BOALA, RĂZBOIUL ŞI FOAMETEA - AL TREILEA CAVALER AL MONDIALISMULUI SE APROPIE ÎN GALOP

 

În Statele Unite a început raționalizarea vânzărilor de alimente pentru bebeluși, relatează USA Today. Având în vedere că prețurile au crescut vertiginos, iar stocurile sunt reduse, unele farmacii și supermarketuri limitează achizițiile la trei produse pentru copii mici în magazine și online.

În Franța, ca și în Europa, rafturile supermarketurilor devin din ce în ce mai goale. Este nevoie doar de un semnal din partea mass-mediei, un titlu pe BFM, mai degrabă decât articole și reportaje dispersate, pentru a declanșa o "cumpărare de panică".

2020: Emmanuel Macron declară "război" Covidului și citează Apocalipsa după Ioan: "Fiara evenimentului este aici". Serviciul de fact-checking al Le Monde s-a străduit să explice că președintele Republicii, "iubitor de referințe literare, religioase sau intelectuale", nu a spus cu adevărat ceea ce a spus, dar anunțul a rămas curios de mistic.

Martie 2022: în plină campanie prezidențială, fostul bancher avertizează că se apropie o "criză alimentară fără precedent". La telefon cu Vladimir Putin, președintele reales se îngrijorează de "securitatea alimentară mondială". În fața camerelor de luat vederi, a dat vina pe Rusia, bineînțeles.

Dar, așa cum se întâmplă adesea, contrariul este adevărat: Occidentul, prin prădăciunea sa economică și militară și prin mesianismul imperial, a provocat viitoarea criză alimentară.

UE își organizează propria penurie de alimente

Un actor aparent irațional, Uniunea Europeană (UE) încearcă să întrerupă cu orice preț relațiile comerciale cu Rusia. Irațional, deoarece statele membre nu au niciun interes, geopolitic sau economic, să se izoleze de energia și piețele rusești. Germania, condusă de un guvern atlantist, ar putea vedea prăbușirea puternicului său complex industrial, în timp ce costurile de producție au crescut cu aproape 30%.

UE dă dovadă de aceeași lipsă de logică în ceea ce privește securitatea alimentară, în timp ce Rusia și Ucraina reprezintă 30% din exporturile mondiale de cereale. În 2019, Belarus, Rusia și China, toate adversare ale imperiului american și ale vasalilor săi europeni, s-au clasat printre primii patru exportatori de potasă (îngrășământ), după Canada...

În calitate de actor rațional, Rusia a impus deja o interdicție de export pentru producția sa de cereale. La 5 aprilie, Vladimir Putin a luat măsuri pentru creșterea producției cu 3% pe an. Kazahstanul, al șaselea exportator mondial de grâu, care aprovizionează peste 70 de țări, a anunțat, de asemenea, o restricție asupra exporturilor sale de cereale. Sancțiunile europene, decise în 2014 la ordinul Statelor Unite, au acționat, de fapt, ca o măsură protecționistă în favoarea Rusiei și au stimulat agricultura acesteia...

Franța a fost al treilea exportator mondial în 2005, iar acum a coborât pe locul șase. Acest declin se accelerează: în 10 ani, este țara cu cea mai mare scădere din lume. Politica agricolă comună (PAC) de la Bruxelles a avut un impact.

Alimentele sunt petrol

Într-un sistem economic în care petrolul este pretutindeni, de la materiale plastice la combustibili, securitatea alimentară este strâns dependentă de aprovizionarea cu hidrocarburi.

În lumea alimentelor industriale, aurul negru este un input vital pentru agricultură. Este necesar pentru a face să funcționeze utilajele agricole; pentru petrochimie, pentru fabricarea produselor fitosanitare și a pesticidelor; pentru producția de făină de soia care îngrașă vitele; pentru procesarea în industria alimentară; pentru ambalare; pentru lanțul de aprovizionare care alimentează supermarketurile...

În timp ce guvernele UE spun populației că va trebui să rămână fără încălzire și să se obișnuiască cu o inflație record, UE încearcă în mod absurd să impună un al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, inclusiv un embargo asupra petrolului până la sfârșitul anului 2022, în ciuda reticenței tot mai mari a unor țări.

O derogare a fost planificată pentru a liniști Ungaria, dar s-a dovedit insuficientă pentru premierul ungar Viktor Orban, care a bătut cu pumnul în masă. "Un embargo "ar fi ca o bombă nucleară aruncată asupra economiei ungare", i-a replicat el președintelui Comisiei Europene, germanca Ursula von der Leyen, amintind "dreptul suveran al fiecărei țări asupra mixului său energetic". El a adăugat: "Am spus clar de la început că există o linie roșie: embargoul energetic".

Presa mainstream și AFP au încercat să explice că Ungaria se află într-un caz special din cauza dependenței sale de hidrocarburile rusești, dar aceasta este de fapt situația, mai mult sau mai puțin, a tuturor vasalilor Bruxelles-ului... și a întregii lumi.

OPEC, aproapiat al Rusiei, refuză să deschidă robinetul

 Luând cuvântul la Forumul energetic global al Consiliului Atlantic din Dubai, la 28 martie, ministrul energiei din Emiratele Arabe Unite, Suhail al-Mazrouei, a glumit pe seama poziției Occidentului: "La COP 26 [privind clima], toate țările producătoare s-au simțit nedorite [...] Acum, pentru că vor ca noi să ne creștem producția, suntem din nou supereroi. Dar aşa nu merge."

Cei treisprezece membri ai Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (Opec), în frunte cu Riadul, și cei zece parteneri ai acestora, în frunte cu Moscova (Opec+), ar trebui să se limiteze la o creștere de 400.000 de barili pe zi, insuficientă pentru a compensa șocul de aprovizionare care ar rezulta dintr-un embargo impus de Bruxelles asupra petrolului rusesc. "Dacă cineva nu este pregătit să furnizeze 10 milioane de barili pe zi, nu îi putem înlocui pe ruși", a subliniat Suhail al-Mazrouei.

Reamintim că Rusia a fost al treilea mare producător în 2019, cu 12,6% din petrolul mondial, înaintea Canadei și a Irakului (5,1%), una dintre acele țări pe care imperiul american le-a distrus. Libia, rasă la pământ de NATO, a căzut pe locul 21... Timp de 20 de ani, politica americană de eliminare a concurenților prin război a dus Europa la penurie.

Războiul Washingtonului împotriva Europei

Datorită investițiilor în sectorul de șisturi, Statele Unite au redevenit din 2015 primul exportator mondial de petrol, situație care nu s-a mai întâlnit din 1975. Ca să spunem lucrurilor pe nume: din 2015, Statele Unite au energie pentru a vinde, nu pentru a cumpăra. America de Nord și Europa nu mai au aceleași interese geopolitice.

Rămâne Europa, care aproape că nu mai are petrol local și care plătește prețul supunerii elitelor sale la vechiul proiect al geopoliticii anglo-saxone: izolarea peninsulei europene și a potențialului său tehnologic și industrial de vastul hinterland rusesc.

Prin compromiterea permanentă a diversificării surselor de aprovizionare cu energie, imperiul american asigură astfel supunerea Europei. În lumea de dinainte de lovitura de stat "Euromaidan" din 2014, Ucraina se afla exact în calea conductelor care transportau energia rusească către complexul industrial european...

Franța, a cărei influență geopolitică se prăbușește, nu mai deține controlul total asupra gazului algerian, așa cum o făcea pe vremea imperiului său colonial. În Rusia, înlăturarea Total a început odată cu moartea ciudată a directorului său general, Christophe de Margerie, în 2014. Executivul a denunțat hegemonia dolarului în lume, în special în sectorul petrolier, și a vorbit despre avantajele suveraniste ale cumpărării petrolului într-o altă monedă decât dolarul.

Deci, unde este raționalitatea Europei ca actor geostrategic?

Convergența agendelor NATO, UE și Davos

"Dintr-un motiv oarecare (religios?), globaliștilor le place să ne spună ce sunt pe cale să facă", notează Brandon Smith, într-un articol tradus și publicat de Strategika. Jurnalistul independent observă că marile crize - financiare, economice sau de sănătate - sunt aproape întotdeauna anunțate de organisme globaliste precum Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Națiunilor Unite (ONU) sau Fondul Monetar Internațional. În 2020, cu mult înainte de războiul din Ucraina, dar în plină pandemie, ONU era deja alarmată de o viitoare penurie de alimente.

La aceste organisme transnaționale și supranaționale se adaugă organizațiile oligarhice a-nationale. Printre acestea, Forumul Economic Mondial sau Alianța pentru Vaccinuri (Gavi), dragă lui Bill Gates, promovează mixul de public și privat.

Miliardarul neales și von der Leyen au lansat programul Catalyst, dezvoltat de Breakthrough Energy, în noiembrie 2021, fără niciun control din partea parlamentelor statelor europene. Această structură umbrelă cuprinde mai multe organizații fondate de Bill Gates în 2015, care au ca scop accelerarea inovării în domeniul energiei durabile și al altor tehnologii pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Breakthrough Energy este finanțat, printre alții, de BlackRock.

În această lume post-democratică a guvernării private/publice și a neo-despotismului luminat, o populație slăbită, sărăcită, care are nevoie de sănătate și de securitate alimentară și care este convinsă de realitatea încălzirii globale antropogene, ar fi gata să accepte fără discuții, după mulți ani de fabricare a consimțământului, soluțiile malthusiene și transumaniste ale Forumului de la Davos.
Potrivit Evangheliei după Ioan, unde se menționează "numărul fiarei", dragă lui Emmanuel Macron, patru călăreți anunță Apocalipsa (numită și Apocalipsa lui Iisus Hristos). Un prim cal este călărit de Antihrist. Odată cu boala și războiul, un al treilea călăreț pe un cal negru anunță foametea.

"Le-a fost dată putere peste a patra parte a pământului, ca să nimicească pe oameni prin sabie, prin foamete, prin moarte și prin fiarele sălbatice ale pământului", ne spune Biblia.

Pentru o elită cu pretenții escatologice și demiurgice, acest lucru poate avea și sens, chiar dacă înseamnă că trebuie să inverseze.

Alexandre Keller, pentru Strategika

Sursa: https://strategika.fr/2022/05/10/maladie-guerre-et-famine-le-troisieme-cavalier-du-mondialisme-approche-au-galop/

TERORIZAREA POPULAŢIEI, NIVELUL 2: NU VĂ AJUNGE TERORISMUL COVIDIAN? IA LUAŢI ŞI CEVA "TERORISM ISLAMIC"!

 

Extraordinar, înduioşător chiar, cât de sensibili pot fi aceşti aşa-zişi terorişti la durerile şi nevoile elitelor conducătoare!

Ce sublimă dovadă a solidarităţii fără frontiere între angajaţi şi angajatori!

Cum au sesizat ei că împotrivirea, la măsurile aberante şi criminale Covid-iene, creşte.

Că riscă să se organizeze chiar la nivel internaţional.

Că prea mulţi medici cunoscuţi, oameni de ştiinţă de nivel internaţional, personalităţi culturale şi chiar politice ies cu opinii contrare celor oficiale.

Că tot felul tot mai mulţi plebei se adună pentru a protesta.

Cum au simţit ei că trebuie să lase hibernarea, deja, mai lungă de un an, şi să iasă în stradă, ca să sporească terorizarea plebeilor, să abată atenţia de la covido-genocidul fizic şi spiritual al omenirii şi să dea elitelor prilejul de a lua alte „drastice şi necesare măsuri”!

De ce teroare? Păi cum să fie duse la capăt planurile statului mondial totalitar fără nicio împotrivire, sau cu o împotrivire neînsemnată, dacă nu prin instaurarea unui climat de teroare maximă şi de tot mai mult haos. Frica şi haosul trebuie să crească până când şi cei mai rezistenţi vor ajunge să cadă în genunchi şi să strige:

„Fie-vă milă! Nu mai vrem haos, nu mai vrem moarte, nu mai vrem foamete (vine  şi asta în curând!), lipsuri, boală! Nu mai vrem terorişti, anarhişti, extremişti. Nu mai vrem drepturi şi libertăţi! Doar, puţină linişte şi o bucată de pâine!”

Iar elitele, cumsecade cum le ştim, miloase cum le vedem, responsabile, cum le simţim, să vină şi să ne salveze; cu condiţia supunerii totale.

După 10 luni în care uitasem de „teroriştii cu arme şi bombe”, asupriţi fiind de „terorismul covidic”, cel puţin la fel de ameninţător şi, în plus, permanent, s-a trecut brusc la un palier superior de strivire a populaţiilor în teascul fricii: cocteilul dintre atacul viruşilor şi atacul teroriştilor islamişti.

Că terorismul islamic este de fapt o formulă de război hibrid o ştim de ceva timp. Aşa cum ştim şi că matricea în care a fost plămădit a fost războiul sovieto-afgan.

La fel de bine, ştim şi cine i-a „inventat” pe „terorişti”; adică cine i-a adunat, plătit, înmulţit, mutat de colo –colo până în prezent (şi viitor): direct, SUA. Indirect, mafia globalistă, angajatoarea elitelor guvernamentale occidentale şi întregului sortiment de „terorişti”; inclusiv cei din educaţie şi sănătate.

Mai bănuim, deducem, aflăm şi că „atentatele” teroriste au fost puse  la cale cu ştiinţa, cu ajutorul, cu instigarea şi chiar sub organizarea structurilor de forţă ale statelor occidentale. Nu vă dau decât un singur link referitor la îndrumarea şi protecţia acordată de FBI unor atentatori din SUA: https://solidaritateeuropeana.wordpress.com/2018/03/27/exemplu-despre-cum-organizeaza-propriile-servicii-secrete-un-atac-terorist-de-tip-jihadist-caz-real-cum-va-deveni-occidentul-islamic/

dar voi reveni cu o analiză amplă asupra aia-zisului terorism islamist.

Că lucrurile nu sunt chiar la voia întâmplării o arată situaţia din Franţa: evenimentele şi declaraţiile:

„Suntem în război civil!” „Valorile Franţei sunt atacate!”  „Nu vom ceda în faţa terorii!” „Întreaga Franţă a fost vizată în atacul terorist islamist de la Nisa!”

şi măsurile, brusc dure, ca urmare a unui eveniment mult redus faţă de măcelurile din anii precedenţi. Delirul Macronian pe marginea primului atac a venit să se adauge consideraţiilor sale la adresa Turciei, lui Erdogan şi Islamului, numai bune să creeze impresia de benzină peste jar, astfel încât să justifice următorul atac.

Pentru a fi mai clar în ceea ce priveşte nefirescul subitei radicalizări macroniene, aveţi mai jos bilanţul anului 2015  şi atentatelor din anii următori cu cel puţin patru victime pentru a avea un termen clar de comparaţie cu octombrie 2020.

 

·  7-9 ianuarie 2015 : asaltul de la "Charlie Hebdo", poliţistă  la Montrouge şi 4  ostateci la Hyper Cacher - total 17 morţi

·  19 aprilie 2015: afacerea Sid Ahmed Ghlam - 1 mort

·  26 iunie 2015 : un patron decapitat în Isère

·  13 noiembrie 2015 (Stadionul Stade de France, Teatrul Bataclan şi 4 terase) - 131 morţi şi 413 răniţi

·  14 iulie 2016: atentatul de la Nisa - 86 morţi

·  3 martie 2018: Trèbes şi Carcassonne - 4 morţi

·  11 decembrie 2018: târgul de Crăciun de la Strasbourg - 5 morts

·   3 octombrie 2019: atacul prefecturii de poliţie din Paris - 4 morţi

În total, între 2012 şi 2019, aşa-zişii terorişti au produs în Franţa 263 de morţi. Şi? Nimic! Islamul era în continuare ok, migratorii bine primiţi şi îngrijiţi, nici vorbă de război civil. Nici chiar după cele două „abatoare umane” din 2015 şi 2016.

Apoi, luna trecută, după evenimente mult inferioare ca amploare şi victime, iniţial după uciderea unui profesor, apoi crescând după atacul de la Nisa, tonul lui Macron şi al oficialilor lui devine neaşteptat de "ferm" (să nu uităm că vin alegerile şi Macron are nevoie să ia faţa celor cu vederi mai stricte privind migraţia şi activităţile islamiste), islamul trebuie reformat şi „luminat”, teoriştii pedepsiţi şi expluzaţi, frontierele închise.

Relevant este şi faptul că, după cum suntem anunţaţi, ameninţarea teroristă a luat, alături de cea a viruşilor, locul lui Dumnezeu devenind eternă, permanentă şi pretutindeni. Şi, ambele, pe cale de a crea o nouă lume.

Ameninţarea din Franţa s-a dorit întărită de atacul din Austria, o acţiune evident însăilată, în care se pare că atacatorilor nu le era foarte clar nici ce ţinte au, din moment ce la ora atacului obiectivele evreieşti (sinagoga şi clădirea de birouri), lângă care a început circul, erau închise. Sau, oricum, singura ţintă era de fapt teroarea. Iar pe baza acesteia, alte măsuri restrictive.

Gradat „ameninţarea” se extinde. Guvernul britanic a evocat pericolul unor atacuri islamiste şi a ridicat nivelul de alertă.

Nu mă aştept ca lucrurile să se oprească aici şi, în lunile care vin, vom vedea alte upgradări ale terorii şi desfiinţării ultimelor fărâme de drepturi şi libertăţi.

După cum am promis, voi reveni cu o discuţie mai amplă asupra acestui aşa-zis terorism islamist, a rădăcinilor, naturii şi scopului său.