph (despre care puteţi citi pe ActiveNews sau pe care îl puteţi citi chiar la sursă), Michael Levitt, laureat Nobel în 2013, profesor la Stanford University,  întrebat dacă se așteaptă la o nouă izbucnire a pandemiei,  a răspuns: 
Cel mai mult mi-aș face griji în legatură cu China. Eu am 73 de ani și mă simt foarte tânăr. Nu-mi pasă deloc de acest risc. Pe măsură ce îmbătrânești, riscul de a muri de boală este atât de mare, încât acum e momentul să-ți cumperi o motocicletă sau să te duci la schi.
Asta după ce  în toată perioada blocadei sociale a insistat că direcţia de acţiune a guvernelor  - respectiv al celui britanic - este greşită, că victimele virusului vor fi mult mai puţine decât autorităţile guvernamentale şi cele medicale locale sau internaţionale, vehiculează, din motive, zice el încă "neclarificate". Iar estimarea lui este că victiomele de tot felul ale acestei blocade anti-umane sunt deja mult mai multe decât ale covid 19 şi numărul lor va creşte. Declaraţii curajoase în lumea occidentală de azi, chiar şi pentru un nobelist, căci ştiu câţiva care, pentru nişte afirmaţii necontondente sau glume nevinovate, au fost daţi afară din universităţi.
 
Pasajul citat mai sus conţine un adevăr extreaordinar, la care nu m-am gândit până acum în acest sens. Levitt are perfectă dreptate când spune că după o anumită vârstă pericolele exterioare se estompează în raport de cele interioare, numai că eu m-aş duce mai departe decât motocicleta sau schiul: vârstnicia poate fi perioada în care noi să dăm societăţii mai mult decât la tinereţe, dar, de data asta, mai ales calitativ.. Când ar trebui să ne implicăm, să ne dăruim, să ne luptăm pentru ceilalţi, să ne sacrificăm chiar.  
Moartea vine oricum pentru fiecare dintre noi şi, de asemenea, ea poate veni oricând. Dar, tot atât de adevărat este şi că probabilitatea de a muri, din cauza unor maladii, este mai mare la vârstele la care organismul este uzat şi fragilizat. Adică după 50, 60, 70 ... de ani. Şi atunci? De ce, într-o proporţie covârşitoare, să fim nişte moşi căcăcioşi (idem babe) când acum putem risca cu mai multă uşurinţă, cu mai puţine pierderi, când putem fi nişte viteji luptând pentru ceilalţi, ajutându-i? Când putem finaliza ca eroi, nu ca nişte zombi. Ne putem încheia vieţile pe baricade, cu steagul grijii pentru ceilalţi în mâini şi suflete, şi nu ascunşi îndărătul unor neputinţe mai mult sau mai puţin închipuite.
Un tânăr, în cazul implicării, de exemplu, în activităţi de contestare a unui regim abuziv, dictatorial, poate suferi diverse măsuri represive de la  pierderea locului de muncă, izolarea socială, blocarea carierei, la suprimarea lui de către agenţii autorităţilor.
Un pensionar nu rămâne fără mijloace de trai, are deja o carieră închegată, sau nu are căci nu l-a interesat, nu mai are nevoie de acelaşi tip de recunoaştere socială care să-i permită avansarea sa pe drumul profesional, sau vocaţional, iar în ceea ce priveşte pericolul suprimării, acesta se diluează în cocteilul de multe alte pericole medicale ce îl pândesc. Iar pericole, riscuri, pierderi, sacrificii sunt la implicarea în multe alte cauze care îi privesc pe cei din jurul nostru; chiar şi numai în cazul îngrijirii lor.
Şi totuşi, noi, mulţi dintre noi, continuăm a îmbătrâni ca nişte personaje triste, dezarmate, interesate doar de aspectul necesităţilor personale imediate, auto-eliminate din viaţa socială, din curentul care imprimă destinului colectiv un anume curs (mai puţin grija pentru mărirea pensiei), ca nişte muribunzi fără speranţă. 
Deşi, toţi ceilalţi, sunt alături de noi, în jurul nostru, au nevoie de noi, aşteaptă implicarea noastră, curajul nostru, vitejia noastră care capătă o altă forţă aşezate pe fundamentul unei înţelepciuni mai clar conturate, dublate de experianţă, noi ne purtăm ca nişte meduze eşuate pe o plajă pe care ne aşteptăm sfârşitul. Sau ca nişte bacterii flămânde, interesate doar de supravieţuire. Căci, aşa e, deşi ştim că murim, trăim ca şi cum nu am şti, ca şi cum am fi veşnic pe acest pământ şi acest lucru ar ţine doar de câtă pensie primim şi de cât de mult ne îngrijim fizic de noi înşine. Şi numai de noi înşine. Ceilalţi? Treaba lor!
Am ajuns astfel într-un punct în care cele de mai sus  se leagă cu o învăţătură fundamentală  a Bisericii: Trăieşte cu gândul la moarte!
Gândul la moarte este desăvârşita înţelepciune - ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Moartea ca reper, ca punct cardinal, funcţie de care să îţi înţelegi, ordonezi şi organizezi viaţa. Moartea ca călăuză către Viaţă, viaţa veşnică, pe care o dobândim prin mântuire. 
E acel reper care îţi arată repede şi clar ce e cu adevărat important în această existenţă, care te îndeamnă la o viaţă pământeană plină de frumos, de bucurie, de dragoste, toate prin şi pentru ceilalţi. La curaj, vitejie, dăruire, sacrificiu. 
Un tânăr poate ajunge la sacrificiu într-un mod nu tocmai chibzuit, urmând un model, un "trend", o modă, un impuls, prins într-o euforie trecătoare, deci, într-un fel, incomplet, în timp ce un vârstnic ar putea face acelaşi lucru în deplină cunoştinţă de cauză şi asumare sacrificială. 
Dacă tot murim, dacă tot ne sfârşim periplul prin această lume, vremelnică şi ea, să murim sub steagul lui Hristos pentru semenii noştri şi întâlnirea cu El!


Milioane de cetăţeni din UE se roagă pentru victoria lui Putin

Încă în șoaptă, atitudinile est-europene față de războiul din Ucraina încep să se întoarcă în favoarea Rusiei sau, cel puțin, să se îndepărt...