Rusia crește presiunea - taie alimentarea cu gaze a Poloniei. Situaţia trupelor ucrainene din Donbas, disperată!

 

de Larry Johnson

Liderii militari occidentali îşi ascund stângaci  consternarea tot mai mare cu privire la progresul Rusiei în realizarea "demilitarizării" Ucrainei. După ce Polonia a anunțat că trimite tancuri T-72 în Ucraina, Rusia a ridicat miza:

    Rusia a suspendat livrările de gaze către Polonia în cadrul "contractului Yamal" - portalul polonez Onet

    Potrivit ziarului, Federația Rusă nu a informat partea poloneză cu privire la motivele suspendării livrărilor. Un grup de criză a fost deja convocat de urgență în cadrul guvernului polonez.

Aceasta nu este o lovitură doar pentru Polonia, ci și pentru alte țări europene care se bazează pe gazul care circulă prin conductele din Polonia. Germanii și francezii vor face mai multe dușuri reci în zilele următoare. Chiar și vara, apa înghețată nu este întotdeauna răcoritoare.

Pe lângă faptul că a întors șurubul economic asupra Europei, Rusia trimite un mesaj clar cu bombe și rachete - rușii au aruncat în aer noduri feroviare cheie la vest de Kiev, tăind efectiv capacitatea de a muta orice tancuri sau echipamente grele în est. Iată harta celor mai recente lovituri (confirmată de ucraineni):

 

Intersecții feroviare distruse

Jacob Dreizin oferă o perspectivă importantă asupra implicațiilor tehnice ale acestei lovituri:

    Rachetele de croazieră rusești au distrus un total de șase substații de tracțiune din cadrul sistemului feroviar ucrainean, paralizând traficul de trenuri electrice (și, prin urmare, tot traficul feroviar) în vestul Ucrainei.

    Substațiile de tracțiune adăpostesc transformatoare care preiau energie de la rețea și o convertesc în tensiunea, amperajul și frecvența necesare pentru a acționa motoarele trenurilor electrice prin linii aeriene sau (mai des) prin terțe șine.

Există trei modalități de a transporta material militar către soldații ucraineni care sunt loviți în Donbas - aer, cale ferată și camioane. Ucraina nu dispune de mijloace aeriene pentru a transporta astfel de echipamente. Așa că ștergeți această opțiune. Transportul pe calea ferată a fost o opțiune posibilă până astăzi. Dar cele opt noduri de cale ferată au suferit avarii serioase și sunt nefuncționale pe termen scurt. Pot fi ele reparate? Sigur, cu timp și cu materialele necesare. Dar Ucraina și NATO nu au găsit încă o soluție pentru a opri asaltul aerian rusesc cu rachete de croazieră. Dacă le vom reconstrui, rușii le vor distruge din nou.

Rămân camioanele. Uitați de ele. Ucrainenii nu au suficiente camioane pentru a efectua o reaprovizionare semnificativă și orice coloană de camioane de dimensiuni considerabile va avea aceeași soartă ca și nodurile de cale ferată. Vor fi distruse pe drum. Singura speranță pentru Ucraina este ca Rusia să rămână fără rachete ghidate cu precizie. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci Rusia va trebui să se bazeze pe bombe. Dar acest aspect pozitiv nu este atât de strălucitor. Camioanele sunt încă o țintă mare și grasă și nu sunt însoțite de sisteme mobile de apărare antiaeriană. Rușii au încă supremația aeriană de facto în Ucraina.

POLITICO, într-un act jurnalistic surprinzător, oferă o relatare captivantă de primă mână despre cum este să fii la capătul artileriei rusești și al bombardamentelor aeriene din Donbas. Nu este frumos:

    La 80 de mile nord de oraș, prim-locotenentul Ivan Skuratovsky, care servește în Brigada 25 aeropurtată, a declarat pentru POLITICO că ajutorul trebuie să vină imediat.

    "Situația este foarte proastă, [forțele rusești] folosesc tactici de pământ pârjolit", a declarat prin SMS acest bărbat de 31 de ani, căsătorit și tată a doi copii. "Pur și simplu distrug totul cu artileria, bombardând zi și noapte", a spus el prin SMS.

    El se teme că, dacă în următoarele câteva zile nu vor sosi întăriri sub formă de forță de muncă și armament greu - în special sprijin aerian -, trupele sale s-ar putea afla în aceeași poziție ca și cele din Mariupol.

    Skuratovsky a descris situația soldaților săi ca fiind "foarte disperată".

    "Nu știu câte forțe vom avea", a spus el, adăugând că trupele aflate sub comanda sa în jurul orașului Avdiivka, în apropiere de Donețk, nu s-au odihnit de la începutul războiului. Cel puțin 13 dintre ei au fost răniți în ultimele săptămâni, a spus el, iar ei sunt periculos de săraci în muniție, fiind reduși la raționalizarea gloanțelor.

    Cu o zi înainte, el a declarat pentru POLITICO că soldații săi sunt bombardați cu obuziere rusești, mortiere și sisteme de rachete cu lansare multiplă "în același timp". Cu doar câteva ore înainte, a spus el, au fost atacați de două avioane de război Su-25, "iar ziua noastră a devenit un iad".

    Skuratovsky a avut un mesaj pentru Statele Unite și alte țări NATO: "Aș vrea să le spun că lansatoarele de grenade sunt bune, dar împotriva atacurilor aeriene și a artileriei grele nu vom putea rezista mult timp. Oamenii nu mai pot suporta bombardamentele zilnice. Avem nevoie de sprijin aerian acum. Avem nevoie de drone".

Locotenentul Skuratovsky nu înțelege în mod clar capacitatea sistemelor rusești de apărare aeriană, care au doborât dronele Ukie în număr devastator. Iar dronele nu rezolvă problema reaprovizionării trupelor care sunt încercuite de ruși. Așa cum am remarcat în postările anterioare, rușii taie liniile cheie de comunicații (adică drumurile) care sunt necesare pentru camioanele care transportă proviziile necesare.

Cei disperați fac lucruri stupide. Rușii nu mi se par disperați. Nu se poate spune același lucru despre trupele ucrainene din Donbas.

Sursa: https://www.thegatewaypundit.com/2022/04/russia-ratchets-pressure-cuts-off-gas-pipeline-poland/?utm_source=Email&utm_medium=the-gateway-pundit&utm_campaign=dailyam&utm_content=2022-04-27

Sinistrul verner, micul sinistru de la Colectiv şi marele sinistru al viitorului război cu ruşii

Sinistru: SINÍSTRU, -Ă, siniștri, -stre, adj., s. n. I. Adj. 1. Care trezește sentimente de spaimă, de groază; groaznic, înspăimântător. ♦ Care inspiră oroare; oribil. 2. Primejdios, lugubru, funest; criminal². II. S. n. Dezastru (în special incendiu) care aduce după sine mari pierderi materiale.

verner, această caricatură de președinte, tot mai sinistră, indigestă și întru totul malefică, a vorbit în ultimele 2 luni și jumătate mai mult decât în tot restul mandatelor sale. Semn că s-a simțit bine, tot mai bine, după cum arătau dezinvoltura, satisfacţia salivantă (i-aş zice chiar orgasmică) şi aplombul cu care ne anunţa că trebuie să fim închişi, să ne spălăm, să ne izolăm, să nu mai avem legături cu ceilalţi, pentru că, dacă nu suntem cuminţi - şi aici degetul se ridica ameninţător, vocea devenea gravă şi întunecată, privirea de oţel (ruginit) - vom fi pedepsiţi. Aspru. Ceea ce şleahta de nimeni cu comportament de slugi ticăloase de sub el a şi încercat din plin.

Ameninţările şi tribulaţiile sale din zilele din  urmă - inclusiv revenirea la starea de urgenţă dacă nu suntem cuminţi (ameninţarea aia de cacao cu valul 2 i-a demontat-o chiar OMS-ul) - ne arată însă suferinţa sinistrului că i se termină apa moartă din care îşi trăgea esenţa prezenţei sale publice.

Nu știu dacă micul verner, cel de dinainte de a fi primar, știa deja, sau i-a fost dat mijlociului, apoi marelui verner să descopere că, asemeni multor altor politicieni fără substanţă, şarlatani în slujba aceluiaşi stăpân întunecat, este necrofil și necrofag. Nu ştim care a fost soarta copiilor exportaţi de verner în anii 90 (numele aşa-zişilor părinţi adoptivi fiind evocat de poliţia canadiană în legătură cu o presupusă activitate de trafic de organe), dar oricum ar fi, cel puţin în ultimii 6 ani verner a demonstrat din plin că iubeşte moartea (altora) şi o metabolizează în folosul propriu. 

Momentele lui de culme, din cei 6 ani de preşedinţie, au fost cel al Colectivului şi recent, cu ceva prelungiri, cel al pandemiei. Care, din nefericire pentru verner, este pe sfârşite, prelungită local în nu atât de suculenta stare de alertă, dar înlocuită brutal la nivel internaţional de diversiunea BLM Floyd 20. Cu ceva ecouri chiar şi aici.

Dar staţi, nu e totul pierdut, ba dimpotrivă. Păpuşarii au pregătit şi pentru Iohannis  un spectacol incendiar cu proporţii de cataclism: un conflict cu Rusia, definită, de recent prezentată strategie de apărare discutată în CSAT, o ţară ostilă şi o ameninţare pentru România. Iată extrase din acest document mult iubit şi apreciat de verner, care se dă şi autorul lui de parcă îl mai crede cineva că e capabil de mai mult decât recitarea textelor de propagandă şi a ordinelor de zi pe unitate.

 ”Comportamentul agresiv al Federației Ruse, actiunile de militarizare a regiunii Marii Negre și de tip hibrid desfășurate de acest stat, ce au ca scop mentinerea unui climat tensionat și de insecuritate in zona apropiata tarii noastre, determina Romania sa continue cu fermitate procesul amplu de construire de capabilitati robuste de descurajare și aparare, inceput din anul 2015. Acest proces se desfășoara impreuna cu cel de creștere a interoperabilitatii fortelor noastre armate cu aliatii și cu intarirea capacitatii institutionale de contracarare a actiunilor de tip hibrid.(…)Atitudinea și actiunile Federatiei Ruse, de incalcare a normelor dreptului international, genereaza perpetuarea și extinderea divergentelor cu unele state occidentale și NATO, constituind obstacole serioase in identificarea solutiilor viabile de asigurare a stabilitatii, predictibilitatii și securitatii. 

(…)Potentialul de escaladare a tensiunilor existente in regiune, pe fondul consolidarii posturii ofensive și agesivitatii Federatiei Ruse din ultimii ani și al perfectionarii instrumentarului hibrid pe care îl utilizeaza, reprezinta o preocupare majora de securitate in context national. Din aceasta perspectiva, consolidarea posturii de descurajare și aparare a Aliantei, mai ales pe flancul sau estic, printr-o abordare unitara de la nord la sud, sporirea capacitatii UE de a actiona unitar și angajamentul SUA pentru securitatea regiunii Marii Negre reprezinta elemente-cheie și solutii durabile pentru asigurarea stabilitatii regionale.

 (…) In acest context, actiunile Federatiei Ruse contribuie la deteriorarea stabilitatii regionale, cu impact defavorabil direct asupra rezilientei statelor din regiune, in primul rand Republica Moldova, Ucraina și Georgia, respectiv asupra realizarii obiectivelor acestor state in relatie cu Uniunea Europeana și/sau NATO, așa cum acestea le-au definit in documentele nationale relevante, de orientare strategica.

 Actiunile constante ale Federatiei Ruse de consolidare a propriilor capabilitati militare ofensive in Marea Neagra și de creare a unui sistem de interdictie regională și restrictionare a accesului care să asigure controlul asupra bazinului pontic și contrabalansarea actiunilor de dezvoltare a capabilitatilor militare aliate pe flancul estic al NATO reclamă o postura nationala de aparare consolidata și continuarea atitudinii active a Romaniei in scopul consolidarii posturii aliate de descurajare și aparare in regiune”.

Problema deosebit de gravă, în această poziţionare a României, nu este aceea că mafia globalistă a găsit (prin intermediul SUA) nişte proşti (vezi şi Polonia şi statele baltice) care să latre împotriva Rusiei (în timp ce alţii fac afaceri extrem de grase cu aceasta), ci nişte proşti care vor fi, în scurtă vreme, cobaii reacţiilor Rusiei la atacul din unul, sau mai multe, dintre aceste state. Adică un război proxi cu Rusia dus din şi pe aceste teritorii. Şi nu vă gândiţi la desanturi aeriene, puşti şi pistoale, ci la atacuri cu rachete şi drone. De la noi şi pe urmă împotriva noastră.

Un atac de pe teritoriul României, fie el terestru sau marin, indiferent de motivaţia "strategică" şi mediatică a acestuia, echivalează cu o declaraţie de război a statului român faţă de Rusia şi cu distrugerea tuturor obiectivelor care ar putea reprezenta o ameninţare pentru aceasta. Şi nu numai americane. Unele lângă localităţi sau chiar în localităţi.  
Urmarea? Credeţi că NATO va ataca Rusia? Posibil, dar nu pentru că aceasta a distrus o parte din România, şi nu în această secvenţă de timp. 
Cel mai bine ar fi însă să ne dorim ca NATO să nu atace, de fapt, niciodată, căci asta ar însemna, pentru România şi celelalte gazde din linia întâi distrugere pe scară foarte mare. Poate totală.

Voi reveni cu o analiză asupra textului în sine.