Filme

 ABULADZE ŞI SENTIMENTUL CĂINŢEI

Pentru că am vorbit mai devreme despre acest mare regizor, puţin cunoscut la noi înfara iubitorilor de film de calitate, iată un text al Elenei Dulgheru apărut în Luceafărul din 21 mai 2003. Poate că el îi va face şi pe cei care nu l-au cunoscut să dorească să-l întâlnească.


Căinţa lui Tenghiz Abuladze este un film despre care s-a vorbit nedrept de puţin (cel mai adesea, în şoaptă) - odinioară, din arhicunoscute motive politice, actualmente, întrucât rarele nostalgii ale mass-media cinefile s-au îndreptat spre alte nume-reper ale cinematografului cu majuscule.
          Unul dintre marii contestatari ai filmului sovietic, Abuladze a fost o personalitate discretă în spaţiul civic, lăsându-şi cuvântul să vorbească doar prin intermediul peliculei. Cu toate acestea, cuvântul său era suficient de incomod pentru ca autorităţile să nu-i permită realizarea, de-a lungul întregii vieţi, a mai mult de şapte pelicule. Tot atâtea ca şi Tarkovski. La fel ca şi Serghei Paradjanov, compatriotul său georgian, Abuladze apelează la tradiţie pentru a descoperi valorile autentice, pe care societatea "omului nou" le pusese la zid, creând implicit o relaţie polemică cu prezentul. La fel ca Tarkovski şi Paradjanov, Abuladze contestă sistemul din afara sistemului, fără ipocritele autocritici cerute de aparatul de propagandă. Ce poate fi mai contestatar pentru revoluţiile culturale (făcute cu secera şi ciocanul, cu televizorul ori cu sticla de Coca-Cola) decât a vorbi cu reverenţă despre bogăţia de valori şi tradiţii ale "întunecatului" ev mediu? Toţi cei trei cineaşti sfidează cultura oficială în primul rând prin limbajul filmic, dar şi prin evocarea unor lumi şi tematici prin excelenţă "nonprogresiste".
          Dacă Tarkovski îşi exprimă meditaţia existenţială prin metafore extrase din universul parapsihologic şi gnostic, mulate peste civilizaţia "de aur" a Renaşterii, încercând să redeseneze faţa ascunsă a Fiinţei şi să caute drumul spre cea a lui Dumnezeu, pentru cei doi gruzini faţa Fiinţei este întreagă şi cunoscută, asemeni Dumnezeului Celui cunoscut al catedralelor Răsăritului. Imaginea ei a fost doar estropiată de lupii cenuşii ai prezentului, vocea ei a fost doar înăbuşită de zgomotul roţilor de fier ale progresului. Universurile lunare, interogativ-nostalgice ale enigmaticului Tarkovski, faţă în faţă cu solaritatea arhaică, ontologic afirmativă a marilor georgieni.
          Poate mai mult decât colegii săi, în orice caz, mai explicit, Abuladze s-a simţit frate de suferinţă cu poporul său. Mai mult decât "metafizicul" Paradjanov (care se simţea liber şi în închisoare), Abuladze a fost preocupat de problema libertăţii sociale, exprimată prin relaţia individ-colectivitate, prin dialectica dintre vocea sufletului şi vocea cetăţii - relaţie transpusă în societăţi tradiţionale, a căror intoleranţă arhaică era pusă în sinonimie cu intoleranţa regimului comunist. Această atitudine se configurează limpede o dată cu trilogia reprezentativă pentru opera cineastului: Ruga (1968)-Copacul dorinţei (1977)-Căinţa (1986).
Dacă postmodernismul avant la lettre al lui Paradjanov duce limbajul filmic dincolo de convenţiile cinegeniei, creând o simbioză inedită de instalaţii vizuale şi miniaturi medievale, Abuladze păstrează axele cunoscute ale gramaticii filmice, întrucât mesajul său se cere a fi enunţat prin poveste şi prin conflict şi se configurează sub vremi.
          O fredonare blazată, dulceag-nonşalantă de jazz contrapunctează o gravură a Izgonirii din Rai, un şlagăr uzat al formaţiei Bonnie M. înăbuşă zgomotul puştii cu care se sinucide nepotul dictatorului din Căinţa. Toate căinţele îşi au rostul numai sub vremi, sunt fructul amar al lumii acesteia, fără consumarea căruia conştiinţa rămâne închisă în faţa Cerului.
Asemeni celui din teatrul absurd, limbajul filmic al lui Abuladze se naşte nu din deriziune, ci din suferinţă. Din depăşirea pragului omeneşte suportabil al suferinţei, dincolo de care se aşterne nebunia, infernul şi haosul. Credinţa în Dumnezeu este singura care pune stavilă dezumanizării totale. În timp ce Dictatorul cântă distonant şi frenetic arii mozartiene, copii îşi caută taţii arestaţi la destinaţii necunoscute, pe melosul sfâşietor al incantaţiilor lui Arvo P¬rt. Văduvele recită rugăciuni, în timp ce torţionarii poartă armuri medievale ori costume Belle-Epoque. Ceea ce teatrul absurd occidental a creat ca urmare a ororilor războiului şi fascismului, artiştii contestatari răsăriteni au zămislit în urma ororii regimurilor comuniste.
Cât timp există istorie, Abuladze nu-şi permite să se situeze dincolo de social, iar arta sa, grefată pe rănile deschise ale lumii, transfigurează întru Hristos această suferinţă.


Filme ruseşti

Pentru că sunt un admirator al filmului rusesc - care stă pe primul loc al topului sufletesc personal - voi încerca să completez cât mai repede posibil o listă de filme ruseşti din toate timpurile care merită să fie văzute.  În mare parte le-am văzut, sunt însă şi unele pe care nu le-am văzut dar pentru care mă bazez pe referinţe de încredere. Pentru început am să le pun într-o ordine cam dezorganizată, dar pentru viitor voi încerca să le aranjez pe autori, tematic, cronologic. De asemenea, voi încerca să aduc toate numele la varianta românească: una deja folosită sau una pe care o voi propune şi să dau şi titlul original cât şi cel din engleză. Scuze pentru unele greşeli; umblând între atâtea variante de nume le mai stâlcesc pe unele.


Crucisatorul Potemkin – 1925 (regia Sergei Eisenstein)
Alexandr Nevsky – 1938 (regia Sergei Eisenstein)
Ivan cel Groaznic – 1944 ( regia Sergei Eisenstein)
Pe Donul liniştit – 1958 (regia Sergei Gerasimov)
Copiii altora (Skhvisi shvilebi) - 1958, Tenghiz ABULADZE
Balada unui soldat – 1959 (regia Grigori Chukhrai)
Hamlet – 1964 (regia Grigori Kozintsev)
Operaţiunea I – 1965 Leonid Gaidai
Beregis avtomobilya (Beware of the car) – 1966 (regia Eldar Ryazanov)
Nebuloasa Andromeda – 1967 (regia Yevgeni Sherstobitov)
Ruga (Vedreba) - 1967,  Tenghiz ABULADZE

Mâna cu briliante – 1968 – L. Gadai
Cuib de nobili – 1969 Andrei Mihalkov Koncealovski
Soarele alb al deşertului – 1970 (Beloe solntse pustyni, regia Vladimir Motyl)
Andrei Rubliov – 1971 (regia Andrei Tarkovsky)
Solaris – 1972 (regia Andrei Tarkovsky)
Seventeen Moments of Spring – 1973 (regia Tatyana Lioznova)
Regele Lear - 1973  (regia Grigori Kozintsev)
Călina roşie (Kalina Krasnaya) - 1973, Vasili Şukşin
Oglinda (Zerkalo) - 1974, Andrei Tarkovski
Străin printre ai săi – 1974  Nikita Mihalkov
Sclava iubirii (Raba lyubvi) - 1976 N. Mihalkov
Piesă neterminată pentru pianina mecanică (Neokonchennaya pyesa dlya mekhanicheskogo pianino (An Unfinished Piece for a Player Piano) - 1976, N. Mihalkov
Douăzeci de zile fără război (Dvadtsat dney bez voyny , Twenty days wihtout war - 1976, Alexei GHERMAN
Copacul dorinţei (Natvris khe, The Wishing Tree) - 1976 - Tenghiz ABULADZE
Stepa - 1977, Serghei Bodnarciuk
Sibiriada – 1979 (regia Andrei Konchalovsky)
Cinci seri (Pyat vecherov) - 1979, Nikita Mihalkov

Moscova nu crede in lacrimi – 1979 (Moscow Does Not Believe in Tears, regia Vladimir Menshov)
Câteva zile din viaţa lui Oblomov (Neskolko dney iz zhihni I.I. Oblomova) - 1979, Nikita Mihalkov

Călauza – 1979 (Stalker, regia Andrei Tarkovsky)
Rubedeniile (Rodnya, Relatives) - 1981, N. Mihalkov

Gară pentru doi (Vokzal dlya dvoikh) - 1982, Eldar Ryazanov
Nostagia (Nostalghia) - 1983, Andrei Tarkovski
Fără martori - 1983, N. MIHALKOV
Căinţa (Monanieba) - 1984  Tenghiz, ABULADZE
Prietenul meu, Ivan Lapşin  (Moy drug Ivan Lapshin) - 1984, Alexei GHERMAN
Boris Godunov – 1986 Serghei Bodnarciuk
Sacrificiul - (Offret) - 1986; Andrei Tarkovski
Ochi negri – 1987 (regia Nikita Mikhalkov)
Zilele eclipsei – 1988, A Sokurov
Taxi Blues – 1990 (regia Pavel Lungin)
Hitch-hiking - 1990, N. MIHALKOV

Aproape de Cer (Urga, Close to Eden) - 1991, N: MIHALKOV
Luna Park – 1992 (regia Pavel Lungin)
Anna: 6 - 18, Ot shesti do vosemnadtsati,  1993, N. MIHALKOV


Remembering Chekhov - 1993, N. MIHALKOV
Soare înşelător (Utomlyonnye soltntsem)- 1994, Nikita Mihalkov
Prisoner of the Mountains – 1996 (regia Sergei Bodrov)
Barbierul din Siberia – 1998 (regia Nikita Mihalkov)
Of freaks and Men - 1998, Alexei Balabnov
Moloch - 1999, Alexander Sokurov
Khrustaliov, maşina (Khrustaliov, mashinu, Khrustaliov, my car) - 2006, A. GHERMAN
Nunta – 2000 (Svadba, regia Pavel Lungin)
Arca ruseasca – 2002 (regia Aleksandr Sokurov)
Un magnat al timpurilor noi – 2002 (Oligarh – regia Pavel Lungin)
Casa de nebuni (House of fools) - 2002, Andrei Konchalovsky

Intoarcerea – 2004 (Vozvrashcheniye, regia Andrei Zvyagintsev)
Soarele - 2005, A, SOKUROV
SVOLOCHI (Bastards)  - 2006, Alexander Atanesian
Ostrov - 2006, Pavel Lunghin
Euforia -  2006,  Ivan Vîrîpaiev
12 - 2007, N. MIHALKOV
Gruz 200 (Cargo 200) - 2007, A. BALABANOV
Strana (Lăcaşul) îngerului (Pridel Angela, Angel's aisle)- 2008 , N. Dreyden
Morfina (Morfii, Morphine)  - A. BALABANOV
Antonina îşi întoarce capul - 2008 Grigori Nikulin
Toată lumea moare, eu nu - 2008, Valerya Gay Germanika
Ţarul - 2009, Pavel Lunghin
Minunea (Chudo, Miracle) - 2009, Alexander Proshkin
Cum mi-am sfârşit vara - 2009,  Alexa Popogrebsky
Preotul (Pop, The priest) - 2010 - Vladimir Khotinenko
Armistiţiul - 2010, Svetlana Proskurina
Soare înşelător (2) (Bunrt by the sun) - 2010, N. MIHALKOV

 Voi continua cât de repede posibil. Voi încerca să dau şi linkurile de unde le puteţi descărca pe unele dintre ele.


 

Ultima modă în regatul diabolic al "genului": îndepărtarea chirurgicală a organelor genitale! (Ştiri din anti-lume)

  „Nullo” sau „smoothie” este termenul pentru bărbații care suferă o intervenție chirurgicală voluntară pentru a-și îndepărta organele gen...